Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-10-10 / nr. 83
r.M Tg.mw» a --T-ref ; ^aSSüfc ceti însuși opera d.sale originala, și pentru acestu finit ar trebui se o retipuri mu : Inse acesta ne putând’o face acum, ne mărginim a ruga pe cei ce voescu a’și da verdictul lor în cunoscință de causă, se o cetescă în colecțiunea jurnalului oficial al d.lui Primar Ganea „Curierul de Iași“ din Iulie trecut. —Tot acolo vor vede ca în quât privesce questiunea în sine însuși, d.l Țanea au tratat’o numai in mod incidental, (injuriile fiind subiectul principal al domniei sale), și au căutat a se strecura asfel încât din tot ceea ce spune d.lui despre questiunea pavelelor să nu se vadă decât avantagele cele mai imensă și buna credință ce mai nerefutabilă Alterarea faptelor și a cifrelor, înjurările ce ne-au prodigat cu atâta dărnicie d.l Tonea, și atacul ce neau făcut în onore, numindu-ne în modu metaforicu slugă a d.lui Balasan, vendutu d.lui Balasan, etc. tóte acestea ne-au silitu de a lua din nou pana în mână și a’i riposta. Riposta nóstra de și lunga, din causa questiunilor la care a trebuit se respundem, este înse moderată și bazata numai pe adever, așa bună era am probatu d.lui Tionea cu procesul-verbal al Consil. Tehhnicu din Bucuresci, în care figura și doi francezi, inspectori ai lucrărilor publice din țară, (din care unul abie sositu de la Paris), că acolo asfaltul este numai pe cale de încercare, și că nu a reușitu cu același proces-verbal am probat că asfaltul este aprópe îndoit de scumpu dacat ceea ce au costat la Bucuresci pavagiul de granit, cu procesele-verbale ale Consil. Comunal de aicea, am probat că dl Tionea sau greșitu în calculele d.sale — i.------: ,la aceleași procese-verbale in mană am probat, că în locu de a garanta asfaltul variat, conformu ordinelor minist., care ’la aprobatu, cu totul din contra a garantat asfaltul comprimat; cu însuși mărturisirea d-sale am probat că pavelele ne putând dura mai mult de 15 ani, concesionarul va fi silit a le reconstrui, adică a cheltui din nou 6 milione f. n., sau cel puțin pe jumătate, și că astfel fiind îi va veni mai îndemână de a părăsi garanțiea de 210,000 f. n. cu mult, și a-și căuta de drum, decât a se apuca se reconstruie pavelele cu costul aratat, și in fine cu dovedi, cu cifre și cu adevăruri am probat punctu cătră punctu cu totul contrarul de ceea ce a susținut d.l Tionea, și ca conclusiune naturalminte am fost siliți de a <ice d.lui Tionea ca nu amorul adevărului ’i au silit de a susținea cu atâta înfocare o causă compromitată, și de a ne arunca atîtea înjurături și luări în rîșu gratuite, ce trebui se fie o causă cu totul alta, un interes pre care, care la determinat la acesta, pentru că nu este admisibil că d.lui să se espună benevol la critici întemeete prin denaturarea adevărului, pentru a mórea căruia ne spunea că se sacrifică. * D.l Tionea care era sigura din precedentele altora că nu vom cuteza a riposta, strînsu de aprópe de mulțimea adevărurilor și a dovezilor a drobitore ce amu produsu in conți a d.sale, în locu de a veni cu site adevăruri și cu alte dovedi mai puternice pentru a sdrobi pe ale nostre, și astfel a ne impune tăcerea și a ne pune la indexul maledicțiunei publice, lasă de o parte otul; nu găsesce de cuviință a lumina înât de puțin opiniunea publica, dacă nu asupra tuturor celor emise de noi, dar cel puțin asupra câtorva din ele, bună asupra procesului-verbal al Constehnicii, sau asupra celor 480,000 1., despre care am vorbit, d.lui puind mai presus de tote, sau mai bine s^u luând de pretext onarea d.sale atacată de noi (în mod fictiv), se iriteza în gradul cel mai mare, și