Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-05-26 / nr. 45
o- 30 I Jói. $ Cuv. Pár. Isac din Monst. Dalmat. 4 16 | 7 44 ** 81 I Vineri. 1 St. apóst. Irimie. 4 15 | 7 45 __ Juni. I » Sâmbătă. « Sf. Martir. Iustin filosoful:___________4 15 17 45 m 28 Mii la] 4 ore P2 mi.1 dinți, patrar. din urn.4 cu tipuru, plo piatră și apoi bine STIL VEGhlii î piu A I PATRONUL pi LEIR»i.ktol S.retai Apoul Smirii — —1—-----’—■ ■ * ' • 1 • ~ bak jmil~citK Si'S x 26 I Duminică.. 1 Sf. apost. Carp. (Lasatul de carne). 4 17 |7 41 “ 27 I Luni. I Man. Terapot. 4 16 1 7 42 ■* 28 I Marți. ’ Cuv. Păr. Nichitu. 4 16 a 7 42 29 I Mercuri. ] S-ta Cuv. Mart. Theodosia. 4 10 |7 43 CE VREA PRUSIA Intr’unu altu articolu publicata de curendu amu spus’o deja ca puterile cele mari europeene au unu mare interesa dea conserva pacea, afară de Prussia care după operile ei de spoliațiune trebndi neapărat a se caute a continua resbelul, căci guvernele ca și indivizii, odată căuuți în viața criminală, suntu tarați față de voiele in acestă cale. Pentru asfă dli ni propunemu a esamina de mai aprope posițiunea și politica Prussiei fașsă cu puterile europeene și apoi a semnala proiectele ei, căci ar jice ca secretele unui Statu suntu nepătrunse, acesta numai vorbă, noi susținemu contrariul și credemu cu logica presiéé.o, chiar în meditațiunile unui atentativ pentru acesta’i ușoru de a semnala intențiunile guvernului prussianui, ori câtu definit și de artificiosu este elu. Monarhia prussiană în urma triumfurilor sale asupra vecinilor nu póte avea unu singura amieu—asta’i în natura inimei umane— ea n’aru putu avea decâtu complici dacă ara vrea se aibă egali,—dar Prussia’i nesaucisă, lăcomia sa a trecutu în spiritul poporului seu— ea vrea se domineze și se fae bunul altuia. Prussia sa pregătitu pentru acestă messerie în cursu de 150 de ani— de atunci nu face decâtu a se mări și tóte m cjlideele’i suntu bune—istoria sa e unu șira de violenți și de inichități—progresul seu este subordinațiunea militară— industria și invențiunile sale se cuprindă întru a sei se cadă pe neașteptate asupra vecinilor se; și a ucide câtu se pate mai mulți omeni, și Europa, uimită, pentru a scăpa de jugul seu se vede silită a-i urma teribilul esemplu, nu pentru a ataca ci pentru a se apăra — milione de omeni sunt smulși de la ocupațiunile lor folositore pentru a fi înregimentați, și miliarde, șterse de la bietul poporu, suntu cheltuite în zadar—și pentru ce? pentru a versa șin5ie de sânge, pentru a storce nuoi contribuțiuni și a seca tóte isvórele progresului și a civili națiunii—căci zeu s’a ifisit ca Prussiauă țară liberă și cultivată, noi vedemu cu ea’i tara sclavagiului celui mai netolerabilu ce a esi statu vr’uă data—închipuiți-ve , toți acești filosofi gravi cari îmbrăcându uniformi mergu la sunetul darabanei caporalului. Monarhia Prussians nu’i decâtu unu lagăru, uă ca sarmă—astă—ea póte ține peplu Russiei și Austriei întrunite și’i de doue ori mai tare decâtu Franșia— dar din fericire totul trece în lume și cade înaintea opiniunei publice, și amu vesutu cumu a căijutu Napoleon I, cându poporele ș’au luatu otărirea se’și scuture jugul lui. Acesta gândire e consolantă și avemu presimțimentul că acesta stare de lucruri anormală pentru secolul nostru nu póte se dureze. _______ Anul IIV. 43 LJ REC 1! R i 1. E A BON A MEN TUU J1 ■ „.