Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-08-04 / nr. 65

C­U­R­I­E­R­U­L­U d\ Gusten ce­rot pe dl Ganea trebui­­e’l întrebăm, precum ’1 am și întrebam, despre budgetul anului 1872. Dl Ganea a fost acusatu la rândul meu pe fostul Cons, că a administrate­reu din causa căutării veniturilor in regie, și că a cheltuitu veniturile bud­getare anuale, care se suia la o c­ifră însemnată, fără să fi făcut a vr’o­mbu­­nătățire, mai ales pentru pavele, pen­tru ape și pentru iluminare.—Asupra acestora am fost respinsu fórte detai­lat d.lui Ganea prin No. 56 și cele ur­­matóre a­le acestei foi, și ’i am fostu doveditu cu cifre și cu probe că tóte cele ț­ise de d.lui sunt numai nisce vor­be seci; d.lui vise in loc de a veni ia­­reși cu cifre și probe, precum am făcutu noi, ca se resterne cele ce am demon­strat, vine și aruncă din nou aceiași acu­zare.—O asemenea urmare ne se pare cu totul puerilă, și nu merită a ne mai ocupa din nou de ea, căci «tuncea n'am face decât a repeta probele și cifrele odată adusă de noi, și ne combătute de dl Ganea. Ne mărginim dar numai de a ruga pe cei ce urmărescu acesta questiun­e cu totă atențiunea cuvenită, se recetască cele ce am scrisu noi in­tru acesta in numerele precedente, și suntem siguri că vor rămânea satisfă­cuți, și tot­odată se vor convinge cum scre domnul Ganea a se strecura pin­­tre cifre și pintre probe, și din incul­­patu a deveni inculpătoru. Dl Ganea inainte de a trece mai departe se opresce puțin și’și mai tra­ge o salvă de aplauze in privirea pa­velelor cu care au înzestrata lașul !— Noi ne temem ca nu cumva puțin câ­te puțin acesta,continuă preocupare, de 4« și de nópte, a spiritului d.lui Ganea, se nu se prefacă, ferescu D-dleu, intr’o monomanie, și de odată se ne mai trintescu vr’o dare incă de 6,000,000 1. n. cu care se’și complecteze opera începută cu atâta glorie, și ajunsă la apogeul ei așa de curând. Cât pentru moment noi am ramasii convinși că dl Ganea este dominat de ideea fixă că singura fericire a unui orașu stă in pavele. —După d.lui se pa­­re ca se nu aibă careva ce purta si ce mânca, se nu aibă nimicu din ceea ce face bunul traiu, destul se aibă pavele pe care să se potă primbla cu înles­nire, și se putá staționa rji și nópte, după ce i se va fi vândutu și cenușa din vatră, după cum aplice românul, pen­tru aceste pavele, idealul fericirei d­­lui Ganea. Noi am tratatu acésta questiun­e in­­tr’un numeru precedent, și avem se fim siliți a o mai trata din nou când va veni rândul se respundem d.lui Țo­­nea, și de aceea aicea nu facem decât a o menționa în treacăt, tot astfel pre­cum o găsim și noi menționată­m­ d­e­­cât in respunsul d.lui Ganea, care ne afirmă că ’i ar fi fórte ușor de a ni­mici punctu cătră punctu tata falsa nóstra argumentațiune, dar că nu o face acesta, ce lasă se vorbescu in lo­cul d.sale o voce mai autorizată, acei­a a unui membru distinsa din corpul tehnicii laș­in, arămia inde­pendință, ne­­părtinire și competință, nu crede d.sa ca se va tăgădui da noi.