Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-02-21 / nr. 21

înălțimea Sea Doamna, fiind puțin sufe­­rindă nu va putea acorda audiențe in cur­sul săptămănei viitoare. Ziarul „Românul“ de la 9 ale curentei, urmăndu-și calea de neîncetate atacuri a­­duse administrației țerei, narează un șir de evenimente întâmplate la Buzău cu ocasiu­­nea morții Prea S. S. episcopul Dionisie. Ministerul, fără a intra in mai multe de­taliin', comunică că, îndată ce i s’a făcut denunețări in privința călcării legii, a tră­­mis la fața locului pe d. Procurori general al curții de apel din București, care, prin raportul No. 1.038, arată că d. Prefect I. Arion cu advocatul public au călcat dispo­­sițiunele art. III din Codul penal, îndată după aceasta, s’a cerut inalta a­­probare pentru revocarea acestor d-ni și da­rea lor in judecată. Afacerea acum se află in manele justiției. In ceea ce privește insă reminiscența a­­cestui ziar pentru de fost prefect Ventura, ministerul se crede in drept nici a mai zice vre-un cuvânt, căci in privința aceasta a respuns prin comunicatul inserat in „Moni­torul oficial“ No. 102, din 7 Maiu 1872. (Comunicat). Ziarul „Trompeta Carpaților“, in numărul de la 11 Fevruarie, ca in alte numere pre­cedente, se silește a insinua că in capul administrațiunii monopolului tutunurilor s’ar fi aflând un jidan, fără a’i pomeni numele, și că monopolul s’ar fi aflând in ajunul de a da faliment. Pentru asemenea insinuațiuni, guvernul se grăbește a da desmințirile cele mai formale. Mai intăi că concesionarii primitivi cedând drepturile monopolului unei societăți ano­nime, administrațiunea este exercitată de un consiliu superior compus din acționarii cei mai nobili, precum; d­in­ St. Golescu, Co­­gălniceanu, C. Grădișteanu, D. Cozadini, L. Catargi, Plagino, numiți in virtutea statu­telor aprobate și promulgate, conform cu legea. Apoi toți agenții oficiali ai regiei, a­­fară de oamenii speciali necesari pentru ma­­nipulațiuni teh­nice, sunt români sau natu­­ralisaț­ legalmente, nefiind, nici unui numit fără titluri atestă toare capacității lor de in­digeni, și fără autorisațiunea specială a mi­nisterului de finance, conform cu legea fun­damentală și cu regulamentul monopolului. Căt despre cea din urmă aserțiune, mi­nisterul departe, de a avea un indice oare­care despre veleități de faliment, din con­tra se știe consolidat prin o privighere con­tinuă și prin asigurările cele mai solide. Prin urmare, asemenea zgomote nu pot fi răspăndite de căt­re jidovii contrabandieri sau de aceia ce nu pot face gheșefturi ji­dovești pe lăngă monopol. (Comunicat). D. Președinte explică că raportul este gata și săptămâna viitoare se va supune Adunărei. D. C. Aninoșanu, raportare, citește rapor­tul și proiectul de lege pentru bugetul rec­­tificativ al ministerului cultelor și instruc­­țiunei publice. Raportul arată că a respins unele sporiri de salarii ce se cerea și a dispus ca plata la servitorii școalelor primare urbane să se facă de comune. In urma mai multor observațiuni bugetul rectificativ al ministerului cultelor, se adoptă de Adunare astfel cum s’a elaborat com­isi­unea bugetară. In urma propunerei d-lui Pogor pentru milionul acordat Iașilor, Adunarea trece in secțiuni pănă la carele trei. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 16 Fevruarie 1873. Deschizându-se ședința, cu formalitățile ordinare, d. ministru financelor înaintează proiectul de lege pentru anularea tuturor rămășițelor din contribuțiuni directe de la anul 1860 pănă la 1869, devenite o plagă pentru populațiuni. D. G. Vernescu propune a se invita de­legații să activeze lucrările privitoare la banca funciară. CURIERUL DE IAȘI, Ședința de la 17 Fevruarie 1873. D. Aninoșanu citește raportul și proiectul de lege al comisiunei bugetare. Raportorul exprimă regretul că comisiu­­nea nu a putut lăsa in buget sumele alocate pentru construire de lucrări de artă pe căile mixte. Cifra la care se ridică bugetul rectificat este de 650,262 peste sumele votate deja in bugetul