după o lună și jumătate de meditațiune profundă pe ce cale trebui se apuce pentru ca se-și respune onarea sfâșietă de noi, nu prin adevăruri și prin probe, ci prin alusiuni la interes, vine în fine și prin foea volantă, despre care am vorbitu la începută, după ce prin o pagină întrăgă de tiparu ne înjură în modul cel mai grosolan, întru atâta încât se satisfacă cu prisosință și onorea d-sale atacată și pe acea a personelor onorabile despre care ne vorbesce la început, (și cu care desigur d.lui nu are nimicu de comun), vine și ne aruncă în facie cu neomenie epitetele de laș u, de miserabil și altele, pe care uitasa, sau scapasă din vedere de a ne le adresa prin cel întăi respunsu, și după aceste epitete ne provoca se vadă dacă vom îndrăsni se ne arătăm în publicu obrazul mârșavu ce’l ascundem de atîta timpu. Ne resumăm, dl Tionea intervine în polemică, și în locu de a se ținea strictu în marginele adevărului, ale sclinței și a le bunei cuviinți, către o persona ce nu’i au greșitu in nimica, lasă acestea tóte de o parte și ne înjură și ne atacă în onóre. Ripostăm, restabilind adevărul cu dovezi. D.lui revine din nou, își desparte onóre în două, și pe aceata,ata cu dovezi o sacrifică, o da prada infernului, iar pe ace atacată în modu imaginar, aquestiunea de interes, o apără i mod înverșunat, înse nu prin argumente convingatore, ce prin înjurături triviale și prin epitetele cele mai înjosite, trimise la adresa nóstra. Noi in tóta urmarea d.lui Țonea nu vedem nimicu serios, și pentru acesta nici că facem vr’un căzu pre care din injuriile ce nu a adresat. Pentru a putea spune adevărul trebui multă resignațiune, și nouă tocmai acesta nu ne lipsesce. Voesce dlui a proba ceva ? voesce dini ca termină de lași, de miserabil etc., pe care îi aruncă cu atâta ușurință se prindă un loc o óre care? trebui ca din tota onarea d.sale, care nu se póte divisa in modul precum a făcut’o, se facă un singur punct, se se pue serios pe lucru, și cu dovezi temeinice se nimicesca do eirile ce s’a adus in contra d.sale, și apoi se’și caute cu adversarii, și anume cu acei de la care au emanatu acele dovezi, iar nu cu noi, care n’am făcut decât a le exhiba. Trecând alăturea cu acele dovezi și oprindu-se la ore care alusiuni ce ne-au putut scapa, și pre care cini le numesce atacuri la onorea d.sale, ori cine ințelege că lucrul nu este serios.—Ori cine își Z’CÖ : 41 Țonea ne putând combate doveZie ce s’au adus in contra sa, se servesce de un pretext« cu care voesce se iașii din incurcată, și tot odată prin insulte voesce se umilească pe adversarul seu și se’l descuragară pentru viitor.—Acesta manoperă nu este nici demnă, nici leală și nici nu folosesce intru nimica d.lui Țonea; din contra nu servesce decât, de a pune mai in relief specialitatea d.sale in materie de agresiuni și de insulte gratuite. Nu’i servesce decât a ingroșa dosarul destul de voluminos ce au inființatu intru acesta. Un cuvânt și am terminat. Dl Țonea ca și dl Gonea și ca și toți ceilalți amici, sunt furioși in contra nostră pentru că păstrăm anonimul, și intrebuințăză tote mijlocele, chiar și pe acela al sudalmilor, pentru a ne face ca sa’l părăsim. Nu d.le Țenea cât amicii d-tale vor fi și administratori omnipotenți, și tot odată și tevniceri ai jurnaliștilor, nu veți obținea acesta. Ințelegemu ați avea pofta ca sub pretext de delicit de presă, de care ați voi se nu mai puta nime beneficia afară de dv., se neturnați la recere și pe noi, precum ați mai turnatu și pe alții, și apoi puind cheile in buzunar, până ce vom ajunge la Curtea de Casațiune se puftiți de vis. Noi la aseminea poftă vă vom respunde cu francesii, „pas și