Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-02-23 / nr. 22

CURIERUL DE IAȘI, mări­a, cum că a făcut atâtea călcări ale tratatului de Paris. Posițiunea ce ni s’a creat a fost ca să fim bulevardul Orientului, trebue dară să fim neutri cătră toate puterile, să nu avanta­­giăm pe nici o putere in detrimentul celei­lalte. Prin funcțiunea ce ni se propune se dă toate trecătoarele in mătrele Austriei. Spre a arăta importanța politică a căilor ferate de sa citează cazul in care Francia era să declare resbel Belgiei pentru că a făcut o lege prin care se oprea fusiunea cu căile ferate franceze, cum Germania a impus Franciei să -i cedeze drumurile fie fer in mâini germane, asemenea și cu drumurile de fer luxemburgesc. Și noi să permitem Austriei a ne construi drumuri de fer pănă in inima țarei, pănă in București? Venind la partea financiară, d. Cogălni­­ceanu arată că nu vede să se fi făcut nici un studiu pentru a afla că­ va costa chilo­­metru pe la aceste puncte de juncțiune, cari, d-sa e sigur că nu se va putea construi cu mai puțin de 1 milion chilometri. Și apoi să nu ne închipuim că dacă vom face aceste funcțiuni, are să curgă prin țară toate bo­­gățiele Europei, pentru că iarna porturile noastre nu umblă, și iarna nu se transportă mărfuri pe Marea Neagră. Unirea cu Ploești a fost totdeauna refusată de țară. Țara nu a refuzat juncțiunea cu Austria, am dat puntul Ițcani făcănd cele mai mari sacrificii. Austria va veni pănă la Vercio­­rova, mai cu samă pentru că compania Stats-Bahn este interesată a lega liniile sale cu marea Neagră, și apoi Austria are nevoe de noi, și putem zice că nu putem, pentru că Austria e interesată a avea cheile Dunărei de jos. D. Cogălniceanu observă asemenea că in convențiune s’a prevăzut a se da garanție pentru această linie, dară nu subvențiune. Peste 8 ani când se vor face juncțiunile, vom fi datori 400 de milioane in loc de 200 căt suntem azi datori. Conchizând d-sa zice că va vota contra juncțiunei pe la Ploești, pentru că ne e vă­tămătoare și naționalităței, și comerciului, și economicește. Ședința se suspendă. La redeschidere, d. G. Costaforu, minis­tru de externe, face apel la paciența Ca­merei, spre a nu fi indusă in eroare prin chestiunile de sentimentalism de cari a vor­bit d. Cogălniceanu. Apoi d-sa espune mer­sul chestiunei. D-sa d. ministru, și-a făcut datoria. A voit să inebe o convențiune cu Austria pentru cele 4 punte de funcțiune votate deja de Cameră, Austria nu a voit a uneheia convențiune pentru aceste punte, decăt dacă ii vom da și noi puntul Plo­ești. D-sa a știut că Camera era preocupată de chestiunea financiară, și a primit a supune Adunărei de a ne construi drumul de fer­ea, oferind garanție. In privința strategică d. Costaforu com­bate argumentațiunile d-lui Cogălniceanu, arătând ceea ce s’a întâmplat cu Francia cu ocasiunea resbelului din urmă. Drumurile de fer ar fi servit și Franciei ca să meargă pănă la Colonia sau la Berlin cum a servit și Germaniei spre a merge pe la Chalons și alte părți in interiorul Franciei. Chestiu­nea strategică o crede destul de bine lămu­rită, spre a­ nu mai preocupa pe nimeni. Căt despre convențiune, Austria are libe­rul arbitriu de a voi sau nu sä priimeascä condițiunele ce-i impunem noi, și d. Cogăl­­niceanu pe nedrept a acuzat guvernul că vine cu