Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-02-21 / nr. 21
înălțimea Sea Doamna, fiind puțin suferindă nu va putea acorda audiențe in cursul săptămănei viitoare. Ziarul „Românul“ de la 9 ale curentei, urmăndu-și calea de neîncetate atacuri aduse administrației țerei, narează un șir de evenimente întâmplate la Buzău cu ocasiunea morții Prea S. S. episcopul Dionisie. Ministerul, fără a intra in mai multe detaliin', comunică că, îndată ce i s’a făcut denunețări in privința călcării legii, a trămis la fața locului pe d. Procurori general al curții de apel din București, care, prin raportul No. 1.038, arată că d. Prefect I. Arion cu advocatul public au călcat disposițiunele art. III din Codul penal, îndată după aceasta, s’a cerut inalta aprobare pentru revocarea acestor d-ni și darea lor in judecată. Afacerea acum se află in manele justiției. In ceea ce privește insă reminiscența acestui ziar pentru de fost prefect Ventura, ministerul se crede in drept nici a mai zice vre-un cuvânt, căci in privința aceasta a respuns prin comunicatul inserat in „Monitorul oficial“ No. 102, din 7 Maiu 1872. (Comunicat). Ziarul „Trompeta Carpaților“, in numărul de la 11 Fevruarie, ca in alte numere precedente, se silește a insinua că in capul administrațiunii monopolului tutunurilor s’ar fi aflând un jidan, fără a’i pomeni numele, și că monopolul s’ar fi aflând in ajunul de a da faliment. Pentru asemenea insinuațiuni, guvernul se grăbește a da desmințirile cele mai formale. Mai intăi că concesionarii primitivi cedând drepturile monopolului unei societăți anonime, administrațiunea este exercitată de un consiliu superior compus din acționarii cei mai nobili, precum; din St. Golescu, Cogălniceanu, C. Grădișteanu, D. Cozadini, L. Catargi, Plagino, numiți in virtutea statutelor aprobate și promulgate, conform cu legea. Apoi toți agenții oficiali ai regiei, afară de oamenii speciali necesari pentru manipulațiuni tehnice, sunt români sau naturalisaț legalmente, nefiind, nici unui numit fără titluri atestă toare capacității lor de indigeni, și fără autorisațiunea specială a ministerului de finance, conform cu legea fundamentală și cu regulamentul monopolului. Căt despre cea din urmă aserțiune, ministerul departe, de a avea un indice oarecare despre veleități de faliment, din contra se știe consolidat prin o privighere continuă și prin asigurările cele mai solide. Prin urmare, asemenea zgomote nu pot fi răspăndite de către jidovii contrabandieri sau de aceia ce nu pot face gheșefturi jidovești pe lăngă monopol. (Comunicat). D. Președinte explică că raportul este gata și săptămâna viitoare se va supune Adunărei. D. C. Aninoșanu, raportare, citește raportul și proiectul de lege pentru bugetul rectificativ al ministerului cultelor și instrucțiunei publice. Raportul arată că a respins unele sporiri de salarii ce se cerea și a dispus ca plata la servitorii școalelor primare urbane să se facă de comune. In urma mai multor observațiuni bugetul rectificativ al ministerului cultelor, se adoptă de Adunare astfel cum s’a elaborat comisiunea bugetară. In urma propunerei d-lui Pogor pentru milionul acordat Iașilor, Adunarea trece in secțiuni pănă la carele trei. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 16 Fevruarie 1873. Deschizându-se ședința, cu formalitățile ordinare, d. ministru financelor înaintează proiectul de lege pentru anularea tuturor rămășițelor din contribuțiuni directe de la anul 1860 pănă la 1869, devenite o plagă pentru populațiuni. D. G. Vernescu propune a se invita delegații să activeze lucrările privitoare la banca funciară. CURIERUL DE IAȘI, Ședința de la 17 Fevruarie 1873. D. Aninoșanu citește raportul și proiectul de lege al comisiunei bugetare. Raportorul exprimă regretul că comisiunea nu a putut lăsa in buget sumele alocate pentru construire de lucrări de artă pe căile mixte. Cifra la care se ridică bugetul rectificat este de 650,262 peste sumele votate deja in