Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-05-26 / nr. 45

o- 30 I Jói. $ Cuv. Pár. Isac din Monst. Dalmat. 4 16 | 7 44 ** 81 I Vineri. 1 St. apóst. Irimie. 4 15 | 7 45 __ Juni. I » Sâmbătă. « Sf. Martir. Iustin filosoful:___________4 15 1­7 45 m­ 28 M­ii la] 4 ore P2 mi.1 dinți, patrar. din urn.4 cu tipuru, plo piatră și apoi bine STIL VEGhlii î piu A I PATRONUL pi LE­I­R»i.k­tol S.retai Apoul Smirii — —1—-----’—­■ ■ *­­ ' • 1 • ~ bak jm­­il~citK Si'S x 26 I Duminică.. 1 Sf. apost. Carp. (Lasatul de carne). 4 17 |­7 41 “ 27 I Luni. I Man. Ter­a­pot. 4 16 1 7 42 ■* 28 I Marți. ’­­ Cuv. Păr. Nichitu. 4 16 a 7 42 29 I Mercuri. ] S-ta Cuv. Mart. Theodosia. 4 10 |­7 43 CE VREA PRUSIA­ Intr’unu altu articolu publicata de curendu amu spus’o deja ca pu­terile cele mari europeene au unu mare interesa dea conserva pacea, afară de Prussia care după operile ei de spoliațiune trebndi neapărat a se caute a continua resbelul, căci guvernele ca și indivizii, odată că­u­­u­ți în viața criminală, suntu ta­rați față de voie­le in acestă cale. Pentru asfă­ dli ni propunemu a esamina de mai aprope posițiunea și politica Prussiei fașsă cu puterile europeene și­ apoi a semnala pro­iectele ei, căci a­r jice ca secretele unui Statu suntu nepătrunse, aces­ta­ numai vorbă, noi susținemu con­trariul și credem­u cu logica presi­­éé­.o, chiar în meditațiunile unui a­­tentativ pentru acesta’i ușoru de a semnala intențiunile guvernului prus­­sianui, ori câtu de­finit și de arti­­ficiosu este elu. Monarhia prussiană în urma tri­umfurilor sale asupra vecinilor nu póte avea unu singura amieu—as­­ta’i în natura inimei umane— ea n’aru putu avea decâtu complici dacă ara vrea se aibă egali,—dar Prus­­sia’i nesau­cisă, lăcomia sa a trecu­tu în spiritul poporului seu— ea vrea se domineze și se fae bunul altuia. Prussia sa pregătitu pentru a­­cestă messerie în cursu de 150 de ani— de atunci nu face decâtu a se mări și tóte m cjlid­eele’i suntu bune—istoria sa e unu șira de vio­­lenți și de inichități—progresul seu este subordinațiunea militară— in­dustria și invențiunile sale se cu­prindă întru a sei se cadă pe ne­așteptate asupra vecinilor se; și a ucide câtu se pate mai mulți omeni, și Europa, uimită, pentru a scăpa de jugul seu se vede silită a-i urma teribilul esem­plu, nu pen­tru a ataca ci pentru a se apăra — milione de omeni sunt­ smulși de la ocupațiunile lor folositore pentru a fi înregimentați, și miliarde, șterse de la bietul poporu, suntu cheltuite în zadar—și pentru ce? pentru a versa șin5ie de sânge, pentru a stor­ce nuoi contribuțiuni și a seca tóte isvórele progresului și a civili națiu­nii—căci zeu s’a ifisit ca Prussia­­uă țară liberă și cultivată, noi ve­­demu cu ea’i tara sclavagiului ce­lui mai netolerabilu ce a esi statu vr’uă­ data—închipuiți-ve , toți a­­cești filosofi gravi cari îmbrăcându uniform­i mergu la sunetul daraba­nei caporalului. Monarhia Prussians nu’i decâtu unu lagăru, uă ca sarmă—astă—ea póte ține peplu Russiei și Austriei întrunite și’i de doue ori mai tare decâtu Franșia— dar din fericire totul trece în lume și cade înain­tea opiniunei publice, și amu ve­­­sutu cumu a căijutu Napoleon I, cându poporele ș’au lua­tu otărirea se’și scuture jugul lui. Acesta gândire e con­sol­antă și avemu presimțimentul că acesta stare de lucruri anormală pentru secolul nostru nu póte se dureze. _______ Anul II­V. 43 LJ REC 1! R i 1. E A BON A MEN TUU J1 ■ „.