— Vom vede! Cât despre puterea de structure sau de nimicirea d.lui Ganea am văd­ut’o, și lectorii acestui d­iar au avutu iu des­tulă ocasiune de a o vede și a o ad­mira la fie­care linie din respunsurile ce ne-a adresatu. In adevăr au distrus, au nimicit to­­talminte, iuse nu cele probate de noi, ce au distrus, au nimicitu ceea ce ce­­tățanul are mai scumpu, adică dreptul seu de a-și alege liberu pe ómenii de încredere, cărora voesce a le încredința punga și conducerea intereselor morale și materiale a­le orașului in care își are concentratui presentul și viitorul seu și alor sei, și tot astfel a distrus, a nimicitu și unu alt dreptu tot atâtu de sacru, acela al alegerii de repre­­sentanți ai țerii, prin falsificarea liste­lor electorale și prin uneltirile între­buințate in alegeri, și au făcutu și pe cei mai optimiști a crede că tóte drep­turile garantate prin constituțiune nu sunt decât risce sfruntate minciuni, in­ventate inadinsu pentru a adăposti pe impostori și pe șarlatani.— Ați avutu ocasiune la cele din urmă alegeri co­munale, de deputați și de senatori se probaț­ ca totu ceea ce am țlisu noi sunt calomnii, lâsâi du alegerile libere și presentându-vă sprijiniți numai pe propriile dv. puteri, adică luptând nu­mai cu aceleși mijloce cu care se lup­tau și adversarii dv., și cu listele ne­falsificate, vise n’aț­ făcut’o, nu din ca­usa câ n’ați fi voitu se dați o desm­in­­țire patentă adversarilor dv., ce din causă ca sciți mai mult decât positiv, că viind numai astfel, resultatul erase fie unu mare fiasco, precum a fost in­tot­deauna in cursu de mai mulți ani pană ce ați isbutitu a falsifica listele. Ne spuneți că cetătțenii ve aprobă modul de a administra și cheltuelele ce faceți pentru pavele, ape, etc.— Se b­ate! dar pentru ca afirmarea dv. se fie cred­utâ, se aibă o valore ne­con­testată și ne­contestabilă, nu trebuia óre se veniți cu­ un mandatu de la a­­legeri libere? Totu astfel ve pot f $­ce și adver­sarii dv. , cât am administrații noi, fă­când economii, redând creditul case comunale, scutind pe cetățeni de dări­le cele mai desbracatare, și altele, con­cetătțenii noștri ne-au d­at cea mai m­a­re Incredire; și dreptu dovadă avemu nu numai vorbe seci și sonore ca a­le dv., ce avem probe despre acesta, a­­vem probe că alegătorii esercitând in totă libertatea dreptul lor de alegători, in tot­deauna ne-au încredințatu man­datul de a’i representi, adică de a face economii, de a reda creditul casei co­m­unale, de a’i scuti de dări desbrăma­tóre, și mai cu osebire de a ținea peplii guvernului, care pe tot momentul ca­ută a incalca drepturile comunale , și aceași alegători de­sigur ne-ar fi mai încredințatu mandatul lor, dacă nu v’ați fi pus dv. tóte puterile ca se n­u smulgeți din mâni in modu fraudulos Acuma intre aceste două afirmări a­­tât de contrarii una altiea, cu ce s’ar fi pututu proba, care din amândouă este cea adevărată ? (de­și lumea scie forte bine acesta), de­siguru că prin liberele alegeri, și fiind­că pe acestea dv. sunteți acei ce le-ar fi impedecatu, irecusabilu urmezá de la sin­e că dv. sunteți acei ca sosindu-vă condamnați de opiniunea publică pentru motivele mai sus aratate, au­ căutatu a smulge prin fraudă in favorea dv. o sentin­ță care de și ve dă avantagele materiale, înse tot odată ve neagă pe acele mo­rale, care și sunt cele mai ne­preciuite pentru toti acei ce n’au abdicatu la demnitatea lor de ómeni cu caracteru ne­atârn­aitu, și nu au de povădțuire numai interesul lor personal. D. Ganea ne declară de calomniator pentru că n’am spusa ce anume faptă ilicită a comis cel ce s’a interpus (a­­dică a lucratu ca mijlocitorii) la darea concesiunei pavagiului•. Este de mirare că d-lu Ganea de­și nu tăgâduesce că au fost unu mij­locitor, care pentru uă sumă de bani a lucratu către persone asupra cărora a-­­­vea­uă influință, ba chiar autoritate, de