Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1875 (Anul 8, Nr. 1-62)
1875-01-26 / nr. 10
ANUL VIII la est, Duminica 20 ianuarie 1875. No 10. SI PRETUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un au 12 lei noi;—Pe șase luni 6 lei nou— Pe trei luni 3 lei noi. Austria; Pe 6 luni 14 franci;— Gíermania; Pe 6 luni 18 franci;—Italia, Belgia, Elveția:—peste luni 22 franci. FOREA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. CALENDARUL 3EPTA (V! NEI. SU) vechiu. j Stil nou. j DIOA. jj PATEOSUI DUEL jj Bes- Soar. j Ap. Soar. | Stii -vechiu. Stil nou. BIOA. j PATHONOX. DUE1. Res. Soar. Ap. Soar. Ianuarie. Fevruarie. Ore. m. Ore. m. î Ianuarie. Fevruarie. I jOre.m. Ore. m. 26 7 Duminică. Cuviosul Csenofont. 17 8 4 52 SO 11 Joi. (t) Sf. Trei Ierarhi. 7 14 59 27 8 Luni. 1 Adorm. Moașt. Pr. I. g. de Aur. ] 7 6 4 54 31 12 Vineri Sf. Chir și Ioan. 1 7 0 40 28 9 Marți. Cuv. Efrem Șirul.7 5 4 55 Fevr. 1 13 Sâmbătă. Martirul Trifon. 1 6 59 51 29 10 Mercuri. Moaștele Sf. Ignatie. 1 7 34 57 2 14 Duminică. (1) In timp. D-lui Isus Christos. j 6 57 5 si___ Apare de trei ori pe septamană DUMINICA, MERCUR si VINERI. Redacttiunea i Administratiuim in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. ANUNCIURI. Rândul aan local sen 15 bani. Inserțiuni și reclame: Hăndiul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manca criptele nepublicate se vor arde. francia.— Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și antmciurile pentru „Curierul de Iași“ idaca oficială se fac la Eugene Crain, la Paris9nne Dronot, 9. Exemplarul 40 bani. Revista Interna, CAROL I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Domn al Romanilor, La toi de față și viitori, sănătate, Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul finanțelor, No. 1,371; In virtutea art. 93 din Constituțiune, Noi sancționăm ce urmează: LEGE pentru rectificarea budgetului anului 1875. Art. I. Budgetul general al Statului pe exercițiul anului 1875, după tabloul general și budgetele rectificative alăturate la legea de față, se rectifică ca un adaos la venituri de lei 2,238,038, bani 85 și la cheltueli de lei 767,876, bani 31, și cu un deficit de lei 4,237,971, bani 44. Art. II. Deficitul de lei 4,237,971, bani 44, se va acoperi prin intercalarea la venituri a nouălor resurse ce se vor acorda prin legi speciale. Această lege, împreună cu tabloul general de venituri și cheltueli, împreună cu budgetele speciale rectificative de cheltueli, s’a votat de Adunarea deputaților, in ședința din 19 Decemvrie 1874, s’a adoptat cu majoritate de șeasezeci și patru voturi contra a optsprezece. Președinte: Dimitrie Ghica. (L.S.A.D.) Secretar: Petru Milo. Promulgăm această lege, ordonăm ca să fie investită cu sigilul Statului și publicată prin „Monitorul oficial.“ Dată in București, la 18 Ianuar 1875. CAROL. Ministru secretar Ministru secretar de Stat de Stat la departa- la departamentul finan Sunt acum câteva zile, ziarul francez „le Constitutionnel,“ vorbind despre trista afacere de la Podgoritza, confunda pe Români cu Muntenegrenii și arunca asupra noastră responsabilitatea evenementelor petrecute acolo. D. Em. M. Porumbar, șeful cabinetului, ministrului nostru de externe, in virtutea atribuțiunilor postului său, s’a grăbit a refuza această aserțiune prin o epistolă pe care „le Constitutionnel“ o publică in numărul seu de la 28 Ianuarie, și pe care o reproducem și noi după această foaie. Bat’o. Cabinetul ministrului afacerilor străine București, 10/as Ianuarie 1875. Domnule Redactor-șef Găsesc, in revista politică a „Constitutionelului“ din 15 Ianuarie, un pasagiu in privința incidentului turco-muntenegrean de la Podgoritza, in care ziceți, intre altele, că in această afacere Românii au impins pe Turci la regretabilele escese ce au avut loc. Am fost foarte surprins, d-le redactore-șef, de a descoperi in coloanele stimabilului dv. ziar o așa de stranie confusiune intre două popoare cu totul distincte și intre două țări atăt de depărtate una de alta prin posițiunea lor geografică. Muntenegrenii sunt un popor slav situat pe marginele Adriaticei, și Romanii sunt un popor latin așezat pe marginea stângă a Dunărei. Sunt, in adevăr, interese comune intre diferitele populațiuni creștine din Orientul Europei și chiar simpatii reciproce