-•A.-,..' <\ Pestru laăși pe an . . /d. ■ 2D invr c „ _ . setm sEEu. lll V.. IV. V.I . truut&n ;1$... Ț.$ V/ Pentru districte pe an" „ „ semestru .VÍZ..V'" * * ■ trims! ru . 6 „ Pentru Austria 30 - Italia 40 - Franța 16 Apare Joia si Dominica. Bed a oțtune a jși Foca Intereselor Cenerale« Proprietarii* si Administratoren IPifo A dat in ifSferațivinon. in localul Tipografiei A . Bermann in lasst **. ® jaz. sES-'rA test ah ® ac s. STIL HOU | pIUA | PATRONUL pILEI | Ba*«rîi»| S.4., j «>«■»| Se scapamu Bornauia din decadența ci. In Nro, precedenta alu tóei nóstre am făcut a să esc tinere (idem a causelor) care au adusa degrațiunea populațiunelor nóstre de prin sate ; acuma vom indica mijlocele pentru a remedia acestu zeu care amenință patria nóstra cu uă distrugere complectă. Nu ne adresămu la acei ómeni fără inimă și fără consciință care n’au făcutu nici odată nimicit pentru patrie, și care din contra au fostu intotdeuna tiranii si flagelul ei, ci la acei cetățeni care, deși nu represintu majoritatea in Camere, suntu cu tóte aceste multu mai numeroși de cumu ara pute-o crede cineva—căci dacă amu vorbitu contra boierilor in genere, trebue se o spunemu că suntu multe nuerese si onorabile escepțiuni. Facemu dar apelu la acesta parte sanatósa a națiunei române care nu va recula dinaintea nici unei osteneli și nici unui sacrificiu pentru a salva patria. Care suntu dar aceste miijloce ? care suntu aceste osteneli și aceste sacrifiii ce le ceremu ? Ni vomi explica in câteva cuvinte, ăci pentru a face binele, nu trebue multă elocență, nu trebue de câtu voința. Se formămu in tóta țâra comitete care se aibă de scopu: instrucțiunea rațională a masseloru—ameliorațiuneastărei loru materiale și morale — propagarea lumineloru specialminte prin sate—și restaurațiunea sântului nostru cultu și a demnității clerului nostru. Unindu-ne sincer aminte far’ de nici uă ideie revoluționară, chiămândumi noi tata inteligența țetei, profesori, avocați și pe tótă acastă junime plină de ardere și de amor» pentru toți ce ’i nobilu și generosu, vom reuși a îndeplini acesta mare operă. Iu mai 1ÜNGI n ..............g 0 ÖRS 21 M ca 7 s Duminică. I 1. 2 Lucreția. I 4 17 7 41 52 8 a Lunii Medard. 4 16 7 42> 9 11 Marți. ä Prim. și Fel. 4 16 7 42 10 I Mercuri. 1 Mrgareta. 4 16 7 43 11 I Joi. I Varvara. 4 16 7 44 12 I Vineri. j Sacri, inima lui Is. 1 4 15 7 45 13 Sâmbătă.. * Antonin d ■ Pad. J 4 15 7 45 Se revenivau la sujetul nostru . Prussia după ce a micșuratu și umilitu pe Austria in 1836—după ce a ciuntita pe Francia luându’i și sumi colosale in 1870, amenință de acum înainte continentul europeana.