Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-09-19 / nr. 77
m , qa ’ Hi ru fi tofudo una deosebita de al nostru pentru cu ani-felin pretinde talmudul— eternă si poratiune de tot ce nai jidovu. Art. 12. Fiecare comuna va fi chitare a avea una sau mai multe 6coli. Voi aveti scalele voastre aparte si nici odata nu veti avea aceasi scoala cu românii, pentru ca invataturile voastre care se compun din principii talmudiste reclama imperios aceasta. Art. 14. Fiecare comună urbană va avea un Ospital pentru bolnavi scapatati etc. etc. Voi aveti Ospitalul vostru aparte si intru câtă vreme talmudul va fi legea voastra vai imposibil se amestecali bolnavii vostrii cu bolnăvii nostrii. Și tote mai departe.....„ Așadar in Comună voi nu aveți nici unu interesa și prin urmare unde e rațiunea care ve indritueste de veniți a ve amesteca in guvernul comunei? In fiecare comună românescă voi formați o comună aparte. Aveți biserica vóstra, sculele vóstre, ospiciile vóstre, obiectele de alimentare deosebite de ale nóstre. Voi nu mâncați din carnea care mâncămu noi, voi nu ve atingeți de pânea făcuta de români, voi nu beți din vinul făcut și vândurú de români, in fine ori pe ce obiectu de hrană au pusu românul mâna voi fugiți de elu ca de otravă.— Așadar ce interesu aveți voi in guvernul comunei care trebue se se ocupe de tóte aceste? Nu aveți voi, prin indulgența nóstra, o organizațiune comunală jidovască ? nu aveți epitropii* care suntu administratorii comunei vóstre și care se ocupa de sinalogile vóstre, de școlile vóstre, și de tóte obiectele de alimentare? nu aveți voi dările și contribuțiunele vóstre care se percep de agenții voștri pentru susținerea acestor așezeminte? dacă aveți tóte aceste, dacă aveți o comună pe care o guvernați cum ve place voi, atunci penru ce mai năzuiți se veniți și la guvernul comunei nóstre unde n’aveți nici unu interesu ? (va urma.) I tentativă. Guvernul rost nu va permite niciodată Germaniei să țină cheile Balticei. Acestu incidentu pare ca a eiersată mare influență asupra politicei Rusiei in privința Spaniei. Don Carlos scriitulu Tzarului pentru a’i mulțumi că n’a recunoscutu guvernul spaniola actualii, Tzarul a respunsu Îndată printr’uă scrisóre de care a vorbitu jurnalul oficialu carlistu și care’i prin urmare fórte recentă. Existența sigură a acestei scrisori produce asta ți uă mare sensație în țările de Nord, pentru că in ea se vede punctul de plecare a divirgințelor crescânde între Rusia și Germania. Vorbind de D. B.raine și de atitudinea ce a adoptata, „Le Pays“ publică următorele amănunte asupra visitei ex-mareșalului la Arenenberg, de care s’a vorbitu atâtu de mulții: „D. Bazaine, care desiguru n’are srtațimântul durerósei sele situațiuni, trece prin Sințeza și Constanța ; fiind între done trenuri, avu nenorocita ideie de a merge se’și presinte omagiile prințului imperialu și împărătesei. D. Bazaine întâlni pe princepe într’uă ar leie, și mai ânteiu li declină numele, înțelege cineva mirarea prințului la acestă visită mai multu decâtu neașteptată. „Alteța Sa Imperială se retrase îndată, țiindu că merge se preveneze pe imperatăsă, și nu se mi arătă. Ea ca in ce se resumă ai ăsta întrevedere. „< Atu pentru impărătusă, Majestatea Sa, prevenită de cătră principe, merse se Intimpine pe D. Britrie, schimbă cu dânsul câteva cuvinte răci, din piciure, și, după uă convorbire din cele mai scurte, Majestatea sa puse, capătu acestei audiențe dobândită Creșicum prin silă.“ Ceea ce „le Pays“ nu spune și ceea ce putemu adăogi, țlice „la Patrie“ citându acestu pasagiu, este ca impărătesa aborda pe D. Bazaine (Liceulu’i cu asprime: „Domnule, ceea ce taci este un faptă rea.