bugetul ordinar. D. Raportor citește fiece cifră și d. ministru dă esplcațiunile cuvenite. Bugetul rectificativ in total remăne a se vota in ședința viitoare. NUMIRI. Monitorul No. 33 publiă: Prin decretul cu data din 8 Fevr. 1873 No. 302, Colegiul I electoral pentru consiliul general de la județul Fălciu, este convocat in ziua de 4 Martie 1873 a se întruni, la oarele 10 de dimineață, in localul comunei de reședință, spre a alege un membru in consiliul acelui județ. Colegiul II electoral pentru consiliul general de la același județ este convocat in ziua de 6 în martie viitor a se întruni, in oarele 10 de dimineața, in localul comunei de reședință, spre a alege un membru spre împlinirea vacanței declarată in consiliu prin numirea d-ui Dimitrie Popescu in funcțiunea Statului.—Monitorul No. 34 publică următoarele numiri: Prin decret cu data din 10 Fevruarie 1873, sunt numiți și permutați : d. Nicolai Constantinescu, fost secretar al comitetului permanente din județul Fălciu și actualminte subprefect la plasa Prutul, același județ, directore al acelei prefecturi, in locul d-lui Vasile loan Nicolau, trecut in alt post: d. Petre Georgescu, actualul sub-prefect de la plasa Mijlocul, județul Fălciu, in asemenea calitate la plasa Prutu, același județ, in locul dlui Nicolai Constantinescu, trecut in altă funcțiune.—Prin decret cu No. 298, s’a confirmat d. loan Popescu in funcțiunea de adjutor al primarului comunei urbane Târge- Jiu, in locul d-lui loan Mengescu, demisionat.—Prin decret cu No. 314, din 9 Fevr. 1873, părintele Nicolai Ștefănescu, actualul profesore de confesiunea ortodoxă, istoria vechiului și noului testament și istoria bisericească la cursul inferior al seminarului din București, se permută la catedra de religiune de la liceul Matei Basarab, revasa vacantă prin demisionarea titularului.Prin decret cu No. 289, din 5 Fevr. 1873, s’a numit: d. Temistoeli Fulger, fost procurore și jude instructore, membru de ședință la tribunalul Iași, in locul d-lui A. Suțu, care nu s’a presintat in post; d. Anghel Bazaca, fost membru de tribunal, procurore la tribunalul Roman, in locul vacant.Prin decret cu No. 311, din 9 Fevr. 1873,d. Ghiță Nisipeanu s’a numit verificator la casieria Dămbovița, in locul d-lui Bojescu. ȘTIR! DIN AFARĂ. FRVNȚIA. Adunarea națională fiind acum in vacanție, din causa carnavalului, toată atențiunea se concentrează la Paris asupra corespondenței intre contele de Chambord și episcopul de Orlens, d. Dupanloup. Această publicare aruncă o nouă lumină asupra schimbării depline ce s’a produs in atitudinea comisiunei de treizeci. Când d. de Broglie, după ce a redactat raportul seu, se duse să-i comunice d-lui Thiers, și deschisă negoțiările din care resulta, compromisul intre președinte și comisiune, mulți presupuneau că trebuia să ni fi produs vreun incident hotărâtor, in ceea ce privește fusiunea celor două ramuri burbonice, pretendente la tronul Franției. Astăzi adevărul este cu totul descoperit asupra acestei cestiuni. Corespondența de care vorbim a nimicit cu totul și pentru totdeauna ideea acestei contopiri. D. Dupanloup a întrebuințat toate mijloacele sale oratorice spre a aduce pe contele de Chambord să facă comisiuni incompatibile cu principile legitimității. Se înțelege că refuzul contelui a nemulțumit foarte mult pe fusioniști. Dacă judecăm după jurnalele lor, unii din ei se vor resigna, reintrând in neputința din care-i scosese alegerile din 1871, iar alții se vor întoarce cătră republică și corpul ei actual. Ei se arată dispuși a din a favoriza constituirea acelei majorități guvernamentale a centrurilor pe care d. Thiers n’a încetat deja o urmări. In 27 Fevr. trebuia să înceapă in Adunare desbaterea raportului comisiunei de 30, j care va fi supus la cele trei deliberări ordinare, fiindcă nu s’a declarat urgența asupra lui. Totuși e probabil că deputații vor cere imediat urgența, spre a scurta procedura asupra unui obiect care interesază atât de viu