— Tóte micele stătulețe tremură la cea mai mică mișcare a monstrului borusici și Europa ’ntresă se uita cu anxietate la continuele și gigantecele sale înarmări, de care istoria nu ne presinta nici unu exemplu. Dacă Russia singură n’a fosta încă lovită, acesta’i pentru că Prussia n’a pututu ataca pe toți de odata, dar Russia scie bine că’i va veni rândul—tonul dictatoriala a acestei mici Prussie o bresare far’ înduoielă și cu tote adulațiunile curiei berlineze ea simte forte bine că de acum înainte nu mai este ceea ce a fosta. Austria înțelege pra bine ca monarhia prussiană, acesta geniu reu a Iu Habsburgilor nu mai pate cresce decâtu cu paguba ei, și indemnitățile ce Prussia i-aru oferi bucuroșu la Dunărea de josu nu ara mulțumio, pentru că onórea și tradițiunile ei îi impunu datoria de a remâne putere germană și ea trebue seu se piară seu se remite ceea ce este. Anglia căreia chestiunea orientală îi absorbe teta politica din causa comerciului ei pe care nu vrea se’lu împartă, nu póte vede pretențiunile Imperiului germanica fără temere, dar ea’i neputinciosă pe continentu și pentru acesta iama trebui concursul Franciei. Intr’unu cuventu, Europa întrega este nemulțumită și ’și repausase speranțele pe Franșia care stă încă in piciore dar care are nevoie de vr’unu deceniu pentru a’și relua, puterile—deși nici uă putere n’a încheiata încă vre unu tratata cu densa, e totu de’una gata la ceiu ânteiu apela ce i se va face. Pentru aceste considerațiuni care suntu totu pe atâte argumente fără replică, Prussia in actualități nu póte lăsa timpul nimicilor sei se se intaresca; ea trebue neapărata se mai atfce odată pe Franșia, se o restorne, se o îmbucățescă se o ruineze cu deseverșire, póte prin 10 miliarde de contribuțiuni de resbel, —ea va face cum a făcuta Roma cu Cartagena și atunci Franșia că ruta va fi neputinciosă in timpu de cinci deci de ani și Prussia reîntârită și crescută încă prin noi despoieri va pute cade mai ânteiu pe acesta bună Austrie care este acum refugiul libertății. Russia va fi apoi surginită în Asia și Prusia va remâne a stăpâna Europei. Iată programul D-lui de Bismark și proiectele prussiene — că acesta unu adever, ne raportămu la bunul simții a oricui care nu’i lipsitu de densul. Iassi Duminica 2b Mai 1874 INSERȚIUNI și RECITAME rendu 60 bani Soiii locale 1 leu. ANUNCIUfUI.E Pagina, la 50 bani. y MI 30 „ „ Io „ Epistole, nefrancate nu privim scu Manuscrisele nepublicate se vor arde Un Mr. 39 bani. FOILETON U BELLA-ROSA ftJrmare. — Fratele meu, țliseea, acesta’i un cuget reu; dar nu'ți voiu refusa nimic a^li cându îmi esci redat. Ascepta aici. Și, mai ușoră decâtu stă pasere, Crodina sări spre casă. Cornelius, cu un reservă care este naturală bărbaților de națiunea lui se trăsese la uă parte. Bella-Rosa se răsimă de un arbore și iubise ochii. Acesta grădină, acești arbori, aceste flori, acesta căsuță, aceste insecte hăinăind. Clodina, pe care o imbrăgioșase, Suzana care era așa de apropo de dânsul, totuș i amintea copilăria lui și locuința din Saint- Omer. După cinci minute, timpu suficient pentru a revedea că vieță ’ntrega la lumina unui suvenir, Clodina se întorse. Ea era forte palidă și ține să scrisore în mână. La vederea acestei scrisori, Bellei-Rosa perdu orice speranță. — Nu vrea? Ștse el. — Citesce, respunse Crodina și intingetici scrisorea fratelui seu, iși întorse capul pentru a ascunde uă lacrimă care-i curge din ochi. Bella-Rosa rupse pecetea și citi. Elu vedé ca printr’unu nouru. „E aprópe de unu cuartu de óra de cându te vede, amicul meu. Și cu scrisórea , înainte de a intra in