Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-10-20 / nr. 86

Populațiunea din aceste centruri va predomina totu-de’una in contra ce­­loru­l-alte de prin satele anegate, nu vom ave plăcerea pentru întreținerea sccleloru ș’a bisericelor, și totu-de’una va căuta sa inlătureze afacerile ce nu vom fi in profitul lor. Vomu cita un casa. In comuna Faraonii, in anulu 1871, parte din locuitorii Români au voitu se alega de primaru p’unu altu români . Preotul catolicii, nevoind a­­césta alegere, a strânsu Ungurii in bi­­setică și i-a blestematii a nu alege pe omul propusu de Români. Ungurii, Hindu in mare nu­méru, au respinsu •candidatura. (Procesul s’a judecatu de tribunal). Totu la acésta comună, de către același preotu, s’a datu sco­pirilor premii cătți ungu­resci. Ce vor face acum acele 40 familii românesci, in mijlocul a 800 familii unguresci ce­­ suntu astăzi in comunele Faraóni, Va­lea Seca, Cleja, intrunite in­nă singu­ră comună ? Care va fi scula pentru copii lor și biserica pentru religiunea lor ? Vână-se déru, că acesta nechibsuință își necunoscere din partea acelor ce au lucrata la acesta operă, pune in peri­col nu numai interesele elementului dominatu déru atentă la drepturile lui pe uă cale coruptă și pen­­etare. Consiliul de miniștrii a primit,u re­­clamațiuni din partea mai multor co­mune, și cu tóte acestea guvernul, vé­­<jéndu că dorința comunelor e in de­­sacordu cu lucrarea consiliului jude­­cianu, n’a ținutu nici unu complu, a dat aplicarea provisoriă decisiunii luate. Domnule președinte și domnilor de­putați ! Țara a veșlutu cu bucurie a­­celu principiu mare pusti in constitu­­țiunea nóstra : descentralisarea. Țara a veijutu insă cu destulă neplăcere și durere modificarea leg­i comunale, care cuprinde centralisar­ea cea mai evidinte. Ne adresămu dorit și lăsăm la inte­­regiații și patriotismul domnielor vós­­tre ca se cumpăniți asupra oportuni­­tății punerii in aplicare a acestei legi, a cărei esistență nu póte fi dainuitóre. Primiți, ne rugămu, incredințarea deosebitelor nóstre considerațiuni. (­olonel Lecca, C. Platona, Al. Vilner, D. Itoldan, ill. (­limescu­, C. Radu, A­. Morțun. NB. Uuu asemenea exemplaru se va da și senatului. G­U­R­I­E­R­U 1, matei nóstre, veșl­icâm acuma trupele de diferite arme defilând înaintea nós­­tră cu Stegari fâlfăinde și la sunetul musicilor militare: uniformele cele bo­gate ale oficiărilor noștri și armele strîi­­lucitore ale soldaților, cari sclipeau și scânteau in sóra, oferiră o vedere in­­tr’adevăr menită a face să salte inima fie­caruia Român. E­­rusiasmul, produs de acest spec­tacol, a năbu­it la mulți suspinul se­cret pentru m­iliențele cheltuite spre a pune in scenă acesta representațiune militară. In general avem tot cuvân­tul a recunosce progresele făcute de armata nostra intr’un timp ri 1­tiv așa de scurt și credem că și oficierii streini vor lua cu ei o impresiune fav­rabilă. (Curierul de Bucur ). CRONICA INTERNA Vineri, 11 Octombre curenta, M. S. Domnitorul a bine-voitu a întruni la pi áin­ pe D-nii. Mosis, colonel de stat­­major englez; de Nagy, colonel de st­at­­major austro-ungar ; A­ fis Bey, colonel de artileria otoman ; G.Bolenkoff, colo­nel de st­a-major rus ; Tiluupil Nico­­lici, locotenent-colonel de artileria ser­bă major de Reut­e Fine, din marele stat-major general prusian ; de Torcy, căpitan de stat-major francez, G. Duca si Ciolac Amici, majori in armata serba ; Osman­ Bey, nnjor de stat-major oto­man ; To­pal­o­vi­i, c­ăpitan de stat-major