“ Garibaldi, <ice țlcarul francezii Le Rappel, adresă lui Victor Hugo urmatorea epistolă : Caprera 8 Septemvrie 1874: „Scumpul meu Hugo. Interesul ce ai luatu la subscripțiunea pentru traducerea in franțuzesce a uvragiului meu Cei o mie, pune acestu simburea novicei mele pune sub puternicul și ilustrul teu pifronigiu. Eu iți midțemescu din inimă și sunt pentru viață, devotatul teu G. Garibaldi“ Victor Hugo i-a respunsu: Paris 18 Septembre 1874: „Scumpe [Garibaldi, Epistola ta mă uimește, și pentru tine simtu mișcându-mi-se bătrâna me inimă de frate. Așa, spune tu însuți bptele tale cele mărețe : spune-le Italiei, spune-le Franției , spune-le bunei Intrigi. Cei-o-Mie sunt tot așa de glorioși ca și Cei-dece-Mii, cu deosebire numai că ei au învinsu și nu s’au ilustratu pentru că s’au retras», dară pentru c’au navitatu. Tu ca și Xenofont faci epopee, și după ce ai făcut’o apoi o spui , tu Inse eroi mai mare die cât Xenofont. El ii n’avea intr’Ansul de cât sufletul Greciei, pe cându tu ai sufletul poparelor. Scumpule Garibaldi, te îmbrățoșu’u, Victor Hugo“. Ziarul de Saul-Petersburg spune ca renumiții doctori francezi Ricord și Lemarquay au visitat in capitala Rusiei Spitalele baroce ce se află sub tutela comitetului de dame Sant-Petersburg. Amândoi învățații aceștia se spune că au admirații multu organizații, ca și instituțiunea stabilimentului, și s’au interesatu fórte multu pentru instituțiunea adosa la acestu spitalu spre a forma îngrijitori de bolnavii poslușnici). Doctorii francezi au ceruta despre acestă instituțiune, raporturi care li s’au promisu de cătră D. Directore doctorul Bertenson, avându a face și ei comunicațiunile lor Academiei sciinților din Paris. Junta de lichidare insercinată cu aplicarea legei suprimărei corporațiunilor religiose in cuprinsul Romei până la 7/IX Sept. a luatu in stăpânire 97 monastiri din care 43 s’au datu guvernământului pentru instalare inele de servicii publice sau casarme, 8 la municipalitate, 1 la autoritățile județene, 1 la colegiul Roman ministerului de instrucțiune publică. In contra li s’au datu 2,129 titluri de venitu călugărilor șî câlugăriților deposedate in suma anuală de 984,882 lire 50 cen, pe lângă care și servitorilor de la bisericile alipite de acele suprimate 185,600 lire, pe lingă aceste sau mai plătitu 746,769 lire 84 condatorii la casapi, pitari, petrari. Din vănțiările ce s’au făcutu păna acum s’au încasațu 12,250,352 lire. Congresulu postalu internaționalii din Berna s’a deschisu la 15 Septembre. Acestu congresu are o inportanță; scopulu lui e de a regula raporturile comunicațiuniloru poștali din tote Statele. Dupe informațiunile Mesagerului d’Orientu, în diua deschiderii s’a și alesu de președinte d. Borel, deputatu în co . u. A doua zil e a titlurilori. Du. 22 ’’1< ,„••• ( s'a recunoscutu ca 13, carireustria, Ungaria, Belgia, Danmnarka, Spania, Luxemburgul, Suedia, Norvegia, Olanda, Elveția, Rusia, și Portugalia. Delegații Egiptului, ai Franciei, Engletezei, Greciei și României au fostu recunoscuți ca representându numai administrațiuniile lor respective. Câta despre delegații Italiei, ai Turciei și Serbiei, după aceleași informațiuni el asista numai la ședințele congresului. La 16 Septembre întrunindu-se din nou, dupe o discuțiune generală asupra întregului proiectu de convențiune, a abordat discuțiunea asupra celoru din’ntăi patru. — Resoluțiunile se potu resuma astfelu : „Taxe uniforme pentru totu teritoriulu uniunii. Aceste taxe se voru determina mai târziu, dară se admite ca pentru cartele de corespondență, prețuia se fie pe jumătatea unei scrisori francaze. Greutatea simplă a unei scrisori să fie de 15 game; pentru im CRONICA EXTERNA Găsim« urmeze ele într’uă telegramă flatată din Conpenhia la 22 