Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1874 (Anul 7, Nr. 5-71)
1874-01-09 / nr. 5
Anul VII PREȚUL ABONAMENTULUI Iași: Pe an an 20 lei noi; —Pe șese luni 11 lei noi; —Pe trei luni 6 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci, Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci; — Francia: Pe șese luni 26 franci. Iassi, Mercuri 8 ianuarie 1874, Redactiunea si Administratiunea in localul TÎPOSIMIAHEI NATIONALS. ANUNCIURI. Exemplarul 20 bani. Ho. 8. Rândul sau locul sau 15 bani. Insertiani și reclame: Rândul 60 bani.—Epistole nefrancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. CALENDARUL SEPTAMANEI. Stil Stil mOA patron 0 T HTIWI Răsăritul Apusul Stil stil mn. PATRONUL LILEI. I Răsăritul Apusul vechin. nou. PATRONUL S ILEI. | Soarelui. Soarelui. vechin. nou. ?101' PAIlig.lit V 1 ^ ____Soarelui. Soarelui. la mine. Ianuarie. • | Ore. m. üre. m. lauu^T ianuarie „ , N 01 ®' °/e* ,?■ 6 18 Duminică. (t) Botezul Domnului. 7 31 4 49 1 22 Joi. Păr. Gr. fr. cu Vas. cd mare. 7 29 4 55 7 19 Luni. (t) Cone. St. loan Botezetorul. 7 30 4 50 n 23 Vineri. Cuviosul Teodosie. In fro Districte: Pe an an 24 lei noi. —Pe șese luni 13 lei noi. —Pe trei luni 7 lei noi. Apare de TREI ori pe septamana DUMUNICĂ, MERCURI și VINERI. Proectul de lege a Instrucțiunei Publice. Se vorbește cu multă neliniște, mai ales in clasele acele care să interesează la noi de învățătura poporului și de al ei progres, despre noul proiect de lege a Instrucțiunei elaborata, in ministerul d-lui Tell și care negreșit este in ajuns de a se înfățoșa in Cameră vndată după deschiderea ei la 10 a curentei. Nu putem aprețui in mod positiv acest proiect fiind ăncă necunoscut publicului și jurnalisticei. Să zice că in tot orașul nostru două singure exemplare s’ar fi aflând. Din zvow public aflăm că pentru invățămăntul Liceal principiul rotațiunei este înscris in acest proiect, că gimnasiile se prefac in Licee dar că stagunea liceală să reduce de la 7 la 6 ani. Despre principiul rotațiunei credem că esperiența va probă bunul seu resultat , despre prefacerea tuturor gimnaziilor in Licee complete, aceasta ne place și ne bucură ca toate acele țări măsuri ce dau mai mult și intesnec in materie de invețământ poporațiile școlare depărtate astăzi de Liceele cu 7 clase. Ceea ce ne îngrijește este reducerea claselor de la 7 la 6 ani. Noi am fi dorit 8 in loc de 7 și proiectul in locu de a spori anii studiilor clasice 81 mai reduce ăncă de la 7 la 6. Să știe că studiile clasice ce se capătă in Licee, sunt basa tuturor studiilor Universitare ce vin in urmă, și că prin urmare, cu cât cele ăntăi vor fi mai complete, mai largi, mai aprofundate cu atăt cele de al doile vor fi mai sigure, mai productive și mai liberale dacă ne este permis a ne exprima astfel. Să știe că multiplicitatea obiectelor astfel cum este programa învățământului Liceal astăzi, cer un timp mai îndelungat, și că totul se va compromite nedăndu-se timpul material și moral de ajuns trebuitor unei juste concepțiuni, unei îndestulătoare meditațiuni și unei regulate așezări a ideilor și a cunoștințelor in mintea junilor școlari. Câte puțin din toate și toate din nimic, cum zice proverbul, este un mare pericol in materie de învățământ. Siluirea sau pripirea trebue înlăturată cu multă grijă din scoli. Până astăzi, Liceele au numerat 7 ani și toată lumea știe că limba românească, limba in care școlarul trebue să gândească și să-și esprime gândirea nu se învață in Liceele noastre. Să învață limba latină și greacă foarte slab, ca limbi moarte greu in adevăr de învățat și pentru care nu se dă timp de ajuns. Se învață istoria repede, unde datele, bătăliile, numele eroilor vestiți joacă rolul cel mai însemnat, și in care școlarul cu bună memorie întrece pe cel cu bună judecată, cel ăntăi știe partea cea mai nefolositoare a acestui studiu, cel al doilea nu are ocasiune al aprofunda; elu nu a avut timpul necesar de meditare și invățămăntul istoric, atăt de folositor societăței, i s’a predat in mod vițios, pedantic și aricios căci profesorul grăbindu-se și-a grupat materia după programă pe semestre. Retorică nu se face, filosofia, muma tuturor știinților,foarte repede ca și istoria fără desvoltare morală, fără filosofie. Din toate aceste științi care formează pe adeveratul om, când le intață bine, Școlarul a învățat numai numele și definițiunile mult mai puțin eștete. Apoi vin limbele facultative: german, italiană , din care s’ar trage un folos real de n’ar fi pase facultative; școlarul profită și nu le învață. Partea științelor positive este tot ce se ’nvață mai bine dar aceste nu e de ajuns. Nu știm ce soartă mai păstrează