bâte“! Iată causa anonimităței, și iată și adevăratul motivu pentru care sunteți furioși in contra ei. Tot cele alte motive, ce se invocați, sunt numai pretexte, căci in questiune fiindu faptele iar nu personele, justificați-ve faptele si lasați personele de o parte. Odată faptele justificate de la sine personele (anonimii) vor intra in neant. Pe cat faptele vor sta in piciore ele vor servi de paveză anonimului sau anonimilor. Cât ambcii d.tale de principii și de interese vor fi la putere, vă vom critica faptele și actele in mod anonimu, cu riscul chiar de a fi suduiți de dv. Când vise din fericirea omenirei nu veți mai fi la putere, atuncea vom subscri numele întregii, și inca cu litere mari, nici nu ne rușinăm de a ve spune adevărul in facie. Ne temem vise de arbitrarități. Au pățit’o alții, nu voim se o pățim și noi. Iacă o ibservațiune. Dl Țonase plânge că s’a amestecat in tăriță și că ’1 a mușcat un orecare animal. Toți sciu că covată cu tărițile este in păstrarea gospodarului orașului. Acum dacă in ace covată s’a amestecat și dl Țonea și ’1 a mușcații in óre care animal, acesta nu ne privesce. Noi tot ceea ce’i putem spune este că are dreptul de a mușca și d.lui la rândul d.sale pe cei ce ’1 a mușcații, când va capata iariși locu la covată. Și apoi screa d.lui că târițele nu se da gratis. Vineri, 4 curent, M. S. Domnitorul pornind la orele 2 după ameZi de la Buzău, cu un tren espres, a sosit in capitală in deplină sănătate, la orele 5 si jumătate. La gara Târgu-Veștei, Măria Sa a fost primit de către D-nii miniștrii, D. președinte al Adunării deputaților, inalți funcționari civili și militari și un mare număr de persone de distincțiune, cari au venit să presinte Măriei Sale omagiile lor. După câteva momente petrecute in salonul de așteptare, unde M. S. Domnitorul a bine-voit a convorbi cu personele de făclă, cortegiul domnescu s’a dirigeat spre r’alat. In acea zi înălțimea Sa Domnul a binevoitu a intruni la prăzu pe D-nii miniștri. M. S. Domnitorul a primit o scrisóre autografică din partea Imperatorului Germaniei. Acesta scrisóre a fost încredințată de Imperatorele D-lui general Fiorescu, cu ocasiunea visitei ce a făcut la Berlin, dupe manevrele de la Hanovra, unde atât generalul cât și ceilalți ofițeri români au fost primiți și tratați cu multă afabilitate și distincțiune. 1 Prin inaltul decret cu No. 1.453 din ale curentei, in urma raportului D-lui ministru de interne, și pe basa art. 82 din legea comunale modificată, s’a confirmat D. colonel G. Manu In funcția de primar al comunei capitale’", in locul principelui Al Stirbey demisionat. Relativ la „Curierul de Bucuresci“ citimu urmetórele in „Telegraphul“ . Fiindu că vorbimu de israeliți, se mai spunemu unu faptu. Unu israelitii, esitii de curându de la Văcăresci, unde a fostu imbisu pentru furtu cu spargere, a inceputuse adune pe lângă elu dupi trei luni fără esperiență spre a funda unui!«ru, porecliții umori satic, care se atace pe toți ómenii onești și patrioți. A isbutitu, căci s’au găsitu tineri cari n’au nici unu serupulu pentru moralitate. Incuragiatu de acésta isbaridă, ș’a pusu iu gândi se foimese și unul>~ unui politicii. Gâsindu nisce tipografi streini, cari se punu totudeuna la disposițiunea unoru asemenea persóne, au făcutu unu afișu,—ca acele de cireu cari promitu marea cu sarea și care nu dau nimicu,—prin care anunță apariții ne^ unui organu cum nu sa mai vei dulu, intr’unu număru de esemplare , cum nu s’a mai pomenitul Organulu a apăruțui, și toți s’au convinsu că tóté erau și suntu numai nisce înșelătorii evreesci, insă ca inselătoria se fie mai complectă, a respânditu zgomotulu că in fóța sea