care se apropie adesea pe una de alta in desvoltarea pacifică a existenței lor naționale. Este, cu toate acestea, o circumstanță foarte importantă care nu ar trebui să se uite niciodată cănd este vorba despre chestiuni orientale ; aceasta este marea linie a Dunărei care separă România de Orientul propriu zis și origina curat latină a locuitorilor săi. Incidentul de la Podgoritza, d-le redactorșef, este un fapt care s’a petrecut intre Turci și Muntenegreni, la un punct al fruntariei care desparte aceste doua teri. România n’are nimic a face la aceasta, și numai din o pură confusiune „Constituționelul“ a putut să amestece pe Romani in această tristă afacere. Dacă aș fi găsit intr’un alt jurnal din străinătate o asemenea confusiune, nu aș fi zis nimic. Aveam pentru aceasta un cuvânt prea simplu. In adevăr, nu este o sarcină mai dificilă decăt aceea de a voi să lumineze oameni hotărâți de mai nainte a rămânea in obscuritate și cari găsesc in aceasta tot folosul lor. Numai confundăndu-ne mereu cănd cu Turcii, cănd cu Slavii, ba chiar cu Ungurii, au isbutit unii a încurca continuu ceia ce se numește „chestiunea Orientului.“ Numai amestecăndu-ne totdeauna cu supușii creștini din Turcia au ajuns a face să se recunoască drepturile noastre de suveranitate și posițiunea distinctă de a Turciei ce ne-au creat vechile capitulațiuni ale Domnitorilor noștri și tractatul din Paris. Nu pot să tac, d-le redactore-șef, cănd este vorba de un ziar ca al d-voastre. „Constituționalul“ a apărat totdeauna, cu atăta justiție căt și talent, causa și drepturile României. I datorim multe articole judicioase, simpatice intereselor țarei noastre, toate făcute pentru a lumina opiniunea publică și a atrage in favoarea aspirațiunilor și dorințelor noastre. Sub impresiunea unui sentiment de gratitudine și de deferența cu totul speciale me decid a împlini astăzi una din obligațiunile postului meu care imi impune datoria de a refuza aserțiunile neesace ce poate conține presa in privința țărei noastre. ’Mi place a crede, d-le redactore-șef, că veți priimi aceste căteva cuvinte cu obicinuita d-v. bună-voință și că ve’ți bine-voi a rectifica eroarea despre care avuse’i onoarea a ve întreține. Primiți etc. Em. M. Porumbaru. Șef al cabinetului, mentul justiției, țelor, Al. Lahovari. G. Gr. Cantacuzin. (L.S.S.) No. 104. Revista Externă. Camera de la Versailles, precum am anunțat, am respins in a doua deliberare a legilor constituționale amendamentul d-lui Laboulaye și a primit articlul I din proiectul comisiunei, susținut de d-l Ventavon. Amendamentul d-lui Valon, despre care am făcut mențiune, e redactat in termenii următori, cu article adiționale după articlul I din proiect: „Președintele Republicei este ales cu majoritatea voturilor Senatului și Camerei deputaților, intrunite in Adunare națională. El se numește pe 7 ani și e reeligibile.“ După regulamentul Cameri, raporturile proiectului la care se fac amendamente, in a doua deliberare, poate să ceară trimiterea lor in examinarea comisiunii, fără se arate motivele acestei cereri, și trimiterea e încuviințată de drept. D. Ventavon dar usănd de această facultate a regulamentului, biuroul a trimis comisiunii amendamentul d-lui Valon și desbaterea s’a oprit aci in ședința de la 29 a recurentei. Generalele Martinez Campos, comandamtele corpului al 2-lea din armata spaniolă de la Nord, a visitat toate localitățile importante situate in șesurile Barcelonei și a invitat poporațiunile să se armeze pentru a apăra teritoriul lor in contra carliștilor. La Santander au sosit nouă ajutoare trupelor guvernului. Căteva companii pornite de aici și din alte localități au desbarcat la Guetama și au ocupat Zarauz. Se asigură că trei batalioane carliste din Biscaya au refuzat de a pleca la Estella. Circulă zgomotul la Madrid ca Lizzaraga, cap de bandă carlistă, a trecut in Franța. Don Alfons se află la Taraila. Ziarul Pester Lloyd, organul d-lui de Andrassy, vorbind de conduita guvernului turcesc in cestiunea Podgoritza, zice că „Turcia probează că n’am nici o linie de politică regulata și că e incapabilă de a garanta pacea in Oriente“. Sesiunea Camererei Greciei espiră la 5 Fevruarie viitor. Guvernul a decis a nu mai face pană atunci nici o încercare cu deputații cari nu voiesc să vie la cameră spre a