Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-01-01 / nr. 1
Mai avim venitului anual al bunurilor destinate a se vinde uu va întrece suma de 12.000 lei pentru fiecare bun in parte. Venisarea acestor bunuri se mărginesce, prin legea de față, la suma de 1> milione lei. Ratele provenite din acesta verisare se vor versa la <aa de amortisare. b) Renta rescumpărată de cătră casa de amortisare. Art. VI. Casa de amortisare rescumperă, după cursul filei, rentele și se stinge definitiv. Nu va începe rescumpararea de cât dupa ce se va stabili o Bursa în condițiunele cerute de asemenea instituțiune. Art. VII. Administraținea casei de amortisare se pune sub privigherea comitetului casei de depuneri și consemnațiuni și sub controlul ministrului de finance. Art. VIII. Fondurile alocate casei de amortisare prevăzute la art. 5, in nici unu casa și sub nici unu motiv, nu potu fi distrage de la destinațiunea lor. Art. IX. La finele fie-cărui anu casa de amprtisare va publica prin Monitorul oficial resultatul operațiunii sale. Marți 24 Decembre la orele drum. diminața, înalt Prea Sântia Sa Mitropolitul Primatu, incunjurat de inaltul daru, s’a infăcișatu la Palatu cu sântele icóne, și, in presența I. I. L. L. Domnului și Domnei, a făcutu rugăciunile obicinuite, in ajunul milei misterei Mântuitorului. După acesta, Inuit Prea Sânția Sa a luatu dejunul împreună cu Măriile Lor. Măriile Lor Domnul și Domna, in timpul sântelor serbători, n’au primit in audiență. Tribunalul de Ilfov secțiunea l ia in iute de a’și lua anță a cercetata procesul școlarilor, care s’au incercatu Se descopere statua lui Mihaiu Bravul. El a osânditu pe copii la inchisóre colecționidă de șa îe luni. Acésta sentință n’a pututu de câtu ,se primescă desabrobarea numerosului publicu ce umplea sala de de tert. Curtea juraților din Bucuresci a cercetat și procesul de calomnie intentata d-lui Pandele Băă<anu, fosta geranta aici limulnului, pentru nisce defundări făcute prin acesta țiiaru in sarcina formései polițe biotice. Ji mal convingându-se că cele deoeminate de țirul Homdnus erau adeveratu, a pronunciatu verdictul seu de achitare. Cu începere dela 30 Decembre navigațiunea vaporelor pe Dunărea au încetatu. Linia căei ferate Piteșci Severin s’a primițu de cătră Guvernul și s’a datu lircubițiunei. «8saroaaB LB ssB3 i8sm2asiar in3 iaB^6i8aK««*uaB» CHUMICA EXTERNA Republica spaniole, după cum ni-o anuncia un telegramă pe care am publicat’o in Nr. nostru precedenții, ș’a făcuta traiul. Don Alfons, fiul Isabelei s’a proclamata de rege al Spaniei sub denumirea de Alfons XII. Restaurațiunea Burbonilor in Spania se datoresce numai armatei. Trebue se o spuneam iise ca și atitudinea populațiunei a contribuitu multu la succesul mișcării, astfel iu ca ea s’a efectuatu faț’ de cea mai mică vărsare de sânge. Ceiu d’&nteiu omn, care a ridicatu drapelul in averea fiului reginei Isabela, a fostu generalul Martinez Campos, in fruntea a doua regimente. La acesta scrie totalul armatei, părăsindu operațiunile contra carliștilor, de năcam dată s’a aietatu ca pornesce se urmarésiu pe resculați, dar in realitate s’a dusu se fraterniseze cu dânșii. In a eégio si Martinez Campos a intratu in Valencia, unde locuitorii, după exemplul soldaților, proclamară pe don Afons. Totu atunci armata din centru, iuiciată de mai ’nainte, făcu și ea asemuia. La Madrid, unde era orecare temere din partea republicanilor, trupele fuseseră consemnate ’n căsărmi, se arestă căpitanul generala, mai multu de formă, și preste puțin intrega garnisonă imită esemplul armatei din centru Telegramele din Medrida anunciă ca liniștea cea mi absolută domnescă? in tot peninsula. Țara care are grótă de carliști, nu vrea se refuse nici unul din cele Rlte partide mijlocul de a’i învinge. E i se resemneze și ascepta. Dar entusismul și încrederea dau greși și nu păru