-•A.-,..' <\ Pe­stru laăși pe an . . /d­. ■ 2D invr­ c­ „ _ . setm sEEu. lll V.. IV. V.I . truut&n­ ;1$... Ț.$ V/ Pentru districte pe an­­­" „ „ semestru .­­VÍZ..V'" * * ■ trims! ru . 6 „ Pentru Austria 30 - Italia 40 - Franța 16 Apare Joia si Dominica. Bed a oțt­une a jș­i Foca Intereselor C­enerale« Proprietarii* si Administratoren IPifo A dat i­n ifSferațivin­on. in localul Tipografiei A . Bermann in lasst **. ® j­az. sES-'rA test ah ® ac s. STIL HOU | pIUA | PATRONUL pILEI | Ba*«rîi»| S.4., j «­>«■»| Se scapamu Bornauia din decadența ci. In N­ro, precedenta alu tóei nóstre am făcut a să esc tinere (idem­ a cause­­lor) care au adusa degrațiunea popu­­lațiunelor nóstre de prin sate ; acuma vom indica mi­jlocele pentru a reme­dia acestu zeu care amenință patria nóstra cu uă distrugere complectă. Nu ne adresăm­u la acei ómeni fără inimă și fără consciință care n’au fă­cutu nici odată nimicit pentru patrie, și care din contra au fostu in­tot­de­­una tiranii si flagelul ei, ci la acei ce­tățeni care, deși nu represintu majo­ritatea in Camere, suntu cu tóte aces­te multu mai numeroși de cumu ara pute-o crede cine­va—căci dacă amu vorbitu contra boierilor in genere, tre­­­bue se o spunemu că suntu multe n­­­u­erese si onorabile escepțiuni. Facemu dar apelu la acesta parte sanatósa a națiunei române care nu va recula dinaintea nici unei osteneli și nici unui sacrificiu pentru a salva patria. Care suntu dar aceste miijloce ? care suntu aceste osteneli și aceste sacri­­fi­ii ce le ceremu ? Ni vom­i explica in câte­va cuvinte, ăci pentru a face binele, nu trebue multă elocență, nu trebue de câtu vo­ința. Se formămu in tóta țâra comitete care se aibă de scopu: instrucțiunea rațională a masseloru—ameliora­țiunea­­stărei loru materiale și morale — pro­pagarea lumineloru specialminte prin sate—și restaurațiunea sântului nostru cultu și a demnității clerului nostru. Unindu-ne sincer aminte far’ de nici uă ideie revoluționară, chiămându­mi noi tata inteligența țetei, profesori, a­­vocați și pe tótă acastă junime plină de ardere și de amor» pentru to­ți ce ’i nobilu și generosu, vom reuși a în­deplini acesta mare operă. Iu mai 1ÜNGI n ..............g 0­­ ÖRS 21 M­ ca 7 s Duminică. I 1­. 2 Lucreția. I 4 17 7 41 52 8 a Luni­­i Medard. 4 16 7 42­­> 9 11 Marți. ä Prim. și Fel. 4 16 7 42 10 I Mercuri. 1 M­rgareta. 4 16 7 43 11 I Joi. I Varvara. 4 16 7 44 12 I Vineri. j Sacri­, inima lui Is. 1 4 15 7 45 13­­ Sâmbătă.. * Antonin d ■ Pad. J 4 15 7 45 Se revenivau la sujetul nostru . Prussia după ce a micșuratu și u­­militu pe Austria in 18­36—după ce a ciuntita pe Francia luându’i și sum­i colosale in 1870, amenință de acum înainte continentul euro­peana.