sârb și pe D. locotenent-colonel Sail—­men, orânduitu spre primire pe lângă acești D-ni oficări străini in m­aie. D. Președinte alu ions.fiului cu D-nii miniștri au luatu parte la acest plân și. Sâmbătă, 12 Octombre curent, la o­­rele 10­­­,2 de diminață, I. S. Domnul, însoțit de xs. colonel Slăniceanu, ad­­jutorul maiorului general al armatei de Ialomița, a plecatu spre Colintina, și după ce a făcut inspecțiune posiți­­unilor Ci ocupau trupele concentrate pe Colesntina, cari aveau să esecute in acea și­ m­anevra ce le era presei iă, Măria Sa sa dus la satul i­ipera, la a­­vant-garda divisiunii l-a. Aci I. L. Domnitorul a fost întâmpinat de D-nii oficiali străini și a lucălicat spre a lua comanda manevrelor, cari au început prin atacul divisiunilor I­ la și a II-a in contra divisiunei a IlI-a, condusă de D. general de divisiune I. E Flo­­rescu­, maior­ general al arm­­tti de Ia­lomița, care ocupase posițiuni defensive pe C­olintina intre satul Plumbuita, mo­­nastirea Plumbuita și Colintina. După­nă luptă forte vine intre tiraliorii am­belor linii și după ce cavaleria divisi­­unilor I-a și a Il-a au respins un a­­tac al cavaleriei adverse asupra grupe­­loru de tiraliori și asupra careurile batalionelor de infanterie, s’a deschis un foc viu asupra monastirei Plumbu­ita, cheia posițiunii ocupată de divi­­siunea a IlI-a, și s’a luat acest punct cu asalt la baionetă Inamicul, veglân­­du-se respins din acesta tare posițiune, a început retragerea sea pe totă linia p și ast­fel divisiunile I­ ia și a II-a au înaintat și au ocupat satul Colintina, trecând peste podul construit ele­me­­­­niu și de pontoneri pe heleșteul Co­­­lintinei. După acesta mișcare, I. L Domnul a dat ordin a se suna semnalul de in­­­­cetarea manevrei și după ce a trecut pe d’inaintea frontului trupelor, Maria Sea a adunat pe D-nii șefi de corpuri spre a, le comunica impresiunile Sale asupra acestor manevre și S’a intors in urmă împreună cu D-nii oficiali străini și statul Seu mnajor in capitală, unde a ajuns la orele 4 Vr după ameșzi. Trupele au ese­­utat cu precisiune or­­dinile prescrise, și, de­și timpul era inorat și dispus spre plaie, un mare număr de locuitori ai capitalei, in tră­suri și pe jos, au venit să privesca la mișcările trupelor. Duminică, 13 Octombre curent, F orele 6 séra. I. S. Domna a sosit in capitală de la Sinaia, spre a asista la sărbătorile militare, prin cari s’au ter­minat manevrele armatei. M. S. Domnitorul a mers înaintea M. S. Dom­ei la Buftea, ajungând împre­ună la gara Târgu-Vestei. Măriile Lor au fost primite aici de D-nii miniștri. D. președinte al Adunării deputaților. V. Primar al capitalei de înaltele au­torități civile și militare și de un mare număr de domne, care venise spre a­ura I. S. Domnei fericita intorcere in capitală. Favorisat de un timpu esceliute, ma­nevrele din acest an fură săvârșite cu solemnități a distribuțiunei drapelelor, însoțită de o paradă strălu­citore. Deja de diminâță, in­­liua de 14 a­­re aceștia, mulțimea străbatănd stradele, anunța fie­căruia apropierea unui eve­­niment extraordinar : grupe de omeni se adunau in tote părțile și corpuri de militari cu un aer și o atitudine de serbatere, trecută pe jos și călare prin centrul orașului; ferestrele vinei principale a orașului erau tote ocupa­te cu spectatori curioși, intre cari da­mele in talete frumose se distingeau mai cu deosebire. De­și începutul solemnității era fixat pentru ora 12, totuși de la 9 ore de­ja, câmpul in stânga pădurei