Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-08-04 / nr. 65
CURIERULU d\ Gusten cerot pe dl Ganea trebuie’l întrebăm, precum ’1 am și întrebam, despre budgetul anului 1872. Dl Ganea a fost acusatu la rândul meu pe fostul Cons, că a administratereu din causa căutării veniturilor in regie, și că a cheltuitu veniturile budgetare anuale, care se suia la o cifră însemnată, fără să fi făcut a vr’ombunătățire, mai ales pentru pavele, pentru ape și pentru iluminare.—Asupra acestora am fost respinsu fórte detailat d.lui Ganea prin No. 56 și cele urmatóre ale acestei foi, și ’i am fostu doveditu cu cifre și cu probe că tóte cele țise de d.lui sunt numai nisce vorbe seci; d.lui vise in loc de a veni iareși cu cifre și probe, precum am făcutu noi, ca se resterne cele ce am demonstrat, vine și aruncă din nou aceiași acuzare.—O asemenea urmare ne se pare cu totul puerilă, și nu merită a ne mai ocupa din nou de ea, căci «tuncea n'am face decât a repeta probele și cifrele odată adusă de noi, și ne combătute de dl Ganea. Ne mărginim dar numai de a ruga pe cei ce urmărescu acesta questiune cu totă atențiunea cuvenită, se recetască cele ce am scrisu noi intru acesta in numerele precedente, și suntem siguri că vor rămânea satisfăcuți, și totodată se vor convinge cum scre domnul Ganea a se strecura pintre cifre și pintre probe, și din inculpatu a deveni inculpătoru. Dl Ganea inainte de a trece mai departe se opresce puțin și’și mai trage o salvă de aplauze in privirea pavelelor cu care au înzestrata lașul !— Noi ne temem ca nu cumva puțin câte puțin acesta,continuă preocupare, de 4« și de nópte, a spiritului d.lui Ganea, se nu se prefacă, ferescu D-dleu, intr’o monomanie, și de odată se ne mai trintescu vr’o dare incă de 6,000,000 1. n. cu care se’și complecteze opera începută cu atâta glorie, și ajunsă la apogeul ei așa de curând. Cât pentru moment noi am ramasii convinși că dl Ganea este dominat de ideea fixă că singura fericire a unui orașu stă in pavele. —După d.lui se pare ca se nu aibă careva ce purta si ce mânca, se nu aibă nimicu din ceea ce face bunul traiu, destul se aibă pavele pe care să se potă primbla cu înlesnire, și se putá staționa rji și nópte, după ce i se va fi vândutu și cenușa din vatră, după cum aplice românul, pentru aceste pavele, idealul fericirei dlui Ganea. Noi am tratatu acésta questiune intr’un numeru precedent, și avem se fim siliți a o mai trata din nou când va veni rândul se respundem d.lui Țonea, și de aceea aicea nu facem decât a o menționa în treacăt, tot astfel precum o găsim și noi menționatăm decât in respunsul d.lui Ganea, care ne afirmă că ’i ar fi fórte ușor de a nimici punctu cătră punctu tata falsa nóstra argumentațiune, dar că nu o face acesta, ce lasă se vorbescu in locul d.sale o voce mai autorizată, aceia a unui membru distinsa din corpul tehnicii lașin, arămia independință, nepărtinire și competință, nu crede d.sa ca se va tăgădui da noi.