Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-07-10 / nr. 53
f ST1LU VECHId:u A I Uliu ^ I 6 Dumim ä uj 3 i Lum. st I 8 Marți. ^ 9 Mureuri. 10 Jo i. 11 Viaeri. 12 Sâmbătă. •ATRONUL D'L EI I Rol.it 1 Steli I Apei 1 - orelui Cuv. Păr. Sisoe cel mare Sf. Mart. Chiriac și Toma St. Mart. Procopie Sf Ierom. Pangatin S. S 45 mart. rliirN copoi S-t. M. Mart. Etsimia Mart. l’rodu și Ilarie 44 44 444 32 33 34 35 36 37 38 7777 7 39 39 38 37 37 37 36 La 15 lulie a f. ore 45 m. Jim. pătr. dirt urmă cu timon ban apoi plón. STIL HOU ! DIUA | PATRONUL. y i Estarii 1 S rbiu ji^Apum 1 goraul 48 1 Duminică ^ ^ 11 ^ne<^r4 32 7 39 19 Luni Bucenz d. P. 4 33 7 39 20 Marți^bas 4 34 7 38 21 Mercuri Kazota 4 35 7 37 22 Joi Magh. 4 36 7 37 23 Vineri . Apoll.nur Jr. 4 37 7 37 2 í1 Sâmbătă Christina 4 38 7 36 |a Avisu d—los* Arendași Aeșitu de sub presa și se afla de venerare la administrațiunea „Curierului“ REGULAMENT DE LICITAȚIUNE pentru arendarea și închirierea Bunurilor Statului și Condițiunile generale pentru arendarea moșiilor pe periodul 1876 —1886, care s’au adoptata în ședința de 1. 24 Mai 1875, MESAGIUL de inchiderea Camerei și Senatului Indeplinindu-se astăzi termenul sesiunei estraordinare prelungita a Corpurilor Legiuitóre. Sunt fericitu de a ve pute mulțumi pentru prea însemnatele lucrări ce ați severșitu in decursul ei. Ați fostu chemați a părăsi interesele Dv. private in timpul cel mai greu, și a ve ocupa numai de interesele pub;ca urgente. Dar jertfa ce ați adus’o, a fostu pentru înzestrarea țarei cu legi de cea mai mare importanță. In deosebi convențiuntea comercială, pe care ați primit’o, încheiata intre România și Austro- Ungaria, darea construitei liniei drumului de fera Ploesci-Predeal, convențiunea cu supușii francezi Lemette și Bergman și legea pentru rescumpărarea a unei părți a drumului de ferii Roiu în Varcorova, au doveditu din nou, cu câtă prudență și cu eââu patriotismu luminatu știu a judeca trebuințele țerei innăuntrul ei și in relațiile ei internaționale. Chestiuni de acastă natură suntu totdeauna inconjurate de mari greutați, și nu puțimu contribui la acesta faptu mulțimea intereselor ce le atingu și felurimea consecințelor îndepărtate ce le producu. In curêndu insă va veni timpul, unde se va înțelege de toți, câtu de însămnată și cât de bine face tóre a fostu o opera Dv.’ in acesta privință, și veți fi mândri de a fi conlucrată la o adevărată întărire a viitorului economica și politicu al României. încă odată ve mulțumescu, și, in virtutea art. 95 din Constituțiune, declara închisă sesiunea estraordinară prelungită a Corpurilor Legiuitóre. Datu in Bucuresci, la 4 Iulie 1875. CAROL. Președintele consiliului miniștrilor și ministru de interne L. Catargi. Ministrul resbelului, general de divizie, Em. Florescu. Ministru al afacerilor străine, R. Boerescu. Ministru justiției, Al. Lahovati. Ministru financelor, G. G. Cantacuzino. Ministru al agricultural, comerciului și lucrărilor publice, Th liosek. Ministru cultelor și al instrucțiunei publice, T. Maiorescu. No. 1,202. LEGE AvL unic», DL ministru al agriculturei comerciului și lucrărilor publice, este autorizatu a semna intr’unu modu definitiva, in numele guvernului Român, o convențiune cu societatea acționarilor cailor ferate Române, pe bazele ancosatului proiectu de convențiune. CONVENȚIUNE ADIȚIONALA. la convențiunea din*/14 Feb 1872. Intre guvernul princiaru românii, representatu prind, ministru al lucrărilor publice și ocietatea acționarilor căilor ferate române, reprezentată prin d. Reinhard, deplin» împuterniciții , la executarea legei din.................