de la Bancsa, unde se ridică estrada deco­rată cu stogun pentru spectatorii in­vitați, era acoperit cu sute de omeni. Câte­va sute de pași la drepta, era spațiul reservat pentru distribuirea dra­­pelurilor. Din momentu in moment numărul trăsurelor și cuienilor crescu, ast­fel incât ordinea se putu menține cu multă anevoe numai. Chiar și arborii șoselei erau ocupați de câte 4 — 5 spectatori, cari se­a că țară de ramuri spre a nu perde nimic din spect­­olul cel frumos. Tóte strat­le societăței nóstre erau represintate, de­ore­ce nimeni nu vor să pentra ocasiunea a vedea o aseme­nea ceremonia militară, atât de rară la noi. După ce trupele ’și luară posițiunile lor prescrise, și după ce invitații ’și ocupară locurile lor pe tribună, se des­­fășurară drapelurile și sunetul trâmbi­țelor anunțară începutul serbărei. Precis la ora 12­/4 apăru trăsura de gală, in care se alla M. S. Domna im­­preună cu trei dame de onore, in drepta ei călări M. S. Domnitorul si imediat dupe trăsură o suită străin d­e to e. Domnitorul și Domna se opriră la locul destinat pentru benedicțiunea drapelurilor, unde fură intimpinați de Sf. S. Mitropolitul, de oficierii streini, de Miniștri și de alți funcționari inalti. După serviciul divin urmă distribui­rea drapelurilor, la care ocasiune Dom­nitorul ținu un mic cuvânt, apoi port­­drapelii se intersera la regimentele lor respective, și defileul era să incepa. In acest moment insă, mulțimea de omeni, care crescuse mereu și număra multe mii de apete, pătrunse prin și­rul sergenților și inundă terenul, ast­fel incât ori­ce manevrare ar fi deve­nit imposibilă, daca n’ar fi sosit Gen­­darmi călăreți și ar fi evacuat spațiul. Trebue să se considere ca o fericire estraordinară, că nu s’a întâmplat ver­­un accident la acesta ocasiune. Domnul și Domna se așezară apoi in faț­a tribunei reservate pentru in­vitați— avându pe oficierii turcesci ime­diat la stânga lor— și parada începu. In ținută adevărată soldatiasca și cu o precisiune care face f­ata onarea dis­ciplinei și educatiunei militare a ar­După terminarea manevrelor M. S. a datu următorul ordiuu de a jli câtre tota armata : Oda si, Pentru­ a treia ora voi ați seiet sa răspundeți la­ apelul ce v’am făcut. Ați dovedit din nou, că nu s’a șters din inima Românilor virtuțile militare ale Străbunilor. Răzb­nată pe voi, Țara pute păși cu încredere spre­­ is­tori­l ei. Ostași, Vă mulțumescu la toți îm­preună. Astă­zii veți primi steagurile cele noi, simboluri unii noue organisări a Armatei. Ele nu mai sunt semnele ex­­clusive ale singurei armate permanente, precum erau cele vechi, ce se vor pă­stra de acum ca unu sacru depositu. Steagurile cele noi infățișază tote ele­mentele puterii militare, intrega Țară sub arme. Voi vă veți aduna pururea in giu­­rul lor, când voiu avea trebuință de voi, și veți dovedi în ori­ce întâm­plare, că cuvintele „Onóre și Patrie“ înscrise pe ele sunt mai adânc înscrise in inimile vostre. Ostași, Jurați, că veți apăra tot­deauna fi­rește stoguri și că veți fi gata a vă jertfi viața pentru Țara vostra, a carii pază in onórea și drepturile ei vă este în­credințată sub aceste semne ! Dat in București in 14 Oct. 1874. % CAROL. Relativ la descoperirea banilor de la Marășesci, găsim urmetorele amănunte in „G. zstta de Bacau“ : la șirea de 29 Septembre pe la 2 ore p. m. veni la Redacțiunea Gazetei de Bacău un individ Ioan Oancea căl­­dărar din Valea-Seca, și chemând a­­fară pe d­l. Radu, un membru al comi­tetului de resistență care era