a renasce tocmai curându. Serrano, din adesiunea căruia se siliseră a face mare vutetu, s’a mulțumitu a resemna puterile sale dujă, ce’și a constatata neputința și s’a condemnatu la esiru. Gastelar va face totodată depeșa priimită de regina Isabela, despre proclamarea fiului seu ca rege aluispaniei, Madrid, 30 Decembre metitul nopfei. M. S. regina Isabela da Burbon la Paris. ,,Armatele din centru și de la nord, precum și garnisonele din Madrid și provincii au proclmatu pe Alfons XII rege alu Spaniei. Madridul și tele orașele peninsulei respundu la acesta proclamai cu semnele celui mai mare entusiasmu.1’ „Rugăm pe Majestatea vóstrasa binevoieo ca a face să parvină acesta nou-^ ---undo s î ' .tu.“4. ..Fel Ü . .ț •' . .? main. M jestânie > cn j. lin. t ; ' un tu mare obținut fără vărsare de sânge.* . era:“ 'astillas.“ „Incign•" .>liea iu Nr. sei de la • ie. n ..tu imitarea corespi cvă •' ’ rono la 31 De uva: In c pe lui, seréie a și radiosu ca pentru a face umy contrastu cu inacțiunea aord A-o6-tă de ui eeii anului e aset .. și , lomniei lui Al ■ XII. i cu virtutea I eior de centru, Jam’i nei din M: di id Etită leneș.i no gave milu a publicații alii testul ei a trebuit e . . Spaniei. Escelența Sa i generam alu Madridu [UNK] 'i . uit Primo de Rio , > .'o ... , ama urmatóre „Armatele de patru și de Nord, garnisi 1 n ăi Sic >iei. in celelalte provincii au ooisivi tu pa don Afonsi Spaniei ; M .drid I și . <■ ■di șînde acestu fact,u este dfțoscut ’in primessis cu unu entusiastul iniensu. Ducele de la Torre, in vedeta atitudinei armatei,a Kciamlu i se opune lumșcare. D » = i im', mai i inscri ace tănul officialu alu provin ș<i . >sti astă nópte, *ăci i- i bl Hvui réra guvernstu lui nuă peșă de la mini'tru car jia cu liniștea domnesc^ pretutîtraenit cu Martinez Campe Alli diminé du trompetele au cântatu boreie in Logrono, ama aflat cu unu ordinu dekul alu șefului corpului »1 doilea trebuia se fie citit soldaților. IntrNdevea companiei făcur ms XII pe troi a vede cineva agrehau pe sonțțiunea: “ protestații ndu-se unii pr Ertă ordinul d ții alu armatei de Nord. Ordin generaliilui 31 Dec. 874, la Lagrono. Soldați. Armata din centru, grinsona din Madrid, și in acelu momente Spania vitrigi, au proclamat pe don Afons XII De astăzi țineț unu strigăt« de resbeu care va ridia entusiasmul vostru și care ve va conduce la victorie, pentru că acestu strigiu insemneze ordine și libertate , ela < dovada sigură pentru regenerarea etriei. Soldați, trăiască Alfons XII! Acesta prolamațiune ’i urmată de instrucțiunea deosebită pentru șefii de corpu, in scopu de a aduce faptul la cunuseria trupelor. Totul este subsemnata : Pedro SSiaiz Dana., Șefii de statu-major a armatei de Nord. Representantul militaru alului don Carlos VII a primitu din Toloso următórea telegramă : „1 Ianuariu.— Oficialu.— Pronunciamiento alfonista nu aduce nici uă schimbare in situațiunea carlistă. Armata nódra va fi întărită și acea a inimicului slăbită prin anésta schimbare. Câtu pentru viitoru, lupta se va termina prin arme pe câmpul de bataie.“ Uă telegramă datată din Paris la 2 Ianuariu zice că prințul Alfons a acordat a uă amnistie complectă tuturor carliștilor, și că Noul guverna s’a recunoscutu deja de către Belgia. Regele Belgiei a telegrafitu însuși pentru a oferi felicitările sale noului rege. Corespondintele țiarului Morning- Post din Berlin scrie la acestu cjiaru, cu data 4 Ianuariu, cu recunoscerea noului guvernu spaniolii de către guvernul germanu, e considerată ca uă chestiune de timpu. D. Bisoon, minister Spaniei acreditat« pe lângă curtea din Berlin, nu’și a datu demisiunea, după cum se răspândise zgomotul mai autern , din contra elu ’și a pusu serviciile la disposițiunea regelui Aisoue. Standard a primitu depeși urme tare de la corespondintele seu din Paris: „3 Ianuariu, „Amu avut a uă conferință