— Vom vede! Cât despre puterea de structure sau de nimicirea d.lui Ganea am vădut’o, și lectorii acestui diar au avutu iu destulă ocasiune de a o vede și a o admira la fiecare linie din respunsurile ce ne-a adresatu. In adevăr au distrus, au nimicit totalminte, iuse nu cele probate de noi, ce au distrus, au nimicitu ceea ce cetățanul are mai scumpu, adică dreptul seu de a-și alege liberu pe ómenii de încredere, cărora voesce a le încredința punga și conducerea intereselor morale și materiale ale orașului in care își are concentratui presentul și viitorul seu și alor sei, și tot astfel a distrus, a nimicitu și unu alt dreptu tot atâtu de sacru, acela al alegerii de representanți ai țerii, prin falsificarea listelor electorale și prin uneltirile întrebuințate in alegeri, și au făcutu și pe cei mai optimiști a crede că tóte drepturile garantate prin constituțiune nu sunt decât risce sfruntate minciuni, inventate inadinsu pentru a adăposti pe impostori și pe șarlatani.— Ați avutu ocasiune la cele din urmă alegeri comunale, de deputați și de senatori se probaț ca totu ceea ce am țlisu noi sunt calomnii, lâsâi du alegerile libere și presentându-vă sprijiniți numai pe propriile dv. puteri, adică luptând numai cu aceleși mijloce cu care se luptau și adversarii dv., și cu listele nefalsificate, vise n’aț făcut’o, nu din causa câ n’ați fi voitu se dați o desmințire patentă adversarilor dv., ce din causă ca sciți mai mult decât positiv, că viind numai astfel, resultatul erase fie unu mare fiasco, precum a fost intotdeauna in cursu de mai mulți ani pană ce ați isbutitu a falsifica listele. Ne spuneți că cetătțenii ve aprobă modul de a administra și cheltuelele ce faceți pentru pavele, ape, etc.— Se bate! dar pentru ca afirmarea dv. se fie credutâ, se aibă o valore necontestată și necontestabilă, nu trebuia óre se veniți cu un mandatu de la alegeri libere? Totu astfel ve pot f $ce și adversarii dv. , cât am administrații noi, făcând economii, redând creditul case comunale, scutind pe cetățeni de dările cele mai desbracatare, și altele, concetătțenii noștri ne-au dat cea mai mare Incredire; și dreptu dovadă avemu nu numai vorbe seci și sonore ca ale dv., ce avem probe despre acesta, avem probe că alegătorii esercitând in totă libertatea dreptul lor de alegători, in totdeauna ne-au încredințatu mandatul de a’i representi, adică de a face economii, de a reda creditul casei comunale, de a’i scuti de dări desbrămatóre, și mai cu osebire de a ținea peplii guvernului, care pe tot momentul caută a incalca drepturile comunale , și aceași alegători desigur ne-ar fi mai încredințatu mandatul lor, dacă nu v’ați fi pus dv. tóte puterile ca se nu smulgeți din mâni in modu fraudulos Acuma intre aceste două afirmări atât de contrarii una altiea, cu ce s’ar fi pututu proba, care din amândouă este cea adevărată ? (deși lumea scie forte bine acesta), desiguru că prin liberele alegeri, și fiindcă pe acestea dv. sunteți acei ce le-ar fi impedecatu, irecusabilu urmezá de la sine că dv. sunteți acei ca sosindu-vă condamnați de opiniunea publică pentru motivele mai sus aratate, au căutatu a smulge prin fraudă in favorea dv. o sentință care de și ve dă avantagele materiale, înse tot odată ve neagă pe acele morale, care și sunt cele mai nepreciuite pentru toti acei ce n’au abdicatu la demnitatea lor de ómeni cu caracteru neatârnaitu, și nu au de povădțuire numai interesul lor personal. D. Ganea ne declară de calomniator pentru că n’am spusa ce anume faptă ilicită a comis cel ce s’a interpus (adică a lucratu ca mijlocitorii) la darea concesiunei pavagiului•. Este de mirare că d-lu Ganea deși nu tăgâduesce că au fost unu mijlocitor, care pentru uă sumă de bani a lucratu către persone asupra cărora a-veauă influință, ba chiar autoritate, de a da acésta intreprisă, totuși