poruncă din partea austriei ca să priimească Camera funcțiunea pe la Ploești. Această chestiune a juncțiunelor datează mai de mult, încă din anul 1869, și spre a ară­ta aceasta n’are decăt să citească Camerei corespondența provocată din partea Austriei pentru funcțiunea drumurilor sale de fer pe la Cronstadt cu a­le noastre pe la Galați, Austria nu a cerut ca ori­ce preț Ploiștil, găsească Camera un alt punt, Oituzu de e­­xemplu, dacă Austria voește atunci să-i dăm și noi puntul Bogza; voește, intr’un cuvânt să unească Brașovul cu liniile noastre ferate. Terminând d. ministru zice că Camera este liberă să facă cum va voi, d-sa ăn«S ’și a făcut datoria de ai presenta ceea ce s’a oferit țerei din partea Austriei. Austria ne va da Verciorova atunci cănd ei vom da și noi aceia ce ni se cere. Aci nu este de­cât un fel de târg, o convențiune ce se face prin bună înțelegere. D. Gr. Ventura susține că chestiunea nu s’a desvoltat, așa cum este, nici de d. Co­­gălniceanu nici de d. Costaforu. Chestiunea principală este de a se ști dacă funcțiunele sunt utile pentru țara noastră sau nu, este știut că un drum de fer nu poate fi pro­ductiv dacă nu are debușeuri. Dacă dacă funcțiunea drumului de fer este utilă, nu trebue să ne refulăm de a face o cheltu­­eală, care in acest caz ar fi economie. D. Ventura apără lucrarea comisiunei de­legaților, că Austria să plătească subvențiu­­ne pentru drumul de fer­ eară nu să dea garanție. D. G. Brătianu observă că utilitatea func­­țiunilor nu mai poate fi acum discutată. Da­ră să vedem dacă ne aflăm in pozițiune de a le face intr’un mod cum să ne fie avan­tajos. Linia ce se propune este cea mai pu­țin productivă, pe aci nu se transportă in țară decât o oare­care cantitate de mărfuri așa numite de brașovenie. Va apăsa dară foarte greu acest drum de fer asupra țerei și țara e deja destul de ingreuentă. Mai este apoi și o chestiune de demnitate naționale: Aus­tria nu primește ca să dea subvențiune pen­tru drumul de fer, ea voește să dea garan­ție; dând garanție iși crează dreptul de a opro ace otoala. Conclusiunea d-sale este de a se respinge propunerea de funcțiune și a se alege un alt punt decăt Ploeștii. Oarele fiind aproape 5, ședința se ridică. (Presa). ȘTIRI DIN AFARĂ. FRANȚI­A. In 27 Fevruarie a început cn Adunarea națională discuțiunea asupra raportului d-lui de Broglie. Ea a fost precedată de o de­clarare a d-lui Dufaure, prin care guvernul primește fără nici o reservă proectul redac­tat de comisiunea de trei­zeci.—Cel intăi o­­rator care a luat cuvântul a fost d. de Ma­riere din centrul stâng. El a insistat cu multă energie asupra necesității de a fun­da republica, fiind că neputința unei restabiliri monarhice este de acum recunoscută. D. de Castellano, și după dânsul, d. Boyer au o­­pus acestei declarări republicane o profesi­une de credință monarhistă și au susținut că monarhia era singura formă de guvern de la care Franția poate aștepta liniștea. D. de Castellano a îndemnat cu căldură A­­dunarea a redica tronul, și a constatat că odată ce teritorul va fi evacuat, Camera va fi silită a se disolva in așa scurt timp in­cât ea nu va mai avea timp se așeze de puterea constituantă. Ședința s’a terminat printr’o declarare a d-lui Haentjens, in nu­mele imperialiștilor, care cer apelul la popor. in ședința din 