Septembre : Informațiuni puisate din isvoru figura confirmă că s’au făcuții aici din partea Prusiei propuneri In scop» de a Lee pe Danemarca se intre in confederațiunea de Nord R gee Danimarcei a refusatu curat Insclintându pe Curtea Rusiei, care a foștii fórte mișcată pentru aă asemine cu Rien t; Lt. prim fe si probe di mărfuri 50 grame. Geutitea maximi in pentru obi f>fele de transportatu cu posta 1 Ivilogramu. Ohăriri din lupte. Presa de Viena spune că Filip Bum, fratele lui Robert Blum, deputatul german care dn ordinele lui Windisgrat, fusese împușcat acum la Praga, acestu frate își otrăvi femeea, pe fiica sa tânărâ de 16 ani, pe fiul său in etate de 14 ani, pe un altu teneru ce se afla la dânsul in pansionu, și in fine se otrăvi și pe sine. CRONICA LOCALA #** (Concert). In sara de 12 a curentei adecă joia trecută, în sala Palatului, un june artist Român de la Conservatorul din Viena numit Tornița Medierii au dat concert în violină cu concursul b nevolenta al sorelor Ilesheiier ș Iuliano și a I) lui P. Ionescu. Piesele au fostu bine executate. D-lu Ihomiță cânta iu multa sentiment,u, t clinică are de ajuns, și precât am putută observa, d-lai e mai tare în solo decât în ensamble." Inse continuând cursul seurmă vr’uă cinoi ani în conservatoriul din Viena, sigur că se va perfecționa încă și în una și în alta. D-ra Hessheimer a executat cu dl. concertist o sonetă de Beethoven, ensemblul au mersu tare bine, și partea pianului au fost executate presatisfăcătorii. D-ra Hessheimer a mai acompaniat concertul de Vieuxtemps și spohr concert, tot așa de bine ca și cea dintăiu. D-ra Iuliano, au executat o parte din concertul de Hummel acompaniat de quintet; piesa acesta dei a executat’o și la producțiunea conservatorului din unul curent, însă astă dată au fost mai satis cVare decât la producțiune, și pentru acesta publicul asistent în sala de concert, au aplaudatu cu multă plăcere pe Dra Iuliano, însă, fiindcă, de multe ori aplausele strică pe elevi, de aceea credem că Dra Iuliano nu le va priimi decât ca încurajare la studiul său mai departe, iar adevăratele aplause le vom adresa D lui Profesore respectiv carele < sie d-lu Gros (Directorele conservatorului nistru) pentru silința ce ș’a dat d’a scote asemenea eleve ca d-ra Iuliano. Aprinile adresate profesorelui, se nu îngâiie pe eleva, căci observările ce facem sunt conforme cu elevii sau artiștii tineri încă, și nici cum cade la artiștii liberi deja absolvenți. Dlu P. Ionescu n’a cântatu ; causa nu ne este cunoscută. (Unu procesu încurcatu în procedură). La 6 a curentei Curtea de Apelu din Iassi, compusă din DD. Dimitrie Rosetti Prim-Președinte, L. Ciurea, E. Filipescu, A. Stoianovici și I. Botea judecători, a fostu sesisată a judeca pentru a treia oră procesul dintre Froim Zeilic Tzigmond cu Christea Ovanes Buicliu, după ce a trecutu de trei ori prin Curtea de Cassațiune. Acestu procesu va face desigura epocă în jurisprudență prin importanța ce a luatu, și de aceea merită spunem se câteva vorbe despre ele pentru a pune pe lumea juridică în stare, a judeca.— Froim Zeilic Tzigmond reclamă la Trib. de Roman partea cuvenită lui dii uă asociațiune avută cu Christen Ovanes. Trib. trimite causa la arbitri (art. 50 Cod. Corn) care condamnă pe Christia Ovanes la plata luptei lui Tzigmond din tovărășia avută. Se face apelu la Curtea din Iassi contra hotărîrei arbitrare de câtre Christia Ovanes pentru ca nu aru fi mulțumitǎ. Curtea de Apelu judecându causa, admite unu preparatoriu și dâ jurăment suplitoriu lui Froim Tzigmund spre a constata importanța quptei sale. Mai ’nainte însă de a se presta jurământul de câtre Tzigmond, părțile convin de a supune causa lor unor arbitri voluntari, declarându ca renunță la ori-ce cale de apelu sau recursu contra hotărirei ce vor pronunția acești arbitri. Și în consecința compromisului dintre ele, ambele părți declară Curții ca închidu procesul pendinte dinaintea ei, anulându și apelul și hotărîrea atacată prin ele.