Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-09-12 / nr. 76
Di si causa sărbătorii de SAmbata fiind tipog rasia închisar. nostru de Duminica nu va pute apare. BELA-ROSA romanul care se publica in foiletonul nostru va esi de sub presa in cursul septembriei, in done volumuri ca de trei died ■cale, si va fi depusa spre vendiare la administratiunea acestei foi, ca premiu de 5 franci. Publicarea acestui roman in foiletonul „Curierului” umeze încă vr’un dove inni. Administratiunea. Femeea. Omul este amoriul inteligenței, femeea este inteligența amoriului. Femeea este repaosul și complăcerea lui Dumnezeu, finele revelațiunei și corona lucrărilor sale. Femeea este mai nainte de om, pentru că ea este mamă, și omul trebue s’o onoreze, pentru că ea naște cu durere. In esența lui Dumnezeu, inteligența este naintea amoriului; vise in manifestațiune, amortul propă•iește inteligența. Amil îi r.( PRECIURILE ABONAMENTULUI: Pentru lass pe an............20 franci , , „ semestru. 10 , . » * trimestru . 5 . Pentru districte pe an ... 24 frânci. . . semestru . . .2 . 0 . trinestru . 6 „ Pentru Austria 30 „ Italia 40 „ Franța itt Inn Mr.F lasst Joi 12 Septembre 1874 cea Intereselor Generale Proprie tar iu si Administrator e: Vii* SitítiíM88€MM* Hedacțiunea și Administrațiunea In localul Tipografiei A. Bemann In lmssl SC3-A-UL.«raww'm»*.■&« j»a jss. un hss. Apare Joia si Dominica INCERȚI UNI și RECLAME rendu HO bani Sciri locale I leu a viiNPînmi h-AN UNGI URI LE Pagina l-a 50 bani. . IU 30 . . IV 10 . Epistole nefrancate nu primescu Manuscrisele nepublicate severa arde 30 bani _______________________________________________lin ■Ml—MIMI—ÍI • —lawa—U ■M—BgBgwăwap» — m^L-w-nrurm mmimmm ------. n r||| „II, , —, ---------r~TTTTl 1—mrwTBMM Consiliul general de instrucțiune. Sumarul ședinței anteia și a deschiderei consiliului generale de instrucțiune pentru periodul trienal, începetor de la 1 Sept. 1874. La orelele diniei, D. T. Maiorescu, ministru cultelor și instrucțiunei publice, asistat de d-nii Al. Orăscu, Al. Odobescu și Th. Rosetti, membrii consiliului permanent, urcându-se la tribună rostesce urmatorele cuvinte de deschiderea sesiunei ordinare a consiliului general pe anul 1874. Domnitor. După o întrerupere de 3 ani, consiliul general al instrucțiunei este din nou convocații. Indeplinindu astfel prescrierele legei, I am tot uădată onorea a supune descriierii dv. L Noua programă a studielor în lycee. II. Programa studielor in gimnasiile reale, a cărora înființare va îndeplini să facună simțitore in învățământul nostru. Dacă ve va remâne timpu, voiu avea onore a vă consulta asupra modului celui mai nimeritu de a introduce scólele normale in organismul instrucțiunei publice și de a regula raportul între prefecturi și revisorare. Pentru a asista la deliberările dv, am delegatu pe membrii consiliului permanenții d-nii Al. Orăscu, Al. Odobescu și Th. Rosetti. In puterea art. 25 din legea asupra instrucțiunei declara deschisă sesiunea Consiliului general pentru anul 1874. Ministru, T. Maiorescu. In urma acestora D. ministru, conform art. 22 din lege și art. 1 din regulamentul Consiliului, delegă dreptul de președință Pro Sf- Sale Melhisedec, episcopul Dunărei - de-Jos. D. președinte invită ca secretari provisori pe d-nii C. Troteanu și G. Mihailescu. Facându-se apelul nominal răspund presenți 20 și anume: Pro Sf Sa Melhisedec, episcopul Dunărei-de-Jos; Pr. Sf. Sa Naniescu, episcopul de Argeș ; D-nii Em. Bacaloglu; G. A. Urechiă; Miltiade Toni ; Barbu Constantinescu ; P. Poni; 1. Romanescu ; Emil Tocarski; G. Popovici; P. S. Aurelian; M. Caputinanu ; Ed. Wachman ; Ed. Candela; G Bardasari; C. I. Stăncescu ; C. Troteanu ; G. Mihailescu ; G. Eustmiu si G. Iulian. Absenți: D-nii A. Crețescu ; N. Mândrea ; G. M. Fontanin ; I. A. Darzeu ; D. Valerian ; major Dimitrescu ; Gr. Măndru; B. Șaicaru ; I. Melicu și D. Oltenu. STIL VNECH U piu A I PATRONUL. pILEI Ka«»r>Uil s«r«l». 