a da acésta intreprisă, totuși pre­fera a ne declara pe noi de calomni­atori decât a spune numele personei și a relata insași faptul, ca se se varsai intru­câtu aratarea nóstrá este sau nu adevărată, și care din amândoi merită titlul de calomniator. Noi nu avem interes de a mai in­sista asupra acestei împrejurări, caci ea fiind deja destul de cunoscută, intere­sul este a părții adresa de a lumina o­­piniunea publică, in mijlocul căria este acreditat faptul, ce și noi nu ’l am re­latat decât după svonul publici'. Am fi bucuroși ca cele acreditate in opiniunea publică se nu fie adevărate, ca să nu­ se agraveze questiunea mai mult decăt este ea­­ gravată. Aicea iși indice d-la Ganea respun­­sul d.sale, făgăduind a reveni, aicea ne indicem și noi intimpinarea, promi­­țind a mai reveni indată ce d-lu Ga­n­é, însuși sau prin vr’un scriitor al d.sale (se înțelege ce voce autorizată) va găsi ’ ■' • 1 —1.p * cum de, odată voț­i continua a respunde­­ cel puțin resultatul d­e a nu sinit'indi­­rectu pe d-lu Ganea a îndeplini, macat­­in parte art. 59, din legea comunală care iclie : „in tot anul consil. cerau­­„nalu inainte de a se ocupa de budget „face unu raportu detailata asupra «il­­u ministrațiunei și asupra trebiloru co­­„m­unei, care se va publica“­ ceea ce nu seim să se fi făcutu de dl Ganea și de amicii d.sale, de­și sunt de mai bine de doi ani in fruntea trebilor co­munale. Intr’unul din numerile precedente am fostu rugata pe dl Ganea că atuncea când publica Situationen lunară de sta­rea casei comunale, se publice și Si­tuationen (exactă se ințelige) de tot ce datoresce comuna, fie după mandate care stau in suferință, fie după drep­turi câștigate și ne­mandatate din lipsă de bani, cu care se probeze prosperi­tatea casei, și cu tote că acesta nu es­te decât o lucrare de cancelarie, totuși d.sa n­u bine-voitu a da acesta situa­­tiune, care se fie are cauza? (Va urma.) CRONICA INTERNA La 22 Iuliu (3 August) Măriile lor Domnul și Domna au fost­ din nou visitate de Majestatea Sea Regina Sa­­xoniei și la 23 Iuliu (4 August) a so­sit la Frangen­sbad Alteța Sea Regale Principele Frederic, fratele Măriei Sale, care va petrece acolo 7 zile­ Sănătatea Măriilor Lor este din cele mai satisfăt­ătore. Toți Românii care se aflau atât la Franzensbad cătu și pe la băile vecine Marienbad și Carlbad au solicitat și dobândit onerea de se presinta Mării­lor Lor. Primarii Confirmați. Bolgrad. Principele Al. Moruzi, la Galați. D. Mih. Radianof, la comuna Cons. Popovioi, la comuna Peatra. Const. Ardeleana, comuna Focșani. Iordaehe Morțun, la comuna Itomau. Al. lamandi, la comuna Folticeni. Andrei lonescu, la comuna Bérből. Neoolae Rășchiiu, la comuna Vaslui. Șt. Constautinescu, la comuna Calmi, G. I. Giurgea, la comuna Odobesoi. Ión Teohari, la comuna Nâmțu, CR0MA EHTERNA Scirea cea mai nouă din Fran­­ția pe care o putem da an­i lec­torilor noștri, este ea condemnatul de la Trianon, mareșalul Bazaine a scapatu din insula Margarita in nop­­tea de Duminică, 9 Augustu; elu a eșutu din for­ta prin ajutorul unei scări de frânghie și s’a refugiatu pe iă corabie care merge in Italia. Se tie că guvernul ar fi deciau a pd­­­epsi energicii pe complicii acestei pasiuni. Deja colonelulu Villette, fosta adjutantu alu mareșalului Ba­zaine și comandantul fortului de în­­chisore din insula de Margarita s’au arestatu. In Italia au avutu locu filele trecute dre și­ ca ii turburări. L­a Imo­la s’a ținutii un numerósa întrunire de delegați a diferitelor comitete,in care s’au pronunșiatu discursuri vio­lente contra regimului actualu. Ora­torii au mersu pană la a cere restur­narea lui prin întrebuințarea fortei. In i,api«a de 8 — 0 .'