și pe basa decisiunei «dunărei generale estraordinare a acționarilor, din 2 iunie 1875 ; L’a conveniții amatorale : Art. 1. Pentru rescumpărarea a unei porțiuni de cale ferată, guvernul românii pune la disposițiunea societăței acționarilor căilor ferate române suma de 57,785,000 franci in condițiunile stipulate mai josu. Art. 2. Guvernul românii va efectua plata sumei prevăzută la art. 1,la Bucuresci, in mânele deplinu împuternicitului societăței acționarilor căilor ferate române, prin obligațiuni ale Statului românii, purtându unu interesu anualu dat la sută și pe valorea nominală de 63,500,000 franci. Suma necesarii pentru plata cuponului și a obligațiunilor eșite la sorți se va prevedea in budgetul generalu al Statului. Aceste titluri, se vor calcula pa cursul de 91 la sută din valorea lor nominală in franci, negociarea lor remâna in sarcina societăței, pe riscul și pericolul seu. Fiecărui titlu se va adăuga cuponele semestriale da interese, plătibile la fie-pre 1 Iulie și la fiecare 1 Ianuarie scadența antetului cupon fiind la 1 Inuarie 1876. Art. 3, (țov*-: ' romáim ’și reser vă dreptul de a da titluri provizorii de câte unu milisim de franci fie-care, sau 40,000 livre sterling?, sau 816,000 mărci. cel puțin, in valare nominală, care se vom înlocui pănă la 1 Ian. 1876 prin titluri definitive. Art. 4. In contra piaței prevăzută la art. 1 societatea acționarilor căilor ferate române, va remite in deplină stăpânire și proprietate a Statului român si o secțiune de căi ferate, echivalentă cu suma baneira pusă la dia— posițiunea societăței, calculată pa prețul etnometricu stipulata in primitiva convențiune. La casa eându după calculul făcuta pe aceste base nu apar acoperi valorea unei secțiuni de cale ferată, care să permită o esploatațiune independentă, și ajungându la fie-care capitula uă secțiune principală, atunci guvernul este autorizatu a spori sau a scădea suma in proporțiunea necesară pentru a dobândi acestu scopu. Art. 5. Fondul de construcțiune fixata prin art. 12 din convențiunea din 9/14Fev. 1872,la suma de 248,130,000 franci, se reduce de la data efectuărei plăței și primirei liniei, la suma, de care de aici înainte va fi singură recunoscută de guvernu ca fondu de construcțiune. Cifrele din acesta articol suntu subordonate la modificările eventuale resultându din aplicarea aliniatului 2 din art. 4. Art. 6. In cazul cându guvernul ar veni să complecteze rescumpărarea, el nu va avea să ia in socotela sa decât suma de bani resultându din scăderea prețului plătitu pentru linia rescumpărată, din capitalul primitivi de 248,130,000 fr. Din acesta sumă se va scade incă suma dija amortisată, de la 1 Iulie 1871. Art 7. Giranția anuală, fixată la art. 11 al convențiunei din 21.4 Fev. 1872, la . . . franci se va reduce la suma maximum de . . . franci socotita 7/a la sută asupra fondului de unnat» noțiune, dar care s’a plătitu prin anticipare .... franci, Art. 8. Partea de amprtisare de 1 la sută prevăzută la Nr. 4 al . 47 din concesiunea primitivă din 21 Nov. 3 Dec. 1868, nu se va mai lua de societate asupra veniturilor brute ale întreprindere, decâtu potrivitu cu fondul de construcția ne redusu prin plata sumelor fixate la art. 4. După atingerea acestui capital, guvernul românii va deveni singura proprietarii a tuturor linielor concedate prin convențiunea din 21 Nov. 3 Dec. 1868, fără a recunoște nici una din sarcinele ce aru mai putu fi asupra acestor linii sub ori ce titlu aru fi. Art. 9. Societatea ia in sarcina s’a respunderea către toți interesații pentru ori-ce pretensiuni aru pute sa iidica atâta din faptul regelimpeiărei stipulata prin convențiunea de față sau din reducerea capitalului primitiva de construcțiune, câta și a părței de amortisare relativă și a garanției anuale. Art. 10. Secțiunea de cale