Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-04-20 / nr. 45

CURIERUL DE IAȘI. avut loc erau de blamat, amendoue par­tidele. Adaugă „că nu se părea guver­nului imperial că cea ce se petrecuse in România să fie o infracțiune la trac­tatul de Paris și că nu era nimic in a­­cest act care se poată autoriza pe Is­­trailiți a cere intervențiunea puterilor care au luat parte“. Termină zicând că va refera Imperatului și că d. Schuyler va fi informat despre c’ecisiunea M. S. Această decisiune fu comunicată puțin timp in urmă intr’o notă cu data de 9 Septembre 1872, ale cărei pasaje prin­cipale sunt următoarele: „Guvernul imperial al Rusiei a fost tot­dea­una animat de plăcerea de a lua in considerațiune dorințele exprimate in numele guvernului Statelor­ Unite. Cu toate acestea in această imprejurare, re­gretă de a nu împărtăși opiniunea sa. Un esamen atentiv al obligațiunilor con­­vențiunii din 1858 nu-i permite a cre­de că aceste stipulațiuni au fost violate, și nu poate, in consciință, a recunoasce existența motivelor care ar justifica o intervențiune diplomatică. Este adeverat că desordine regretabile au avut loc in oare­care localități româ­ne ; dacă aceste desordine arf fost pro­vocate, aceasta s’a admis in mod una­nim, de căți­va Istraeliți care și-au per­mis acte sacrilege intr’un mod odios in ochii Creștinilor. Afară de aceasta, a­­ceste cestiuni au fost înaintate la tri­bunale intr’un mod regulat, și care au și dat decisiunea lor in urmă. Căt pentru persecuțiuni sistematice dirijate in România in contra populați­­unei istraelite, agenții noștri oficiali in România nu fac mențiuni in nici unul din rapoartele lor, și guvernul imperial n’are nici un reson de a pune in indo­­ială imparțialitatea lor.“ Trei fapte incontestabile rezultă din specia anchetei instituită de Statele­ U­­nite asupra condițiunei israeliților in Ro­mânia și asupra mijloacelor de care di­plomația dispune pentru a modifica a­­ceastă opiniune. Primul este că Istraeliții nu sunt in Romănia obiectul nici unei persecuțiuni religioase. Poporul nu’i iubesce sunt chiar in contra lor injuste prejudicii; dară re­­ligiunea nu este amestecată aici intru nimic. Cum­­ jice ministrul american de la Constantinopole, este aici, înainte de toa­te, o cestiune de industrie. Al doilea fapt este că guvernul ro­mân, departe de a suscita tulburări al căror obiect au fost căte­o­dată Israe­­liții, ’și pune toate puterile sale pentru a’i protege contra pasiunilor claselor ig­­norente. Cel din urmă fapt este că cele trei mari puteri europene care au mai multe interese politice directe in Romănia, Ru­sia Austria și Prusia—fără a vorbi de Italia—sunt de acord asupra acestui punct că tractatul din 1858 nu autorisă o in­tervențiune in favoarea Israeliților din partea puterilor cari au luat parte. Este incă de însemnat că dintre cele șase puteri garante autonomiei romane, patru, Anglia, Austria, Italia și Rusia, au recunoscut că o intervențiune străină in România, a cărei causă ar fi Israe­­liții, ar espune pre acești din urmă la mai mari ultragie de­căt acelea care die ei că le au încercat pănă acum, și că singurul mijoc eficace de a lucra in favoarea lor ar fi fost presiunea opini­­unei publice. ȘTIRI DIN VITRU. COMITETUL CREDITULUI FONCIAR constituit conform art. A di­n legea promulgată in „Monitorul Officiale“ No. 78. Către toți proprietarii teritoriali din Romănia. Comitetul instituit prin art. 3 din legea creditului fonciar aduce la cunoștința tutu­ror proprietarilor teritoriali din Romănia, cari vor vor a face parte din prima societa­te, disposițiunile pe baza cărora vor fi ad­miși a se înscrie pentru constituirea primei societăți. Proprietarii teritoriali cari vor cere înscri­erea au a presinta la ministerul finanțelor (serviciul creditului funciar) o declarațiune înscrisă d­­in care se va cuprinde: a) . Numele, pronumele și domiciliul; b) . Suma cu care voește a se împrumu­ta și care nu poate trece jumătatea valorii imobilului oferit ca hypotecă, de va fi mo­șie, o a treia parte de va fi vie și alte