scrie și nisce tineri, cari până acum s’au bucuratu de o frumósa reputațiune. Acești tineri, cu tóte acestea, întrebați, toți au declarații că nici nu ii s’a propușii, afară de uuulu căruia tipografulu, făcândui óre cari propuneri, când s’a dusu la redacțiune și a văzutu acolo pe acelu jidanu de care vorbirămu inpreună cu altu jidanu, amândoui redactorii și dirigetorii unei foi care trebue se propage moralitatea și se apere naționalitatea, s’a retrasu indignații. Nu spunemu numele acestui tânăru dacă vise domnia sea ne va permite, nu vomi comunica lectoriloru noștrii, să vezi și se se convingă până unde merge cutesanța străină in țară la noi. Cetim In „Corespondența Provincială.“ La 30 a espiratei luni Septembrie, trei arestanți de la penitenciarul Bisericani, și anume Ghiță Oprea Prisecariu, loan Udrea și loan Florea, toți trei din România Munteni, fiind trimiși cu toporele în pădure să tae niște lemne au scăpat, deși erau escortați de trei soldați. După cum ni se spune, pușcele soldaților nu erau încărcate, și hoții depărtânduse de penitenciar au lovit cu toparele pe 2 soldați, dintre care linul fu greu loviții, și luându-le armele au fugit. Al treilea soldat un recrut, încărcând arma a trasu după ei, inse boții se indosise in pădure. Administrațiunea locală, insciințată despre acest fapt de către directorilu penitenciarului Bisericani, a luat imediat disposițiunile cerute pentru prinderea acestor boți, și astfel cu, mulțemită acestor disposițiuni, loan Florea s’a și prins la 2 a curentei, de cătră locuitorulu Costache a Vasiloaei, din comuna Grăcăoani din acest județu. Hoțul s’a trimis înaintea parchitului, iară locuitorului Costache a Vasileci s’au făcut cuvenitele mulțemiri. Cu acésta ocasiune vom spune părerea ce nu am esprimat’o, incă de pe când s’au înființat acestu penitenciar, că locul celu mai nimeritu pentru aseminea stabilimente, nu este in mijloculu pădurilor. Manevrele militare au începutu vineri. La ele voru asista mai mulți ofițeri străini. Astfel guvernul Rusiei a trimisu pa colonelul de stat-major Bobricow; Francia pe d. căpitan de stat-major de Torcy ; Austria de d. colonel Nagy ; Germania pe d. major de Neuthe Fock, ofițer de mare stat-major al Germaniei ; Anglia pe d. colonel de Maurice ; Ollanda pe un ofițer de marină d. C. Smith; Serbia pe d. colonel Nicoltich cu alți trei ofițeri. Pe lingă No. de astăzi se împarte abonaților noștrii din Iassi unii importanții avis alu societății române de asigurare „Dacia“, care merită atențiunea atăta acelor cari s’ar mai pute induci de reeșita instituțiunilor române, câtu și a celor cari au tribuință de garanții puternice la asigurarea averea lor. „Standard“ din Londra reproduce on telegramă după Z’urul .,Fremdenblult“ din Viena cu data 15 Octombre care imundă cu consulii Italiei și Americei au declaratu ca refusă de a încheia tratate de comerțiu cu România pe câtu timpu jidovii care locuescu aici voru fi lipsiți de drepturile civile. Scriea că D Thiers ar fi fostu prinsu de bandiți precum și acea publicată de „le Soir“ care spune că D. Thiers ar fi fostu invitatu se parasesca Italia, nu se adeverescu. Uă visită domiciliară s’a făcutu in 15 curentu la palatul contesei d’Arnim Boytzenburg, socra vechiului ambasadori al Germaniei la Paris. Șase tunuri Crapii, 3000 pnste Velitei, și 300 mii cartușe sau desbarcatu in noptea spre 14 oct. st. n. și data trupelor carliste. Turcia fu invitată de către Germania și alte puteri, a declara dacă ea vroește se urmărască revizuirea tractatelor sale de comerciu, și a arăta modificările ce doresce a introduce inele. Tate puterile îi contestă dreptul de a denunța (desființa) tractatele