Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)

1872-08-04 / nr. 86

'ß- Anul V. PREȚUL ABONAMENTULUI: I»Bsi: Pe un an 20 lei noi. n șese luni 11 „ „ „ trei luni 6 „. „ Districte: Pe urc­an 24 lei noi. .. șese luni 13 „ „ „ trei luni 7 „ „ Austria: Pe șese luni 14 franci. d­ermnata: Pe șese luni 18 franci. Italia : 1 Belgia :•­­ Pe șese luni 22 fr. Elveția: 1 Francia : Pe șese luni 26 franci lassi, Vineri 4 August 1872. & 1 3 I18IL Apare de trei ori pe septămănă: Duminică, Mercuri și Vineri. Redactiunea si Administratiunea in localul Tipo­ litografiei Nationale. CALENDARUL SEPTEMANEI. No. 86. I­­MN € IURN­ Rândul sau locul sau 15 bani. Inscrțiuni și reclame. Rândul 60 bani. Epistole nefrancate nu se Manuscriptele nepubliate l­. V Exemplarul 20 de bani. S&iEifl *Stil Stil : I­p ( ț u .k x it T­n N I­r I­I Răsăritul I Apusul Stil Stil thoi I P i T^Bî IS V Ir L 1) I L­F I­I P^săritul Apusul vechia. nou. VIDA’ J P­A I­R­O­N­U­L S>­I L­E I. | Soarelui. | Soarelui. vechia. nou. ^10 A> | PATRONUL V­IEI.­­ Soarelui. Soarelui. Iulie. August. iőre. m. Dre. m­. August. August. iUre. m. Dre. m. 30 11 Duminică. Ap. Lila și Siluan. 4 56 7 9 3 15 Joi. Cuv. Isachie și Faust. 1 5 2­7­2 31 12 Luni. Dreptul Eudochirh. 4 ’ 57 7 8 4 16 Vineri. SS. 7 Mac. din Efes. 1 5 3­7­0 Aug. 1 13 Marți. Scont. Cinst. Cruci și Macov. 4 58 7 6 5 17 Sâmbătă. 1 Mac. Eusign­e. 1 5 4 6 59 2 _____14 Mercuri. Moaștele Sf. Ștefan.­­ 5 1­7 4 6 18 Duminică. ii (t) Schimbare la față.­­5 5 6 58 ANUNCIU­­ D. Theodor Balassan desfăcendu-se din asociațiunea ce a avut cu D-nii Costachi G. Roseti și Nicu AL Grane la proprie­tatea Tipo-Litografiei Naționale din Iași și Foaea „Curierul de Iași”, se aduce a­­ceasta la cunoștința publică, rugăndu-se pe toți acei ce vor avea relațiuni de ori­ce sein cu stabilimentul Tipo-Litografiei sau cu foaea „Curierul de Iași”, să se a­­dreseze de acum înainte la Administra­țiunea Tipo-Litografiei Naționale din Iași. Se anunță tot­odată că s’a constituit o nouă societate, compusă din D-nii ve­chi asociați C. G. Roseti și N. M. Gane, cu D-nii Teodor C. Balaiș, Anton S. Savul și alții, pentru susținerea și desvol­­tarea Tipo-Litografiei și a „Curierului de Iași” care vor lua in viitor o extindere mai însemnată prin cumpărare. Sorii din intru. Un conflict serios s’a iscat intre Municipa­litatea orașului București și prefectul poliției de acolo din causa unui abuz comis la pri­mirea șefilor sergenților de oraș, și in urma acesteia pentru întrecerea competenței. Pu­blicăm aici spre mai mare lămurire un Co­municat oficial căt și raportul d-lui prefect al poliției de București: „In privirea conflictului ce se arată de unele jurnale că s’ar fi iscat intre prefectura Poliției și Primăria Capitalei, și care con­flict­ se arată a fi fost provocat de o denun­­d­are asupra r­eexistenței a căți­va sergenii înscriși in statele de soldă, ministerul de interne a priimit relațiunea d-lui prefect al Poliției asupra acestui cas, ce se publică aci in extenso, spre a se cunoaște cum s’a urmat im­pregiurarea care se găsește deja, după cererea d-lui prefect al Poliției, in cer­cetarea parchetului de Ilfov și al carii re­­sultat se va insera in Monitorul Official.“ ( Comunicat.) Raportul d-lui prefect al Poliției Capitalei către d. Ministru de Interne. Domnule ministru. La 22 ale curentei, d. directore, duce adu­­se la Primăriă in afacere de serviciu, acolo fii intămpinat de d-nii Racotă și Răduleanu, membrii comunali, cari de indată ce il vezit, acest din urmă ii declara că are o demun­­erare formală de un abus comis de un ser­gent de oraș cu ocazia priimirii salariului. La aceste cuvinte, directorele Prefecturii ii respinse intr’un mod destul de satisfăcă­tor că, dacă intr’adevăr veri­ un abus s’ar fi comis, sub­semnatul aș fi mulțumit să des­­coper­ire culpabile, spre a-1 preda