— Arbitrii numiți de părți judecă procesul, și una din părți (Ovanes) irr<năndu muți,mitu cu hotărirea lor o atată în nulitate la mita din Iassi. Acestă Tufe a găsii du foi date motivele di nulitate îi,voiate de bistea Ovanes, le respige, nânțî ându botiiina aib trdor. Curtea de Casați utîi se, di q S rtcursul acestuia. (gi. ze dt sume» Ci tței din Iassi trimițendu prottsul la Curtea de Focșani. Acasă din nima Curte cofirmându-se în totul decisii ate Curții de Crecțiune primesce metode lui Ovanis și anuleze hotărîrea arbitrilor. Deci, părțile se aflau acuma în posițiunea în care erau înainte de hotărîrea arbitrilor, dară în urma actului de compromise care nu a fostu anulatu.— Curtea din Focșani nefiindu sezisată decâtu de chestiunea nulității hotărîrii arbitrilor, nu pute naturalminte se judece fondul procesului. Atunce Tzigmond se adresaze cu cerere 1* Curtea din Iassi a pune termenu de cercetarea procesului în fondu. Curtea din Iassi declară prin hotărîrea sa ca nu mai pote judeca procesul nefiindu pendinte d’inaintea ei, de vreme ce părțile prin comună înțelegere l’au retrașii supunându-ii la arbitri.— Acum Tzigmond recurge în Ca»> ți*me contra acestei hotărîri, cerând de la Ialta Curte se reguleze care dintre Curțile de Iassi sau de Focșani este competinte a judeca procesul seu, credindu elu ca aru fi adi unui conflictu de jurisdicțiuni. Curtea de Casațiune prin hotărîrea sa, responds ca Curteni de Iassi aru fi competinte. Trumond, triumfătorii, se adreaaze din nou la Curtea de Ios și a judeca procesul. Ea judecându’lu din nou a decisu ca procesul este retrasu din Curte și prin urmare Curtea, cu tóte ca este competentă și ținându sumă de hotărîrea Curței de Casațiune, nu are înse ce judeca, de vreme ce causa s’a dusa dinaintea arbitrilor. Așadar a doua oră ca și ântăia Curtea de Iassi arată ca nu și a declinatu competința de a judeca procesul, dar nu patejudeca să caută ce nu este pendinte dinaintea ei, ci dinaintea altor judecători. Ti gmond înse nu voiesce a înțelege și persistă țn a se plânge cu Curtea din Sassi refusă de a’lu judeca, încâtu Ministrul Justiției, după plângerea lui Tzigmond de s'guru, face recursu în Casațiune pentru eccesu de putere, cerându anularea decisiunii Curții din Iași. înalta Curte anulaze decisiunea atacată cu recursu pentru eccesu de putere, fără înse a ordona trimiterea causei, și a indica instanța de trimitere, trămându dosarele Curții din Iassi prin Parchetul ei, cu orecari observațiuni. Trgmond, fară a mai recurge și el în casațiune pentru a casa decisiunea. Curți de Iassi și, rezemându-se pe anularea căstigată de maistrui justiției în Casațiune , vine din nou la Curtea de Iassi și cere a fi judecata în fondu.— Acum pe lingă chestiunea de mai nainte, adecă dacă Curtea póte sau nu judeca unu procesu închisu, fară voia uneia din părți, mai era și aceea de a se sei dacă anular, a decisioni Curții din Iași„ căștigata de ministru în casa țiune profit., lui Tzigmond , dacă prin urmare elu pate, fân» acupata casarea, decisiuni anteriore a Curții din lass., se vie din nou înaintea ei, numai pe basa anulării făcute de Ministru. Acastă din urmă chestiune a fostu ridicată dinaintea Curții de câtre ll>. Degre și Casimir, avocații lui Ovnes in susținerea ei, s’a argumentatu ca ministru făcându recursu în Casațiune contra hotărîrii Curții dîn Iassi pentru eccesu de putere, n’a pututu se obțină decâtuna anulare în interesul legei șî a ordinei