Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-09-12 / nr. 76

Di si causa sărbătorii de SAm­­­­bata fiind tipog rasia închisa­­r. nostru de Duminica nu va pu­te apare. BELA-ROSA romanul care se publica in foi­­letonu­l nostru va esi de sub presa in cursul septembriei, in done volumuri ca de trei­ died­ ■cale, si va fi depusa spre ven­­diare la administratiunea aces­tei foi, ca premiu de 5 franci. Publicarea acestui roman in foiletonul „Curierului” um­eze încă vr’un dove inni. Ad­mi­n­is­tra­tiun­ea. Fem­eea. Omul este amoriul inteligenței, fem­eea este inteligența amoriului. Fem­eea este repaosul și complă­­cerea lui Dumnezeu, finele revela­­țiunei și corona lucrărilor sale. Fem­eea este mai nainte de om, pentru că ea este mamă, și omul trebue s’o onoreze, pentru că ea naște cu durere. In esența lui Dumnez­eu, inteli­gența este naintea amoriului; vise in manifestațiune, amortul propă­­•iește inteligența. Amil îi­­ r.­­(­ P­RECI­URI­LE ABON­AME­NTULUI: Pentru lass­ pe an............20 franci , , „ semestru. 10 , . » * trimestru . 5 . Pentru districte pe an ... 24 frânci. . . semestru . . .2 . 0 . trinestru . 6 „ Pentru Austria 30 „ Italia 40 „ Franța itt Inn Mr.F lasst Joi 12 Septem­bre 1874 cea Intereselor Generale Proprie tar iu si Administrator e: Vii* SitítiíM88€MM* Hedacțiunea și Administrațiunea In localul Tipografiei A. Bemann In lmssl SC3-A-UL.«raww'm»*.■&« j»a jss. un hss. Apare Joia si Dominica INCERȚI UNI și RECLAME rendu HO bani Sciri locale I leu a viiNPînmi h-AN UNGI URI LE Pagina l-a 50 bani. . IU 30 . . IV 10 . Epistole nefrancate nu primescu Manuscrisele ne­publicate se­vera arde 30 bani _______________________________________________lin ■Ml—MIMI—ÍI • —lawa—U ■M—BgBgwăwap» — m^L-w-nrurm mmimmm ------. n r||| „II, , —, ---------r~TTTTl 1—mrwTBMM Consiliul general de instrucțiune. Sumarul ședinței anteia și a deschiderei con­siliului generale de instrucțiune pentru perio­dul trienal, începetor de la 1 Sept. 1874. La orelele diniei, D. T. Maiorescu, ministru cultelor și instrucțiunei pu­blice, asistat de d-nii Al. Orăscu, Al. Odobescu și Th. Rosetti, membrii con­siliului permanent, urcându-se la tri­­­bună rostesce urmatorele cuvinte de deschiderea sesiunei ordinare a consi­liului general pe anul 1874. Domnitor. După o­ întrerupere de 3 ani, con­siliul general al instrucțiunei este din nou convocații. Indeplinindu ast­fel prescrierele legei, I am tot­ uă­dată onorea a supune des­­cri­ierii dv. L Noua programă a studielor în lycee. II. Programa studielor in gimnasiile reale, a cărora înființare va îndeplini să facună simțitore in învățământul nostru. Dacă ve va remâne timpu, voiu a­­vea onore a vă consulta asupra mo­dului celui mai nimeritu de a intro­duce scólele normale in organismul in­­strucțiunei publice și de a regula ra­portul între prefecturi și revisorare. Pentru a asista la deliberările dv, am delegatu pe membrii consiliului permanenții d-nii Al. Orăscu, Al. O­­dobescu și Th. Rosetti. In puterea art. 25 din legea asupra instrucțiunei declara deschisă sesiunea Consiliului general pentru anul 1874. Ministru, T. Maiorescu­. In urma acestora D. ministru, con­form art. 22 din lege și art. 1 din re­gulamentul Consiliului, delegă dreptul de președință Pro Sf- Sale Melhisedec, episcopul Dunărei - de-Jos. D. președinte invită ca secretari pro­­visori pe d-nii C. Troteanu și G. Mi­­hailescu. Facându-se apelul nominal răspund presenți 20 și anume: Pro Sf Sa Mel­hisedec, episcopul Dunărei-de-Jos; Pr. Sf. Sa Naniescu, episcopul de Argeș ; D-nii Em. Bacaloglu; G. A. Urechiă; Miltiade Toni ; Barbu Constan­tinescu ; P. Poni; 1. Romanescu ; Emil Tocarski; G. Popovici; P. S. Aurelian; M. Ca­­putinanu ; Ed. Wachman ; Ed. Candela; G Bardasari; C. I. Stăncescu ; C. Tro­­teanu ; G. Mihailescu ; G. Eustmiu si G. Iulian. Absenți: D-nii A. Crețescu ; N. Mân­drea ; G. M. Fontanin ; I. A. Darzeu ; D. Valerian ; major Dimitrescu ; Gr. Măndru; B. Șaicaru ; I. Melicu și D. Oltenu. STIL VNECH U piu A I PATRONUL. pILEI Ka«»r>Uil s«r«l». 