justiției, adăogănd că ar fi bine ca unul din d-nii membri să’și dea osteneala a veni indată la Prefectură și a’mi denund­a faptul pentru a se precede imediat la descoperirea ade­vărului. La acest răspuns ce li s’a dat de cătră directorele Prefecturei, d. Răduleanu față cu d. Racotă a spus că in acel moment se află ocupat cu afaceri importante, și că termi­nând va veni spre a se înțelege cu sub­semnatul. D-in directore părăsind Primăria și co­­municăndu-mi de cele petrecute, am trimis din nou la Municipalitate pe un amploiat al Prefecturei să roage pe d. Răduleanu a veni fără întârziere spre a’mi comunica de­­nund­area ce d-sa a priimit, ănse d’abia por­nise acel amploiat și primitu de­odată știin­ță de la casarma serjenților că d-nii Racotă și Răduleanu se află închiși in cancelaria casarmei cu căți­ va serjenți pe cari intimi­­dăndu-i prin diferite amenințări, voiau ca in urma acestora să procedeze singuri la in­­quetarea faptului, fără chiar a trimite veri­­un serjeni să mă anuncie despre venirea d-lor acolo. îndată ce fusese informat despre aceasta, m’am­ transportat împreună cu directorele prefecturei la cazarmă, unde găsind pe d-nii membri astfel precum mi se raportase, m’am adresat cătră sergenii spuindu-le să părăsas­­că sala, avănd ceva a comunica d-lor mem­bri, și atunci adresăndu-me cătră dumnea­lor i-am­ intrebat cum se face ca in loc să vie o prefectură, după cum luase înțelege­re cu directorele, d-lor s’au transportat sin­guri la cazarmă, fără a anuncia pe sub­semnatul, procedând și la inquerarea faptu­lui, fără a avea enalitățile cerute de lege pentru aceasta. La întrebările mele, d-nii membri iși re­cunoscure, cred, singuri greșala comisă de d-lor, de oare­ce fără a’mi respunde nimic, iși strânseră hărtiele și părăsiră cazarma. Grăbesc a vă comunica, d-le ministru, că, prin adresa cu Nr. 16.604, am făcut cunos­cut toată impregiurarea d-lui prim-procuro­­re, rugăndu - a invita pe domnii membri comunali, Racotă și Răduleanu, a-i depune acea denund­are și a procede de indată la cea mai scrupuloasă cercetare. Faptul, domnule ministru, in urma cărui acești domni membri s’au crezut autorizați a’și insuși drepturi pe cari nu le au și a arăta tot odată așa de puțină delicateță că­tră sub-semnatul, consistă intr’o singură de­­nund­are ce li s’a făcut că doi sau trei ser­­genți au priimit leafa atăt pentru denșii, căt și pentru alți trei cari n’ar exista. Cred a nu mă înșela, domnule ministru, afirmând mai d’inainte că, dacă faptul va exista, greșala nu poate fi imputată decât Primăriei, căci de mult timp deja am intro­dus regula ce se păstrează și astăzi intr’un mod scrupulos de a se plăti lefile sergenți­lor in fața unui membru comunal, chiar d. Răduleanu, care l’am rugat insu’mi a exersa cel mai sever control, dăndu’i tot odată pen­tru a d-sale înlesnire un tablou exact de numele, pronumele și signalementele tuturor serjenților. De­și cu ocasiunea celor petrecute in ziua de 22 curent, am făcut să ințeleagă bine d-nii Racotă și Răduleanu că nimeni, afară de d-voastră ca șeful nostru, nu se poate intro­duce in casarma serjenților fără auto­­risațiunea sub-semnatului, însă, spre a se evita pe viitor o asemenea urmare și din partea altor domni membri comunali, ve rog să bine-voiți a notifica d-lui primar că, dacă sergenții se plătesc de cătră Municipalitate, aceasta nu autori să pe domnii membri a pătrunde in cazarma lor, a se include se­cret cu unii dintr’cașii și ale spune că d-lor sunt șefi ai acestui corp, căror trebue să le dea ascultare și supunere, precum s’a pe­trecut intr’un mod arbitrarii­ din partea d-lor Racotă și Răduleanu, căci, domnule ministru, aceasta constitue mijlocul cel mai nimerit de a introduce anarc­ia intr’un corp unde supunerea cătră sub­semnatul, cătră coman­dant și oficieri, in fine disciplina, trebue să fie riguros