particulară cu regele Alfons. Elu’mi a spusu ca doresce se stabilescă relațiunile cele mai amicale cu Anglia prin mijlocul tratatelor diplomatice și comerciale. El nu va uita niciodată primirea binevoitóre ce i s’a făcutu in Anglia. Mulțumesce presei conservatrice engleză și speră a fonda in Spania instituțiuni isemine cu acele care'esteră in Anglia. Hoți S' bestie '-Durbon și lÉhoele de Montpensier au sositu și au fostu primiți de rege rusi după mutații. „Principele Albert de Monaco a trimișii regelui un depeșă prin care’i oferă Serviciile sale in armata spaniolă“. Timesul publică uă depșă din Philadelphia care dlce : Aflămu din Washington ca s’au trmisit instrucțiuni ministrului Statelor Unite din Madrid in scopu de a recunosce noul guverna îndată ce don Alfons va fi ’n Madrid. Uă telegramă din Versailles de la 6 ianuarie, conține urmatórele: Adunarea a votatu menținerea stării de asediu in Algeria. S’u cititu vi .nuri, mu n. alu mareșalului Mu.-Mahon, pi’i.Y'titie se inscăi cinézé ■ ’ .iul a cere Adunínu se puse sa ulmuior v.IV., intre ședința apropiată, proiectul de lege pentru i* doua cameră, a cărei necesitate constă in a desvolta interesele conservatore, mai cu sema in facia eventualităților, lAndu Adunarea ar decide se dea locul unei nnoi Adunări, sau când puterea esecutivă ar usa fie dreptul ce reclamă de a recurge la judecata, țării, prin disolvare. Mesagiul crede, in privința transmiterii puteriioru că trebue a se lăsa adunărilor din 1880 intrega libertate de a determina forma guvernului. Apoi <zice că in caș 11 de marte a mareșalului in inte de 1880, Adunarea va pute dede ea ânsăși dacă trebuie a mențin ecuala stare de lucruri până la 1880. După să vină dezbatere, Adunarea a votatu punerea la ordinea d«1 lei a proiectelor constituționale in urma proiectului de lege pentru senatu și a respinsa, primindu-se prioritatea proiectului de lege pentru transmiterea puterilor, și fixându-se pentru Luni deliberarea proiectului pentru cadre. La finele ședinței camerei de ieri, toți miniștrii și au datu demurimea, conservând portofolurile pentru espicharea lucrărilor. provisoriu, Mareșialele Mac-Mahon s’a pus 11 in relațiune cu mii mulți membri influenți. D. Buffet a fostu rhiamatu la Eg ée. La 4 Ianuar s’a inceputu înaintea juriului procesul contra lui Offenheim fostu directore general al căilor ferate Lemberg-Cernăuți. Offenheim este acusata de fraudă. Citirea actului de a-* pusițiune a durata mai multu de 3 ore A dou..si interogatorul. Societatea politică israelită din Lemberg, numită Schamer Israel, a esclusnd și comunitatea sea pe toți acei membrii cari practica ușura, adică cari speculă cu dobenii !“ Ceti mu in Telegraphul române care apare in Sibiu : Amânarea delegațiunilor pre temna viitóre a produsa sumeróse conjecturi in jinisti că. 5 ’ ântă în tinere jurnale din străinătate alarmeza lumea cu spiri sens ționale și aduca, chiar și cuvinte de ale monarhului nostru in joc, cuvinte cari acele jurne le puuu însele in gura monarhului și susținu că nu a tratatu nici de mai multu nici de miai puțina, decâtu o crisă. Ungaria in primavéra viitóre. Mai in urmă vine 0 fő e nemțescă de aici din loc 1 și dă detailuri despre aceași crisă și adauge și alte cari privescu reforma nuri politice in Orientu. Fóta din locu spune, că regele s’ar fi pronunciatu despre o crisă in Ungaria inca in luna lui Martin. Despre România spune că Domnitorul de acum Se intorse la bulvurdul invidiilor.— D. de Maucombe înK ®, totu nu venise acasă, și deja sórele se pleca pe orientu. — Haide,— murmura gentilomul, — se nu ne mai bate cu capul!—Bieta femeie! nici măcar sicesta consolațiune supremă nu’i va fi acordată... Fâr’ înduoială este comisii uă greșală, dar, D-deule !.. ce espiațiune !... Armand reluă drumul bulvardului Batignolles.