28. D. Gambetta a luat cel pntru­ cuvântul, asupra proectului com­i­­siunii de treizeci, pe care l’a criticat cu mult foc. După dânsul proectul nu­ i este lămurit. Nu este de ajuns de a ști dacă vor fi două camere, dar ceea ce e mai in­teresant de a hotărî este dacă va fi repu­blică sau monarhie. Proectul este o operă corcită, bastardă, fără culoare, nemulțumind pe fie­care partidă și putând a fi interpe­­tat de fie­care după modul său. D. Gambeta a cerut ca se nu se treacă la discuțiune pe articule, înainte de a ști dacă politica mesajului este menținută, a acestui mesaj care a fost primit cu aclama­­țiuni entasiastice de opinia publică. El s’a pronunțat in contra Camerei inalte, căci nu mai sunt in Franța clase priviligente. „Sunt zice el, in această cameră, oameni politici, care inspirănduse de trecut, pot se doreas­că o a doua cameră, dar nu sunt republi­cani. In urmă o vie discuțiune întreruptă, s’a încins intre d. Gambetta și doi bona­­partiști. La deschiderea ședinței di­n 28, d. de Gou­lard a depus un proect de lege care men­­ținea primăria centrală de Lyon, dar îm­parte brațul in 6 despărțiri, având fiecare căte doi ofițeri municipali, a căror funcți­uni vor fi incompatibile cu acele de consili­eri municipal. GERMANIA, „Monitorul imperului german“ din Berlin, publică decretul care convoacă Parlamentul german pentru 12 Martie. Pănă la această epocă Camerile prusiene nu vor putea ter­mina sesiunea lor, urmează clar că amân­­doue aceste corpuri legislative vor ținea șe­dințe in același timp, inconvenient cu atăt mai simțitor cu căt membrii cei mai emi­nenți din una din aceste Adunări fac parte și din ceealaltă. Se zice că ministeriul ar fi dorit să scutească de această îndoită sar­cină pe representanții națiunii, dar se pare că oare­care guverne grăbite de a se bu­cura de partea lor de despăgubire ce le plă­tește Franța, stăruesc să se reguleze căt mai neintărzient această cestiune care figu­rează cea intăi la ordinul zilei a viitoarii sesiuni a Parlamentului german. Până a­­tunci camera deputaților Prusiei grăbește lucrările sale; ea a adoptat in 27 Fevrua­rie, in a doua lectură, modificările consti­tuționale motivate de legile eclesiastice și va trece in urmă la votul definitiv a aces­tui proect de lege. In aceeași ședință președintele a anunțat că d. Lasker este foarte scris bolnav. An­­acheta asupra chestiunei Wagener, in care eminentul deputat vă avea să joace cel in­tăi rol va trebui se fie amânată. De altă parte, președintele societăței maritime, d. de Gunther, pe care mesagrul il chemase se presinteze comisiunea specială, este menit, după cum spun unele jurnale, pentru pos­tul de guvernator general a provinciei Po­sen, și va trebui dar să fie înlocuit, înainte de a se începe ancheta. „Kreuzzenitung“ confirmă că imparatul Wilhelm și imperatul Alexandru iși propun să viziteze esposiția universală din Viena. Niște corespondențe din Sant-Petersburg au pretins de asemenea că vizitele împărătești la Viena vor fi precedate de o întâlnire a celor trei imparați ai Austriei al Germaniei și ai Rusiei, la Sant-Petersburg. După „Kreis­zeitung“ nu se știe nimica la Berlin despre această Întâlnire. De cănd cabinetul din Madrid 3’a recon­stituit, știrile sunt cu ceva mai puțin neli­niștitoare, cel puțin acele ce vin prin­ tele­graf. Ele spune că