­ug­ustu s’au arestat la Roma opiu din șefii In­­ternaționa lei. Asentine­s au operatu câte­va arestațiuni în Florența și în alte localități. Sesiunea Purii meritului britanicii s’a închisu la 7 curentu. Discursul de în­chidere conține uă declarați line intere­santă asupra afacerilor Spaniei ; mesi­­giul regalu, după ce esprimă dorința de a vede restabilindu-se ordinea și pacea in acesta țară, adaoge că m­­iji­­locul celu mai siguru de a ajunge 11 acestu resultatu este abținerea „de la ori-ce intervențiune in «facerile inte­­riore a unui Statu independent.“ A­­cestü profesiune clară și formală in favorea­­ principului de neinterve­nire, n’are nimicu surprinzătorii in urma manifestațiunilor ce «mu văd­utu pro­­­ducându-se in același sensu «totu in Parlamenti­ câtu și in pressă ; dar pre­­sența ei într’unu discursu alu tronului ’i dă uă importanță cu totul deosebită. Mesagiul regalu se ocupă asemine de conferințele din Bruxel­ ;­elu amin­­tesce că Anglia n’a consimțitii a lua parte decâtu după ce a obținutu de la tóte puterile asigurarea că chestiunile de dreptu maritimu nu voru fi nici cum tratate, și adaoge că cabinetul britanicu iși reservă dreptul de a primi sau respinge decisiunile eventuale a Congresului. In ceea ce privesce afacerile interi­­ore, discursul tronului se opresce mai cu deosebire la votul bitului contra ritualiștilor, de care se felicită multu.. Camera înaltă din Ungaria se zice că ’și propune a introduce modificări destul de importante in legea electorală votată de Camera deputaților. Se vor—­besce mai cu sema de silințele ce s’ar fi făcându de deputații magyari ai Transilvaniei, pentru a obțină resta­bilirea vechelor condițiunii de censu.. După noua lege, ori­ce individa care plăteșce­uă contribuțiune fondată de­ cinci și jumătate fiorini este alegă­tor­ul pe cându mai 'nainte minimum era de optu fiorini și jumătate. Unu memoriu elaboratu de D. Gabriel Kemény și distribuiții membrilor Camerei magna­ților, stabilesce că acestă reformă arm includ­ mimesul alegătorilor din Tran­silvania și aru asigura exercițiul drep­turilor politice popu­lațimei române care nu se bucu­ra pan’Arcum : mono­polul magyarilor aru inceta, și de a­­cesta se plânge D. Kemény și amicii sei. Aceleși observațiuni fusese presen­­tate Camerei deputațiloru, pe cându discuta proiectul de lege ; representanțU Magyarilor transilvăneni aru fi vroitu pentru acesta provincie disposițiuni spe­ciale in ceea ce privesce sensul, li s’a observa­u vise că era cu neputință de a adopta pentru Ungaria propriu zisă­­uă lege electorală democratică, și de ar de lucrători cari se íntorcau­­ le la lucru se dădau într’uă parte din calea fugarilor, dar in momentul de a ajunge la porta Saint- Denis, unu ofigeriu, care merge calare urmatu de vi­uă patru cinci ómeni înarmați cu săbii și cu carabine, li­eși înainte. Acesta era unu feliu de fanfaroni cu mustețele țepușă, uă rană ’n obrazu, uă sabie la brâu și uă piele de bivolu pe spate cu uă lungă pană roșie la pălăria sa cenușie. — He I he ! ^­ise elu, aceste’su­fete pe care le rupescu, vreu ț­ cu una. Cornelius puse mâna pe mănunchiul săbiei, dar La Doroule era deja între deușii. I se pare cu omul cu pana roșie