Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1875 (Anul 8, Nr. 1-62)

1875-01-26 / nr. 10

ANUL VIII la est, Duminica 20 ianuarie 1875. No­ 10. SI PRETUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un au 12 lei noi;—Pe șase luni 6 lei nou­— Pe trei luni 3 lei noi. Austria; Pe 6 luni 14 franci;— Gíermania; Pe 6 luni 18 franci;—Italia, Belgia, Elveția:—peste luni 22 franci. FOREA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. C­ALENDARUL 3­E­P­T­A (V! N­E­I. SU) vechiu. j Stil nou. j D­I­O­A. jj PATEOSUI DUEL jj Bes- Soar. j Ap. Soar. | Stii -vechiu. Stil nou. BIOA. j PATHONOX. DUE1. Res. Soar. Ap. Soar. Ianuarie. Fevruarie. Ore. m. Ore. m. î Ianuarie. Fevruarie. I jOre.­m. Ore. m. 26 7 Duminică. Cuviosul Csenofont. 17 8 4 52 SO 11 Joi. (t) Sf. Trei Ierarh­i. 7 1­4 59 27 8 Luni. 1 Adorm. Moașt. Pr. I. g. de Aur. ] 7 6 4 54 31 12 Vineri Sf. Chir și Ioan. 1 7 0 4­0 28 9 Marți. Cuv. Efrem Șirul.­­7 5 4 55 Fevr. 1 13 Sâmbătă. Martirul Trifon. 1­­ 6 59 5­1 29 10 Mercuri. Moaștele Sf. Ignatie. 1 7 3­4 57 2 14 Duminică. (1) In timp. D-lui Isus Christos. j 6 57 5 si___ Apare de trei ori pe septamană DUMINICA, MERCUR­ si VINERI. Redacttiunea i Administratiuim in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE.­­ ANUNCIURI. Rândul aan local sen 15 bani. Inserțiuni și reclame: Hăndiul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manca criptele nepublicate se vor arde. francia.— Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și antmciurile pentru „Curierul de Iași“ i­daca oficială se fac la Eugene Crain, la Paris9nne Dronot, 9. Exemplarul 40 bani. Revista Interna, CAROL I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națio­nală, Domn al Romanilor, La to­i de față și viitori, sănătate, Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul finan­țelor, No. 1,371; In virtutea art. 93 din Constituțiune, Noi sancționăm ce urmează: LEGE pentru rectificarea budgetului anului 1875. Art. I. Budgetul general al Statului pe exercițiul anului 1875, după tabloul general și budgetele rectificative alătu­rate la legea de față, se rectifică ca un adaos la venituri de lei 2,238,038, bani 85 și la cheltueli de lei 767,876, bani 31, și cu un deficit de lei 4,237,971, bani 44. Art. II. Deficitul de lei 4,237,971, bani 44, se va acoperi prin intercalarea la venituri a nouălor resurse ce se vor acorda prin legi speciale. Această lege, împreună cu tabloul ge­neral de venituri și cheltueli, împreună cu budgetele speciale rectificative de chel­tueli, s’a votat de Adunarea deputaților, in ședința din 19 Decemvrie 1874, s’a adoptat cu majoritate de șease­zeci și patru voturi contra a opt­spre­zece. Președinte: Dimitrie Gh­ica. (L.S.A.D.) Secretar: Petru Milo. Promulgăm această lege, ordonăm ca să fie investită cu sigilul Statului și pu­blicată prin „Monitorul oficial.“ Dată in București, la 18 Ianuar 1875. CAROL. Ministru secretar Ministru secretar de Stat de Stat la departa- la departamentul finan­ Sunt acum câte­va zile, ziarul francez „le Constitutionnel,“ vorbind despre trista afa­cere de la Podgoritza, confunda pe Români cu Muntenegrenii și arunca asupra noastră responsabilitatea evenementelor petrecute a­­colo. D. Em. M. Porumbar, șeful cabinetu­lui, ministrului nostru de externe, in virtutea atribuțiunilor postului său, s’a grăbit a re­­fuza această aserțiune prin o epistolă pe ca­re „le Constitutionnel“ o publică in numărul seu de la 28 Ianuarie, și pe care o repro­ducem și noi după această