ferată rescumpărata se va trăda Statului Român liberii de orice sarcină cu materialul rulanții și in condițiunile prevăzute prin concesiunea primitivă pentru cașul de rescumpărare. O convențiune ulteriora va regula tóte condițiunile speciale și da amănunta ale acestei convențiuni. Art. 1 1 Tóté datele nisnț'nnate in aeésta convențiune suntu fix.te pe stil» nou. Art. 12. Concesiunea din 21 Nov. 3 Dec. 1868, și convențiunea din vt Fev. 1872, remâni in vigore intru cât nu se delega la dénsela prin convențiunea de față. Art. 13. La casa de divergință intre textul francesc și textul românii, alu acestei covențiuni, textul francesc va servi de bază pentru interpretarea sa autentică. Bucuresci, 1,24 Iunie 1875. AprobareÁ, Deplinu împuternicitul societăței acționarilor căilor ferate române, in virtutea delegațiunei Adunărei generale din 2 Iunie 1875. Pr Reinhard. LEGE pentru plata portiunei de.humu de [aru rescumpetrata. Art. 1. Pentru plata sumei prevăzute prin art. 4 din proiectul de conventiune cu societatea acționarilor căi FORT TU MU TSMIDIILE PARISULUI «* Ilmu isaiasgeussa parhianii. (Urmare). Agintul de siguranță se puse din nou ’n genunchi, deo cleștă, nu fără greutate, degetele strînse a mortului pe care rachia cadaverică le cuprinsese de multa deja, și sose unu cocoloșH albăstriu care far' îndudielu fusese strunit și frământatu deuă mână tremiurătore într'unu momentu de nespusă furie. Jobin desfăcu acea hârtie, încetu și cu precauțiuni minuțiose pentru a nu o rumpe pe la înduciturile sale.— După ce termină acesta primă parte a sarcinei lui, așeză foia deschisă pe genunchi și o netezi cu postavul mânecei astfel:u încâtc se’i ștergă cum se putè mai bine înduciturile. Pe cându opera astfel eu, citia pe furișu cele câteva linii trase cu uă scriere grosă întorsă, vederatu contrafăcută, și cu câtu înainta în lectura sa, pupilele-i negre scânteiau ca nisce licurici sub sticlele ochilarilor sei. — Ei bine !... se vedemu, ai sfîrșitu ?—întrebă D. Roulleau-Duvernet cu puțină nerăbdare. Jobin se sculă, gravu, impasibil, cu ochii în josu. — Bată, domnule jude de instrucțiune...— respinse el presentându cu respectu magistratului jumătatea cola de hârtie albăstrie, ruptă dintr’un celu mai mare două personă stângace sau care se grăbia forte, căci tăetura forma ceea ce amu pute numi nișce dinți de ferești eu, ca și cum, spre a o opera, se servise de dosul unui cuțitu în locu de a’i întrebuința ascuțitul. Acesta jumătate de cola trebue se fi fostu înducită în formă da scrisore, dar nu oferia nici uă urmă de pecete și nu purta nici uă adresă. — Aa!—striga rudele de instrucțiune I eu unu accentu de triumfu, după ce citi.— Gîcisi vin bine !—ce vei respunde la acesta, scumpul meu substitutu ?... Și întinse hârtia d-lui de Favieres care citi la rândul seu, cu glasu mare, următórele linii: „ Domnule baronii,— Unu amie devotatul dar care, pentru rațiuni personale, ține aretuane necunoscuta, nu voiesee—ț dacă va putem împiedeca o— se ßi însăUtu mai multu două soție infidela și de unu amicu fa șu.— D-na baronexa trebue se părăsască in asta nopte otelul și se tae drumul spre Belgia cu vicontele Gilbert de Presles, amantul ei. Cându vei primi acestă scrisoare va fi timpu încă pole, de a pune piedică plecărei lor.— De cemu fi plecata te sfătuescu se’ți verifici casa de bani câtu mai curêndu...— Vei pute găsi golu în ea “ — Ei bine,— întrebă rudele de instrucțiune zimbindu cu măestrie, după ce substitutul își sfîrși lectura,— ce zi’ce’ de asta ? — Di cu ea acesta scrisore, fiindu anonimă, uu probeză mare lucru...— replică D. de Faveres. — In orice altă ocazie ași fi de acord,— striga rudele,— dar aici perfecta bună credință a scriitorului nu pote fi pură fi1 îndudelă, deorece este peremptoriu demonstrată prin împlinirea faptelor...