Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)
1872-08-04 / nr. 86
'ß- Anul V. PREȚUL ABONAMENTULUI: I»Bsi: Pe un an 20 lei noi. n șese luni 11 „ „ „ trei luni 6 „. „ Districte: Pe urcan 24 lei noi. .. șese luni 13 „ „ „ trei luni 7 „ „ Austria: Pe șese luni 14 franci. dermnata: Pe șese luni 18 franci. Italia : 1 Belgia :• Pe șese luni 22 fr. Elveția: 1 Francia : Pe șese luni 26 franci lassi, Vineri 4 August 1872. & 1 3 I18IL Apare de trei ori pe septămănă: Duminică, Mercuri și Vineri. Redactiunea si Administratiunea in localul Tipo litografiei Nationale. CALENDARUL SEPTEMANEI. No. 86. IMN € IURN Rândul sau locul sau 15 bani. Inscrțiuni și reclame. Rândul 60 bani. Epistole nefrancate nu se Manuscriptele nepubliate l. V Exemplarul 20 de bani. S&iEifl *Stil Stil : Ip ( ț u .k x it Tn N Ir II Răsăritul I Apusul Stil Stil thoi I P i T^Bî IS V Ir L 1) I LF II P^săritul Apusul vechia. nou. VIDA’ J PA IRONUL S>I LE I. | Soarelui. | Soarelui. vechia. nou. ^10 A> | PATRONUL VIEI. Soarelui. Soarelui. Iulie. August. iőre. m. Dre. m. August. August. iUre. m. Dre. m. 30 11 Duminică. Ap. Lila și Siluan. 4 56 7 9 3 15 Joi. Cuv. Isachie și Faust. 1 5 272 31 12 Luni. Dreptul Eudochirh. 4 ’ 57 7 8 4 16 Vineri. SS. 7 Mac. din Efes. 1 5 370 Aug. 1 13 Marți. Scont. Cinst. Cruci și Macov. 4 58 7 6 5 17 Sâmbătă. 1 Mac. Eusigne. 1 5 4 6 59 2 _____14 Mercuri. Moaștele Sf. Ștefan. 5 17 4 6 18 Duminică. ii (t) Schimbare la față.5 5 6 58 ANUNCIU D. Theodor Balassan desfăcendu-se din asociațiunea ce a avut cu D-nii Costachi G. Roseti și Nicu AL Grane la proprietatea Tipo-Litografiei Naționale din Iași și Foaea „Curierul de Iași”, se aduce aceasta la cunoștința publică, rugăndu-se pe toți acei ce vor avea relațiuni de orice sein cu stabilimentul Tipo-Litografiei sau cu foaea „Curierul de Iași”, să se adreseze de acum înainte la Administrațiunea Tipo-Litografiei Naționale din Iași. Se anunță totodată că s’a constituit o nouă societate, compusă din D-nii vechi asociați C. G. Roseti și N. M. Gane, cu D-nii Teodor C. Balaiș, Anton S. Savul și alții, pentru susținerea și desvoltarea Tipo-Litografiei și a „Curierului de Iași” care vor lua in viitor o extindere mai însemnată prin cumpărare. Sorii din intru. Un conflict serios s’a iscat intre Municipalitatea orașului București și prefectul poliției de acolo din causa unui abuz comis la primirea șefilor sergenților de oraș, și in urma acesteia pentru întrecerea competenței. Publicăm aici spre mai mare lămurire un Comunicat oficial căt și raportul d-lui prefect al poliției de București: „In privirea conflictului ce se arată de unele jurnale că s’ar fi iscat intre prefectura Poliției și Primăria Capitalei, și care conflict se arată a fi fost provocat de o denundare asupra reexistenței a cățiva sergenii înscriși in statele de soldă, ministerul de interne a priimit relațiunea d-lui prefect al Poliției asupra acestui cas, ce se publică aci in extenso, spre a se cunoaște cum s’a urmat impregiurarea care se găsește deja, după cererea d-lui prefect al Poliției, in cercetarea parchetului de Ilfov și al carii resultat se va insera in Monitorul Official.“ ( Comunicat.) Raportul d-lui prefect al Poliției Capitalei către d. Ministru de Interne. Domnule ministru. La 22 ale curentei, d. directore, duce aduse la Primăriă in afacere de serviciu, acolo fii intămpinat de d-nii Racotă și Răduleanu, membrii comunali, cari de indată ce il vezit, acest din urmă ii declara că are o demunerare formală de un abus comis de un sergent de oraș cu ocazia priimirii salariului. La aceste cuvinte, directorele Prefecturii ii respinse intr’un mod destul de satisfăcător că, dacă intr’adevăr veri un abus s’ar fi comis, subsemnatul aș fi mulțumit să descoperire culpabile, spre a-1 preda justiției, adăogănd că