foaie. Bat’o. Cabinetul ministrului afacerilor străine București, 10/as Ianuarie 1875. Domnule Redactor-șef Găsesc, in revista politică a „Constitutio­­nelului“ din 15 Ianuarie, un pasagiu in pri­vința incidentului turco-muntenegrean de la Podgoritza, in care ziceți, intre altele, că in această afacere Românii au impins pe Turci la regretabilele escese ce au avut loc. Am fost foarte surprins, d-le redactore-șef, de a descoperi in coloanele stimabilului d­v. ziar o așa de stranie confusiune intre două popoare cu totul distincte și intre două țări atăt de depărtate una de alta prin posițiu­­nea lor geografică. Muntenegrenii sunt un popor slav situat pe marginele Adriaticei, și Romanii sunt un popor latin așezat pe marginea stângă a Du­nărei. Sunt, in adevăr, interese comune in­tre diferitele populațiuni creștine din Orien­tul Europei și chiar simpatii reciproce care se apropie adesea pe una de alta in desvol­­tarea pacifică a existenței lor naționale. Es­te, cu toate acestea, o circumstanță foarte importantă care nu ar trebui să se uite nici­o­dată cănd este vorba despre chestiuni ori­entale ; aceasta este marea linie a Dunărei care separă România de Orientul propriu zis și origina curat latină a locuitorilor săi. Incidentul de la Podgoritza, d-le redactor­­șef, este un fapt care s’a petrecut intre Turci și Muntenegreni, la un punct al fruntariei ca­re desparte aceste doua teri. România n’are nimic a face la aceasta, și numai din o pu­ră confusiune „Constituționelul“ a putut să amestece pe Romani in această tristă afacere. Dacă aș fi găsit intr’un alt jurnal din stră­inătate o asemenea confusiune, nu aș fi zis nimic. Aveam pentru aceasta un cuvânt prea simplu. In adevăr, nu este o sarcină mai dificilă de­căt aceea de a voi să lumineze oa­meni hotărâți de mai nainte a rămânea in obscuritate și cari găsesc in aceasta tot fo­losul lor. Numai confundăndu-ne mereu cănd cu Turcii, cănd cu Slavii, ba chiar cu Un­gurii, au is­butit unii a încurca continuu ceia ce se numește „chestiunea Orientului.“ Nu­mai amestecăndu-ne tot­dea­una cu supușii creștini din­ Turcia au ajuns a face să se re­­cunoască drepturile noastre de suveranitate și posițiunea distinctă de a Turciei ce ne-au creat vechile capitulațiuni ale Domnitorilor noștri și tractatul din Paris. Nu pot să tac, d-le redactore-șef, cănd este vorba de un ziar ca al d-voastre. „Consti­tuționalul“ a apărat tot­dea­una, cu atăta jus­tiție căt și talent, causa și drepturile Româ­niei. I datorim multe articole judicioase, sim­patice intereselor țarei noastre, toate făcute pentru a lumina opiniunea publică și a atra­ge in favoarea aspirațiunilor și dorințelor noa­stre. Sub impresiunea unui sentiment de gra­titudine și de deferența cu totul speciale me decid a împlini astă­zi una din obligațiunile postului meu care imi impune datoria de a refuza aserțiunile neesac­e ce poate conține pre­sa in privința țărei noastre. ’Mi place a crede, d-le redactore-șef, că veți priimi aceste căte­va cuvinte cu obici­nuita d-v. bună-voință și că ve’ți bine-voi a rectifica eroarea despre care avuse’i onoarea a ve întreține. Primiți etc. Em. M. Porumbaru. Șef al cabinetului, mentul justiției, țelor, Al. Lahovari. G. Gr. Cantacuzin. (L.S.S.) No. 104. Revista Externă. Camera de la Versailles, precum am anun­țat, am respins in a doua deliberare a legilor constituționale amendamentul d-lui Labou­­laye și a primit articlul I din proiectul comi­­siunei, susținut de d-l Ventavon. Amendamentul d-lui Valon, despre care am făcut mențiune, e redactat in termenii ur­mători, cu article adiționale după articlul I din proiect: „Președintele Republicei este ales cu ma­joritatea voturilor Senatului și Camerei de­putaților, intrunite in Adunare națională. El se numește pe 7 ani și e reeligibile.