opinia publică. Consiliul minștrilor s’a ocupat de proectele de legi pe care guvernul va avea a le prezenta, dacă conclusiunile raportului dlui de Broglie vor fi aprobate. Nici o hotărâre n’a fost adoptata, dar mai multe idei au fost emise, mai cu samă in ceea ce privește constituirea unei a doua camere. După un sistem, membrii camerei inalt © vor fi aleși de sufragiul universal, pentru 9 ani, cu reiinire pe căte un sfert, fiecare departament va alege doi membri.După un alt sistem, sufragiul universal va numi alegătorii care vor fi însărcinați de a alege pe membrii senatului. In fine după un al treilea sistem, membrii vor fi aleși de camarile de comerț, de consiliele generale și de alte coporații. ANGLIA. Camera lorzilor, in ședința din 24, a votat a doua lectură a billului care are de scop a impune administrațiilor drumurilor de fer oare care măsuri de prudență proprii a preveni accidentele produse prin întâlnirea trenurilor; ea a trimis, in urmă acest bill, pentru detaile, la o comisiune specială. In Camera Comunilor, un membru a cerut să se trimită in Asia centrală o comisiune care se fixeze linia de demarcare intre Afganistan și Turan, la nordul riului Oxua. D. Fortescue a respuns că această comisiune ar fi nefolositoare. O astfel de delimitare făcută prin țeri mai necunoscute, străbătute de triburi nomade și jănuitoare, ar fi o întreprindere fără ințeles. Imvoeliie indicate intre Rusia și Anglia ajung destul spre a însemna marginea unde trebue să se oprească influența sau acțiunea fiecăreidin aceste două puteri, spre a nu se pune in contact imediat. GERMANIA. Regele Luis de Bavaria, care pănă acum ședea retras la țară, reapăruse, cu marea mirare a supușilor săi, pentru câteva zile la München, și lucrase chiar cu miniștrii săi pe care nu-i primise de mult. Opinia publică speră că toate censiunile privitoare la imperiu și la legile organice interioare fusese hotărâta in principiu. Ea se amăgise, căci regele s’a reinturnat la singurătatea sa de la Hohenschwangau, de unde se conchide că totul e incă in indoeală, adecă că situațiunea tot este incă in stare de criză cronică. In Camera deputaților din Berlin, d. de Sancken, a cerut ștergerea din buget a dotațiunii consiliului general a Bisericei evangelice, susținând că această instituțiune, care datează de la 1850, nu face nici un serviciu Bisericei, și este contrară principului fundamental al protestantismului. După lungi desbateri, ministrul cultelor a dobândit menținerea alocațiunei de care e vorba. Ministrul din Brunsvik Zimmermann, a anunțat carierei că directorul minelor, a fost pus in neactivitate, și că guvernul a rânduit o anchetă in cestiunea unei concesiuni de mine pe care acest director ar fi dat-o fiului său. SINTERA. Certele puterei civile cu clerul inalt catolic iau o față gravă. Cantoanele de Geneva, Bale, Soleure, Saint-Gail, a cărora populație este in partea catolică, sunt agitate de propaganda infailibilistă, și urmările acestei agitări incep a se simți mai mult decăt ar vrei autoritățile. In Genva meetingurile ultramontane se mărginesc pănă acuma a doua protestări, inse in cantonul Saint-Gall, guvernul s’a găsit in fața unei ferbceri așa de mari, incăt a crezut de nevoe a mobiliza milițiele cantonale, spre a asigura menținerea ordinei și respectul hotărârilor date de autoritate. Tot această măsură este in ajun de a fi luată și in cantonul Spleure. Afară de aceasta un nou conflict s’a ivit acum de curând, d. Greith, episcopul de St. Gall, fiindcă a vorbit in pastorala sa pentru post despre dogma infaeibilităței, guvernul cantonal a refuzat autorizarea sa legală acestei publicări. SPANIA. Criza guvernamentală care izbucnise la Madrid, s-a terminat prin retragerea a patru membri din vechiul cabinet radical, care consimțise a păstră portofoliile lor in noua administrare. Cauza acestei crize e necunoscută incă. După oarecare vnteze ea ar fi provenit din neînțelegeri asupra caracterului republicei ce