publice, ci nici decum în interesul părților; că acesta resultă din art. 42 Legea Curții de C* sațiu no, care stabilesce acestui dreptu de recursu pentru ministru justiției numai în interesul ordinei publice și, „fară prejudeciu dreptului părților interesate,“ care arâtă în de-ajunsu câ ele nu potu profita de anularea obținută de ministru, sau cel mult ca și ele trebue a recurge în casațiune pentru a provoca uă casare în interesul loru.. Deci, fiindu deschisă câte uă case pentru fiecare, urmeze câ atâtu partea câtu și ministru nu potu urmări în casațiune decât ceea ce îi acordă legea, cu acesta mai resultă și din confrontarea art. 41 și 36 al. II Legea curții de casație, unde legea voind se facă pe militi*ru a profita de anularea obținută de ministru spune acesta în termeni clari, căci stabilesce uă escepțiune la principiile generale, care nu lasă părții dreptul a se folosi de recursul ministrului.— Tz’gmond, prin avocatul seu A. C. Șindrea, a susținutu câ ■— Aice’i elu ? întreba Genevieva alți cărei ochi umeni nu se puteu deslipi de la ochii lui Bella-Rosa. Bella-Rosa deschiseră ușă, și luându pe Gaston de mână, îhî conduse în cancelarie. Genevieva scose unu țipetu care’și avu echiul în inima soldatului; ea lua copilul în brațe și’lu acoperi de sărutări. Obrajii îi erau inundați în lacrimi. Copilul, care o recunoscu, își puse mânele în jurul gâtului stariței și începu a plânge sărutând’o fiindu ce plângea și ea. Elu o inimia amica lui, nesciindu câ’i este mamă, și nu se sătura de a o ține îmbrățioșată cu micele lui mâui. — Asta’i mama nostră a tuturor,lise Bella-Rosa lui Gaston, numeșce-o mamă. Genevieva mulțumi lui Bella-Rosa printr -o aruncătură de ochi, și dulcele nume de mumă veni pe buzele copilului Genevieva’lu aspira într'uă sărutare. — Mi-ai redatu mai multu decâtu vieța,li se ea încetișor lui Bella-Rosa, mi-ai redatu pacea. Câteva luni trecură într’uă solitudine profundă;blide fugiau cu apa limpede a unui pârău printre maluri învelite; fericirea îi umplea pe toți. Cu tote aceste se întâmpla câte odată ca Bella Rosa să se uite cu unu aeru visătoru la orizonturile roșii unde se înecau în brumă clopotnițele din orașele depărtate. Cându, din întâmplare trece vr’unu escadronu pe drumu cu trâmbița în frunte și cu drapelul în vântu, urma cu ochii marșul resbelnicu; obrajii i se colorau la vederea armelor strelucitóre și a cailor celoru frumoși; nările se cutremurau, uă suflire impetuosa îi umfla pieptul, și când escadronul dispărea după uă înălțătură de pământi, asculta încă vnetul fanfarelor și câuta în spațiu umbra drapelelor plutitore. In acele lie Bella-Rosa era tristu și gânditor. Toți acești bravi soldați cari mergeu așa de mândri pe calea resbelului avau înaintea lor glorie, titluri și onoruri. Brațele lor viteze aparau patria; speranța vărsa raze asupra vieței lor, și …chiar martea lor era folositóre. La Deronte luă și relua cetăți de brasde; dar când unu regiment defila pe drumul vecinii, alergase’lu întâlniască, îlu urma câtu-va timp și se întorcu neliniștit și tăcut. — Drace!licâ elu, trăescu ca unu câlugăru. Ștrengarii ăștia mergu se moră. Ce șansă! Intre aceste, Suzana născută frumosă fetiță care era rumenă și albă. Tatăl o luă în brațe și o ridică spre D $eu, după ce o îmbrăciașă cu lacrimi de bucurie. Mama -și uită suferințele pntru a zimbi la socrul ei și ambii simțiră la acestă vedere amorul loru crescându încă și purificându se. Copilul fu botezatu de Genevieva, care ’i dădu numele ei, dintre cele trei femei care’lu înprijurau care mai de care se grăbia a se îngriji mai multu de dînsul: Bella-Bosa nu se sătura de a’lu privi și Suzana de a’lu desmerdi ; cele d’ântăiu murmure pe care copilăria le gănguresce