liniștea este deplină in toate privințele, afară de acele in care ban­dele Carlisle continuă jafurile lor. Copii conservatori ai armatei, generalii Serrano, Condho și alții au promis că vor servi re­publica. Pănă acum Franția n’a recunoscut, cel puțin oficial, noul guvern spaniol. In loc de a urma exemplul Staturilor­ Unite și a Sin­­țezei, ea pare a regula purtarea sa după aceea a Germaniei, a Austriei și a Rusiei, care, fără a contesta legitimitatea noului ordin de lucruri din Spania, se tem că nu va fi primit de țară fără tulburări ulterioa­re, și vrea să aștepte, spre al recunoaște, ca el se fie constituit definitiv de Adunarea care trebue să urmeze pe Adunările actuale intrunite. Un memorandum a d-lui Caste­­lar, din care „Le Temps“ din Paris publică o analiză, arată inconvenientele acestor tră­­gănări. După ce a stabilit că proclamarea republicii a fost o urmare necesară a re­­tragerei regelui, și că regimul nou nu este decăt o transformare interioară, care nu poate fi o causă de discordie in Europa, ministrul afacerilor externe exprimă speranța că celelalte puteri vor face pentru Spania ceea ce au făcut deja America și Synteza, și că ele nu-i vor cere se arăta energia in contra desordinei, dacă ii refuzază concur­sul lor moral singurul lucru ce li se cere. RUSIA. De la Viena și Berlin sosesc știri destul de grave asupra situațiunei unor părți din imperiul rusesc. O telegramă din Berlin, vorbește, după informări sosite din Sant-Pe­tersburg, de o mișcare intre populațiile din Caucaz, care­ preocupă in mod serios, pe gu­­vernul rusesc.—Un jurnal din Viena, „Tor­­stadtzeitung“ vorbește de o resculare a ță­­ranilor din Ucraina, Podolia și Volhinia in contra stăpânilor, mai toți de naționalitate polonă. Se zice că se comit acolo grozăvii. Inse amăndoue aceste noutăți merită con­firmare, cu deosebire acea a gazetei austri­­ace, care poate fi inventată cu scop de a slăbi oposiția Polonilor nobil din Galitia in contra unei uniri intime cu­ Austria. GRECIA. Noua Cameră greacă a fost deschisă in 26 fevr. de regele George. Discursul tro­nului minunează prin optimismul său ; el a­­rată bunele relațiuni cu toate puterile stră­ine, ecilibrul budgetului, stingerea complectă a hoției etc. O depeșă din Atena, cu data din 28 Fevr. spune oficial că cestiunea minelor din La­­urium e terminată. Prevezănd că reclamă­rile sale nejustificate trebuia se­cază, d. Serpieri a vândut toate propietățile~­ce se SPANIA. SCENA IX, . Cleon (iu­boitori), Cei dinainte. Cleon. MS ertați d-le! m’am retăcit cău­tând pe servitorul meu, ce l’am pierdut a călărit se caute un­ drum, in fine am ajuns aice (zărește pe Simon) D-zeule! sunt perdut, Simon. Un mii de trăsnete și de tunete, este el (se retrage in fundul scenei). De ce așa de trist, d-nula? Cleon. Cruțați-mS vS rog. Acest domn a avut bunatatea de a’mi cere numai jumătate și eu i-am dat, nesocotind, mai mult. Mi-a remas numai atâta căt imi trebue pentru a continua drumul. jErast. MS ertați D-nule. Noi nu suntem prădători, suntem numai nenorociți, care au scapat din lume și au căutat scapare la a­­ceste pustietăți. Dați’mi voe. Frica ce vi s’a causat, aceea ce v’au luat veți recapăta-o. Simon, (vine înspăimântat, in parte) Aține-te acum prostule! (his Cleon) Vin rușinat înain­tea d-voastre, daț­’mi voe a ve da acuma înapoi