băuse pre multu. — Lăsați, Z>8e elu lui Cornelius trecendu, asta nu’i treba d-vostră. Și alergă spre ofigeriu cu pălăria ’n mână. — Domnule gentilomu, mi se pare că ați Z*8u ceva, cu ce ne putemu servi? — Drace­ relua ofițerul resucindu'și musteța, amu in ideie că aceste două fete suntu frumose; și fiindu că nu’i nici cum dreptu ca stăpânii mei se aibă totul pentru denșii, ași vrea par­tea mea. — Eat’o 1 Z'se La Deroute, și ridicându unul din pistolele lui de țavă dădu alergătorului după aventuri dă lovitură atâtu de furiosă încâtu îlu trânti la pământu amețitu. Apoi mai învârti puțin pistolul în mână și întorcându’i gura spre ómenii ofițerului. — Celui care se va mișca’i sboru crierii, li zise La Deroute. Grippard imitâ acastă manoperă și cei patru cinci omeni ve­nindu pe șeful lor culcatu­ra pământu, se păziră bine de a interveni. Mica trupă trecu bariera și plecară pe strada Saint-Denis In­galopy. După unu cuartu de oră ajunseră la unu loc de unde se faceu mai multe drumuri. La Deroute se opri. — Nu’mi place acestu drumu, Z’se elu; deja odată, chiar la inceputu, căpitanul meu puțin a lipsitu se nu fie prinsu de Bou­­leford; că altă dată, și la celu-altu capetu, puțin a lipsit se nu’și pérdu viéța. S’spunămu la stânga. — Acesta’i ér unu presimțimentu ? Z­se Cornelius riZîndu. — E cel puțin uă precauțiune, relua La Deroute , póte chiar amu face bine se ne separămu aici. — Se ne separămu! «trigu Bella-Rosa. — Far’ indud­élá, Grippard și eu amu lua drumul dreptu. — Acel care nu'ți place ? — Boulefard și d. de Charny nu voru lipsi de a se lua după noi: daca ne vomu ajunge, ne vomu sili se si dămu destulă ocu­­­pație pentru ea s’aveți timpu de a ajunge într’unu locu unde se­­ 1 fiți în siguranță. _Ji — Asta’i vă ideie minunată! striga Grippard, care găsia mi­nunatu totu ce Zice La Deroute. — Așa feliu ca­re e spuneți se fiți uciși pentru a ne scăpa. Zise Bella-R­osa. — O ! pentru a fi mortu mai stați încă, murmura sergentul. — Ascultă, relua Bella-Rosa, amu fostu în atâte pericole 'n­­preună, încâtu nu mai avemu dreptul de a ne separa. Dacă va vroi D-Zeu se ne mai trimită și altele, ne vor găsi la unu locu. Tu cu noi, sau noi cu tine, alege. — Haide! striga La Deroute, și stringeu cu mâna căpitanu­lui, își îndreptă calul spre drumul care se deschide la stânga. Proiectul fugarilor era forte simplu ; ei căutau ca după vr’uă doue­spre­zece lege, se ajungă la Vr’unu satu, se petreca acolo noptea și a doua­ zi se reintre în Paris, unde nu se va mai gândi nimeni a’i căuta, apoi, la cea d’ântâiu, ocasie favorabilă să se ducă la d. duce de Luxemburg și să se pue îndată sub protecțiunea lui. Drumul pe care’la urmau trebuia să’i conducă la Pontoise. Caii erau viguroși, noptea limpede și cerul luminosu. Inima Suzanei se deschide speranței. Ea aruncă o­ lungă privire pe orizont, spre Paris, unde se zăria sageta dentelată a catedralei din Saint-Denis, și zimbi la logodnicul seu. Uă bucurie fără margini inunda inima lui Bella-Rosa.