pro­prietăți al căror venit provine din planta­­țiune (art. 75 din statute). Valoarea imobi­lului se va socoti drept cinci­spre­zece ori suma venitului înscris prin rolurile imposi­­tului fonciar. c) . Moșia ce vvește a bypoteca, cu ară­tarea județului, plășei și a vecinătăților. Această declarațiune urmează a fi înso­țită de: I. Titlurile proprietății sau actele care țin joc de asemenea titluri, sau copii legalizate de pe ele. II Certificatul grefei tribunalului situați­­unei imobilului, că imobilul este liber de ori­ce sarcină sau arătător de sarcinile ce vor fi existând asupră’i. III. Quitanța impositului fonciar de plata ultimului trimestru, împrumuturile la creditul fonciar nu se vor face decăt pe prima hypotecă, iare mo­șiile deja afectate la o hypotecă nu pot fi primite la creditul fonciar decăt cu declara­țiune a se substitui instituțiunea creditului in locul creditorului hypotecar. Minele și carierile nu sunt admise la be­­nefi­ciul împrumutului. Proprietățile in devălmășie nu se vor pu­tea hypotecă la creditul funciar, decăt cu consimțimăntul tuturor devălmașilor. Imobilele a căror un­dă proprietate și u­­sufruct aparțin la diferite persoane nu pot fi primite la creditul funciar decăt cu învo­irea tuturor celor in drept. Imobilele detali nu se pot hypotecă decăt cu îndeplinirea formalităților cerute de lege pentru înstrăinarea lor. Pentru hypotecarea averilor paraternale aparținând femeilor mă­ritate, se cere autoritarea bărbatului. In aceste condițiuni, indată ce se va con­.) Formula declarațiunii Sub­semnatul N. N., domiciliat in..............declar că mă oblig a face parte din prima societate a cre­ditului fonciar și me angagez a me împrumuta cu suma de..............Hypotecez pentru asigurarea aces­tei sume proprietatea mea..............situată in jude­țul ...........plasa ...... pe care o posed cu (titlu). Anexez actele...........constătătoare dreptului meu de proprietate și certificatul grefei tribunalulu ... stata admiterea cel puțin a 60 proprietari cari vor subscrie pentru un capital (le îm­prumutat de cel puțin 3,000,000, comitetul va declara societatea constituită și va con­voca pe societari in adunare generală pen­tru alegerea consiliului de administrație, București, 11 Aprilie 1873. Dimitrie Ghirca, P. Mavrogeni, Al. Orescu. Lege pentru introducerea de depeși urgente. Art. I. Se va introduce in serviciul tele­grafic interior depeșile urgente. Art. II. Depeșile urgente au prioritate du­pă depeșele de Stat și după depeșe urgente de serviciu asupra tuturor depeșilor private și ordinare de serviciu. Art. III. Depeșile urgente sunt supuse la o supra­taxă fixă de 50 bani de fie care de­peșă pentru tot interiorul țăr­ii și ori­ care ar fi numărul cuvintelor. Art. IV. Această supra­taxă fixă de 50 bani se percepe la presentare odată cu taxa depeșei. Art. V. In toate celelalte privințe depeșe­le urgente sunt supuse acelor prescripțiuni și regule de manipulare ca și depeșile ordinare. Publicăm legea relativă la înființarea de cărți poștale: Art. I. Serviciul corespondințelor, pe lân­gă obiectele cuprinse in art. 30 din legea telegrafo-poștale, va cuprinde și cărțile de poștă.. Art. II. Taxa poștale a cărților de poștă pentru tot interiorul României, ori­ care ar fi distanța, se fixază la: a) . Cinci bani pentru o carte simplă. b) . Zece bani pentru o carte de poștă în­doită (adică respuns plătit). Art. III. Taxele sunt aceleași pentru căr­țile de poștă ce ar circula in interiorul u­­nei comune. Art. IV. Factorii nu vor percepe nici o taxă pentru distribuirea la locuința adresan­tului a cărților de poștă. Art. V. Confecționarea cărților de poștă cu timbru incrustat este esclusiv reservată guvernului; contrafacerea se va urmări și pedepsi conform disposițiilor codului penal in asemenea materii. Art. VI. Guvernul este autorisat a fabrica cărți de poștă, care se vor vinde particula­rilor de cătră bi­rourile telegrafo-poștale și numai pe valoarea lor nominale. Art. VII. Un regulament speciale, ce se va publica odată cu promulgarea acestei