“ După regulamentul Cameri, raporturile pro­iectului la care se fac amendamente, in a do­ua deliberare, poate să ceară trimiterea lor in examinarea comisiunii, fără se arate mo­tivele acestei cereri, și trimiterea e încuvi­ințată de drept. D. Ventavon dar usănd de această facultate a regulamentului, biuroul a trimis comisiunii amendamentul d-lui Valon și desbaterea s’a oprit aci in ședința de la 29 a re­curentei. Generalele Martinez Campos, comandam­tele corpului al 2-lea din armata spaniolă de la Nord, a visitat toate localitățile importan­te situate in șesurile Barcelonei și a invitat poporațiunile să se armeze pentru a apăra teritoriul lor in contra carliștilor. La Santander au sosit nouă ajutoare tru­pelor guvernului. Căte­va companii pornite de aici și din alte localități au desbarcat la Guetam­a și au ocupat Zarauz. Se asigură că trei batalioane carliste din Biscaya au refuzat de­ a pleca la Estella. Cir­culă zgomotul la Madrid ca Lizzaraga, cap de bandă carlistă, a trecut in Franța. Don Alfons se află la Taraila. Ziarul Pester Lloyd, organul d-lui de An­­drassy, vorbind de conduita guvernului tur­cesc in cestiunea Podgoritza, zice că „Tur­cia probează că n’am­ nici o linie de politică regulata și că e incapabilă de a garanta pacea in Oriente“. Sesiunea Camererei Greciei espiră la 5 Fevruarie viitor. Guvernul a decis a nu mai face pană atunci nici o încercare cu deputa­ții cari nu voiesc să vie la cameră spre a complecta numărul regulamentar, ci va închi­de in acea zi sesiunea și va convoca mai târziu o sesiune extraordinară, sperând că ’n acest spațiu de timp va putea îndupleca pe cei mai dispuși spre mlădiate. Regele Italiei a primit, in ziua de 29 ale curentei, pe Garibaldi, in prezența generalu­lui Medici, primul sau adjutant. M. S. a convorbit foarte mult cu bătrânul de la Ca­­prera; convorbirea a fost privitoare mai cu samă la proiectele lui Garibaldi pentru us­carea și curățirea locurilor din vecinătatea Romei. Gasetta Popolo Romano zice că papa a fost apucat de o tușă foarte violentă, așa in­căt a fost nevoit se chieme grabnic pe medi­cul său. PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Iași. No. 647. In ziua de 7 a viitoarei luni Fevruarie ora 12 din zi urmând a se ține licitațiune in camera Comitetului permanente pentru darea in antreprisă a confecționărei a unui biurou și doua dulapuri necesarie can­celarii Consiliului de Higiena a acestui Ju­deț. Se publică acest termin spre cunoștința d-lor concurenți, că in aratata zi­se se pre­­sinte însoțiți și de garanțiele cuvenite spre a lua parte la concurență. iar condițiunile se pot vede de cei interesați la cancilaria co­mitetului. No. 648. In ziua de 7 a viitoarei luni Fe­vruarie ora 12 din zi urmând a se ține lici­tațiune in camera comitetului permanente pen­tru darea in antreprisă a facerii unor obiecte necesarie arestului preventiv a județului. Se publică acest termin spre cunoștința d-lor concurenți, ca in aratata zi­se se presinte însoțiți de garanțiele cuvenite spre a fi ad­miși la concurența acestei antreprisi; iar con­dițiunile și feliul acelor obiecte se pot vede de cei interesați la cancelaria comitetului in toate zilele până la