— Ite- Tiu tilu vețu scoborându-se din trăsură și se sui răpide în urma lui pentru a se încredința bine dacă se duce la mașă. Barnna Angot merse se deschidă ea-însăși.— 1). de Urmilieu trecu pragul, și apoi îndată, amantul domnișorei dinuberive trase clopoțelul. — Sciți cine-i domnul care a întratu adíneare ?— î trebu Robert pe masă. — De figuru...— E unu personagiu însemnatu... unu viconte... — Potu se ve rogu a’mi spune ce motivu îlu aduce la d-vóstră? — Nu v’ași spune-o, scumpul meu, fiți s guru, dacă discrețiunea mea profesională mi-aru ordona tăcere, dar, aici, nu’i nici unu misteru...— Acest viconte, care’i forte av .tu, vine se vedu pe bieta damă care mare... fie contesa alu cărei barbatu s’a sinucisu astă-nopte, în odaia garnisită Nr. 4...— Vedeți cu casa mea’i onorabil minte cunoscută, și câ primescu frumosă lume ! D. de Grandlieu străbătuse în odaia Clotidei. Domna de Randal, încă mai lividă— deși acesta se păru imposibila— decâtu în momentul cându vicontele se depărtase cu medicul, era cu ochii întorși spre ușă. — D-tal esci, Armand,— murmură ea.— In fine, esci d-tal — Câtu de multu ți s’a prelungite absent»!— incepemu a crede, amicul meu, ca nu te voiu mai vede... —Mai amu așa de puțin timpu... D de Claudlier nu vroia nici cum se spue Clotildei causa lengei sale absențe. In locu de a respunde, își lipi buzele de mâna slabă și rece pe care contesa se silia a’i o întinde. — Preotul m’a părăsita de mai bine de done ore,— reluă luna martiră cu min zimbetu melancolicu. Elu ’mi a luațu tote durerile și tóte mustrările de cuget!... Eroile și greșalele mele, le-a ștersu tote !...— sunt împăcată cu D-dleu .. suntu purificată ca copilul căruia apa botezului i-au ștersu păcatul originate.— „Fii er latăl și binecuvântată* ’mi a clo su preotul. — Potu se mor... — Pentru ce se nu te ’ncerci a trăi ?— îngâna D. d Grandlieu. — Pentru ce cauți a’mi dauă speranță pe care sin gura n’o ai ?— respinse murinda.— se nu mai vorbii de mine...— se ne gândimu la copilul meu, la scumpi orfelină căreia’i vei fi tată...— Armand ! n’ai vedut înci pe fiica mea ..— Ea’i cole, lângă rme..., dórme... Mica creatură se repausa într’adever lângă patu, îitr’unu legam de lozie. .. de Grandlieu o ridica cu delicatesă și o seruii far’ a-i întrerumpe somnul. — Va fi frumosă, credit.. — urma murinda.— Nu sc« dacă trebue se iie bucurii de asta . — Frumuseții pentru că femeie e forte adese ori unu daru fanestu!...■ Preotul, adine óre, a avutu îngrijire de a o stropi ci aghiasmă, dar vei regula s’o botezi..— Cumu vei numi-o ?.. ași vrea se i se deie unu nume frumoșii... — Ii voiu da numele d-tele !...—murmură viconte] înăbușite de lacrimi. — O !nu! nu ! nu alu meu !— Ilise domna de Randal cu unu feliu de spaimă,— nu alu meu !... elu aduc nenorocire...— La monastire avemu uă amică... una singură... O iubiamu multu...— Ea se numia Germina..., numesce pe fiica mea Germina, mi-o promiți ?... — Ți-o promitu !... — O vei iubi multu ?... — Din totu sufletul!.. — Vei fi blându și fragedu pentru densa, o soiu.f m’ai iubitu așa de multu...— Ea nu va simți cu’i orfelină...— Nu va pute regreta pe mumă-sa, fiind cu n’i cunoscut’o nici cum ..— Ii vei vorbi de mine, cu tóte aceste... îi vei spune ca. dac’ași fi trăitu ași fi adorat’o.. — O vei aduce se se ruge pe mormântul meu...— D dei îmi va permite, de colo sus, se o vedu și se’i zimbescu... Sarele pe orizontu se pleca din ce în ce. Deja odaia devenia ’ntunecosă. — Puțin după apusul sorelui,— <jisse medicul. Clotilda slăbia. Ea nu mai vorbia decât cu obosială. De abia murmurile cuvintelor ei nedistinse mai ajungea la urechile d-lui de Grandlieu care, cu tote aceste, se pleca preste patu. Urma uă lungă tăcere. — S’a sfîrșitu ? — se întreba Armand. — Nu, nu era sfîrșitu: bătăile inimei lente și neregulate, nu se opriseră încă; buzele se mișcau, dar fǎr] a articula sunete perceptibile. Agonia ’ncepeu