ob­servată. Nevoind, d-le ministru, a lăsa să planeze asupra’mi cea mai mică umbră de parțiali­tate cu ocasiunea retragerii d-lor membri din cazarmă,­atunci cănd le-am contestat dreptul de a inguera faptul,—vă rog să bi­ne-voiți, de­și afacerea este înaintată d-lui prim-procurore, a delega pe ori­care din d nii membri comunali, afară de d-nii Raco­tă și Răduleanu, care s’au arogat drepturi oprite atăt de lege căt și de disciplina mi­litară introdusă in corpul serjenților, spre a fi față la cercetarea ce se va face de cătră d. prim-procurore, impreună cu sub-semna­­tul ca șeful direct al serjenților. Termin. d-le ministru, facându-ve cunos­cut că d-nul prim procurore ni’a și anunciat că măne, 25 curent, la orele trei după a­­miazi, va veni a inqueta faptul ia Prefectu­ră, cerăndu-i chiar sub-semnatul de urgență a tranșa această chestiune. Atăt in interesul serviciului și al sub-sem­­natului căt și spre a nu mai da ocasiune jurnalelor de a deguisa faptul, ve rog­o-le, ministru, să bine-voiți a ordona publicarea in extenso a acestui raport prin Monitorul Official. Primiți ve rog, domnule ministru, încre­dințarea prea osebitei mele considerațiuni. Prefectul Poliției Capitalei, Hiottu. No. 16,819. 1872, Iulie 24. — După cererea făcută de regia monopo­lului tutunurilor, ministerul de finanțe a con­firmat pe D-nii Cantacuzin Ioan Nicolae și Giugiu Anton in posturi de inspectori gene­rali pentru toată țeara. Numiri oficiale. Ministr de Justiție.­ Sunt numiți: Preșe­dinte de Trib. de Cahcul d. Gr. Baza, și d. I. M. Grejdeanu la Trib. de Tecuciu, d. Al. Suțu Jude de instrucțiune la Trib. de Vlașca, d. G. Niculaidi Prim Procurore pe lăngă Trib. de Dolj, d. Era. Niciu Judecător pe lăngă acel Trib., d. M. Draganescu Procuror la Trib. Vlașca, d. G. Vergolici Proc. la Trib. Braila, d. I. Stanescu Proc. la Trib. de Co­­vurlui, d. Damian Soroceanu Președinte la Trib. de Botoșani, d. T. Kemingher Preșe­dinte la Trib. de Bacău, d. I. Antoniu Pro­curor general la Curtea de Apel din Iași, d. C. Lepadat Membru in locul d-lui Antoniu la aceeași Curte, d. Stavrache Dudescu Gre­fier la Trib. Prahova., d. St. Petrescu Ajutor de grefă la același Trib., d. I. Dobrot Cap al Portăreilor de pe lăngă Trib. de Cahul, d. Marin Bărbulescu Ajutor la aceeași Ju­decătorie, d. I. Rebapcea Portărel pe lăngă Trib. Tecuciu, d. M. I. Melicescu Portărel FOILETON. faust . Narație in noue epistole. Din rus, a lui I. S. Turghenief, trad. de G. Aroneanu. (Urmare). EPISTOLA A CINCEA. (De la același cătră același.) Satul Al . . . pe 26 iulie 1850. De mult uu­ ți am scris, iubite Simeon Ni­­colaevici, imi pare că mai mult decăt de o lună, și aveam ce-ți scrie, dar mi-a fost lene. Vorbind la dreptul, mai că nici nu mi-am adus aminte de tine tot timpul. Dar din ul­tima ta epistolă pot conchide că faci pe so­coteala mea niște presupuneri, care nu sunt adevărate, adecă care nu sunt nu tocmai a­­devărate. Tu crezi că sunt sedus de Vera (nu știu de ce nu-mi vine să o numesc Vera Nicolaevna), te ’nșelc. In adevăr o văd adese­ori, imi place foarte mult... și cui oare n’ar plăcea ? Aș vroi să te văd in locul meu. Admirabilă ființă ! Penetrație instantanee uni­tă cu o neesperiență de copil, simț sănătos și limpede și sentimentul frumosului i­ăscut, ne­încetată tindere spre adevăr și spre vialt, pri­ceperea a totului, chiar a vițiosului, chiar a ridicului și d’asupra acestor, ca niște a­­ripe albe de înger, plană liniștitul femeescul farmec... Dar ce să mai zic. Multe am mai cetit cu densa in cursul acestei luni. A ceti cu densa ăncă este o desfătare pe care n’am cunoscut’o pană acum, întocmai ca și cum ai descoperi Ieri none. Nimică n’o pune in estaz, tot ce este sgomos i este străin ; ea lin lu­cește cănd ceva-i place și fața sa primește o espresie atăt de nobilă și blăndă, blăndă-i cuvăntul adevărat. Vera Nicolaevna nu cu­noaște din cea mai fragedă etate ce vra să zică neadevăr: ea s’a deprins cu adevărul, ea il respiră chiar și de aceea și in poe­­sie numai adevărul i pare natural; indată fără nici o osteneală și fără silință ea il re­cunoaște ca o fisionomie cunoscută... mare avantagiu și fericire! Nu se poate să nu la­ud pentru aceasta pe mama ei. De cate ori pri­vind pe Vera, gândeam , da, are drep­tate Göthe — „omul bun și’n confusa sa tin­dere simte totdeauna unde-i calea adevă­rată.