— Tóte micele stătulețe tre­mură la cea mai mică mișcare a monstrului borusici și Europa ’ntre­să se uita cu anxietate la continuele și gigantecele sale înarmări, de care istoria nu ne presinta nici unu e­­xemplu. Dacă Russia singură n’a fosta încă lovită, acesta’i pentru că Prussia n’a pututu ataca pe toți de odata, dar Russia scie bine că’i va veni rândul—tonul dictatoriala a acestei mici Prussie o bresare far’ înduoielă și cu tote adulațiunile curiei berli­neze ea simte forte bine că de acum înainte nu mai este ceea ce a fosta. Austria înțelege pra bine ca mo­narhia prussiană, acesta geniu reu a Iu Habsburgilor nu mai pate cresce decâtu cu paguba ei, și indemnitățile ce Prussia i-aru oferi bucuroșu la Dunărea de josu nu ara mulțumi­­o, pentru că onórea și tradițiunile ei îi impunu datoria de a remâne putere germană și ea trebue seu se piară seu se remite ceea ce este. Anglia căreia chestiunea orientală îi absorbe teta politica din causa comerciului ei pe care nu vrea se’lu împartă, nu póte vede pretențiunile Imperiului germanica fără temere, dar ea’i neputinciosă pe continentu și pentru acesta i­ama trebui con­cursul Franciei. Intr’unu cuventu, Europa în­trega este nemulțumită și ’și repausase speranțele pe Franșia care stă încă in piciore dar care are nevoie de vr’unu deceniu pentru a’și relua, puterile—deși nici uă putere n’a încheiata încă vre unu tratata cu densa, e totu­ de’una gata la ceiu ânteiu apela ce i se va face. Pentru aceste considerațiuni care suntu to­tu pe atâte argumente fără replică, Prussia in actualități nu póte lăsa timpu­l nimicilor sei se se intaresca; ea trebue neapărata se mai atf­ce odată pe Franșia, se o restorne, se o îmbucățescă se o ru­ineze cu deseverșire, póte prin 10 miliarde de contribuțiuni de resbel, —ea va face cum a făcuta Roma cu Cartagena și atunci Franșia că­­­ ruta va fi neputinciosă in timpu de cinci d­eci de ani și Prussia re­­întârită și crescută încă prin n­oi despoieri va pute cade mai ânteiu pe acesta bună Austrie care este acum refugiul libertății. Russia va fi apoi surginită în Asia și Prusia va remâne a stăpâna Europei. Iată programul D-lui de Bis­­mark și proiectele prussiene — că acesta­ unu adever, ne raportămu la bunul simții a ori­cui care nu’i lipsitu de densul. Iassi Duminica 2b Mai 1874 INSERȚIUNI și RECITAME rendu 60 bani Soiii locale 1 leu. AN­UNCIUfUI.E Pagina, l­a 5­0 bani. y MI 30 „ „ I­­­o „ Epistole, nefrancate nu privim­ scu Manuscrisele ne­publicate se vor­ arde Un Mr. 39 bani. FOIL­ETON U BELLA-ROSA ftJrmare­. — Fratele meu, țlise­ea, acesta’i un cuget reu; dar nu'ți voiu refusa nimic a^li cându îmi esci redat. Ascepta aici. Și, mai ușoră decâtu stă pasere, Crodina sări spre casă. Cornelius, cu un reservă ca­re este naturală bărbaților de națiunea lui se trăsese la uă parte. Bella-Rosa se răsimă de un arbore și iub­ise ochii. Acesta grădi­nă, acești arbori, aceste flori, acesta căsuță, aceste insecte hăinăind. Clodina, pe care o imbrăgioșase, Suzana care era așa de apro­po de dânsul, totuș i amintea copilăria lui și locuința din Saint- Omer. După cinci minute, timpu suficient pentru a revedea că vieță ’ntrega la lumina unui suvenir, Clodina se întorse. Ea era forte palidă și ține să scri­­sore în mână. La vederea acestei scrisori, Bellei-Rosa perdu ori­ce speranță. — Nu vrea? Ștse el. — Citesce, respunse Crodina și in­tin­getici scrisorea fratelui seu, iși întorse capul pen­tru a ascunde uă lacrim­ă care-i curge din och­i. Bella-Rosa rupse pecetea și citi. Elu vedé ca printr’unu nouru. „E aprópe de unu cuartu de óra de cându te vede, amicul meu. Și cu scrisórea , înainte de a intra in