ordinar. D. Raportor citește fie­ce cifră și d. mi­nistru dă espl­cațiunile cuvenite. Bugetul rectificativ in total remăne a se vota in ședința viitoare. NUMIRI. Monitorul No. 33 publi­ă: Prin decretul cu data din 8 Fevr. 1873 No. 302, Cole­giul I electoral pentru consiliul general de la județul Fălciu, este convocat in ziua de 4 Martie 1873 a se întruni, la oarele 10 de dimineață, in localul comunei de reșe­dință, spre a alege un membru in consiliul ac­elui județ. Colegiul II electoral pentru consiliul general de la același județ este convocat in ziua de 6 în martie viitor a se întruni, in oarele 10 de dimineața, in loca­lul comunei de reședință, spre a alege un membru spre împlinirea vacanței declarată in consiliu prin numirea d­-­ui Dimitrie Po­pescu in funcțiunea Statului.—Monitorul No. 34 publică următoarele numiri: Prin decret cu data din 10 Fevruarie 1873, sunt nu­miți și permutați : d. Nicolai Constantinescu, fost secretar al comitetului permanente din județul Fălciu și actualminte sub­prefect la plasa Prutul, același județ, directore al a­­celei prefecturi, in locul d-lui Vasile loan Nicolau, trecut in alt post: d. Petre Geor­­gescu, actualul sub-prefect de la plasa Mij­locul, județul Fălciu, in asemenea calitate la plasa Prutu, același județ, in locul d­lui Nicolai Constantinescu, trecut in altă func­țiune.—Prin decret cu No. 298, s’a confir­mat d. loan Popescu in funcțiunea de ad­­jutor al primarului comunei urbane Târge- Jiu, in locul d-lui loan Mengescu, demisio­nat.—Prin decret cu No. 314, din 9 Fevr. 1873, părintele Nicolai Ștefănescu, actualul profesore de confesiunea ortodoxă, istoria vechiului și noului testament și istoria bi­sericească la cursul inferior al seminarului din București, se permută la catedra de re­­ligiune de la liceul Matei Basarab, rev­asa vacantă prin demisionarea titularului.­Prin decret cu No. 289, din 5 Fevr. 1873, s’a numit: d. Temistoeli Fulger, fost procurore și jude instructore, membru de ședință la tribunalul Iași, in locul d-lui A. Suțu, care nu s’a presintat in post; d. Anghel Bazaca, fost membru de tribunal, procurore la tri­bunalul Roman, in locul vacant.­Prin de­cret cu No. 311, din 9 Fevr. 1873,d. Ghiță Nisipeanu s’a numit verificator la casieria Dămbovița, in locul d-lui Bojescu. ȘTIR! DIN AFARĂ. FRVNȚIA. Adunarea națională fiind acum in vacan­­ție, din causa carnavalului, toată atențiunea se concentrează la Paris asupra coresponden­ței intre contele de Chambord și episcopul de Orlens, d. Dupanloup. Această publi­care aruncă o nouă lumină asupra schim­­bării depline ce s’a produs in atitudinea comisiunei de treizeci. Când d. de Broglie, după ce a redactat raportul seu, se duse să-i comunice d-lui Thiers, și deschisă ne­­goțiările din care resulta, compromisul intre președinte și comisiune, mulți presupuneau­­ că trebuia să ni fi produs vre­un incident hotărâtor, in ceea ce privește fusiunea ce­lor două ramuri burbonice, pretendente la tronul Franției. Astăzi adevărul este cu totul descoperit asupra acestei cestiuni. Co­respondența de care vorbim a nimicit cu totul și pentru tot­deauna ideea acestei con­topiri. D. Dupanloup a întrebuințat toate mijloacele sale oratorice spre a aduce pe contele de Chambord să facă comisiuni in­compatibile cu principile legitimității. Se înțelege că refuzul contelui a nemulțumit foarte mult pe fusioniști. Dacă judecăm după jurnalele lor, unii din ei se vor resig­na, reintrând in neputința din care-i sco­sese alegerile din 1871, iar alții se vor în­toarce cătră republică și corpul ei actual. Ei se arată dispuși a din a favoriza consti­tuirea acelei majorități guvernamentale a­­ centrurilor pe care d. Thiers n’a încetat de­j­a o urmări. In 27 Fevr. trebuia să înceapă in Adu­­­­nare desbaterea raportului comisiunei de 30, j care va fi supus la cele trei deliberări or­­­­dinare, fiind­că nu s’a declarat urgența a­­­­supra lui.