grădină, inima’mi se umplusesede vitetul pașilor tei. Amu alergatu la portă, târâtă de uă mișcare neresistibilă ; uă putere necunoscută m’a pironiții pe pragu. Am remasu acolo, imobilă, găfăindu, ne mai vedendu-te și forte mișcată de sunetul vacei téle. De cându te-aiüu întâlnită pe drumul care merge la capelă, suntu casă nebună. Ce rugăciuni amu adresata lui D<rleu! Inchinatu-m’amu măcar? Tata puterea mi s’a dusu ca apa dintr’unu valu pe care’lu restornă cine-va, și atunci a venitu sora d-tele tremurândă și tristă, se’mi spue cu ascepți unu cuventu care se te chiăme la mine! Acestu cuventu, se ți’o mărturisescu preamicul meu, gura’mi l’a pronungiatu de două șirei de ori. Elu era mai multu unu suspinu decâtu unu cuventu, uă efusiune a inimei mai multu decâtu unu suspinu ! Și acum esitezu ! <! nici esitezu măcar! Nu, amicul meu, nu, nu poți, nu trebue se rie mai veșli. Suferința ta, nu’ți o spune pe a mea ? Ba ca, Jacob, dacă ai intra, dacă te ași aușii aici, lângă mine, dacă vocea ta m’aru ruga, oh o simtă, cu forța’mi epuisată nici s’aru mai lupta, pentru a te consola, m’ași perde... Spune Iacob, spune, o vrei ? Curagiul teu vie’n ajutorul curagiului meu, dar nu mé acusa în durerea ta. Pentru a mĕ uita, tu ai strălucirea armelor și vițetul rebelului; eu, numu uimi cu, nimicu decâtu rugăciunea. Ai vrea dar se'mi râpesci singurul asilu în care sufletul meu se mai póte refugia ? Fa uu pasu, vino, și suntu fară apărare, și cându mé vei părăsi, fericitu cu m’ai revădutu, eu, voiu muri. „Suzana“ La acesta lectură inima lui Bella-Rosa se sdrobi, elu lipi scrisórea de buze și se dădu înapoi. — Atâtu de slabă de corpu și atâtu de tare de inimă murmura elu. Clodina lua pe fratele seu de gâtu și’lu tărâ după dânsa. — Vino ’i Șise ea, vino. Pe cându eșau pe portița gradinei, unu ofigeriu superioru se presenta înaintea lor. Acesta era unu omu deja batrânu, dar care pare încă mai băteam din causă ca era cam j: ghebosu și simția că mare greutate um o blându. I — Buna zjiua, copila mea, șlise elu Clodinei cu voce dulce, și salută pe ambii juni. Dar trecându pe dinaintea lui Bella-Rosa, se uitâ la elu cu uă espresiune așa de stranie, încâtu acesta nu se putu opri de a iu-chide ochii; i se pare ca acesta privire tristă și dulce în același timpu, scormonea în inima lui și vede cele mai secrete cugetări. După unu scurtu minutu datu acestei mute observațiuni, bătrânul ofigeriu intra în grădină. Elu dispăruse deja după arbori, și Bella- Rosa ’i vede încăfagia, în care se afla asta de bine suferința corpului și seninătatea spiritului. Bella-Rosa se întorse spre Clodina ca pentru a o întreba. — E D. d’Albergotti, știse ea. Și îndată adăogi ca pentru a împrăștia că tristă preocupațiune : — Uă mare bucurie ’ți e reservata, fratele meu, acesta bucurie, vei gusta-o. — Ce este? șise Bella-Rosa, alu cărui gându era aiurea. — Da, amicul meu, vei revede pe onestul și bătrânul pușcașiu ce amu condusa de la Saint-Omer la lagăru. zise Cornelius. Bella-Rosa ’mbrăgioșit pe Cornelius. — Pe bătrânul Grinedal și pe Petru reluă elu, dar unde suntu ii? — La cuartierul artileriei, Bella-Rosa porni într’acolo în fugă, urmatul de departe de Clodina și de Cornelius. Pușcașiul