9in«l Sor»l» STL NOU piUR PATRONUL PILEI R«m­ilor S*r«lu | Apam, Sm­.iB­ Z = gipxKWVBK........................................................... ■■■■ " ~~T~" 'H> ■ '»»X Sp“ 111 15 Sept. 3 skptFnvSb =. ' ~ .....•— ~oB~.~LmT---­ * y Duminică.. ț-|-­ i'&n­seort*» M. Doiiinului 5 44 I­6 2 ■ la 6 ore 24 mn a 20 Duminică. D. 17 Eustachiu 5 44 6 2 “ 9 Luni. Sf. Iochim și Ana 5 45­­ 6 1 dim. Lumina * 21 Imar Evang. Mateiu 5 45 5 5 1 »■ 10 Marți. Sf. Minodora, Mitrodora Si Nim. 5 46 5 59 plină cu timp 7 22 Marți. Maurițiu 5 46 5 69­­* 11 Mercuri. Cuv. Teodora 5 48 5 51 t­ingu. și puți­ *­ 23 Mercuri. Tecla I. 5 48 5 57 *­ 12 Joi. St. Martir Autonom 5 50 5 55 uă plaie. p4 Joi. _ Robert 5 50 5 55 *** LS Vineri. Sf. Mart. Cornilie sutas 5 51 5 53 25 Vineri. Cleopa 5 51 5 53­ 14 Sâmbătă. (1) Inalt.­tron Sf. Cruci (post) 5 50 5 51 . ______26__________Sâm­­bătă. Ciprian___ ____________ _________ 5 50 5 51 Pentru acesta fem­eea este mai multu de­căt omul în­ lume. Ea de asemenea a fost mai na­­inte de­căt omul în pacatu și în glorie ; ea ș’a dat viața pentru li­bertate, și omul ș’a dat viața sa pentru deusa. Ast­fel ea s’a făcutu Dumnezeu absorbindu’i ființa într’o rația a di­­vin­ităței, și omul a ved­ut’o atunci așa de frumosă, în­cât a adorat’o. Dară curând șerpele s’a lunecatu in inima ei, și omul a vrut se dis­pute divinitatea companionei sale. Așa dată, fiindu­că amoriul nu râvnește, el nu s’a putut servi de amoriu , ci a alergat la putere. Și el s’a resburatu de captivita­tea inimei sale îm­cătușindu cu bru­talitate mânele cele delicate al re­ginei sale. Și fem­eea a fostu o mamă de dureri lovită de mâna fiilor sei. Și el cu o putere materială și oarbă a domnit preste aceea pe care amoriul seu este silitu a o numi Doamna sau iubita sa ! Și femeia a fostu ca și Hristos care a cuceri­ti­ lumea prin răbda­rea sa în dureri. O Eva / te salutu și te ador în căderea ta triumfală ! O Mario­­ te salut și te ador în lacrimile tale! Căci tu ar fost răstignită mai na­inte de Iisus, și tu muriști pentru el în tóte filele, mai nainte de a nu muri el pentru tine. Dară tu împreună cu el veți în­via glorios, și veți petrece î­n glo­rie vecinica vóstra unire. Moisi, numi pe Dumnezeu, Dom­nul seu. Iisus l’a numit părintele seu; și eu voiu Ilice o Maica-a me. Israil s’a temut de Domnul și l’a servit; creștinii au onorat pe Ta­tăl și s’au supusu pănă la mórte dupre exemplul Fiului. Inse fiii Evei celei none vor a­­dora și iubi pre masca lor în dul­­cețile spiritului de amoriți. Și mama îi va purta în brațele sale, îi va mângâe cu dismerdările sale și-i va adormi pe inima sa. Și toți omenii vor fi simpli și blând­i ca copiii cei mici, și ii se vor videa cu toții sub­ilind la ace­­lașu surisu și grupânduse sub ace­­leși scrutări. Și ii vor simți că sunt frați, și își vor întinde brațile lor. Și într’o dulce și naivă stransare își vor zl­ce, că-i bine de a fi îm­preună și a se iubi. Măriele Lor Domnul și Dorana, de­și timpul este frigurosu și furu­mosu, urmeze regulatu băile de mare și să­nătatea Inălțimelor Lor este destul de satisf­ectare. Mercuri, 21 Aug., Măriele Lor au fostu invitate le castelul d-lui Brasset unul din membrii parlamentului, un­de au dijunatu A doua A­ Jpi. Inălțimele Lor au m­ersu prin Londra la Oxford, una din universitățile cele mai importante ale Englitezei Distinsul profesore Max Müller, cunoscuții prin uvragiele séle asupra