complecta numărul regulamentar, ci va închide in acea zi sesiunea și va convoca mai târziu o sesiune extraordinară, sperând că ’n acest spațiu de timp va putea îndupleca pe cei mai dispuși spre mlădiate. Regele Italiei a primit, in ziua de 29 ale curentei, pe Garibaldi, in prezența generalului Medici, primul sau adjutant. M. S. a convorbit foarte mult cu bătrânul de la Caprera; convorbirea a fost privitoare mai cu samă la proiectele lui Garibaldi pentru uscarea și curățirea locurilor din vecinătatea Romei. Gasetta Popolo Romano zice că papa a fost apucat de o tușă foarte violentă, așa incăt a fost nevoit se chieme grabnic pe medicul său. PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Iași. No. 647. In ziua de 7 a viitoarei luni Fevruarie ora 12 din zi urmând a se ține licitațiune in camera Comitetului permanente pentru darea in antreprisă a confecționărei a unui biurou și doua dulapuri necesarie cancelarii Consiliului de Higiena a acestui Județ. Se publică acest termin spre cunoștința d-lor concurenți, că in aratata zise se presinte însoțiți și de garanțiele cuvenite spre a lua parte la concurență. iar condițiunile se pot vede de cei interesați la cancilaria comitetului. No. 648. In ziua de 7 a viitoarei luni Fevruarie ora 12 din zi urmând a se ține licitațiune in camera comitetului permanente pentru darea in antreprisă a facerii unor obiecte necesarie arestului preventiv a județului. Se publică acest termin spre cunoștința d-lor concurenți, ca in aratata zise se presinte însoțiți de garanțiele cuvenite spre a fi admiși la concurența acestei antreprisi; iar condițiunile și feliul acelor obiecte se pot vede de cei interesați la cancelaria comitetului in toate zilele până la adjudecare. Prefectura Districtului Cahul. No. 468. Pe teritorul comunei Gotești, plasa Tirigheciu la 6 curentei s’a găsit de pripas un juncan la păr galben porumb, carnele butace și urechia dreaptă retizată. Se publică spre deșteptarea propietarului in terminus legal. No. 375. Pe teritorul comunei Ciucurmișa, din plasa Costangalia sau pripășit: Una vacă cu vițel, la păr balae, coarnele mici, furculiță și pișcătură la urechia dreaptă dedesubt; o mănzată la por porumbă, fără alte semne; o mănzată la por galbănă, furculiță la urechia dreaptă, fără alte semne, o vițică la por roșietică, la urechia dreaptă furculiță, fără alte semne. Se publică aceasta in terminul legal spre cunoștința proprietarului. Primarul Municipiului Iașii. Publică recensimentul tinerilor ce urmează a trage sorți pentru contingența anului 1875. NUMELE ȘI PRONUMELE. § g FOILETON. DON CARLOS, Traducere de Ioan Ruducănescu. (Urmare.) De o mie de ori el era hotărit se-și scurteze vieața, dar religiunea și onoarea ii opriau brațul. Omul binelui poate suporta nenorocirea, pe cănd lașul se perde. Scoborăndu-se in mormănt, don Carlos lăsă fiului său un nume desonorat. Viețuind la loviturile soartei, el intr’o zi putea se obție revizuirea procesului și se’și reiee rangul și titlurile ce le meritasă valoarea sa. Florestan, credincios făgăduinței date lui don Sebastian, se hotări se plece la Pondișori. Primavara incepusă. Prin porturi, corabiele erau gata de plecare, și din toate părțile speranța bogăției ducea pe oameni ca să se espite la pericolele măreilor. O corabie avea se plece la Indostan. Aceasta primi pe Alfons și pe nobilul și viteazul Florestan. Acest de pe urmă nu mergea impins de lăcomia bogăției, nici pentru glorie. Nu era nici amorul care-l făcea să se espite ashardurilor unei lungi plutiri și de multe ori periculoasă. Poate el iși părăsia pentru totdeauna idolul inimei rale, pe mult iubita sa Celină; și acest sacrificiu era datorit numai recunoștinței și amiciției. El era sigur că don Carlos nu mai era espus ca se pice iu minele lui Fernando. El se făgăduisă fiului seu, și mergea se-i caute altă patrie, unde sub un nume strein, spera că va pute crește, fără ca acest june nenorocit se poate rosi vre-odată nenorocirile părintelui seu. El se ințelesesă cu don Camlos, că rudenia ce se duceau se o caute la Pondișori se nu știe că este nepotul seu, pană cănd acea sentință rușinoasă nu va fi anulată, și autorul pedepsit după toată asprimea legilor. Alfons era inzestrat de o mare simțire și de o inteligență rară la vrăjia lui. El ințelesă că cea mai