9in«l Sor»l» STL NOU piUR PATRONUL PILEI R«milor S*r«lu | Apam, Sm.iB Z = gipxKWVBK........................................................... ■■■■ " ~~T~" 'H> ■ '»»X Sp“ 111 15 Sept. 3 skptFnvSb =. ' ~ .....•— ~oB~.~LmT--- * y Duminică.. ț-|- i'&nseort*» M. Doiiinului 5 44 I6 2 ■ la 6 ore 24 mn a 20 Duminică. D. 17 Eustachiu 5 44 6 2 “ 9 Luni. Sf. Iochim și Ana 5 45 6 1 dim. Lumina * 21 Imar Evang. Mateiu 5 45 5 5 1 »■ 10 Marți. Sf. Minodora, Mitrodora Si Nim. 5 46 5 59 plină cu timp 7 22 Marți. Maurițiu 5 46 5 69* 11 Mercuri. Cuv. Teodora 5 48 5 51 tingu. și puți * 23 Mercuri. Tecla I. 5 48 5 57 * 12 Joi. St. Martir Autonom 5 50 5 55 uă plaie. p4 Joi. _ Robert 5 50 5 55 *** LS Vineri. Sf. Mart. Cornilie sutas 5 51 5 53 25 Vineri. Cleopa 5 51 5 53 14 Sâmbătă. (1) Inalt.tron Sf. Cruci (post) 5 50 5 51 . ______26__________Sâmbătă. Ciprian___ ____________ _________ 5 50 5 51 Pentru acesta femeea este mai multu decăt omul în lume. Ea de asemenea a fost mai nainte decăt omul în pacatu și în glorie ; ea ș’a dat viața pentru libertate, și omul ș’a dat viața sa pentru deusa. Astfel ea s’a făcutu Dumnezeu absorbindu’i ființa într’o rația a divinităței, și omul a vedut’o atunci așa de frumosă, încât a adorat’o. Dară curând șerpele s’a lunecatu in inima ei, și omul a vrut se dispute divinitatea companionei sale. Așa dată, fiinducă amoriul nu râvnește, el nu s’a putut servi de amoriu , ci a alergat la putere. Și el s’a resburatu de captivitatea inimei sale îmcătușindu cu brutalitate mânele cele delicate al reginei sale. Și femeea a fostu o mamă de dureri lovită de mâna fiilor sei. Și el cu o putere materială și oarbă a domnit preste aceea pe care amoriul seu este silitu a o numi Doamna sau iubita sa ! Și femeia a fostu ca și Hristos care a cuceriti lumea prin răbdarea sa în dureri. O Eva / te salutu și te ador în căderea ta triumfală ! O Mario te salut și te ador în lacrimile tale! Căci tu ar fost răstignită mai nainte de Iisus, și tu muriști pentru el în tóte filele, mai nainte de a nu muri el pentru tine. Dară tu împreună cu el veți învia glorios, și veți petrece în glorie vecinica vóstra unire. Moisi, numi pe Dumnezeu, Domnul seu. Iisus l’a numit părintele seu; și eu voiu Ilice o Maica-a me. Israil s’a temut de Domnul și l’a servit; creștinii au onorat pe Tatăl și s’au supusu pănă la mórte dupre exemplul Fiului. Inse fiii Evei celei none vor adora și iubi pre masca lor în dulcețile spiritului de amoriți. Și mama îi va purta în brațele sale, îi va mângâe cu dismerdările sale și-i va adormi pe inima sa. Și toți omenii vor fi simpli și blândi ca copiii cei mici, și ii se vor videa cu toții subilind la acelașu surisu și grupânduse sub aceleși scrutări. Și ii vor simți că sunt frați, și își vor întinde brațile lor. Și într’o dulce și naivă stransare își vor zlce, că-i bine de a fi împreună și a se iubi. Măriele Lor Domnul și Dorana, deși timpul este frigurosu și furumosu, urmeze regulatu băile de mare și sănătatea Inălțimelor Lor este destul de satisfectare. Mercuri, 21 Aug., Măriele Lor au fostu invitate le castelul d-lui Brasset unul din membrii parlamentului, unde au dijunatu A doua A Jpi. Inălțimele Lor au mersu prin Londra la Oxford, una din universitățile cele mai importante ale Englitezei Distinsul profesore Max Müller, cunoscuții prin uvragiele séle asupra Sanscritului, a arâtatu in