mai nainte de termenul stipulat care este anul 1890. La Republique frangaise reproduce după Gazelln del Fopoloun dare de sdmă despre primirea și petrecerea d-lui Thiers la Turin, din care estragemu următórele: „In totu timpulu șederii la Turin, ilustrulu ex-președinte alu Republicei francese a primitu din partea poporațiunii numeróse semne de stimă și respectu. Autoritatea municipale, prin intermediulu unui sindici și mai mulți ómeni de statu turinesi, s’a pusu la disposițiunea sea in totu timpulu câtu a statu in mijloculu nostru. „Colonia francesă a adusu și ea marelui cetățanu onorurile datorite și s’a dusu la otelul Europa spre a’lu felicita.“ Aci, după ce au fostu introduși in apartamentulu ilustrului aspe, dt. doctore Monnet lua cuvântulu în numele numeroșilor, francesi presinți, și zise: „Francesii, locuitori în Turin, presintă omagiele loru ilustrului concetâțâau Thiers, vouă care ați adusu atâtuimeróse și mari serviții țâiii nóstre, și care, prin uă colosală operațiune financiară, combinată cu abilitate, a grăbiții emanciparea teritoriului francesu de dominațiunea străină. Facemu urările cele mai arZétare pentru restabilirea deplină a sănătății vóstre atâtu de prețioisă, ca se puteți multa timpu încă a face Franciei serviții emininte și a ojuta ia fundarea unui guvernu stabile.“ „D. Thiers a respunsu printr’unu scurta discunsu, din care reproducemu in sumara punctele principale:“ „Vă mulțămescu pentru visit« d-ve*tre și pentru cuvintele atâta de curtenit,óre pronunțate la adresa mea. „Ca cetâțânu și ca președinte alu Republicei, nu mi-amu făcutu decâtu datoria. „Combătutu de trei partite, amu rămasu tare in calea indicata de interesele Franciei, precum rămânu tara în ideia că țara nóstra nu’și póte găsi salvarea de câtu in afirmarea Republicei. Dar acesta Republică trebue sa fiă conservatóre și fórtefonoerata garanția de liniște, și depărtată de partite estreme. „Francia are trebuință d'că liga, formată din toți omenii onești, gata sa combată intemperanțele partitelor monarchice. Aceste partite sunt forte numeróse pentru ca se pută triumfa ’n țară: se combătu unele pe altele și se anulezu reciprocii. „Fu amuzarea credință că Republica se va consolida , n’ascundu că va trebui timpu, sacrificie și multă perseveranță, insă Francia nu póte avea altu viitor. Verdictele electorale, de curéndu pronunțate, o probeza, candidații republicani moderați au triumf numai pretutindeni. Să lucrăm, dar, toți in unire, pentru Republica conservatare.“ „Apoi, adresându-se d-lui Monnet, d. Thiers îlu întrebă cum se află colonia franceză din Turin. Dup’ unu respunsu satisfăcătorii, d. Thiers continua : „Bunele relațiuni ce esista intra Francia și Italia nu potu de câtu se se consolideze mai bine. — „Eu me indouiescu d’acésta întrerupse unu Francesa. „Eu, din contra, nu impărtășescu temerile d-vóstre, response d. Thiers, in Francia esistă uă partită care vede cu ochi rei amiciția cu Italia. Acesta partită, alu cărei nume îlu pronunța destulu de rarii, e partita clericală, dar e neputinciósa, și silințele séle nu voru ajunge la nimicu seriosu. Imensa majoritate a poporului francesu n’o urmeza ’n nebunieie ei, ci nutreșce din contra uă sinceră amidă pentru Italieni. Domniloru, ve mulțămiseu din nou pentru curte uitarea d-vóstre visită.“ După câteva minute de convorbire, d. Thiers strînse mâna personelor presinte și’și lua Ziua buna spuindu că e obositii de călătoriă, „cea a ce nu e de mirare cându ești de 77 ani“, aduse’n cele din urmă, in adeveru, ilustrulu istoricu era cam palidu, cu vocea slăbită, dar clară și răsunătorre. Mai nainte d’a părăsi ospelulu „Europa,“ î ran-*