avocatul lui și avea să apere peste câte­va z­ile pe unu fiu alu seu arestat, s­­cjise: „voi să te făcu cu parale pentru binele ce m­i-ai făcut, eu știu unde sunt banii împărătești furați de la Mărășești, adă­­ugând ca Primarul și Preotul Borcea sunt părtași. D. Radu, auzind acesta făcu îndată denunțare procurorului, rugându-l să mergă la Valea-Seca. Procurorul se de­cise, și plecă cu d. R­ida și cu prima­rele comunei anume Mihalachi Stefă­­nescu, care venise la Bacău ca să in­­duplice pe Oancea a nu face denun­țarea, insă găsind’o deja făcută­­ Țise : „c­ă el a și inchisu pe acei cu banii“. La 1 p. m. purceseră la Valea-Seca, ajungând la Primărie nu găsiră pe ni­meni, și aflând locuința lui Petre Do­bosit (unul din acei cu banii), procu­rorul trimise pe călăraș de’lu aduse, întrebat unde sunt b­unii ce,’i au găsit respunse că o parte i s'au furata, éra 400 galbeni îi au datu Primarului acum 2 săptămâni. — Trasportându-se la casa Primarului, soția lui scose de sub talpa coșarului din grădină 163 galb. și 32 Napoleoni îngropați acolo, mai scoțind și din buzunaru tot 163 galb. și 32 Na­., observând că „este partea aju­torului de Primar, Ianoș alu Petrei“.— Curându după aceea și vătășelul An­­dr­eș Petrei, aduse și e­u 163 galb. 32 Nap, partea lui. După ce terminală cu membrii cin­stitei Primării, merseră la cârmuirea religiosă a satului. I­lie Borcea, pe care insă nu’lu găsiră acasă și trimiseră să’l ’usucă de pe câmpii. —Pe când erau la Doboș acasă la care asemenea găsiră 136 galb. 32 Nap.—in total 662 galb. 128 Nap. găsiți la primar, ajutor vă­­tășel și Doboș—sau și 8ßnt.a sea pre­otul, care mai întâi tăgădui părtași» sea, de»p­in urmă făcu smerită măr­turisite că a luat de la Doboș nu 300 Napoleoni cum susține ein, dară odată 32 galb. și odată 50 g.db. și un cesornic. Facându-se perechisițiune se mai găsi la Doboș, 2 bucșe de diligență, precum și o curea de la geantă și 10 galb. la ajutorul Ianoș Pet­rea. Cercetând faptele s’a constatatu ur­­matórele : Acum 6 ani de <Jre, Petrea Dolioș­cu ,cum­natul seu Milroi Tulbure și cu Gh. Curca, se înturnau în­r'o diminață înainte de răsa­­ritul, sarelui de la Focșani’ unde se dusese cu nisce taină încărcată în carele lor. Pe dreptu locul ce se ch­iamă la „Budăe“ între­ Agiud și Mărășești găsescu în mijlocul dru­mului o geantă mare de piele. Gh. Curea o iea și-o pune în căruță însă fără a căuta în­­trînsa. Ajungîndu la unu cosu de nopte a­­casă și ducîndu-se cu toții la Petrea Doboș, acolo Gh. Curea deschide geanta unde și vădu mai multe fișicuri cu bani, nisce cea­sornice, o cutie cu tutun, bucșele de deligență și multe hârtii cu roșu și albastru pe ele (ce se presupun a fi fost bonurile). Gh. Curea împarte acele fișicuri fără a mai număra, și luând partea ce și-au făcut, se duce acasă, lăsând ca două părți celor­lalți doi. Petrea Doboș nu dă cumnatului seu ni­micii, și așezând banii în două ele îi îngropa în casă, de unde timpu de doi ani de zile lua la nevoile ce avea, dând aseminea cum­­nată seu Mihai Tulbure când cerea câte ceva. Gheorghe Curea, care luase partea cea mai mare, în timpul acesta mare nebun și femeea sa Ióna întră în serviciul preotului Ilie Borcea. Preotul având (se (­ice) inclina­­națiune către acesta femee (fiind văduva), luă banii de la Iona, și tot odată aflând de la dânsa «ă și Petrea Doboș are din parale merse la dânsul și comunicându’i că are sei­­ință, luă și de la acesta 300 napoleoni, mai multe flin și ceasornice. In anul acesta, cu două luni