detail tote colegiurile cu edificiurile cuprinse ale acestei mari universități. In aceeași zi, sora Măria Sa Domnitorul a fost invitat la masa profesorilor care fac parte din colegiul intitulat „Colegiul tuturor sufletelor“, și care se numesce AU-Souls-College. Prânzul a avut loc la ântâia sală de onore a acestui colegiu, toți profesorii purtând costumurile de ceremonie ale universității. Vineri, 23 August, după ce înălțimea Sa a visitat imensa bibliotecă a acestei universități a plecat la St. Leonard’s, unde a sosit sora in deplină sănătate. Mercuri, ‘28 Aug., in urma invitațiunii făcută de D. Leweson Gore, fratele fostului ministru al afacerilor străine Lord Granwle, Măria Sa Domnitorul a mersu la reședința sa de vara lângă Dorking unde a prânzitu, și petrecându acolo noptea s’a întorsu a doua zi după dej unu la St. Leonard’s. FOI LETOMU BELLA-ROSA (Urmare). — 0 relua La Reroute, micul baétuc în stare se dormă doue deci și patru de ore dacă’lu vomu lăsa ’n pace. Pe, cându vorbiau încă se audi în stradă galopul răpede alu unui calu. Ochii de mâță a lui La Deroute recunoscură ’ndată pe cavalerul care vena cu mare grabă. — D. de Charny murmură elu. — Bine Ilise D. de Pomereux, tigrul după lupi. După trei secunde, uă lovitură violentă sgudui porta otelului, uă altă lovitură o urmă brusca. — Iane, relua contele adresându-se la unul din lachei, țeapă luminare, deschide ușa, și condu la mine pe persona care bate. Pe ea singura, aușii ? Lacheul se plecă și eși. — Ce strigă La Deroute, introduceți pe inimi cu în cetate ? — Cum veli, bietul meu camarada, și pe de-asupra mai puțu și garnisana la arestu. La Deroute se uita la conte cu ochii boldiți. La arestu,lceți ? — Colo, In odaia megieșită, unde vei petrece în companie cu Bella-Rosa, relua D. de Pomereux. Sfirșindu aceste cuvinte, deschise uă ușă ascunsă in draperii și introduse pe căpitanu și pe sergentu într’uă odăiță unde era unu patu de repaosu. — Viséze, mediéze seu dormi dacă vrei, adăogi elu înturnându-se spre La Deroute ; dar mai alesu se nu vorbesci decâtu dacă vei fi Întrebata. Contele strînse din nou mâna lui Bella-Rosa și trase ușa după densul. Unu vuetu de pași se audia pe scări. — D. de Charny strigă lacheul deschidendu ușa favoritului. D. de Pomereux aréta cu gestul unu scaunu lîngă sobă. — E cam pre târziu pentru a face năvisită, domnule, țlise elu d-lui de Charny cu curtoasie, dar visetele d-vóstre suntu așa de rare încâtu n’amu a mĕ inchieta de óra ce alegeți. — Nu e nici cum vă visită, domnule conte, e uă afacere care mĕ aduce, respinse D. de Charny. Puțin importă motivul, presența d-vóstră ’mi e de ajunsu și sunteți bine venitu. y Credu, domnule, că cunosceți grava rațiune care m’a condusu în oțelul d-vostră la uă óra așa de înaintată a nopței ?— D-țeul meu se impule domnule de Charny, aveți uă politică așa de profundă, și eu sunt așa de prost în partea acestei politici, încâtu ați face pote mai bine se’mi esplicați rațiunile d-vóstre. Ași pute căuta trei ore făr’ a găsi nimicu, dacă m’oți lăsa la singurele mele meditațiuni. D. de Charny înțelese bine că D. de Pomer. nu glumia, dar se continu. — Atunci, domnule, voiu fi scurtu. — Asculta cu totă luarea aminte, domnule. — Unu omă s’a refugiatu în astă nópte la d-vóstre. — Dați-mi voie ; aru fi mai e sactu a ijlice că unul din amicii mei mi-a făcutu visită; o sciți cu visitele se făcu în on-ce oră. — Acestu omu e unu rebelu contra legilor regatului. — D-tleul meu 1 legele suntu câte odată așa de complesante ! — Elu s’a revoltatu contra autorității ministrului care represintă pe rege. — Ceea ce’mi place la d-vostră, domnule de Charny, este ca nu se pate