legi, va fixa forma, dimensiile cărților de poștă și modul intrebuințării și manipu­lării lor. Art. VIII. Fiind a se întinde întrebuin­țarea cărților de poștă și in serviciul inter­naționale, aceasta va face obiectul de con­­vențiuni speciale supuse ratificării corpurilor legiuitoare. Această lege s’a votat de adunarea de­putaților, in ședința din 17 Martie 1873 și s’a adoptat cu majoritate de 54 voturi con­tra a 7, fiind și 4 abțineri de la vot, depărtat de fel de programul ei. De la 1871, ea n’a încetat de a susținea pe D. Thiers și guvernul său, și-l va susținea și pe viitor, in căt timp președintele va re­­măne credincios republicei. Insă Ü. Gam­­betta reclamă pentru sine și pentru partida sa dreptul de a afirma prin alegerea candida­ților lor programul ce le e propriu, și care consistă mai cu sumă in trei reforme: instruc­țiunea publică laică și obligatoare, reforma militară și reforma impozitelor. Jurnalele dreptei se infuriază la singura idee a unei ințeleri posibile intre D. Thiers și stânga extremă, fără a-și da samă că atacurile lor violente nu contra ordinei de lucruri actuale trebue să aducă cu necesitate acest rezultat. Lupta electorală continuă cu multă înfo­care, dar fără ca să fie cu putință de pe­­ acum de a determina care-i va fi sfârșitul. Nu­­merul votanților pare că va fi foarte mare, dacă se judecă după numerul cărților elec­torale ce au fost scoase de la primării. O­­piniunea atribue ministrului de externe D. de Rémusat cel mai mare număr de voturi și o foarte mică minoritate concurentului său D. Barodet. Căt pentru colonelul Stoffel, se expune la o neizbăndă ridiculă și numele seu va servi numai spre a numera pe legi­­timiștii îndărătniciți, și care sunt dispuși a face causă comună cu bonapartiștii de nu­anța Castagnac. ȘTIRI DIN AFARĂ. FRANȚI A. D. Gambeta, capul partidei radicale a pro­nunțat un discurs intr’o reuniune privată la Belleville. Vorbind de candidatura d-lui Barodet, el a zis că partida radicală nu s’a GERMAnIA. Parlamentul German a început ori discu­­țiunea procetului de lege presentat de D. Voelk asupra căsătoriei civile obligatoare pentru toate țările imperiului. Astăzi legis­lația ce privește căsătoria diferează de la o țară la alta. Căsătoria civilă este obligă­­toare in Prusia renană, in Bavaria renană, Hesa renană, in marele ducat de Baden și in Franc­furt-pe-Main; ea este facultativă in marele ducat de Oldenburg și in Hamburg, in Würtemberg și in ducatele Anhalt, există numai pentru acei cărora clerul le refuzază căsătoria religioasă; in sfârșit căsătoria ci­vilă este obligătoare in Prusia, Bavaria, Sae­­sonia, Hanoverul pentru comunitățile disi­dente și pentru evrei. Proectul de lege in cestiune are neajunsul de a fi incomplect; ei nu imbrățoșază dreptul matrimonial întreg, și nu vorbește, de exemplu­, despre despăr­țenie ! O legislație omogenă și complectă nu este posibilă decât prin reforma codului civil. De aceea propunerea D-lui Voelk are de scop de a aminti din nou guvernului do­rințele poporului german și de a grăbi lu­crările pentru redactarea unui cod civil u­­niform, împăratul Wilhelm a părăsit in 24 April gara Berlinul, spre a se duce mai ăntăi la Königsberg, și de aici la Petresburg. îm­părăteasa purcesese cu o zi mai înainte la Baden-Baden, împăratul era insoțit de prin­țul de Bismark și de mareșalul Moltke, pre­cum și de ofițerii superiori a casei sale mi­litare. In suita lui se găsea și fiul prințu­lui cancelar, locotenent­­ de cavaleri, și con­tele d’Arnim, secretar de legațiune. Jurnalele din Berlin anunță in mod posi­tiv demisiunea contelui Szenplitz, ministru de agricultură. Parlamentul german a adoptat in 24 A­­pril, articolele legei monetare relative la crearea unei monete de bilion d­e nikel și de aramă. Toate amendamentele presentate asupra acestui pont au fost respinse, dem că moșia­­­ noastră a să cadă de is­­noavă in călcarea păgânilor. Când astă negură de Turci va prăda și va pustie țara, pe ce vei domni Măria Ta? — Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgăni ce aduci cu