înainte de descoperire, nisce țigani din acea comună aflând că Doboș are mai mulți bani, merse să’l prade, și ’i fură acei bani din cămăruță. Țiganii avându bani începură a cheltui în câtu atrase luarea aminte a mai multora. Dob­oș nu făcu nici o plângere. La 19 Septembre, Primarele Stefănescu vroindu a sei de unde au­ bani țiganii, și dacă Doboș mai are, aresta pe Ion Surdu și Gh. Dârjan, aceștia, ca să scape, puseră pe Oancea (denund­ătorul) mijlocitor, dându-i 19 galbeni a da primarului. Primarele pe de o parte liberă pe țigani, iar pe de alta puse pe vătășelul Andreia și Petrea o spiona pe Doboș. Tot în acea sera de 19 Septem­bre, primarele dutându-se la ajutorul de pri­mar acasă, au trimis pe numitul vătășel să-i aducă pe Doboș, aducându- i-au ulis să a­­ducă banii care are. Doboș se întorce cu vă­tășelul și luând cutia, o duce acolo și o lasă pe masă eșind. Primarele numera banii, și luându'i pleacă cu ei, însă se întorse îndată (zicănd : „că ar fi bine, să’i împârțescă în­tre ei patru, ci apoi să dea de solie procu­rorului.“ Chemă déja înapoi pe Doboș și luă fie­care : Primarele, ajutorul, vătășelul și Do­­boșu câte 163 galb. și 32 napoleoni. Primarele nu mai denunța parchetului pân’ când veni de procurore și găsi banii îngro­pați la el. Scusa sa pentru întârziere au fost că nu au avut timp căci au fost ocupat co­mutarea cancelariei. Venind d. procuror general Liciu, și fă­­când o nouă perchhisițiune în comună, au mai găsit în altarul bisericei sub dușumele 17 na­poleoni și 6 cesornice. Apoi femeea Iona vé­ Zéud­­­ă lucrul e descoperit, mărturisi și ea că au dat banii preotului, și mai are 51 galb și 52 napoleoni pe care­­ i-au dat. Afacerea stă la instrucție, toți s'au liberat, afară de țigani, precum se va specifica în instruitu­ni ititr­­adins. Art. 42. Ei vor inspecta fie­care obor și târg de cai, boi, oi și ramatori din raionul comunei și vor priveghia ca să nu se intro­ducă în comună v­ite bolnave de bule epizo­­otice contagiose. Art. 43. Ei vor preveghia starea sănătăței vitelor din urbe, vor inspecta periodic caii de birjă, de poștă, ai pompierilor, de diligente, de sacagii și vitele lăptarilor din urbe și în eas d’a constata la acele vite veri-uă boia­­ pizootică sau contagiosă vor încunoșciința de urgență pe primarul comunei pentru lu­area măsurilor dictate de regulamentul de poliție veterinară. Art. 44. In cele opt urbe principali, acțiu­nea veterinarilor de urbe în diferitele ser­vicii ce-i privesc, este supsă controlului con­siliului de hygienă și salubritate publică al acelor urbe și veterinarilor șefi din reionele respective In tote cele­lalte urbe, acțiunea veterina­rilor de urbe este supusă controlului consi­liului de hygienă și salubritate publică de ju­dețe, medicilor primari de județe și vete­ri­­narilor șefi din rațonele respective. Art. 46. Când uă comună urbană are cinci sau mai mulți Veterinari comunali, primarul va împărți atunci atribuțiunile serviciului ve­terinar între denșii. C. Vaccinatorii de urbe.. Art. 46. Vaccinatorii sunt datoria vaccina pe toți copii nevaccinați din urb și vor iaca revaccinațiuni sistematice, conformu cu ins­­trucțiile speciale intru acesta. Art. 47. Vaccinatorii sunt datori a con­serva lim­­a vaccinală în stare bună. Art. 48. Când vaccinatorii sunt simpli sub­­chirurgi, ei fac vaccinațiile și revaccinațiile sub răspunderea și controlul medicilor de urbe. D. Moașele de urbe. Art. 49. Moșele în funcțiuni urbane suntu datore a asista gratuit la ori­ce oră din