grădină, inima’mi se umplusese­­de vitetul pașilor tei. Amu alergatu la por­tă, târâtă de uă mișcare neresistibilă ; uă pu­tere necunoscută m’a pironiții pe pragu. Am remasu acolo, imobilă, găfăindu, ne mai ve­­dendu-te și forte mișcată de sunetul vacei téle. De cându te-aiüu întâlnită pe drumul care merge la capelă, suntu ca­să nebună. Ce rugăciuni amu adresata lui D­<rleu! In­­chinatu-m’amu măcar? Tata puterea mi s’a dusu ca apa dintr’unu valu pe care’lu res­­tornă cine-va, și atunci a venitu sora d-tele tremurândă și tristă, se’mi spue cu ascepți unu cuventu care se te chiăme la mine! A­­cestu cuventu, se ți’o mărturisescu pre­ami­cul meu, gura’mi l’a pronungiatu de două șirei de ori. Elu era mai multu unu suspinu decâtu unu cuventu, uă efusiune a inimei mai multu decâtu unu suspinu ! Și acum esitezu ! <­! nici esitezu măcar! Nu, amicul meu, nu, nu poți, nu trebue se rie mai veșli. Suferința ta, nu’ți o spune pe a mea ? Ba ca, Jacob, dacă ai intra, dacă te ași aușii aici, lângă mine, dacă vocea ta m’aru ruga, oh­­ o simtă, cu forța’mi epuisată nici s’aru mai lupta, pentru a te consola, m’ași perde... Spune Ia­­cob, spune, o vrei ? Curagiul teu vie’n aju­torul curagiului meu, dar nu mé acusa în du­rerea ta. Pentru a mĕ uita, tu ai strălucirea armelor și vițetul re­belului; eu, n­umu ui­mi cu, nimicu decâtu rugăciunea. Ai vrea dar se'mi râpesci singurul asilu în care sufletul meu se mai póte refugia ? Fa u­u pasu, vino, și suntu fară apărare, și cându mé vei pă­răsi, fericitu cu m’ai revăd­utu, eu, voiu muri. „Suzana“ La acesta lectură inima lui Bella-Rosa se sdrobi, elu lipi scrisórea de buze și se dă­du înapoi. — Atâtu de slabă de corpu și atâtu de tare de inimă­ murmura elu. Clodina lua pe fratele seu de gâtu și’lu tărâ după dânsa. — Vino ’i Șise ea, vino. Pe cându eșau pe portița gradinei, unu ofigeriu superioru se presenta înaintea lor. Acesta era unu omu deja batrânu, dar care­­ pare încă mai băte­am din­ causă ca era cam j: ghebosu și simția că mare greutate um­ o blându. I — Buna zjiua, copila mea, șlise elu Clodi­­nei cu voce dulce, și salută pe ambii juni. Dar trecându pe dinaintea lui Bella-Rosa, se uitâ la elu cu uă espresiune așa de stra­nie, încâtu acesta nu se putu opri de a iu-­­­chide ochii; i se pare ca acesta privire tris­­­tă și dulce în același timpu, scormonea în i­­­nima lui și vede cele mai secrete cugetări. După unu scurtu minutu datu acestei mute observațiuni, bătrânul ofigeriu intra în gră­dină. Elu dispăruse deja după arbori, și Bella- Rosa ’i vede încă­fagia, în care se afla asta de bine suferința corpului și seninătatea spi­ritului. Bella-Rosa se întorse spre Clodina ca pentru a o întreba. — E D. d’Albergotti, știse ea. Și îndată adăogi ca pentru a împrăștia că tristă preocupațiune : — Uă mare bucurie ’ți e reservata, fra­tele meu, acesta bucurie, vei gusta-o. — Ce este? și­se Bella-Rosa, alu cărui gându era aiurea. — Da, amicul meu, vei revede pe onestul și bătrânul pușcașiu ce amu condusa de la Saint-Omer la lagăru. zise Cornelius. Bella-Rosa ’mbrăgioșit pe Cornelius. — Pe bătrânul Grinedal și pe Petru­ reluă elu, dar unde suntu ii? — La cuartierul artileriei, Bella-Rosa porni într’acolo în fugă, urmatu­l de departe de Clodina și de Cornelius. Puș­­­­cașiul