Măria Ta ? adă­ogi Spancioc. — Cu averile voastre, nu cu banii țela­­nilor pre care’i jupiți voi. Voi mulgeți laptele terii, dar au venit vremea să vă mulg și eu pre voi. Destul, boieri! intoar­­ceți ve și spuneți celui ce v’au trimis, ca să se ferească să nu dau peste el, de nu vre să fac din ciolanele lui surle și din pelea lui căptușeală dobelor mele. Boierii eșiră mâhniți, Moțoc rămase. —• Ce ai rămas? întrebă Lăpușneanu. Doamne! Doamne! zise Moțoc căzând in genunchi, nu ne pedepsi pre noi după fără­­de­legile noastre! Adă’ți aminte că ești pământean **­, adă’ți aminte de zisa scrip­tura și iartă greșiților tăi! Cruță pre biata țară! Doamne! sloboade oștile aceste de păgăni, vină numai cu căți Moldoveni ai pe lângă Măria Ta, și noi ch­izeșluiti, că un fir de păr nu se va clăti din capul Inălți­­mei Tale. Și de’ți vor trebui oști ne vom inarma noi cu femei și copii, vom rădica țara in picioare, vom rădica slugile și ve­cinii noștri. Incredere in noi! — Să mă ’ncred in voi? (zise Lăpușnea­­nul ințălegănd planul lui). Pesemne gânde­ști că eu nu știu zicâtoarea *­ moldovenească „lupul părul schimbă, iar năravul ba?“ Pe­semne nu vă cunosc eu, și pre tine mai vârtos? Nu știu, că fiind mai mare peste oștile mele, cum ai văzut că m’au biruit, m’ai lăsat? Veveriță imi este vechiu dușman, dar incai nici odată nu s’au ascuns. Spancioc este incă tânăr, in inima lui este iubire de moșie, imi place a privi sumeția lui pre care nu se silește a o tăi­nui. Stroici este un copil, care nu cunoaște incă pre oameni, nu știe ce este imbunarea și minciuna; lui i se par că toate paserile ce sboară, se mănâncă. Dar tu, Moțoace? învechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toți Domnii, ai vândut pre Despot, mai vân­dut și pre mine, vei vinde și pre Tomșa, spune’mi, n’aș fi un nătărău de frunte, cănd m’aș încrede in tine? Eu te ert insă, c’ai ?) Pretericul. indrăsnit a crede că iar mă vei putea în­șela, și iți făgăduesc că sabia mea nu se va mânji in sângele tău; te voi cruța, căci imi ești trebuitor, ca să mă mai ușurez de bles­­temurile norodului. Sunt alți trântori, de care trebue curățit stupul. Moțoc ii sărută mâna, asemenea cânelui care, in loc să muște, linge măna care’l ba­te. El era mulțămit de făgăduința ce câș­­tiga să­­ știa că Alecsandru Vodă a să aibă nevoie de un intrigant precum era el. De­putații era poronciți de Tomșa, ca neputănd inturna pre Lăpușneanu din cale, să’și ur­meze drumul la Constantinopol, unde prin jalobe și dare de bani să mijlocească ma­zilia lui.­­ Dar văzând că el venea cu în­suși învoirea Porții, pe de alta sfiinduse a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, ce­­rură voie să rămăie a’l întovărăși. Acesta era planul lui Moțoc ca să se poată lipi de Lăpușneanu. Voia li se dede. — N­. Ai să­­ lai samă, Doamne! • ■ . Tomșa nesimținduse in stare a se impro­ Í­u­vi, fugisă in Valahia, și Lăpușneanu nu e intăm­isă nici o impedecare in drumul seu. Norodul pretutindene il intimpina cu bucu­rie și nădejde, aducăndu’și aminte de in­tuia lui Domnie, in care el nu avuse vreme­a’și desvăli uritul caracter. Boierii insă tremura. El avea doă mari rezoane a fi îngrijiți; știa că norodul ii u­­răște, și pre Domn că nu’i iubește. îndată ce sosisă, Lăpușneanu poronci să imple cu lemne toate cetățile Moldaviei a­­fară de Hotin, și le arlă, vrând să strice prin aceasta asilul nemulțămiților, cari de multe ori subt adăpostul zidurilor acestora, urzia comploturi și ațița revolte. Ca să sece influența boierilor și să stârpească cui­burile feudalității, ii despoia de averi subt feluri de proteesie, lipsindui cu chipul a­­cesta de singurul mijloc cu care putea ade­meni și corumpe pre norod. Dar nesocotind de ajuns planul acesta, ii omorea din cănd in cănd. La cea mai mică greșală dregătorească, la cea mai mică plân­gere ce i s’arata, capul vinovatului se spân­zura in poarta curții, cu o fidulă vestitoare greșalei lui, adevărate sau plăsmuite, și el nu apuca să putrezească, cănd alt cap ii lua locul. CVM urma) *) Patria. **) Moldovan.

Next