ar fi bine ca unul din d-nii membri să’și dea osteneala a veni indată la Prefectură și a’mi denunda faptul pentru a se precede imediat la descoperirea adevărului. La acest răspuns ce li s’a dat de cătră directorele Prefecturei, d. Răduleanu față cu d. Racotă a spus că in acel moment se află ocupat cu afaceri importante, și că terminând va veni spre a se înțelege cu subsemnatul. D-in directore părăsind Primăria și comunicăndu-mi de cele petrecute, am trimis din nou la Municipalitate pe un amploiat al Prefecturei să roage pe d. Răduleanu a veni fără întârziere spre a’mi comunica denundarea ce d-sa a priimit, ănse d’abia pornise acel amploiat și primitu deodată știință de la casarma serjenților că d-nii Racotă și Răduleanu se află închiși in cancelaria casarmei cu căți va serjenți pe cari intimidăndu-i prin diferite amenințări, voiau ca in urma acestora să procedeze singuri la inquetarea faptului, fără chiar a trimite veriun serjeni să mă anuncie despre venirea d-lor acolo. îndată ce fusese informat despre aceasta, m’am transportat împreună cu directorele prefecturei la cazarmă, unde găsind pe d-nii membri astfel precum mi se raportase, m’am adresat cătră sergenii spuindu-le să părăsască sala, avănd ceva a comunica d-lor membri, și atunci adresăndu-me cătră dumnealor i-am intrebat cum se face ca in loc să vie o prefectură, după cum luase înțelegere cu directorele, d-lor s’au transportat singuri la cazarmă, fără a anuncia pe subsemnatul, procedând și la inquerarea faptului, fără a avea enalitățile cerute de lege pentru aceasta. La întrebările mele, d-nii membri iși recunoscure, cred, singuri greșala comisă de d-lor, de oarece fără a’mi respunde nimic, iși strânseră hărtiele și părăsiră cazarma. Grăbesc a vă comunica, d-le ministru, că, prin adresa cu Nr. 16.604, am făcut cunoscut toată impregiurarea d-lui prim-procurore, rugăndu - a invita pe domnii membri comunali, Racotă și Răduleanu, a-i depune acea denundare și a procede de indată la cea mai scrupuloasă cercetare. Faptul, domnule ministru, in urma cărui acești domni membri s’au crezut autorizați a’și insuși drepturi pe cari nu le au și a arăta tot odată așa de puțină delicateță cătră sub-semnatul, consistă intr’o singură denundare ce li s’a făcut că doi sau trei sergenți au priimit leafa atăt pentru denșii, căt și pentru alți trei cari n’ar exista. Cred a nu mă înșela, domnule ministru, afirmând mai d’inainte că, dacă faptul va exista, greșala nu poate fi imputată decât Primăriei, căci de mult timp deja am introdus regula ce se păstrează și astăzi intr’un mod scrupulos de a se plăti lefile sergenților in fața unui membru comunal, chiar d. Răduleanu, care l’am rugat insu’mi a exersa cel mai sever control, dăndu’i tot odată pentru a d-sale înlesnire un tablou exact de numele, pronumele și signalementele tuturor serjenților. Deși cu ocasiunea celor petrecute in ziua de 22 curent, am făcut să ințeleagă bine d-nii Racotă și Răduleanu că nimeni, afară de d-voastră ca șeful nostru, nu se poate introduce in casarma serjenților fără autorisațiunea sub-semnatului, însă, spre a se evita pe viitor o asemenea urmare și din partea altor domni membri comunali, ve rog să bine-voiți a notifica d-lui primar că, dacă sergenții se plătesc de cătră Municipalitate, aceasta nu autori să pe domnii membri a pătrunde in cazarma lor, a se include secret cu unii dintr’cașii și ale spune că d-lor sunt șefi ai acestui corp, căror trebue să le dea ascultare și supunere, precum s’a petrecut intr’un mod arbitrarii din partea d-lor Racotă și Răduleanu, căci, domnule ministru, aceasta constitue mijlocul cel mai nimerit de a introduce anarcia intr’un corp unde supunerea cătră subsemnatul, cătră comandant și oficieri, in fine disciplina, trebue să fie riguros observată. Nevoind, d-le