între zâmbete îi încântau, și erau pentru tată și pentru mamă, nebuni de iubie estase nesfirșite când fetița gânguria cu buzele ei inocente unul din aceste nume plăcute și așa de pline de dulceță încât te mijugae de orice. Câteva timpu Bella-Rosa se lăsă legamitu prin a castăTui în trifi, dar presența acestui copil redădu în curându iai pacienței sale prima ei viociune. Trebua acestei fite ununume și o posiție în lume, după ce’i dăduse viața nu trebuia se’i deie libertatea? grădina unei monastiri pute fi universului ? Aceste cugetări tulburau câteodată seninătatea lui Bella Rosa, dar când Suzana, îl vede pre gânditoru îi punea ge mica Genevieva pe genunchi așezându-se ea însăși la piciorele lui. Bella Rosa zimbra la mamă și la copilu, uita totul pentru unu minutu, și revenea forte curând la ideia lui fixă îndată ce rămâna singur. Cu tote aceste primăvara anului 1672 înfloria, Francia era puternică și prosperă în întru, temută și respectată în afară. Influența ei domina în Europa. Ea avea autoritatea geniului și preponderanța armelor. Dacă unu minumu, pe la începutul anului 1668, fusese nevoită se refuleze înaintea împătritei alianțe a Spaniei, Olandei, Angliei și Suediei, și se consimtă la tratatul de la Aix-la- Chapelle, oprită în mijjlocul cuceririlor sale prin acesta ligă formidabilă, ea concepuse speranța și presimțimântul vetoriiloru ei viitóre. LudovicuIV nu uitase nimicu. In mijlilocul flei domniei lui și a pompei unei curți care n’avea rivală în universu, își amintea de acea injurie mortală ce’i făcuse Van Beuning atunci când venise se’i facă cunoscuții preși-cum a nu merge mai departe. Pe cându unu poporu de gentilomi umple galeriele de la Versailles și de la Saint-Germain, gazetele Olandei nu cruțau pe junele rege nui de disprecia nici de sarcasme. Se bătuse medii ultragiatare și se pretinde că pe una din ele Van Beuning se făcuse a fi reprezentatu cu unu sare și cu acesta devisă dedesubt .. In consper tu meu stehi sol. Ludovicu XIV ascepta.^ Elu soia ca óra îi era apropietă, și vroia uă resbunare eclatantă. De la 1 bob pău* la 1672 anii trecură cu preparative. Europa uimită și ^*an da plină pe neliniște privighia aceste pregătiri. Se simția rbelul în aeru, și nu se seif, unde va isbucui ela. Marina, sporita de marele Colbert, se est rsase în resbelele depărtate din Candia și Algeria, și în colonisări încă mai depărtate; drapelul brandei plate pe tate mările Amiralii erau Tourville, Duquesne, dl Estrees, șefii de escadră: Jean Bart și Duguay-Trouin. Mareșalul de Orequi pedepsia pe ducele de Loraine. Carol IV de nestatornicia lui provincia e cucerită în mijlocul unei profunde păci, și Francia, câștigând uă provincie frontieră, fac orice comunicație între frani ie- Comtâ și Terrile-de-Jos Acesta era deja multu, dar nu era inca totu. Trebui se desfipoacă pe regele Angliei, Carol II de aranja olandesă legată de cavalerul Temple. Ducesa d’Orléans, sora sa, se însărcină cu negociațitinele. Voiajul ei fură, preumblare ți, tmidă. Curtea lui Carol II era cea mai galantă și cea..E*11 ^ea frânată din lume, el a avu bani de ajunsu pentru ași plati petrecerile și metresele. Dibăcia lui Qolbert, a lui Grqissy și î fluența Henrietei fură mai tari decât adevăratele interese a politicei. _ engresă, și prin trei tratate succes.De regele Carol îi promite cincizeci de corăbii mari și șese mii de emeții pentru resbe'ul contnentalu. Elu va avea trei milione pe anu, și națiunea care'» insulele olandese, Suedia e întorsă de la o târârea ei prin bai». Ș >i) din partea Germaniei, Ludovic XIV inebeift trat te de neutra-ț ^ seu de ligă ofensivă cu episcopii d’Osnsbroek și da Münster gătorul Coloniei și ducele de Bruns Yak-huuchul'S Wa upn^