Sanscritului, a arâtatu in detail tote colegiurile cu edificiurile cuprinse ale acestei mari universități. In aceeași zi, sora Măria Sa Domnitorul a fost invitat la masa profesorilor care fac parte din colegiul intitulat „Colegiul tuturor sufletelor“, și care se numes­­ce AU-Souls-College. Prânzul a avut loc la ântâia sală de onore a acestui colegiu, toți profesorii purtând costu­­murile de ceremonie ale universității. Vineri, 23 August, după ce înălți­mea Sa a visitat imensa bibliotecă a acestei universități a plecat la St. Le­onard’s, unde a sosit sora in deplină sănătate. Mercuri, ‘28 Aug., in urma invita­­țiunii făcută de D. Leweson Gore, fra­tele fostului ministru al afacerilor stră­ine Lord Granw­le, Măria Sa Domni­torul a mersu la reședința sa de vara lângă Dorking unde a prânzitu, și pe­­trecându acolo noptea s’a întorsu a doua zi după dej unu la St. Leonard’s. FOI LETOMU BELLA-ROSA (Urmare). — 0­­ relua La Reroute, micul baétu­c în stare se dormă doue deci și patru de ore dacă’lu vomu lăsa ’n pace. Pe, cându vorbiau încă se aud­i în stradă galopul răpede alu unui calu. Ochii de mâță a lui La Deroute recunoscură ’ndată pe cavalerul care ven­a cu mare grabă. — D. de Charny­ murmură elu. — Bine I­­lise D. de Pomereux, tigrul după lupi. După trei secunde, uă lovitură violentă sgudui porta otelu­lui, uă altă lovitură o urmă brusca. — Iane, relua contele adresându-se la unul din lachei, țea­pă luminare, deschide ușa, și condu la mine pe persona care bate. Pe ea singura, aușii ? Lacheul se plecă și eși. — Ce­ strigă La Deroute, introduceți pe inimi cu în cetate ? — Cum ve­li, bietul meu camarada, și pe de-asupra mai puțu și garnisana la arestu. La Deroute se uita la conte cu ochii boldiți. La arestu,­­l­ceți ? — Colo, In odaia megieșită, unde vei petrece în companie cu Bella-Rosa, relua D. de Pomereux. Sfirșindu aceste cuvinte, deschise uă ușă ascunsă in draperii și introduse pe căpitanu și pe sergentu într’uă odăiță unde era unu patu de repaosu. — Viséze, medi­éze seu dormi dacă vrei, adăogi elu întur­­nându-se spre La Deroute ; dar mai alesu se nu vorbesci decâtu dacă vei fi Întrebata. Contele strînse din nou mâna lui Bella-Rosa și trase ușa după densul. Unu vuetu de pași se aud­ia pe scări. — D. de Charny­ strigă lacheul deschid­endu ușa favoritului. D. de Pomereux aréta cu gestul unu scaunu lîngă sobă. — E cam pre târziu pentru a face năvisită, domnule, țlise elu d-lui de Charny cu curtoasie, dar visetele d-vóstre suntu așa de rare încâtu n’amu a mĕ inchieta de óra ce alegeți. — Nu e nici cum vă visită, domnule conte, e uă afacere ca­re mĕ aduce, respinse D. de Charny. Puțin importă motivul, presența d-vóstră ’mi e de ajunsu și sunteți bine venitu. y Credu, domnule, că cunosceți grava rațiune care m’a con­­dusu în oțelul d-vostră la uă óra așa de înaintată a nopței ?­­— D-ț­eul meu­­ se impule domnule de Charny, aveți uă po­litică așa de profundă, și eu sunt așa de prost în partea acestei politici, încâtu ați face pote mai bine se’m­i esplicați rațiunile d-vós­tre. Ași pute căuta trei ore făr’ a găsi nimicu, dacă m’oți lăsa la singurele mele meditațiuni. D. de Charny înțelese bine că D. de Pomer. nu glumia, dar se continu. — Atunci, domnule, voiu fi scurtu. — Asculta cu totă luarea a­minte, domnule. — Unu omă s’a refugiatu în astă nópte la d-vóstre. — Dați-mi voie ; aru fi mai e sactu a ijlice că unul din ami­cii mei mi-a făcutu visită; o sciți cu visitele se făcu în on-ce oră. — Acestu omu e unu rebelu contra legilor regatului. — D-tleul meu 1 legele suntu câte odată așa de comple­­sante ! — Elu s’a revoltatu contra autorității ministrului care repre­­sintă pe rege. — Ceea ce’mi place la d-vostră, domnule de Charny, este ca