și junele său fiu erau forte mândri de a avea unu ofigeriu în familia lor. Ei îlu acceptau de diminuță, și îndată ce’lu zăriră de departe amenduos îi întinseră bragele. — Iți aducu unu recrut,u, dise bătrânul fermed al lui Iacob, după efusiunea celor d’ântâi îmbrăgioșări. — Pe Petru, credu, clise Iacob zimbindu la fratele seu. — Chiar pe elu vrea la rândul seu seji se facă ofigeriu alu regelui. — Ei bine! Șise Bella-Rosa, se fac uă pușcă; pușca conduce la sabie. D. de Nancrais, însărcinase pe La Deroute se spue locotenentului său ca pute se se absenteze din cuartieru pân’ in nópte. — Disciplina și familia nu mergu bine împreună. Șisese elu; se se ocupe astă șli numai de una pentru a se ocupa mâne numai de cealaltă. Pe cându Bella-Rosa, însoțitu de tatăl seu, de Cornelius, de Clodina și de Petru, merge se caute pagină liniște și repausu în vreun satu vecinu, Lorenul patifica prin lagăru, întreprinderea nu-i era așa de ușoră după cum o crezuse mai ânteiu. Sosirea lui Ludovic XIV escitase în lagăru unu așa tumultu și uă așa mișcare, încât Lorenul nu putuse găsi ocasie se se apropie de Bella-Rosa. Pe de altă parte, Conrad recunoscuse pe unul sergenții din regimentul ele Rambure, în ompania căruia servise. Descoperirea Lorenului trage după sine spânzurarea lui. începu dur j prin a bate lăturile, dar nu era omu de aceia care pentru unu așa de micu pericolu se renungiă la misiunea ce'i încredințase D. de Villebrais. După ce luâ uă cunoscință esuctă de localități, Lorenul se depărta, încalecă pe unu caîu pe care’lu ascunse după unu crâng, pentru tata întâmplarea, și merse pân’ la pădurea Morlanivers, unde preveni pe D. de Villebrais de întârzierea ce încerca onesta lui espedițiune. — E uă pârtie amânată, dise elu sfirșindu. — Cu atâtu mai rea pentru tine, respinse ofigeriu!. Recompensa e asemine amânată. Nu vei primi nimicu astăzi — E ca și perdută. — Dar vei avea douezeci de lui dori mâni, f £ dacă reușesci. — Atunci urăși e câștigată, j Conrad se suiârăși pe cala, dădu pintioi ! și se vâra într’uă râpă aprópe de lagărul unde se așesiă pentru nópte. Vroia se fie din timpu în posiție de a usale împrejurări. Pe la orele none Bella-Rosa se despărțise de tatăl seu, căruia Clodina ’i oferise unu asilu j în casa D-nei d’Albergotti, și reintră în cu cartierul seu La Deroute, care cu totu gradul lui, se făcuse gizda regulată a locotenentului, se preumbla în susu și în josu pe d’inaintea cortului. — Domnule locotenentu, Zise elu lui Bella- Rosa, asceptați pe cineva în astă seră? — Nu. — Atunci ve astepta cineva. ! — Ce vrei se spui ?—■ Asta e forte simplu. Unu june, unu copilu potu șlîc«, vreunu pagiu de figuri, a venitu cu jumătate oră ’n urmă se se informeze dacă sunteți acasă. La respunsul meu negativi, m’a întrebațu dacă póte se ve ascepte: e ceva importantu, a adăogita elu. — Și ce ’i ai respunsu ? Ca póte pre bine se ve ascepte și până mane, dacă poftesce. Napucasemu a sfirși și elu era deja în cortul d-vostră. — In cortul meu ? — Unde este încă. Bella-Rosa dădu ’ntr’uă parte pânza care închide intrarea. La vitetul sosirei lui, pagini, care șede pe uă ladă cu capul între mâni, se sculă. Era Genevieva de Chateaufart,