­ Totuși e probabil că deputații vor cere imediat urgența, spre a scurta pro­cedura asupra unui obiect care interesază atât de viu opinia publică. Consiliul min­ștrilor s’a ocupat de proec­­­­tele de legi pe care guvernul va avea a le prezenta, dacă conclusiunile raportului d­lui de Broglie vor fi aprobate. Nici o hotărâ­re n’a fost adoptata, dar mai multe idei au fost emise, mai cu samă in ceea ce priveș­te constituirea unei a doua camer­e. După un sistem, membrii camerei inalt © vor fi aleși de sufragiul universal, pentru 9 ani, cu re­­ii­nire pe căte un sfert, fie­care departa­ment va alege doi membri.­După un alt sistem, sufragiul universal va numi alegă­torii care vor fi însărcinați de a alege pe membrii senatului. In fine după un al tre­ilea sistem, membrii vor fi aleși de cam­ari­le de comerț, de consiliele generale și de alte coporații. ANGLIA. Camera lorzilor, in ședința din 24, a vo­tat a doua lectură a billului care are de scop a impune administrațiilor drumurilor de fer oare care măsuri de prudență proprii a preveni accidentele produse prin întâlni­rea trenurilor; ea a trimis, in urmă acest bill, pentru detaile, la o comisiune specială. In Camera Comunilor, un membru a cerut să se trimită in Asia centrală o comisiune care se fixeze linia de demarcare intre Af­ganistan și Turan, la nordul riului Oxua. D. Fortescue a respuns că această comisiu­ne ar fi nefolositoare. O astfel de delimi­tare făcută prin țeri mai necunoscute, stră­bătute de triburi nomade și jănuitoare, ar fi o întreprindere fără ințeles. Imvoeliie in­­dicate intre Rusia și Anglia ajung destul spre a însemna marginea unde trebue să se oprească influența sau acțiunea fie­cărei­­din aceste două puteri, spre a nu se pune in contact imediat. GERMANIA. Regele Luis de Bavaria, care pănă acum ședea retras la țară, reapăruse, cu marea mirare a supușilor săi, pentru câteva zile la München, și lucrase chiar cu miniștrii săi pe care nu-i primise de mult. Opinia pu­blică speră că toate censiunile privitoare la imperiu și la legile organice interioare fu­sese hotărâta in principiu. Ea se amăgise, căci regele s’a reinturnat la singurătatea sa de la Hohenschwangau, de unde se con­chide că totul e incă in indoeală, adecă că situațiunea tot este incă in stare de criză cronică. In Camera deputaților din Berlin, d. de Sancken, a cerut ștergerea din buget a do­­tațiunii consiliului general a Bisericei evan­­gelice, susținând că această instituțiune, care datează de la 1850, nu face nici un servi­ciu Bisericei, și este contrară principului fundamental al protestantismului. După lungi desbateri, ministrul cultelor a dobândit men­­ținerea alocațiunei de care e vorba. Ministrul din Brunsvik Zimmermann, a anunțat carierei că directorul minelor, a fost pus in neactivitate, și că guvernul a rânduit o anchetă in cestiunea unei conce­siuni de mine pe care acest director ar fi dat-o fiului său. SINTERA. Certele puterei civile cu clerul inalt ca­tolic iau o față gravă. Cantoanele de Ge­neva, Bale, Soleure, Saint-Gail, a cărora po­pulație este in partea catolică, sunt agitate de propaganda infailibilistă, și urmările a­­cestei agitări incep a se simți mai mult de­căt ar vrei autoritățile. In Ge­n­va meetin­­gurile ultramontane se mărginesc pănă a­­cuma a doua protestări, inse in cantonul Saint-Gall, guvernul s’a găsit in fața unei ferbceri așa de mari, incăt a crezut de ne­­voe a m­obiliza milițiele cantonale, spre a asigura menținerea ordinei și respectul ho­tărârilor date de autoritate. Tot această­­ măsură este in ajun de a fi luată și in can­tonul Spleure. Afară de aceasta un nou conflict s’a ivit acum de curând, d. Greith, episcopul de St. Gall, fiind­că a vorbit in pastorala sa pen­tru post despre dogma infaeibilităței, guver­nul cantonal a refuzat autorizarea sa legală acestei publicări. SPANIA. Criza guvernamentală care izbucnise la Madrid, s-a terminat prin retragerea a pa­tru membri din vechiul cabinet radical, care consimțise a păstră portofoliile lor in noua administrare. Cauza acestei crize e necu­noscută incă. După oare­care vnteze ea ar fi provenit din neînțelegeri asupra caracte­rului