prefera a ne declara pe noi de calomniatori decât a spune numele personei și a relata insași faptul, ca se se varsai intrucâtu aratarea nóstrá este sau nu adevărată, și care din amândoi merită titlul de calomniator. Noi nu avem interes de a mai insista asupra acestei împrejurări, caci ea fiind deja destul de cunoscută, interesul este a părții adresa de a lumina opiniunea publică, in mijlocul căria este acreditat faptul, ce și noi nu ’l am relatat decât după svonul publici'. Am fi bucuroși ca cele acreditate in opiniunea publică se nu fie adevărate, ca să nu se agraveze questiunea mai mult decăt este ea gravată. Aicea iși indice d-la Ganea respunsul d.sale, făgăduind a reveni, aicea ne indicem și noi intimpinarea, promițind a mai reveni indată ce d-lu Gané, însuși sau prin vr’un scriitor al d.sale (se înțelege ce voce autorizată) va găsi ’ ■' • 1 —1.p * cum de, odată voți continua a respunde cel puțin resultatul de a nu sinit'indirectu pe d-lu Ganea a îndeplini, macatin parte art. 59, din legea comunală care iclie : „in tot anul consil. cerau„nalu inainte de a se ocupa de budget „face unu raportu detailata asupra «ilu ministrațiunei și asupra trebiloru co„munei, care se va publica“ ceea ce nu seim să se fi făcutu de dl Ganea și de amicii d.sale, deși sunt de mai bine de doi ani in fruntea trebilor comunale. Intr’unul din numerile precedente am fostu rugata pe dl Ganea că atuncea când publica Situationen lunară de starea casei comunale, se publice și Situationen (exactă se ințelige) de tot ce datoresce comuna, fie după mandate care stau in suferință, fie după drepturi câștigate și nemandatate din lipsă de bani, cu care se probeze prosperitatea casei, și cu tote că acesta nu este decât o lucrare de cancelarie, totuși d.sa nu bine-voitu a da acesta situatiune, care se fie are cauza? (Va urma.) CRONICA INTERNA La 22 Iuliu (3 August) Măriile lor Domnul și Domna au fost din nou visitate de Majestatea Sea Regina Saxoniei și la 23 Iuliu (4 August) a sosit la Frangensbad Alteța Sea Regale Principele Frederic, fratele Măriei Sale, care va petrece acolo 7 zile Sănătatea Măriilor Lor este din cele mai satisfătătore. Toți Românii care se aflau atât la Franzensbad cătu și pe la băile vecine Marienbad și Carlbad au solicitat și dobândit onerea de se presinta Măriilor Lor. Primarii Confirmați. Bolgrad. Principele Al. Moruzi, la Galați. D. Mih. Radianof, la comuna Cons. Popovioi, la comuna Peatra. Const. Ardeleana, comuna Focșani. Iordaehe Morțun, la comuna Itomau. Al. lamandi, la comuna Folticeni. Andrei lonescu, la comuna Bérből. Neoolae Rășchiiu, la comuna Vaslui. Șt. Constautinescu, la comuna Calmi, G. I. Giurgea, la comuna Odobesoi. Ión Teohari, la comuna Nâmțu, CR0MA EHTERNA Scirea cea mai nouă din Franția pe care o putem da ani lectorilor noștri, este ea condemnatul de la Trianon, mareșalul Bazaine a scapatu din insula Margarita in noptea de Duminică, 9 Augustu; elu a eșutu din forta prin ajutorul unei scări de frânghie și s’a refugiatu pe iă corabie care merge in Italia. Se tie că guvernul ar fi deciau a pdepsi energicii pe complicii acestei pasiuni. Deja colonelulu Villette, fosta adjutantu alu mareșalului Bazaine și comandantul fortului de închisore din insula de Margarita s’au arestatu. In Italia au avutu locu filele trecute dre și ca ii turburări. La Imola s’a ținutii un numerósa întrunire de