nu se pate cine­va acusa cu flatați regalitatea. Asta'i pre fru­mos într’unu timpu când sunt așa de puțini omeni sinceri. — Adine­ are chiar, urma­t­ de Charny care era­otărîtu a nu se opri la epigramele contelui, acestu omu a ucisu aprope de aici pe unul din soldații Majestății Séle. — Ve ceru ertare, bunul meu domnule de Charny, sunteți bine încredințatu câ acela era unu soldatu ? Soldații au ei obi­­ceiu de a se lua [noptea pe urmele omenilor ca cei care’ți taie punga de la brâu ? Dac’aru fi vr’uă ordonanță nouă asupra a­­cestui sufetu, ași fi într’adever curiosu s’o cunoscu. — După acestu asasinatu... — Unu duelu, domnule. — După acestu asasinatu, relua cu răcelă d. de Charny, uci­gașul a sărit.u în oțelul d-vóstră, unde’lu ați primitu. — Pre lége mea, scumpul meu domnu, v’o mărturisescu câ n’amu nici cum obiceiu a da afară pe cei care vinu se mé vedă. — Acestu omu e aici. — Mi se pare chiar câ are gându a petrece aici și nóptea. — Acumu, domnule conte, viu se arestezu pe acestu crimi­­minalu de Statu, și mi’lu veți da îndată. Sfîrșindu aceste cuvinte d. de Charny se sculase, d. de Po­mereux ședea pe fotoliul seu. — Dați’mi voie, domnule, dise elu cu aerul unui omu forte plinu de mirare, în tóte aceste e uă gravă erore, și ținu se mé esplica. Aveți plăcere se-mi dați încă trei minute ? D. de Charny se uita la conte, elu nu greia unde vrea s’a­­jungă dar presupune că cursă sub aceste cuvinte: — Vorbiți, domnule, îi­­ lise elu. — O! voiu fi scurt ca și d-vostră, bine-voiți numai a ve­re-I lua locul; suntu pre obosita și dacă ați sta în piciore ma ți sili se me scolu, ceea ce nu aru supera multu. ochi. D. de Charny se puse arăși rosu, mânia începe a’i luci în — Cu D. de Charny amu onore se vorbescu ? urmâ d. de Pomereux. D. de Charny sări de pe scaun. — Aveți gustu de glumita, domnule ? str gu elu. — Nici de cum­ amu gustu de vorbit, dacă o permiteți. — Atunci ce însemneze acésta întrebare ? — Ea ínsemneza numai cu d. de Charny, onorah. d. de Char­ny pe care amu avutu de atâte ori plăcerea alu­intelui la d. de Louvois, ne­fiind nici locotenenta criminal, nici consilieru alu par­lamentului, nici procuror la Chatelet, ne avéndu în fine nici uă funcțiune de justiție, u are dreptul a aresta pe ori­cine aru fi, D. de Charny își mușcă buzele. — Cu tóte aceste, urmâ d. de Pomereux cu același sânge re­ce, dacă, în timpul celor câte-va­­ zile câtu amu fostu lipsita de compania d-vostră, veți fi intrata în magistratură, bine-voiți a mi o spune, și mă veți vede forte dispusa a mĕ înțelege cu d-vostră. — He domnule ! nu’i necesaru ca cine­va se fie magistrata pentru a avea dreptul de a aresta unu miserabilu­ strigâ d. de Charny care turba de mânie. — Acestu miserabilu e dintre amicii mei, domnule, și încă dac’ași consimți a’iu da, nu trebue s’o făcu decâtu cu buna solie. — Ei bine ! nu suntu de casa D-lui de Louvois ? — Far’ imb­iélá. — N’amu iată încred­rea sa ? — Se­­ bce. — Nu m’a însărcinatu elu cu uă sută de misiuni mai impor­tante decâtu acesta ? — De­siguri­. — Și mai eș­­­tați ? — Nici de cum. — In fine! strigă D. de Charny ca unu omu descărcații de uă mare greutate. Caudu cine­ va i așa de bine cu unu ași de mare ministru are în totu­ de’una asupră’i un mic ordin, uă scrisori­, uă împuterni­cire cea mai mică bagatelă, îmforioșați’nu­ puterile d-vóstre, și totul se va arangia după mulțumirea nostră mutuală. D. de Charny era deja palidu; fum­ălu făcu vânata. D. de Pomereux, care arunca asupră’i unu ochiu pătrund­etoru gâcise bine ca în graba lui de a urma pe Gargouille. D. de Charny mi luase a­­supra și nici uă hârtie care se’i potâ conferă uă putere oficială. — Asceptu, relua contele. D. de Charny se sculă dintr’uă săritură.

Next