­­ Acum, nenorocirea nu ne mai póte ajunge ! Zise el strin­gĕudu pe Suzana la pieptu. — Nu tenta pe D-Zeu, Zise e* c« uă voce gravă. — O! striga elu, suntemu liberi și mĕ iubesci! Caii sfărmau pământul sub potcavele lor; ei merseră ’nainte pân’ la Franceville. Aici, La Deroute bătu la ușa unui bana, și ceru­l un sacu d­e ovésu pe care’lu plăti fâr’ a se târgui. — Nepotul Christophe a făcutu bine lucrurile, zise elu, caii suntu plini de focu ; dar nu trebue se adusăm de buna loru vro­­ințâ. Cine dracu scie ce mai au de făcutu ! Ei se opriră sub arbori, la trei­zeci de pași departe de drum și puseră ovésul sub nasul cailor, care mâncau cu multu gustul. Pe când­ Bella-Rosa și Cornelius fugeu în góm­a cea mare, BouL­­tord alerga după denșit. D. de Pomereux și d. de Charny trecu­seră ’naintea lui însoțiți de patru sau cinci valeți ai casei conte­lui. Se respintenea stradei Buci, uă grămădire de ómeni cari a­­lergase în jurul soldatului de gardă resturnatu sub piciorele cai­lor, si indică strada Dauphine ; la podul Nou găsită unu gendarm care li istorisi isprava lui Grippard; cu totă mânia sa, D. de Po­mereux zimbi de invențiune. — N’a fostu tocmai prostă! Z>se elu d-lui de Charny. — Far’ îndudielă, dar vomu face așa fel cu încât papagalul se nu mai cânte, replica cu recela d. de Charny. Mai departe la Saintu-Denisu întâlniră pe oficerulu care -e jura pe toți sfinții că va sfărma capul acelui care puțin a lip­situ sa nu’lu ucidă. Cei patru sau cinci ómeni cari erau pe lîngă dânsul spuseră câ cei patru fugari, a căror numeru îlu ridicau la Zece sau duci­spre Zece, eșise pe porta Saint-Denis. Unul din­­tr'înșii pretinse chiar câ’i urmărise aprope de un lege. — Gentilomul meu, striga de­odată ofișerul de aventuri în­­­dreptând pălăria pe fruntea sa sdrobită, nu cum­va urmăriți pe briganzu cari pugin au lipsitu se mă ucidă ? — Trebue sau se’i alungu sau se’mi crape calul. — Ei bine­­ gentilomul meu, suntu dintr'ai d-vostru și veți vedé ce póte face la pensie căpitanul Roland de Bréguiboul. Căpitanul Roland de Bréquiboul sări pe calu, se 'nțepeni in scări și pleca în două urmatu de ómenii sei. — Bată-ne Zece contra a patru, —‘se T Pomereux pe când alerga, ast’ai cam pre multu. — Trebue se me res bunu! striga căpitanul, veți privi și eu ii voiu ucide. — D-vostră singurii ? — Se’nțelege ! D. de Charny se uita la conte cu cada ochiului pentru a vede dacă mânia nu’i scade, dar răpezimea cursei, care bicuia sângele junelui, îl­ ține într’uă stare de iritațiune satisfacetare. In locul de unde se făceau mai multe drumuri, D. de Charny se opri de­odată și puse mâna pe frâul calului pe care călărea contele . — înainte de a merge mai departe, Z!Se elul trebue cel pua­­gin se seim în care parte au apucatu. — A ! drace! Zi8e D. de Pomereux; eaca unu lucru la care nu m’așu fi gânditu de locu. Cei duoi gentilomi și ofițerul ținură consiliu ; pământul in jurul lor era călcatu de piciore de cai, dar erau totu atâtu de multe urme pe drumul care duce la Chantolly­eatu și pe acela care duce la Pontoise. Pe cându deliberau auZ­­ră­uă trupă de cavaleri care venia despre Saint Denis cu răpezmnea fulgerului. Intr'unu minutu acésta trupă fu preste dânșii, era Bouleford și gendarmii sei. Toți se opriră la vocea D-lui de Charny; cei mai iscusiți erau ambarasați; luna se ridica pe orizontu, și cele două drumuri erau tăcute și deșerte. Bouletord alerga in drepta și in stiigă cu nasul in sus, mornăindu ca unu tigru. __ pre legea mea, ZIC ® e'n’ ast^ *relene se’i ieu viața seu se ’mi p­ine elu pe a mea! # T­eu! striga D. de Pomereux, dac’ ași fi fostu singuru ași trage drumurile la sorți, dar suntemu vr’uă doue­zeci . Bouleford și ómenii sei s’apuce într’uă parte or D. de Charny și eu in cea­laltă. * . — Dac' ași greși,­ ucide Tu voru pentru mine ? strigă căpi­tanul Bréquiboul. — Fără înduoielă, respinse D. de Charny. (Va urmai

Next