delegați a diferitelor comitete,in care s’au pronunșiatu discursuri violente contra regimului actualu. Oratorii au mersu pană la a cere resturnarea lui prin întrebuințarea fortei. In i,api«a de 8 — 0 .'ugustu s’au arestat la Roma opiu din șefii Internaționa lei. Asentines au operatu câteva arestațiuni în Florența și în alte localități. Sesiunea Purii meritului britanicii s’a închisu la 7 curentu. Discursul de închidere conține uă declarați line interesantă asupra afacerilor Spaniei ; mesigiul regalu, după ce esprimă dorința de a vede restabilindu-se ordinea și pacea in acesta țară, adaoge că mijilocul celu mai siguru de a ajunge 11 acestu resultatu este abținerea „de la ori-ce intervențiune in «facerile interiore a unui Statu independent.“ Acestü profesiune clară și formală in favorea principului de neintervenire, n’are nimicu surprinzătorii in urma manifestațiunilor ce «mu vădutu producându-se in același sensu «totu in Parlamenti câtu și in pressă ; dar presența ei într’unu discursu alu tronului ’i dă uă importanță cu totul deosebită. Mesagiul regalu se ocupă asemine de conferințele din Bruxel ;elu amintesce că Anglia n’a consimțitii a lua parte decâtu după ce a obținutu de la tóte puterile asigurarea că chestiunile de dreptu maritimu nu voru fi nici cum tratate, și adaoge că cabinetul britanicu iși reservă dreptul de a primi sau respinge decisiunile eventuale a Congresului. In ceea ce privesce afacerile interiore, discursul tronului se opresce mai cu deosebire la votul bitului contra ritualiștilor, de care se felicită multu.. Camera înaltă din Ungaria se zice că ’și propune a introduce modificări destul de importante in legea electorală votată de Camera deputaților. Se vor—besce mai cu sema de silințele ce s’ar fi făcându de deputații magyari ai Transilvaniei, pentru a obțină restabilirea vechelor condițiunii de censu.. După noua lege, orice individa care plăteșceuă contribuțiune fondată de cinci și jumătate fiorini este alegătorul pe cându mai 'nainte minimum era de optu fiorini și jumătate. Unu memoriu elaboratu de D. Gabriel Kemény și distribuiții membrilor Camerei magnaților, stabilesce că acestă reformă arm includ mimesul alegătorilor din Transilvania și aru asigura exercițiul drepturilor politice populațimei române care nu se bucura pan’Arcum : monopolul magyarilor aru inceta, și de acesta se plânge D. Kemény și amicii sei. Aceleși observațiuni fusese presentate Camerei deputațiloru, pe cându discuta proiectul de lege ; representanțU Magyarilor transilvăneni aru fi vroitu pentru acesta provincie disposițiuni speciale in ceea ce privesce sensul, li s’a observau vise că era cu neputință de a adopta pentru Ungaria propriu zisăuă lege electorală democratică, și de ar de lucrători cari se íntorcau le la lucru se dădau într’uă parte din calea fugarilor, dar in momentul de a ajunge la porta Saint- Denis, unu ofigeriu, care merge calare urmatu de viuă patru cinci ómeni înarmați cu săbii și cu carabine, lieși înainte. Acesta era unu feliu de fanfaroni cu mustețele țepușă, uă rană ’n obrazu, uă sabie la brâu și uă piele de bivolu pe spate cu uă lungă pană roșie la pălăria sa cenușie. — He I he ! ^ise elu, aceste’sufete pe care le rupescu, vreu ț cu una. Cornelius puse mâna pe mănunchiul săbiei, dar La Doroule era deja între deușii. I se pare cu omul cu pana roșie băuse pre multu. — Lăsați, Z>8e elu lui