cineva acusa cu flatați regalitatea. Asta'i pre frumos într’unu timpu când sunt așa de puțini omeni sinceri. — Adine are chiar, urmat de Charny care eraotărîtu a nu se opri la epigramele contelui, acestu omu a ucisu aprope de aici pe unul din soldații Majestății Séle. — Ve ceru ertare, bunul meu domnule de Charny, sunteți bine încredințatu câ acela era unu soldatu ? Soldații au ei obiceiu de a se lua [noptea pe urmele omenilor ca cei care’ți taie punga de la brâu ? Dac’aru fi vr’uă ordonanță nouă asupra acestui sufetu, ași fi într’adever curiosu s’o cunoscu. — După acestu asasinatu... — Unu duelu, domnule. — După acestu asasinatu, relua cu răcelă d. de Charny, ucigașul a sărit.u în oțelul d-vóstră, unde’lu ați primitu. — Pre lége mea, scumpul meu domnu, v’o mărturisescu câ n’amu nici cum obiceiu a da afară pe cei care vinu se mé vedă. — Acestu omu e aici. — Mi se pare chiar câ are gându a petrece aici și nóptea. — Acumu, domnule conte, viu se arestezu pe acestu crimiminalu de Statu, și mi’lu veți da îndată. Sfîrșindu aceste cuvinte d. de Charny se sculase, d. de Pomereux ședea pe fotoliul seu. — Dați’mi voie, domnule, dise elu cu aerul unui omu forte plinu de mirare, în tóte aceste e uă gravă erore, și ținu se mé esplica. Aveți plăcere se-mi dați încă trei minute ? D. de Charny se uita la conte, elu nu greia unde vrea s’ajungă dar presupune că cursă sub aceste cuvinte: — Vorbiți, domnule, îi lise elu. — O! voiu fi scurt ca și d-vostră, bine-voiți numai a vere-I lua locul; suntu pre obosita și dacă ați sta în piciore ma ți sili se me scolu, ceea ce nu aru supera multu. ochi. D. de Charny se puse arăși rosu, mânia începe a’i luci în — Cu D. de Charny amu onore se vorbescu ? urmâ d. de Pomereux. D. de Charny sări de pe scaun. — Aveți gustu de glumita, domnule ? str gu elu. — Nici de cum amu gustu de vorbit, dacă o permiteți. — Atunci ce însemneze acésta întrebare ? — Ea ínsemneza numai cu d. de Charny, onorah. d. de Charny pe care amu avutu de atâte ori plăcerea aluintelui la d. de Louvois, nefiind nici locotenenta criminal, nici consilieru alu parlamentului, nici procuror la Chatelet, ne avéndu în fine nici uă funcțiune de justiție, u are dreptul a aresta pe oricine aru fi, D. de Charny își mușcă buzele. — Cu tóte aceste, urmâ d. de Pomereux cu același sânge rece, dacă, în timpul celor câte-va zile câtu amu fostu lipsita de compania d-vostră, veți fi intrata în magistratură, bine-voiți a mi o spune, și mă veți vede forte dispusa a mĕ înțelege cu d-vostră. — He domnule ! nu’i necesaru ca cineva se fie magistrata pentru a avea dreptul de a aresta unu miserabilu strigâ d. de Charny care turba de mânie. — Acestu miserabilu e dintre amicii mei, domnule, și încă dac’ași consimți a’iu da, nu trebue s’o făcu decâtu cu buna solie. — Ei bine ! nu suntu de casa D-lui de Louvois ? — Far’ imbiélá. — N’amu iată încredrea sa ? — Se bce. — Nu m’a însărcinatu elu cu uă sută de misiuni mai importante decâtu acesta ? — Desiguri. — Și mai eștați ? — Nici de cum. — In fine! strigă D. de Charny ca unu omu descărcații de uă mare greutate. Caudu cine va i așa de bine cu unu ași de mare ministru are în totu de’una asupră’i un mic ordin, uă scrisori, uă împuternicire cea mai mică bagatelă, îmforioșați’nu puterile d-vóstre, și totul se va arangia după mulțumirea nostră mutuală. D. de Charny era deja palidu; fumălu făcu vânata. D. de Pomereux, care arunca asupră’i unu ochiu pătrundetoru gâcise bine ca în graba lui de a urma pe Gargouille. D. de Charny mi luase asupra și nici uă hârtie care se’i potâ conferă uă putere oficială. — Asceptu, relua contele. D. de Charny se sculă dintr’uă săritură.