mică nesocotință din partea i il va putea face să roșiască, vărsă căteva lacrimi pentru memoria mamei rale, și întocmai ca Anibal, care in fața altarului D-zeilor, jură o ură neimpacată Romanilor, jură și el se și respune odată pe ilustrul sau părinte, și se urmăriască pe calomniatorii lui cei de nimic. Anibal era inspirat de Amilcar părintele seu, unul din cei mai mari căpitani ai Cartagului. Alfons era inspirat de amorul fresc și de marele sentiment al onoarei, doue bolduri care, mai intotdeauna, produc viteji. Aceasta era pe la anul 1627. Primavara se anunța sub auspiciile cele mai fericite. Florestan iși părăsi cu multă părere de zea pe ambii din temnițile Lisabonei. Don Sanche și Teresa, simpli cultivatori, departe de valmașarul unei lumi totdeauna inșălătoare, datoriau o parte din bunul lor dragostei acestui generos Portughes. Ei il petrecură pe dănsul și pe elevul său până la țermuri. O corabie îi așteptă. După cele mai fragede luări de ziua bună, au trebuit să se despartă. Amândoi junii noștri plutitori erau pe punte, pe cănd amicii lor, cu brațele insinsă, se uitau cu jale și păreau triști că nu se pot îmbarca și ei cu dănșii, și, voiau cel puțin case mai intărzie plecarea. Cu toate acestea cârmaciul și mateloții aratau cea mai vie nerăbdare, căpitanul dădu ordin de plecare. Intr’o clipă ancora se ridică, vasul se clătină, sgomotul apelor resună prin aer, un vânt favorabil umflă pânzele a plecat, și amiciția și recunoștința, vărsa lacrimi pe țermurile portului de la Zuiderzee. XVI. Amiciția, acest dulce sentiment ce face plăcerea ființelor virtoase, este o căsătorie spirituală, care stabilește intre două suflete un comerț general și o corespondență perfectă. Veniturile sale consistă mai cu seamă intr’o încredere și intr’un abandon mutual. Punga și inima trebue se fie deschisă pentru un amic, căci nu sunt coșuri unde se pot refusa. Această săntă maximă de mult era sapată in inima lui Florestan. Purtarea cea nobilă ce a avut’o cătră don Carlos, nenorocitul don Sandti, și cătră soția lui, este o probă destul de sigură. Aceștia ne mai avănd trebuință de serviciul seu, el se jertfește pentru fericirea lui Alfons. Timpul căt il petrecu cu dânsul in corabie, il intrebuință la lecțiuni folositoare. Scumpe copile, ii zic că el, de acum soarta noastră este nedespărțită și dacă cerul imi va îndeplini dorința, nu te voiu părăsi niciodată, căci viitorul tău este și al meu. Dacă așteptările mele vor fi înșelate, și dacă întâmplările la care trebue a se aștepta cineva pe marea, și nu contra căror dă greș orice prevedere omenească, ar veni să ne despartă, in fine dacă moartea m’ar repi de la plăcerea ce am de ați jertfi viața, ah! promite amicului tău, fratelui tău, că niciodată tu nu vei face cunoscut că părintele tău se numea don Carlos, și că era Portughes de origină. Vai numele tău celebru prin atâtea fapte frumoase, acum este nesuferit in ochii mulțimei, și se poate întâmpla ca tu să te cobori intr’un climat unde istoria nenorocirilor deplorabilei tale familii se fi ajuns, atunci criticile și nedreptatea ar contribui să’ți închidă toate inimele. Tu plăngi Alfons...Ahi amicul meu, poate se va milostivi cerul la nenorocirea noastră ! poate mă va păstră, pentru ca se pot veghea asupra ta, și se devin călăuzul slabei tale junete. La început plutirea lui Florentan și a lui Alfons fu fericită, dar pe urmă o liniște a-ldăncă pe marea ii reținu mai bine de o lună intr’o stagnațiune care începea se devie supărăcioasă. Abea scapară dintr’aceasta pentru ca se intre in alta mai mare. Deodată un vânt cald incepu se umfle pânzele, călmaciul se uită la cer, și zerește in depărtare un punt negru, nu mai remăne îndoială că acesta era semnul unei furtuni apropiete. In curând nourii incepu se îngrămădi, și fulgerile și trăsnetele respăndise groaza până și in sufletele cele mai indrăsnețe. Comandantul ordonă, toți mateloții se pun la lucru, pe dată se string pânzele, se pleacă catariul cel mare, ridică pe cele din mijloc, și așteptară in această posițiune căt va ține furtuna, saupănă cănd un vânt favorabil o va imprăștiea cu totul. In deșert se interctează ca se arunce ancora ; vasul nu se mai mișcă din loc, din causa liniștei celei mari ce domnește, și o ține spânzurată deasupra unei prăpăstii fără fund. (Va urma).