ar trebui fundată in Spania, unii vroind o republică unitară și centralizată, alții o federațiune. Adunarea națională a reconstituit ministeriul. D. Figueras a fost ales președinte cabinetului cu 231 voturi din 245 votanți ; d. Castelar, ministrul de stat cu 234; d. Salmeron, la justiție cu 220; d. P. Y. Margall, la interne cu 226; d. Acosta la resbel cu 149; d. Oreiro, la marină cu 176; d. e pre mare... Dacă acest copil plăcut și nevinovat ar preda ravașul părintelui meu, dacă după ce ar imbrățoșa genunchiul bătrânului, l’ar ruga pentru prosperitatea sa și pentru acea a tatălui său.. . Minunat! excelent! Miserabilul face mii de proecte plăcute pentru ași mări miseria. Cine va întreține pe acești doi in timpul călătoriei, D-zeule !. . . (se plimbră făcând gesturi de mirare. Simon stă lung timp deoparte fără ca să fie observat, in fine’l zărește Erast) Ai revenit Simone, tu care ești singurul meu prieten de ași putea resplăti odată osteneala ta. Simon. Bunătatea d voastre cătră mine ’mi resplătește in fiecare moment puțina îndatorire ce vă fac. Erast. Nu o pot, că nu se pot răsplăti prietenia ta? După ce m’a părăsit tatăl meu și indata după dânsul toată lumea, mi-ai remas numai tu; numai tu servitor cinstit; n’ai nici o speranță la mine, de vreme ce nici mie n’a remas vreuna; cu toate aceste imi urmezi și in miserie, suferi foame și lipsă odată cu noi, și perzi din causa mea orice altă fericire... Simon. Stăpâne, sciți totdeauna să măriți puțina îndatorire ce v’am făcut, cu toate aceste nu mö veți face niciodată să cred că am făcut pre mult pentru D-voastră. Bată... (scoate punga) Erast. Ce prietene? Simon. Luați numai, luați! Erast. Ce?... Ce?... Simon. Bani... Ce am adus din târg. Erast. Arăta bani? Cum? de ce tremură mâna ta? Simon. Mâna me — tremură? — gândesc — de bucurie. Erast. Bolborosește... ce este? Simon. Bani stăpâne! sunt bani, avem trebuință de dănșii, și cu toate aceste nu vă bucur. .i. Erast. Purtarea ta face să nu mă bucur pe contur Simone, scapă mă de neînțelegere, cine ți ia dat. Simon. Da... mi s’a oprit de ați zice. Erast. Simone nu mă neliniști. Ia’î inapoi, nu’i pot primi pănă nu voi ști in ce mod ’i-ai capatat. Simon. Bine — nu-i voi relua, ce indoeli!.. Erast. Atunce spune odata, vorbește. Simon. Eu când am venit din târg —atunci — i-am găsit la poale muntelui. Erast. Nu mint,em cinstit, vorbata te trădează. Simon. Cred că mi-o puteți vede pe inimă. Erast. Nu pot vede nimica. Dar nu faci gesturi așa de urâte ca și cum ai voi să zici neadevăruri, și apoi te contrazici chiar singur. Simon. Da, i-am găsit după cum ați zis. Erast. Cum? după cum am zis? Simon. Mi se a dat cineva in târg. Erast. Simone! Simone! Era un amic al meu. Simon. Desigur un amic, era un domn nobil, mă intrebă dacă mai sunt in slujbă la d-voastre? Erast. Eh ?. .. și — Simon. După ce i-am respins da, mi-a dat acești bani ca să vă-i predau. Erast. N’ai cunoscut pe acel om cinstit? Simon. Nu, după cum v’am spus nu’mai pot aduce aminte ar fi văzut v’ro dată («. parte) Dacă s’ar fiui mai degrabă convorbirea noastră. Erast. Cred și eu că numai văzut nici odată, de ce vo ești să mă înșeli astăzi pentru ăntăea oară. Simon. Ba zeu asta-i adevărul — Dați’mi voie trebue sa mă duc la grădină (se duce) Erast, (singur) E curios, trebue să fie vr’un secret la mijloc. Căt e de neliniștit! Respunsul din urmă imi pare tot așa de puțin adevărat ca și cel d’tantăi. Îmi pare grozăv de reu. Cred că’I voi urmări in grădină. Nu pot să fiu liniștit pană ce nu voi cunoaște lucrul destul de bine (voește sa se ducă) Simon, se intoarce incet și stă cu ocii ațintiți spre pământ)— Stăpăne ! —Ertați me—nu mai pot suferi ca să remăneți înșelați. Voi fi neliniștit in toată viața mea. Vă voi spune tot, ca se știu și eu, dacă e un lucru rău a ceea ce am făcut —după cum mi o spune inima mea. — Eu... Erast. In numele lui D-zeu, vorbește! Simon. Am răpit pe munte—unui călător. Erast. Cum ce zici? răpit? (Ta urma.)