Cornelius trecendu, asta nu’i treba d-vostră. Și alergă spre ofigeriu cu pălăria ’n mână. — Domnule gentilomu, mi se pare că ați Z*8u ceva, cu ce ne putemu servi? — Drace relua ofițerul resucindu'și musteța, amu in ideie că aceste două fete suntu frumose; și fiindu că nu’i nici cum dreptu ca stăpânii mei se aibă totul pentru denșii, ași vrea partea mea. — Eat’o 1 Z'se La Deroute, și ridicându unul din pistolele lui de țavă dădu alergătorului după aventuri dă lovitură atâtu de furiosă încâtu îlu trânti la pământu amețitu. Apoi mai învârti puțin pistolul în mână și întorcându’i gura spre ómenii ofițerului. — Celui care se va mișca’i sboru crierii, li zise La Deroute. Grippard imitâ acastă manoperă și cei patru cinci omeni venindu pe șeful lor culcatura pământu, se păziră bine de a interveni. Mica trupă trecu bariera și plecară pe strada Saint-Denis Ingalopy. După unu cuartu de oră ajunseră la unu loc de unde se faceu mai multe drumuri. La Deroute se opri. — Nu’mi place acestu drumu, Z’se elu; deja odată, chiar la inceputu, căpitanul meu puțin a lipsitu se nu fie prinsu de Bouleford; că altă dată, și la celu-altu capetu, puțin a lipsit se nu’și pérdu viéța. S’spunămu la stânga. — Acesta’i ér unu presimțimentu ? Zse Cornelius riZîndu. — E cel puțin uă precauțiune, relua La Deroute , póte chiar amu face bine se ne separămu aici. — Se ne separămu! «trigu Bella-Rosa. — Far’ indudélá, Grippard și eu amu lua drumul dreptu. — Acel care nu'ți place ? — Boulefard și d. de Charny nu voru lipsi de a se lua după noi: daca ne vomu ajunge, ne vomu sili se si dămu destulă ocupație pentru ea s’aveți timpu de a ajunge într’unu locu unde se 1 fiți în siguranță. _Ji — Asta’i vă ideie minunată! striga Grippard, care găsia minunatu totu ce Zice La Deroute. — Așa feliu care e spuneți se fiți uciși pentru a ne scăpa. Zise Bella-Rosa. — O ! pentru a fi mortu mai stați încă, murmura sergentul. — Ascultă, relua Bella-Rosa, amu fostu în atâte pericole 'npreună, încâtu nu mai avemu dreptul de a ne separa. Dacă va vroi D-Zeu se ne mai trimită și altele, ne vor găsi la unu locu. Tu cu noi, sau noi cu tine, alege. — Haide! striga La Deroute, și stringeu cu mâna căpitanului, își îndreptă calul spre drumul care se deschide la stânga. Proiectul fugarilor era forte simplu ; ei căutau ca după vr’uă douesprezece lege, se ajungă la Vr’unu satu, se petreca acolo noptea și a doua zi se reintre în Paris, unde nu se va mai gândi nimeni a’i căuta, apoi, la cea d’ântâiu, ocasie favorabilă să se ducă la d. duce de Luxemburg și să se pue îndată sub protecțiunea lui. Drumul pe care’la urmau trebuia să’i conducă la Pontoise. Caii erau viguroși, noptea limpede și cerul luminosu. Inima Suzanei se deschide speranței. Ea aruncă o lungă privire pe orizont, spre Paris, unde se zăria sageta dentelată a catedralei din Saint-Denis, și zimbi la logodnicul seu. Uă bucurie fără margini inunda inima lui Bella-Rosa. Acum, nenorocirea nu ne mai póte ajunge ! Zise el stringĕudu pe Suzana la pieptu. — Nu tenta pe D-Zeu, Zise e* c« uă voce gravă. — O! striga elu, suntemu liberi și mĕ iubesci! Caii sfărmau pământul sub potcavele lor; ei merseră ’nainte pân’ la Franceville. Aici, La Deroute bătu la ușa unui bana, și cerul un sacu de ovésu pe care’lu plăti fâr’ a se târgui. — Nepotul Christophe a făcutu bine lucrurile, zise elu, caii suntu plini de focu ; dar nu trebue