noul proiect elaborat in tăcerea cabinetului ministerial, învățământului primar și celui superior care ocupă lumea la noi de atăta timp cu drept cuvănt, cel antei prin mizeria in care zace, cel al doile prin neproductivitatea sa provenită din neincurajare și poate chiar din lipsa de control. Apoi cestiunea scoalelor normale și reale. Camera este chemată a aprecia proiectul, al admite sau al respinge. Sperăm că oamenii competing din ea, acei care cunosc deaproape starea învățământului in țara noastră, lipsurile și nevoile sale, vor studia fără pripire și vor respinge proiectul dacă el cuprinde in sine mugurul slabirei studiilor clasice și restringerea cunoștințelor ce formează și inalță pe om. Gestiunea învățământului nu este și nici poate fi o cestiune de partit, am mai zis-o ăncă odată. Toată lumea crede astăzi că neștiința este moartea popoarelor. In Italia să fac opiniesele cele mai mari pentru ridicarea peninsulei din neștiința in care zace de atăta secole. Inglifera îndreaptă regimul său de invățămănt neîndestulător pănă astăzi. Portugalia încearcă un sistem nou, Rusia chiar, introduce importante inbunătățiri, Holanda și Belgia, ocupă atențiunea publică cu cestiunea învățământului. Statele Unite, de la resboiul din urmă mai cu sumă, ințelegănd mai mult decăt totdeauna, nevoia învățământului, afectează sume neauzite pentru luminarea poporului și nu sacrifică invățămăntul celorlalte trebuinți a Statului cum se face la noi. Toate aceste popoare, abstracțiune făcând de forma guvernământului lor, monarhii sau republici unele cu tendinți democratice, altele cu tendinți conservatoare—puțin ne ocupă aceasta—au luat drept deviză in materie de învățământ marele adevăr a lui Bacon: „Knowledge is power, știința e puterea“. Dacă și România aspiră a merita stima lumei, a vede înflorind mănoasele sale cămpii, căzutele sale orașe, înstrăinatul său comerț, perduta sa industrie și periclitata sa naționalitate, ea trebue să imbrățoșeze cu căldură și recunoștință mântuitorul curănt a marelui filosof englez. Politica exterioară a Iomăniei. Citim in le Constituționel. In Camera deputaților din Romania acum in urmă s’a ridicat o discuțiune relativă la politica exterioară a cabinetului din București și mai cu osebire la schimbul de depeși dintre Sublima Poartă și guvernul român. Noi am mai avut ocasiunea, indată după publicarea acestor depeși, de a ne arăta opiniunea in această privință. Printr’unul din acele sforțări, cari caracterisă atitudinea oamenilor de Stat ai Turciei, și cari i fac a trece de la abnegațiunea cea mai perfectă la pretențiunile cele mai exagerate. Poarta a rămat, prin circulara lui Rașid-Pașii de la 24 Septembre îndelungata liniște dintre Constantinopole și București. Fără a se ști un fond cum și pentru ce afară dacă nu va fi fost primirea cordială și grațioasă ce s’a făcut prințului Carol la curtea din Viena, ministrul de externe al Turciei contestă României dreptul de a încheia convențiuni internaționale. Am relevat chiar indată faptul, că guvernul otoman, criticând conduita cabinetului român, aruncă in același timp un blam și asupra marilor puteri cari au încheiat aceste convențiuni. Au adăugit, că nu se putea admite, ca marile puteri semnatare ale tractatelor din 1856, 1858 și 1866, să cunoască așa de puțin textul și sensul acestor tractate, spre a contribui la violarea acestor angajamente. Și in adevăr, aceste tractate, confirmând vechile drepturi ale Principatelor, le conferă pe deplin dreptul de a tracta cu puterile străine. Precum prea just a constatat d. Boerescu, ministrul de externe al României, in respunsul său la depeșa turcă. Principatul are dreptul de a încheia convențiuni speciale și locale cu puterile străine. Aceasta disposițiune nu este clar o inovațiune in dreptul public al României; ea derivă de la vechile capitulațiuni și de la tractatele, pe cari le-au incheiat Domnii ambelor Principate in secolii XIV și XVI cu sultanii. Articolul 2 al convențiunei de la 1858 cuprinde o nomenclatură specială și o mențiune expresă a acestor vechi capitulațiuni, cari constitue autonomia României și cari regulează raporturile ei cu Poarta. De aceste drepturi a usat guvernul roman, semnând o serie de convențiuni internaționale relative la serviciul poștei, la împrumuturi, la construcțiunea căilor ferate și la joncțiunea lor cu liniele austriace și ruse, la situațiunea naționalităților ce locuesc in Rusia sau in România. România a mai semnat la 1862 convențiunea telegrafică cu Viena. Poarta însăși a semnat angajamente și tractate cu guvernul român, căruia ii a recunoscut asemenea dreptul de a face tractate. Cabinetul din București amintind aceste fapte, respinge apoi espresiunea de vasal ce -i aplică nota turcă. „Noi nu suntem vasali ai Sultanilor, zic Români; turcii n’au dreptul de a pune garnisoane in orașele noastre; ba musulmanul n’are nici dreptul de a’și clădi o moschee la noi. Aceasta este situațiunea unei țeri vasale vis-a-vis de suveranul seu ? Nici de cum. România este un Stat autonom, care ’și regulază afacerile in plină independință; autonomia și independința sa sunt recunoscute de Turcia ca și de puterile garante. România nu datorează Turciei nimic afară de tributul anual.