aceea ce v’am lu­at mai înainte in supărare și desperare, chiar acuma am voit să vă caut ea să vii dan. Ah­ starea mise­­i pabilă în care se află D-nul meu și familia sa, sărăcia noastră cea mare, m’a condus la o faptă la care n’aș fi fost vrednic nici­odată. D-zeul atot­puternic mi-o va erta! Poftim d-le luați-i mai iute sarcina ce mi-ar fi neliniștit toată viața­­ pe când Simon vorbește observă Erast pe străinul cu luare aminte. Cleon. Dați’mi voe v’am făcut nedreptate mi-e milă cu d-ta. Păstrați acest bagatel, nu’l voi relua. Ași dori ca să vă pot ajuta mai mult, dar știți că pe drum nu e cineva mult cu plăcere. Erast. Dați’mi voe! Nu s’ar cuveni deloc ca să luăm de la d-voastră aceea ce poate ca . ■_ trebue pentru comoditatea drumului vostru (a parte) D-zeule! Aceste trăsături! a­­ceste mine. Cleon. Nu voiți ami face bucuria, ca să vă arăt câtuși de puțină amiciție? ’Mi re­­măne destul ca să pot continua drumul cu comoditate. Ii dăruesc servitorului d-voastre. Simon. Ve mulțumesc d-le, primesc nu resping. Erast. Ve mulțumesc de mii de ori. Mai Înainte nu eram un ast­fel de împrejurări atunce nu’mi era interzis plăcerea de a face altora bine. Ertațime, Ertațime, la ori­mole!.. Cleon. Amice! permiteți’mi a vă numi ast­fel, maniera d-voastra nobilă ’mi arată că nu sunteți din o familie de jos. Trebue să vi se fi intămplat o soartă tristă. Erast. Nu­ mi-a remas decăt o conștiință curată și onestitatea. Cleon. Amice! vă pismuesc! Sunt foarte bogat, dar ași da toată averea mea cu bu­curie, ca să-mi liniștesc conștiința, am făcut o nedreptate care mă chinuește necontenit. Spaima urmează fie­cărei din lucrurile mele ca o fantomă. D-zeule! să nu’mi fie oare permis a o face bine din nou. . Da D-le plân­geți odată cu mine, merit să am compăti­mire de d-voastră. Pline de chinuri ingrozi­­toare vor fi zilele mele la bătrăneță, dacă nu voi regăsi pe acei cărora am făcut ne­dreptate! D-le sunteți încă tănăr, vă sfătu­­esc ca să păstrați singura comoară, de a avea o conștiință curată la bătrânețe. Mai­că procurată! Căt e de trist, cănd chinurile ne torturează cătră sala vieței și bătrăneță e patată slănil la mormânt. De mult am su­portat, ca bătrân, greutățile drumurilor nu­mai ca să gândesc urmele acelora — ce găn­­­diri îngrozitoare — care poate că trăesc iu m­iseria din causa mea, sau că și-au dat su­fletul, neavând nici un ajutor. Ce pământ ei acopere corpul lor? Care climă revarsă asupra mormântului rouă și ploaia? Dăcă ași ști, oh! aș alerga intr’acolo, părul meu alb mi-ași smulge ca se’l arunc pe mormăn­­tul lor, ași plânge acolo restul zilelor mele și să aștept moartea mult -dorită. Ah! ce miserabil tată’s eu­ plângi amice? vă mul­țumesc pentru compătimire. Eu o merit. D-zeu știe, o merit. Erast. Ah! miserie lasă a se căuta ori ce urmă de speranță! D-zeuie nu este nici, nu poate fi așa! D-ie mie milă cu d-voastre și sunteți un tată nenorocit și eu— scena­­, Lucia. Cei dinainte. Lucia. Cum? Erast tu ții pe venerabilul tău oaspeț, care poate e ostenit, in această umezală in timpul nopței. Bine-voiți d-nule a intra puțin in colibă și a ve face comod. Cleon. Dacă-mi veți permite va fi socie­tatea d-voastră foarte plăcută. Simon. Ha, D­ie! D-zeuie atot­puternic! ce văci! văd bine? Isuse! ce găsesc pintre bani! Brail. Maică Procurată! Ce este?

Next