se adusăm de buna loru vroințâ. Cine dracu scie ce mai au de făcutu ! Ei se opriră sub arbori, la treizeci de pași departe de drum și puseră ovésul sub nasul cailor, care mâncau cu multu gustul. Pe când Bella-Rosa și Cornelius fugeu în góma cea mare, BouLtord alerga după denșit. D. de Pomereux și d. de Charny trecuseră ’naintea lui însoțiți de patru sau cinci valeți ai casei contelui. Se respintenea stradei Buci, uă grămădire de ómeni cari alergase în jurul soldatului de gardă resturnatu sub piciorele cailor, si indică strada Dauphine ; la podul Nou găsită unu gendarm care li istorisi isprava lui Grippard; cu totă mânia sa, D. de Pomereux zimbi de invențiune. — N’a fostu tocmai prostă! Z>se elu d-lui de Charny. — Far’ îndudielă, dar vomu face așa fel cu încât papagalul se nu mai cânte, replica cu recela d. de Charny. Mai departe la Saintu-Denisu întâlniră pe oficerulu care -e jura pe toți sfinții că va sfărma capul acelui care puțin a lipsitu sa nu’lu ucidă. Cei patru sau cinci ómeni cari erau pe lîngă dânsul spuseră câ cei patru fugari, a căror numeru îlu ridicau la Zece sau ducispre Zece, eșise pe porta Saint-Denis. Unul dintr'înșii pretinse chiar câ’i urmărise aprope de un lege. — Gentilomul meu, striga deodată ofișerul de aventuri îndreptând pălăria pe fruntea sa sdrobită, nu cumva urmăriți pe briganzu cari pugin au lipsitu se mă ucidă ? — Trebue sau se’i alungu sau se’mi crape calul. — Ei bine gentilomul meu, suntu dintr'ai d-vostru și veți vedé ce póte face la pensie căpitanul Roland de Bréguiboul. Căpitanul Roland de Bréquiboul sări pe calu, se 'nțepeni in scări și pleca în două urmatu de ómenii sei. — Bată-ne Zece contra a patru, —‘se T Pomereux pe când alerga, ast’ai cam pre multu. — Trebue se me res bunu! striga căpitanul, veți privi și eu ii voiu ucide. — D-vostră singurii ? — Se’nțelege ! D. de Charny se uita la conte cu cada ochiului pentru a vede dacă mânia nu’i scade, dar răpezimea cursei, care bicuia sângele junelui, îl ține într’uă stare de iritațiune satisfacetare. In locul de unde se făceau mai multe drumuri, D. de Charny se opri deodată și puse mâna pe frâul calului pe care călărea contele . — înainte de a merge mai departe, Z!Se elul trebue cel puagin se seim în care parte au apucatu. — A ! drace! Zi8e D. de Pomereux; eaca unu lucru la care nu m’așu fi gânditu de locu. Cei duoi gentilomi și ofițerul ținură consiliu ; pământul in jurul lor era călcatu de piciore de cai, dar erau totu atâtu de multe urme pe drumul care duce la Chantollyeatu și pe acela care duce la Pontoise. Pe cându deliberau auZrăuă trupă de cavaleri care venia despre Saint Denis cu răpezmnea fulgerului. Intr'unu minutu acésta trupă fu preste dânșii, era Bouleford și gendarmii sei. Toți se opriră la vocea D-lui de Charny; cei mai iscusiți erau ambarasați; luna se ridica pe orizontu, și cele două drumuri erau tăcute și deșerte. Bouletord alerga in drepta și in stiigă cu nasul in sus, mornăindu ca unu tigru. __ pre legea mea, ZIC ® e'n’ ast^ *relene se’i ieu viața seu se ’mi pine elu pe a mea! # Teu! striga D. de Pomereux, dac’ ași fi fostu singuru ași trage drumurile la sorți, dar suntemu vr’uă douezeci . Bouleford și ómenii sei s’apuce într’uă parte or D. de Charny și eu in cealaltă. * . — Dac' ași greși, ucide Tu voru pentru mine ? strigă căpitanul Bréquiboul. — Fără înduoielă, respinse D. de Charny. (Va urmai