“ Acesta e limbagiul tuturor Românilor, și d. Boerescu, iu respunsul său la nota turcă, a fost echpul fidel al simțimintelor compatrioților sei. Acesta a fost și limbagiul, pe care l-a ținut acelaș ministru de pe tribuna Camerei deputaților. Departe de a promite cea mai mică restricțiune in ceea ce privește aplicarea drepturilor sale de guvern autonom, d. Boerescu proclamă energica voință a prințului Carol și a cabinetului său, de a nu renunța la nici unul din drepturile sale. România bate moneda, conferă decorațiuni, încheie tractate internaționale, nu tolerează nici un amestec in afacerile sale și acreditează agenți in străinătate, agenți cari in adevăr incă nu sunt recunoscuți intr’un mod oficial, dar cari vor fi intr’o zi și oficiali, după convecțiunea fermă a d-lui Boerescu. Și este de observat că, cu tot limbagiul acesta, d. Boerescu a declarat, că relațiunile cu Poarta sunt bune. România voește să trăiască in pace și amicie cu guvernul otoman, și afară de incidentul cu depeșa lui Raebid-pașa, nimic n’a turburat aceste raporturi. Ne este cunoscut că unele voci din Occident desaprobă această atitudine a cabinetului din București; noi ne vom permite a zice, că cei ce judecă astfel nu’și dau un compres aet despre situațiune. Tractatele vechi și nouă sunt un argument puternic in favoarea autonomiei române, insă un argument cu mult mai puternic este starea de lucruri chiar din România ca și din Turcia. Prea des să uită, afară dacă nu vor să ignore, că Turcia europeană, imperiul otoman propriu zis, numeră intre 10 milioane de locuitori 7 milioane de creștini și 3 milioane de musulmani; și că la acele 3 milioane de musulmani abea sunt ca la 800,000 de turci, pe când două milioane și mai bine sunt albanezi și bosnaici, deveniți musulmani in urma invasiunei asiatice. Astfel, in fapt, un milion de turci asiatici guvernă 7 milioane de creștini; de aici vin toate dificultățile, toate tulburările guvernului otoman, ,de aici vine această intervențiune europeană, fără care imperiul otoman n-ar mai exista astăzi. Ei bine! Tocmai acestui guvern nu’i contestăm nici buna-voința sa de a guverna bine, nici intențiunile sale progresiste, acestui guvern, care pretinde a dicta legi la trei State creștine, ca România, Serbia și Muntenegru. Dacă tractatele ar sancționa o asemenea pretențiune — ceea ce nu este, precum să știe — apoi forța lucrurilor, temperamentul populațiunilor, moravurile lor și religiunea lor s’ar opune. In deșert puterile europene, preocupate de menținerea imperiului otoman s’au încercat a întări dominațiunea turcă in aceste State .• ele n'au reușit, pentru că niște țări înaintate in civilisațiune nu pot suferi dominațiunea unui Stat cu mult mai puțin înaintat. Am mai putea să ne închipuim pe vechii gospodari din secolele 16 și 17 ca vasali ai sultanului, dar poate pare să'și imagine cineva un prinț Carol sau Milan, suverani ereditari, cari să primească această vasalitate și să cedeze pasul unui mare vizir, pe care 'l numește și -l destitue capriciul stăpânului seu de astăzi până mâine! Acestea sunt niște incompatibilități, de cari bărbații de Stat ar trebui să țină compt. Noi nu suntem adversari ai guvernului turc. Departe de noi această idee. Știm să apreciem dificultățile la care este supus, și am dori să’l vedem triumfând asupra lor. Insă tocmai pentru că dorim aceasta, l’am consilia să nu’și mărească un zadar încurcăturile. România și Serbia nu vor să fie vasalii Turciei; și apoi, ca vasali, aceste State nu i-ar aduce decătură, ca amice și aliate ele pot să-i fie de folos. Aici am voi noi să vedem pe miniștrii turci; ei ar aduce astfel mai bune servicii sultanului, decăt revindecănd asupra Statelor creștine o suzeranitate, pe care tractatele nu o sancționează, și pe care forța materială a Turciei nu va fi in stare a o face să prevaleze. Cetim in „Corespondisța Ilegală:“ „Times“ a publicat da curând un articol 8 20 Marți. Cuv. Gh. Domnica. Emil. 7 30 4 51 12 24 Sâmbătă. Mart. Tatian. diac. 7 27 4 18 9 21 Mercuri. Martini Polievct. | 7 29 4 53 13 25 Duminică. Mart. Emil. și Stratonic. | 7 2b 4 59