ministru, a lăsa să planeze asupra’mi cea mai mică umbră de parțialitate cu ocasiunea retragerii d-lor membri din cazarmă,atunci cănd le-am contestat dreptul de a inguera faptul,—vă rog să bine-voiți, deși afacerea este înaintată d-lui prim-procurore, a delega pe oricare din d nii membri comunali, afară de d-nii Racotă și Răduleanu, care s’au arogat drepturi oprite atăt de lege căt și de disciplina militară introdusă in corpul serjenților, spre a fi față la cercetarea ce se va face de cătră d. prim-procurore, impreună cu sub-semnatul ca șeful direct al serjenților. Termin. d-le ministru, facându-ve cunoscut că d-nul prim procurore ni’a și anunciat că măne, 25 curent, la orele trei după amiazi, va veni a inqueta faptul ia Prefectură, cerăndu-i chiar sub-semnatul de urgență a tranșa această chestiune. Atăt in interesul serviciului și al sub-semnatului căt și spre a nu mai da ocasiune jurnalelor de a deguisa faptul, ve rogo-le, ministru, să bine-voiți a ordona publicarea in extenso a acestui raport prin Monitorul Official. Primiți ve rog, domnule ministru, încredințarea prea osebitei mele considerațiuni. Prefectul Poliției Capitalei, Hiottu. No. 16,819. 1872, Iulie 24. — După cererea făcută de regia monopolului tutunurilor, ministerul de finanțe a confirmat pe D-nii Cantacuzin Ioan Nicolae și Giugiu Anton in posturi de inspectori generali pentru toată țeara. Numiri oficiale. Ministr de Justiție. Sunt numiți: Președinte de Trib. de Cahcul d. Gr. Baza, și d. I. M. Grejdeanu la Trib. de Tecuciu, d. Al. Suțu Jude de instrucțiune la Trib. de Vlașca, d. G. Niculaidi Prim Procurore pe lăngă Trib. de Dolj, d. Era. Niciu Judecător pe lăngă acel Trib., d. M. Draganescu Procuror la Trib. Vlașca, d. G. Vergolici Proc. la Trib. Braila, d. I. Stanescu Proc. la Trib. de Covurlui, d. Damian Soroceanu Președinte la Trib. de Botoșani, d. T. Kemingher Președinte la Trib. de Bacău, d. I. Antoniu Procuror general la Curtea de Apel din Iași, d. C. Lepadat Membru in locul d-lui Antoniu la aceeași Curte, d. Stavrache Dudescu Grefier la Trib. Prahova., d. St. Petrescu Ajutor de grefă la același Trib., d. I. Dobrot Cap al Portăreilor de pe lăngă Trib. de Cahul, d. Marin Bărbulescu Ajutor la aceeași Judecătorie, d. I. Rebapcea Portărel pe lăngă Trib. Tecuciu, d. M. I. Melicescu Portărel FOILETON. faust . Narație in noue epistole. Din rus, a lui I. S. Turghenief, trad. de G. Aroneanu. (Urmare). EPISTOLA A CINCEA. (De la același cătră același.) Satul Al . . . pe 26 iulie 1850. De mult uu ți am scris, iubite Simeon Nicolaevici, imi pare că mai mult decăt de o lună, și aveam ce-ți scrie, dar mi-a fost lene. Vorbind la dreptul, mai că nici nu mi-am adus aminte de tine tot timpul. Dar din ultima ta epistolă pot conchide că faci pe socoteala mea niște presupuneri, care nu sunt adevărate, adecă care nu sunt nu tocmai adevărate. Tu crezi că sunt sedus de Vera (nu știu de ce nu-mi vine să o numesc Vera Nicolaevna), te ’nșelc. In adevăr o văd adeseori, imi place foarte mult... și cui oare n’ar plăcea ? Aș vroi să te văd in locul meu. Admirabilă ființă ! Penetrație instantanee unită cu o neesperiență de copil, simț sănătos și limpede și sentimentul frumosului iăscut, neîncetată tindere spre adevăr și spre vialt, priceperea a totului, chiar a vițiosului, chiar a ridicului și d’asupra acestor, ca niște aripe albe de înger, plană liniștitul femeescul farmec... Dar ce să mai zic. Multe am mai cetit cu densa in cursul acestei luni. A ceti cu densa ăncă este o desfătare pe care n’am cunoscut’o pană acum, întocmai ca și cum ai descoperi Ieri none. Nimică n’o pune in estaz, tot ce este sgomos i este străin ; ea lin lucește cănd ceva-i place și fața sa primește o espresie atăt de nobilă și blăndă, blăndă-i cuvăntul adevărat. Vera Nicolaevna nu cunoaște din cea mai fragedă etate ce vra să zică neadevăr: ea s’a deprins cu adevărul, ea il respiră chiar și de aceea și in poesie numai adevărul i pare natural; indată fără nici o osteneală și fără silință ea il recunoaște ca o fisionomie cunoscută... mare avantagiu și fericire! Nu se poate să nu laud pentru aceasta pe mama ei. De cate ori privind pe Vera, gândeam , da, are dreptate Göthe — „omul bun și’n confusa sa tindere simte totdeauna unde-i calea adevărată.