republicei ce ar trebui fundată in Spa­nia, unii vroind o republică unitară și cen­tralizată, alții o federațiune. Adunarea națională a reconstituit minis­­teriul. D. Figueras a fost ales președinte cabinetului cu 231 voturi din 245 votanți ; d. Castelar, ministrul de stat cu 234; d. Salmeron, la justiție cu 220; d. P. Y. Mar­­gall, la interne cu 226; d. Acosta la resbel cu 149; d. Oreiro, la marină cu 176; d. e pre mare... Dacă acest copil plăcut și ne­vinovat ar preda ravașul părintelui meu, dacă după ce ar imbrățoșa genunchiul bă­trânului, l’ar ruga pentru prosperitatea sa și pentru acea a tatălui său.. . Minunat! excelent! Miserabilul face mii de proecte plăcute pentru ași mări miseria. Cine va în­treține pe acești doi in timpul călătoriei, D-zeule !. . . (se plimbră făcând gesturi de mirare. Simon stă lung timp deoparte fără ca să fie obser­vat, in fine’l zărește Erast) Ai revenit Simone, tu care ești singurul meu prieten de ași pu­tea resplăti odată osteneala ta. Simon. Bunătatea d voastre cătră mine ’mi resplătește in fie­care moment puțina în­datorire ce vă fac. Erast. Nu o pot, că nu se pot răsplăti prie­tenia ta? După ce m’a părăsit tatăl meu și indata după dânsul toată lumea, mi-ai rem­as numai tu; numai tu servitor cinstit; n’ai nici o speranță la mine, de vreme ce nici mie n’a rem­as vre­una; cu toate aces­te imi urmezi și in miserie, suferi foame și lipsă odată cu noi, și perzi din causa mea ori­ce altă fericire... Simon. Stăpâne, sciți tot­deauna să mă­riți puțina îndatorire ce v’am făcut, cu toate aceste nu mö veți face nici­odată să cred că am făcut pre mult pentru D-voastră. Bată... (scoate punga) Erast. Ce prietene? Simon. Luați numai, luați! Erast. Ce?... Ce?... Simon. Bani... Ce am adus din târg. Erast. Arăta bani? Cum? de ce tremură mâna ta? Simon. Mâna me — tremură? — gândesc — de bucurie. Erast. Bolborosește... ce este? Simon. Bani stăpâne! sunt bani, avem tre­buință de dănșii, și cu toate aceste nu vă bu­cur. .i. Erast. Purtarea ta face să nu mă bucur pe contur Simone, scapă mă de neînțelege­re, cine ți ia dat. Simon. Da... mi s’a oprit de ați zice. Erast. Simone nu mă neliniști. Ia’î inapoi, nu’i pot primi pănă nu voi ști in ce mod ’i-ai capatat. Simon. Bine — nu-i voi relua, ce indoeli!.. Erast. Atunce spune odata, vorbește­. Simon. Eu când am venit din târg —a­­tunci — i-am găsit la poale muntelui. Erast. Nu m­int,­em cinstit, vor­ba­ta te tră­dează. Simon. Cred că mi-o puteți vede pe inimă. Erast. Nu pot vede nimica. Dar nu faci gesturi așa de urâte ca și cum ai voi să zici neadevăruri, și apoi te contrazici chiar singur. Simon. Da, i-am găsit după cum ați zis. Erast. Cum? după cum am zis? Simon. Mi se a dat cineva in târg. Erast. Simone! Simone! Era un amic al meu. Simon. De­sigur un amic, era un domn nobil, mă intrebă dacă mai sunt in slujbă la d-voastre? Erast. Eh ?. .. și — Simon. După ce i-am respins da, mi-a dat acești bani ca să vă-i predau. Erast. N’ai cunoscut pe acel om cinstit? Simon. Nu, după cum v’am spus nu’mai pot aduce am­inte ar fi văzut v’ro dată («. parte) Dacă s’ar fiui mai degrabă convorbirea noastră. Erast. Cred și eu că nu­mai văzut nici odată, de ce vo ești să mă înșeli astă­zi pen­tru ăntăea oară. Simon. Ba zeu asta-i adevărul —­ Dați’mi voie trebue sa mă duc la grădină (se duce) Erast, (singur) E curios, trebue să fie vr’un secret la mijloc. Căt e de neliniștit! Res­­punsul din urmă imi pare tot așa de puțin adevărat ca și cel d’tantăi. Îmi pare grozăv de reu. Cred că’I voi urmări in grădină. Nu pot să fiu liniștit pană ce nu voi cunoaște lucrul destul de bine (voește sa se ducă) Simon, se intoarce incet și stă cu ocii ațintiți spre pământ)— Stăpăne ! —Ertați me—nu mai pot suferi ca să remăneți înșelați. Voi fi ne­liniștit in toată viața mea. Vă voi spune tot, ca se știu și eu, dacă e un lucru rău a ceea ce am făcut —după cum mi o spune inima mea. — Eu... Erast. In numele lui D-zeu, vorbește! Simon. Am răpit pe munte—unui călător. Erast. Cum­ ce zici? răpit? (Ta urma.)

Next