adjudecare. Prefectura Districtului Cahul. No. 468. Pe teritorul comunei Gotești, plasa Tirigheciu la 6 curentei s’a găsit de pripas un juncan la păr galben porumb, car­nele butace și urechia dreaptă retizată. Se publică spre deșteptarea propietarului in ter­­minus legal. No. 375. Pe teritorul comunei Ciucurmișa, din plasa Costangalia sau pripășit: Una vacă cu vițel, la păr balae, coarnele mici, furculi­ță și pișcătură la urechia dreaptă dedesubt; o mănzată la por porumbă, fără alte semne; o mănzată la por galbănă, furculiță la ure­chia dreaptă, fără alte semne, o vițică la por roșietică, la urechia dreaptă furculiță, fără alte semne. Se publică aceasta in terminul legal spre cunoștința proprietarului. Primarul Municipiului Iașii. Publică recensimentul tinerilor ce urmea­ză a trage sorți pentru contingența anului 1875.­ ­ NUMELE ȘI PRONUMELE. § g FOILETON. DON CARLOS, Traducere de Ioan Ruducănescu. (Urmare.) De o mie de ori el era hotărit se-și scur­teze vieața, dar religiunea și onoarea ii o­­priau brațul. Omul binelui poate suporta nenorocirea, pe cănd lașul se perd­e. Scoborăndu-se in mor­­mănt, don Carlos lăsă fiului său un nume desonorat. Viețuind la loviturile soartei, el intr’o zi putea se ob­ție revizuirea procesului și se’și reiee rangul și titlurile ce le merita­­să valoarea sa. Florestan, credincios făgăduinței date lui don Sebastian, se hotări se plece la Pondi­­șori. Prima­vara incepusă. Prin porturi, corabiele erau gata de pleca­re, și din toate părțile speranța bogăției du­cea pe oameni ca să se espite la pericolele măreilor. O corabie avea se plece la Indostan. A­­ceasta primi pe Alfons și pe nobilul și vi­teazul Florestan. Acest de pe urmă nu mergea im­pins de lăcomia bogăției, nici pentru glorie. Nu era nici amorul care-l făcea să se es­pite ashardurilor unei lungi plutiri și de mul­te ori periculoasă. Poate el iși părăsia pen­tru tot­dea­una idolul inimei r­ale, pe mult iubita sa Celină; și acest sacrificiu era dato­rit numai recunoștinței și amiciției. El era sigur că don Carlos nu mai era es­­­pus ca se pice iu minele lui Fernando. El se făgăduisă fiului seu, și mergea se-i caute altă patrie, unde sub un nume strein, spera că­­ va pute crește, fără ca acest june neno­rocit se poate rosi vre-odată nenorocirile pă­rintelui seu. El se ințelesesă cu don Camlos, că rudenia ce se duceau se o caute la Pondișori se nu știe că este nepotul seu, pană cănd acea sen­tință rușinoasă nu va fi anulată, și autorul pedepsit după toată asprimea legilor. Alfons era inzestrat de o mare simțire și de o inteligență rară la vrăjia lui. El in­­țelesă că cea mai mică nesocotință din par­­tea i il va putea face să roșiască, vărsă căte­­va lacrimi pentru memoria mamei r­ale, și întocmai ca Anibal, care in fața altarului D-zeilor, jură o ură ne­impacată Romanilor, jură și el se­ și respune odată pe ilustrul sau părinte, și se urmăriască pe calomniatorii lui cei de nimic. Anibal era inspirat de Amilcar părintele seu, unul din cei mai mari căpitani ai Car­­tagului. Alfons era inspirat de amorul fresc și de marele sentiment al onoarei, doue bolduri care, mai in­tot­dea­una, produc viteji. Aceasta era pe la anul 1627. Prima­vara se anunța sub auspiciile cele mai fericite. Florestan iși părăsi cu multă părere de zea pe amb­ii din temnițile Lisabonei. Don Sanche și Teresa, simpli cultivatori, departe de valmașarul unei lumi tot­dea­una inșălă­­toare, datoriau o parte din bunul lor drago­stei acestui generos Portughes. Ei il