“ *) Numai de un lucru mi e ciudă : soțul ei se tot invertește pe aici (te rog un unde cu un rns prostesc, nu profana nici macar cu gândul amieza noastră curată). El e tot atăt de capabil să’nțeleagă poesia, căt sunt dispus cu a căntă din flaut ; și cu toate aceste nu voește să remănă in urma soției sale, vroește și el să se lumineze. Căte odată și ea insăși mă scoate din răbdare: 1 vin d’odată nu știu ce toane, nu voește nici să cetească, nici să vorbească, coasă in gherghef, iși găsește treabă cu Natalia, cu chelăriță, aleargă d’odată pe la bucătărie. ~ A „Fanat“ prolog, parte I, sau șede cu manele supuse și privește pe fereastră ; ear de nu, joacă cărțile... am observat că’n asemenea coșuri nu trebue să o contrariezi, ci mai bine să aștepți pană cănd ea insăși se apropie, incepe a vorbi sau ia vreo carte in mană. Are in sine multă neatârnare și imi place mult aceasta. Imi aduc aminte in zilele de tinerețe se intampla, că vre o fetiță iți repete, chiar insă le vorbele ți și acest ecou te’ncănta, chiar te închinai lui pănă cănd nu recunoșteai ce este ; dar Vera... nu; aceasta stă singură de sine. Pe credința nu primește nimic, c’o autoritate n’o vei speria; ea nu va incepe a discuta, dar nici nu va ceda. Despre „Faust“ ne-am luat de vorbă mai de multe ori cu densa, dar — lucru straniu ! — despre Gretchen ea singură nu zice nimic și numai ascultă ce zic eu. i Mefistofeles o înspăimântă, nu ca un diavol, dar ca „ceva, ce poate fi in fiecare om...“ Aceste sunt propriele ei cuvinte. Incepun a-i spune, că acest ceva il numim reflecție, dar nu ințelese cuventul reflecție in sensul german: ea știe numai cuventul francez „reflection“ și s’a deprins a-1 crede folositor. Stranii sunt relațiile noastre ! Din oarecare punct de vedere pot zice că am asupră-i mare inmurire și oarecum aș educa-o chiar,ăine și ea, fără să ințăleagă, me preface in multe spre mai bine. Pentru exemplu, numai prin densa am aflat nu de mult cătă condiție retorică se află in multe foarte frumoase compuneri poetice. Lucrul pentru care ea remăne indiferentă, devine suspect și pentru mine. Da, am devenit mai bun, mai luminat. A fi lângă densa, a o intălni și a remărea omul de mai inainte este imposibil. Dar ce are să iasă din toate acestea vei fi întrebând tu. Cred, zeu, că nimică. Voi petrece foarte plăcut pănă la Septemvrie și atunci voi pleca întunecoasă și urâtă imi va părea viața Urnele ăntei... Me voi deprinde. Știu căt de periculoasă este orice legătură dintre un barbat și o tinera femee, cum pe nesimțite un sentiment se inlocnește de un altul... Eu aș ști rupe, dacă naș simți că amăndoi suntem liniștiți. Este adevărat că odată intre noi se intămpla ceva straniu. Nu știu cum și prin ce urmare — imi aduc aminte ceteam pe „Oneghin“ si serutai mana. Ea incet se retrase, ncsa asupră-mi privirea ei (la nime afară de densa n’am vezut asemenea privire , in ea este și visare și atenție și nu știu ce fel de severitate), d’odată se inroși, se replica și se indepărta. In acea zi n’am mai reușit să fiu singur cu densa. Ea me evita și patru oare bătute a jucat cărțile cu soțul seu, cu dadaca și cu guvernanta. A doua zi dimineață ea imi propuse să merg in grădină. Străbătusem grădina toată pănă la lac. D’odată, fără a se întoarce spre mine, imi șopti * Poema lui Puschin.