sau de nopte, pe tóte femeile sărace născă­­to­e sau lehu­se din urbe, când sunt chiă­­m­ate din partea acestora. Art. 50. Când ele constată sau prevăd, că facerea sau lehusia nu se petrece normal și că din acesta s’ar putea ocaziona mamei sau pruncului vr’unu pericol, ele vor chiema pe dată pe medicul comunal sau pe ori care alțu medicu din comună. Art. 51. Moșele nu vor părăsi pe­le huse de cât după ce a trecutu pericolul imediatu al diferitelor accidente, și le vor visita b­D­nieu regulatu în cursu do­uă septămână după facerile normale, eram­ coșuri de faceri alo­norme, pană când va găsi medicul de cuviință-Art. 52. Moșele pot săvârși numai unele manipulațiuni de mică chirurgie după pres­­cripțiunea unui medicu, ele nu au înse voie de a face operațiuni și de a căuta bule, fie ele de ori-ce natură. Art. 53. Moșele­ în serviciul comunalii ur­ban sunt sub controlul și privighiarea medi­cilor comunali cărora le și raporteza regu­­latu la finele fie­ cărei luni despre numărul facerilor la cari au asistații și despre ori-ce împrejurări atin gutere de arta și de servi­ciul lor. Ministru de interne, l<. Catai gi. REGULAMENTUL Serviciului sanitar de urbe. TITLUL IV. Fine. B. Veterinarii de urbe. Art. 39 Veterinarii de urbe sunt datori a inspecta­ndu­ 0 abatoriile sau locurile de tă­­ere ale vitelor, a se încredința despre cură­țenia acelor localități, a examina stareaa să­­nătăței și calitatea vitelor destinate pentru tăere, și constatându-le sănătose și în condi­­țiuni admisibile pentru consumațiune, a infe­ra vitele admise pentru tăere. Art. 40. Ei vor privighia zalhanalele din rețenele urbelor și se vor conforma întru tote cu regulamentul pentru zalhanale. Art. 41. Ei inspecta zilnic măcelăriile și locurile unde se vînd diferitele cărnuri pros­­pete sau preparate și vor preveghia ca să nu se introducă și se nu se dea în consumație o carne stricată, provenită de la vite bolnave. ! CRONICA La Tiflis au prompții unu focu fórte mare in 11 Oct. s. v. Teatru și o sută m­agasii au și arsu, focul nu se stân­­sese. Prin m­u ucasu împărătesei­ pentru anul 1875 se chiărna sub stéguri o sută cinci-zeci mii de ómeni. In acesta ci­fră se cuprind și ómenii ce se cu­vinii marinei. Aflămu relativii la scirea publicată despre conflictul intre Turcii și ft­ri­­lenegrinii, că in ur­ma uciderei unui turc la Podgoritza, toți Montenegrinii cari se aflau la târgul de acolo au fost o­­morâți de Turci. Afară de aceea, și alți Montenegrini au fo­t uciși a­ doua­ ș­i atâta la Podgoritza cât U in valea de­ la Zeta. Suma totala a Montenegrinilor uciși este de 17 ; afară de acea s’au mai omorât și mai mulți alți supuși turcesci de religiune creștină, care din cióre fură luați de Montenegrini. Ar­­e­himandritul monastirei Piperi’și scapa viața refugiându-se in casa caimaca­mului turcescu. Toți Montenegrini din Podgoritza au fugit la Montenegro- Cea mai mare parte a Turcilor domi­ciliați in Montenegro, fură condușii după voința lor, pănă la fruntaria. Sensațiunea este mare in Montenegro, și ambele părți se ocup cu cercetarea lucrurilor. Fă telegramă din New-York cu data 22 octomvre ni aduce scirea că recolta zahărului in America intrece cu multa tote recolte de la 1861 și păn’ acum. Trupele liberale au luata importanta posițiune strategică de la Caneta cu castelul întăritu, in care carliștii sta­bilise unu arsenal. Ele vor intări Ca­neta făcendu din ea unu centru de o­­perațiuni pentru provinciile Valența și Castelan. Trupele republicane se gru-

Next