petrecură pe dănsul și pe elevul său până la țermuri. O corabie îi așteptă. Du­pă cele mai fragede luări de ziua­ bună, au trebuit să se despartă. Amândoi junii noștri plutitori erau pe pun­te, pe cănd amicii lor, cu brațele insinsă, se uitau cu jale și păreau triști că nu se pot îmbarca și ei cu dănșii, și, voiau cel puțin case mai intărzie plecarea. Cu toate acestea cârmaciul și mateloții a­­ratau cea mai vie nerăbdare, căpitanul dădu ordin de plecare. Intr’o clipă ancora se ri­dică, vasul se clătină, sgomotul apelor resu­­nă prin aer, un vânt favorabil umflă pânzele a plecat, și amiciția și recunoștința, vărsa lacrimi pe țermurile portului de la Zuiderzee. XVI. Amiciția, acest dulce sentiment ce face plă­cerea ființelor virtoase, este o căsătorie spi­rituală, care stabilește intre două suflete un comerț general și o corespondență perfectă. Veniturile sale consistă mai cu seamă intr’o încredere și intr’un abandon mutual. Punga și inima trebue se fie deschisă pentru un a­­mic, căci nu sunt coșuri unde se pot refusa. Această săntă maximă de mult era sapată in inima lui Florestan. Purtarea cea nobilă ce a avut’o cătră don Carlos, nenorocitul don Sandti­­, și cătră so­ția lui, este o probă destul de sigură. Aceștia ne mai avănd trebuință de servi­ciul seu, el se jertfește pentru fericirea lui Alfons. Timpul căt il petrecu cu dânsul in corabie, il intrebuință la lecțiuni folositoare. Scumpe copile, ii zic că el, de acum soarta noastră este nedespărțită și dacă cerul imi va îndeplini dorința, nu te voiu părăsi nici­odată, căci viitorul tău este și al meu. Dacă așteptările mele vor fi înșelate, și dacă întâmplările la care trebue a se aștepta cine­va pe marea, și nu contra căror dă greș ori­ce prevedere omenească, ar veni să ne despartă, in fine dacă moartea m’ar repi de la plăcerea ce am de ați jertfi viața, ah! pro­mite amicului tău, fratelui tău, că nici­odată tu nu vei face cunoscut că părintele tău se numea don Carlos, și că era Portughes de origină. Vai­ numele tău celebru prin atâtea fapte frumoase, acum este nesuferit in ochii mul­­țimei, și se poate întâmpla ca tu să te co­bori intr’un climat unde istoria nenorocirilor deplorabilei tale familii se fi ajuns, atunci criticile și nedreptatea ar contribui să’ți în­chidă toate inimele. Tu plăngi Alfons...Ahi amicul meu, poa­te se va milostivi cerul la nenorocirea noa­stră ! poate mă va păstră, pentru ca se pot veghea asupra ta, și se devin călăuzul slabei tale junete. La început plutirea lui Florentan și a lui Alfons fu fericită, dar pe urmă o liniște a-l­dăncă pe marea ii reținu mai bine de o lu­nă intr’o stagnațiune care începea se devie supărăcioasă. Abea scapară dintr’aceasta pen­tru ca se intre in alta mai mare. De­odată un vânt cald incepu se umfle pânzele, călmaciul se uită la cer, și zerește in depărtare un punt negru, nu mai remăne îndoială că acesta era semnul unei furtuni apropiete. In curând nourii incepu se îngră­mădi, și fulgerile și trăsnetele respăndise groaza până și in sufletele cele mai indrăsnețe. Comandantul ordonă, toți mateloții se pun la lucru, pe dată se string pânzele, se plea­că catariul cel mare, ridică pe cele din mij­­loc, și așteptară in această posițiune căt va ține furtuna, s­au­pănă cănd un vânt favo­rabil o va imprăștiea cu totul. In deșert se interctează ca se arunce an­cora ; vasul nu se mai mișcă din loc, din causa liniștei celei mari ce domnește, și o ține spânzurată deasupra unei prăpăstii fără fund. (Va urma).

Next