și junele său fiu erau forte mândri de a avea unu ofigeriu în familia lor. Ei îlu ac­­ceptau de diminuță, și îndată ce’lu zăriră de departe amenduos îi întinseră bragele. — Iți aducu unu recrut,u, dise bătrânul f­erm­ed al lui Iacob, după efusiunea celor d’ân­­tâi îmbrăgioșări. — Pe Petru, credu, clise Iacob zimbindu la fratele seu. — Chiar pe elu­ vrea la rândul seu seji se facă ofigeriu alu regelui. — Ei bine! Șise Bella-Rosa, se fac uă pușcă; pușca conduce la sabie. D. de Nancrais, însărcinase pe La Deroute se spue locotenentului său ca pute se se ab­senteze din cuartieru pân’ in nópte. — Disciplina și familia nu mergu bine îm­preună. Șisese elu; se se ocupe astă­ șli nu­mai de una pentru a se ocupa mâne numai de cealaltă. Pe cându Bella-Rosa, însoțitu de tatăl seu, de Cornelius, de Clodina și de Petru, merge se caute pagină liniște și repausu în vre­un satu vecinu, Lorenul patifica prin lagăru, în­treprinderea nu-i era așa de ușoră după cum o crezuse mai ânteiu. Sosirea lui Ludovic XIV escitase în lagăru unu așa tumul­tu și uă așa mișcare, încât­ Lorenul nu putuse­­ găsi ocasie se se apropie de Bella-Rosa. Pe­­ de altă parte, Conrad recunoscuse pe unu­l sergenții din regimentul ele Rambure, în­­ om­­­­pania căruia servise. Descoperirea Lorenului­­ trage după sine spânzurarea lui. începu dur j prin a bate lăturile, dar nu era omu de acei­a care pentru unu așa de micu pericolu se re­­nungiă la misiunea ce'i încredințase D. de Villebrais. După ce luâ uă cunoscință esuctă de localități, Lorenul se depărta, încalecă pe unu caîu pe care’lu ascunse după unu crâng, pentru tata întâmplarea, și merse pân’ la pă­durea Morlanivers, unde preveni pe D. de Villebrais de întârzierea ce încerca onesta lui espedițiune. — E uă pârtie amânată, dise elu sfirșindu. — Cu atâtu mai rea pentru tine, respinse ofigeriu!. Recompensa e asemine amânată. Nu vei primi nimicu astă­zi — E ca și perdută. — Dar vei avea doue­zeci de lui dori­­ mâni, f £ dacă reușesci. —­ Atunci urăși e câștigată, j Conrad se sui­ârăși pe cala, dădu pintioi ! și se vâra într’uă râpă aprópe de lagăru­­l unde se așesiă pentru nópte. Vroia se fie d­i­n timpu în posiție de a usa­­le împrejurări.­­ Pe la orele none Bella-Rosa se despărțise de­­ tatăl seu, căruia Clodina ’i oferise unu asilu j în casa D-nei d’Albergotti, și reintră în cu­­ c­artierul seu La Deroute, care cu totu gra­dul lui, se făcuse gizda regulată a locote­nentului, se preumbla în susu și în josu pe d’inaintea cortului. — Domnule locotenentu, Zise elu lui Bella- Rosa, asceptați pe cine­va în astă seră? — Nu. — Atunci ve astepta cine­va. ! — Ce vrei se spui ?­­—■ Asta e forte simplu. Unu june, unu co­­pilu potu șlîc«, vre­unu pagiu de figuri­, a venitu cu jumătate oră ’n urmă se se infor­meze dacă sunteți acasă. La respunsul meu negativi­, m’a întrebațu­ dacă póte se ve as­­cepte: e ceva importantu, a adăogita elu. — Și ce ’i ai respunsu ? Ca póte pre bine se ve ascepte și pâ­nă mane, dacă poftesce. N­apucasemu a sfirși și elu era deja în cortul d-vostră. — In cortul meu ? — Unde este încă. Bella-Rosa dădu ’ntr’uă parte pânza care închide intrarea. La vitetul sosirei lui, pa­gini, care șede pe uă ladă cu capul între mâni, se sculă. Era Genevieva de Chateaufar­t,

Next