o agonie calmă, lipsită de luptă și de sfâșieri. Deodată murinda se ridica pe patul ei, precum se ridică pe masa unui amfiteatru unu cadavru galvanisatu printr’unu puternicu aparatu de fisică.. — Da’mi copilul meu,— Z‘se ea cu vo ce ^"■'venita arăși aprópe forte. D. de Grandlieu asculta. Contesa îmbrățioșa cu pasiune gingașa creatură care era carne, din carnea ei. — Armand,— murmura ea apoi,— Vei face-o fericită, nu’i așa? Mi-ai promis’o... D. de Grandlieu întinse mâna pe mica fetei cu un simplitate plină de mărire. — Dacă fericirea ei depindă de mine,—respinse elu, —va fi fericită, a jurul—Dacă va trebui se abandonezi, pentru densa partea mea dai bucuriilor, acestei lumi, voiu abandona o, o juru!...— Dacă va trebui se suferii pentru a departa de la densa uă suferință, dacă va trebui se mă sacrificu pentru a o scuti de unu sacrificiu, voiu suferi și mă voiu sacrifica, o juru !... — Iți mulțumescu, Armand !— Il se contena într’unu gemătu,—D-deu te-a auzitu, și eu te credu .. suntu liniștită... sunt mulțumită. .—Tea pe fiica mea... grăbesce-te... câci moru... D. de Grandlieu lua copilul pe care manele slăbite cu totul a mumei nu’lu mai putea susținea. Sarele dispăruse. Clotilda scose unu lungu suspinu, cadu pe spate, cu ochii deschiși, fața calmă, apropo zimbitare și nu se mai mișca. Era mortă. Armand se puse’n genunchi lângă patu in timpu de câteva minute, apoi sculându-se, închise cu piositate pleapele contesei. După acesta stnga, și mașa alergă îndată. — Domna de Randal a ’ncetatu de a mai suferi,— îi țise elu,— voiu lua măsuri pentru ca înmormântarea se-i fie demnă de rangul ei. Iu astă nópte duei preoți voru veghia lângă densa... — voru trebui se se facă cheltueli... țineți asta... D. de Grandlieu puse udu biletu de cinci sute franci în mâna moșei, care remase încântată și uimtă de acesta munificență. — Trebue se ne gândimu la copilu, — urma vicontele. —Puteți se’mi procurați să mâncă? — Nimicit mai ușor și chiar înainte deuă oră. — Declarația nascerei făcutu-s’a? — încă nu. Scip câ ’11 lipa tatălui acesta declarația «se trebue se fie făcută de mașă, de mamésu séu de unu martori alu facéréi. Așadar n’amu avutu ulluminutu liberii de a-i dimineța. Nu sciamu pe lângă acésta nici cum numele tatălui și a mumei... — Ve voiu acompania mâne la primărie, cu documentele necesare pentru regularitatea actului. Uă oră duă acesta sosi manca procurată de domna Angot, și D. de Grandlieu o lua îndată împreună cu mica Germina, și se instala forte bine în rândul de josu al motelului seu. Astfeliu, în aceași nopte, mai la aceeși oră, se născuse la mașa din bulvardul Batignolles, fiul domnișorei d’Auberive și fiica contesei de Rands], și aracuduci, în aceași zi părăsise acesta locuință suspectă Acești copii, Andrei și Germina, veniți pe lume așa de aprope unul de celu-altu și în nisce împrejurări de nmpotrivă funeste, trebuiau ei are se vede—cându vor ezece mari— destinele lor atașate fatalminte una da cealaltă printr’uăață invisibilă ? — Viitorul ni-o va spune. XXVI. Lectorii noștri n’au uitatu pate ca Robert promisese moșei a’i plăti uă premie deuă mie franci dacă juna fata de care avea se se’ngrijască va fi în stare a părăsi casa sa cu patru Z>n urma facerei. In sera Z'și a treia domina Angot veselă și zimbitóre, spuse generosului ei clientu ca considera premia ca bine și cu dreptul câștigată, fiindu ca pensionara ei aru put é, far’ de cea mai mică primejdie, se lésa a doua Z' din casă. — Trebrescu numai menagrări, — adăogi ea, — dar asta’i forte ușor, ori unde s'aru afla, și pentru câtu-va timpu, se eviteze orice obosială.Repaosu și nici să neliniște, eată ordonanța mea... — Unu voiaju imediatu pe calea ferată póte elu a*vea urmări vâtămâtore ?—întrebă D. de Loc Bann. — Acestu voiaju imediatu este elu neapărat ? — Da. — Să se facă dar.—eu respunde de obicei. (Va urma),