“ *) Numai de un lucru­ mi e ciudă : soțul ei se tot invertește pe aici (te rog un unde cu un rns prostesc, nu profana nici ma­­car cu gândul amieza noastră curată). El e tot atăt de capabil să’nțeleagă poesia, căt sunt dispus cu a căntă din flaut ; și cu toa­te aceste nu voește să remănă in urma so­ției sale, vroește și el să se lumineze. Căte odată și ea insăși mă scoate din răbdare: 1 vin d’odată nu știu ce toane, nu voește nici să cetească, nici să vorbească, coasă in gherghef, iși găsește treabă cu Natalia, cu chelăriță, aleargă d’odată pe la bucătărie. ~ A „Fanat“ prolog, parte I, sau șede cu manele supuse și privește pe fereastră ; ear de nu, joacă cărțile... am observat că’n asemenea coșuri nu trebue să o contrariezi, ci mai bine să aștepți pană cănd ea insăși se apropie, incepe a vorbi sau ia vre­o carte in mană. Are in sine multă neatârnare și imi place mult aceasta. Imi aduc aminte in zilele de tinerețe se intampla, că vre­ o fetiță iți repete, chiar insă­ le vorbele ți și acest ecou te’ncănta, chiar te închinai lui pănă cănd nu recunoș­teai ce este ; dar Vera... nu; aceasta stă singură de sine. Pe credința nu primește nimic, c’o autoritate n’o vei speria; ea nu va incepe a discuta, dar nici nu va ceda. Despre „Faust“ ne-am luat de vorbă mai de multe ori cu densa, dar — lucru stra­niu ! — despre Gretchen ea singură nu zice nimic și numai ascultă ce zic eu. i Mefisto­­feles o înspăimântă, nu ca un diavol, dar ca „ceva, ce poate fi in fie­care om...“ Aceste sunt propriele ei cuvinte. Incepun a-i spune, că acest ceva il numim reflecție, dar nu in­­țelese cuventul reflecție in sensul german: ea știe numai cuventul francez „reflection“ și s’a deprins a-1 crede folositor. Stranii sunt relațiile noastre ! Din oare­care punct de ve­dere pot zice că am asupră-i mare inm­urire și oare­cum aș educa-o chiar,­ăine și ea, fără să ințăleagă, me preface in multe spre mai bine. Pentru exemplu, numai prin densa am aflat nu de mult cătă condiție retorică se află in multe foarte frumoase compuneri poetice. Lucrul pentru care ea remăne in­diferentă, de­vine suspect și pentru mine. Da, am devenit mai bun, mai luminat. A fi lân­gă densa, a o intălni și a remărea omul de mai inainte este imposibil. Dar ce are să iasă din toate acestea vei fi întrebând tu. Cred, zeu, că nimică. Voi petrece foarte plăcut pănă la Septemvrie și atunci voi pleca­ întunecoasă și urâtă imi va părea viața Urnele ăntei... Me voi de­prinde. Știu căt de periculoasă este ori­ce legătură dintre un barbat și o tinera femee, cum pe nesimțite un sentiment se inlocn­­ește de un altul... Eu aș ști rupe, dacă naș simți că amăndoi suntem liniștiți. Este adevărat că odată intre noi se intămpla ce­va straniu. Nu știu cum și prin ce urmare — imi aduc aminte ceteam pe „Oneghin“ s­­i serutai mana. Ea incet se retrase, n­csa a­­supră-mi privirea ei (la nime afară de den­sa n’am vezut asemenea privire , in ea este și visare și atenție și nu știu ce fel de se­veritate), d’odată se inroși, se replica și se indepărta. In acea zi n’am mai reușit să fiu singur cu densa. Ea me evita și patru oare bătute a jucat cărțile cu soțul seu, cu da­­daca și cu guvernanta. A doua zi dimineață ea imi propuse să merg in grădină. Stră­bătusem grădina toată pănă la lac. D’oda­tă, fără a se întoarce spre mine, imi șopti *­ Poema lui Puschin.

Next