— Instrucțiunea nu se mai pute rătăci de acum înainte... Culpabilii nu suntu cunoscuți...— Acesta mi se pare așa de luminos, ca sorele, așa de necontestabil ca evidența. — Așadar, după d-vostră, baronesa Worms?...— începu substitutul. — Este complice a crimei săvârșite !...— întrerumpse rudele de instrucțiune— da ! două sută de ori da observați bine că Zicu : complice și nu autoru principal...— Aveți dreptate adune óre... mâna unei femei e pre slabă pentru a dauă asemine lovitură... — Nu baronesa a ucisu... ci vicontele Gilbert de Presles, după auțările metresei séle... Substitutul făcu unu gestu de índudiélá. — A 1 d apoi,— strigă D Roulleau-Duvernet,— păreți a nu fi convinsa L. — E că nu suntu, în adevăru... — Ce mai trebue der spre a ve convinge ?...— Căci în fine, o repetu, tóte aceste suntu clare ca Z:Ua——Ași puté reconstrui din punctu în puctu scena asasinatului, așa cum a trebuitu să se petrecă, așa cum desiguru s’a petrecutu...— Ași puté-o, și amu s’o făcu...— Baronul, a seră, a întratu acasă fară prepusu ; elu a primitu scrisórea anonimă și a începutu îndată se’și caute soția... — Negăsind’o și convinsu că părăsise deja oțelul cu amantul seu, a votu se’și verifice starea casei de bani, după cum îlu consilia corespondintele seu misteriosu.—Tocmai în momentul cându deschise elu însuși casa încă neatinsă d. de Presles s’a aruncat asupră’i și dintr’uă singură lovitură, dintr’uă lovitură teribilă l’a ucisu pe locu. ■— îndată după om.oni, asasinul s’a făcutu furu, și, luându aurul și biletele de banca, a luatu fuga cu complicea sa.. — Ce ziceți, scumpul meu substitutu ?—Versiunea mea nu’i simplă și logică? Atacaț-o daca puteți... — Ea’i forte apropo de adevăr, me nneseu, murmură d. de Favieres,— și cu tóte aceste afirma că dacă ați fi cunoscutu pe baronesa, v’ați înduci încă. Judele de instrucțiuni avu pe buze un zimbetu indulgentu. — E adorabilă, acesta baronesă, sunt de acordu,— replicâ elu,— dar asta nu împiedecă nimica...— A sunteți june și neesperimentatu !...— Vă faciă blândă și nișce mâni mici plăcute pe păru probe, sau celu puțin presumțiuni de inocență...—Cându veți înălbi ca mine în meserie, nu ve veți încrede în femei frumóse și în ochi candizi.— îmi aduc aminte de că lună fata de șaptesprezece ani, capu de madonă, priviri de virgină, voce de cherubim, unu întregu complecta de grație atâtu de castă și de candóre atâtu de miraculosă încâtu se simția cineva tentat de a căuta în jurul frunței séle ause da aurie cu care pictorii încununeză pe sânge și pe îngeri...— Ei bine, acesta creatură aiésa otrăvise pe tatăl seu cu uă disoluțiune de fosforu pentru a-i lua uă mie de sc ide ce poseda, și a le mânca împreună cu amantul seu, unu ștrengar de specia cea rea . Când după trecere de cinci seu șese luni se satură de acestu amantu voi să se cotorosescă de densul, pentru a lua nou altul fâr’ ĭndudelá și îmbătându’lu cu rachiu dădu cu hotărîre fucu perdelelor lui, sperându câ ’lu va arde de viu în timpul somnului...— 0 constrînsei a mărturisi totu...— Domnii membri ai juriului burghezi buni și părinți de familie, o găsiră așa de frumosă, așa de simpatică, încâtu admiseră în favore’i circumstanțe atenuante...— Ea fu condamnată mai la douăzeci ani de reclusiune...— Baronesa Worms însă e multu mai puțin culpabilă.. — Complicitatea ei în asasinatul bărbatului seu pate trece în modu riguros drept unu delicti! pe lângă unu -paricidu urmatu două tentativă de omoru complicată de incendiu.. Subtitutul,— neavându nimicu de replicat — plecă capul, și d. Boulleau-Duvernet își frecă mânele în modu triumfătoru. IV. De câteva momente Jobin, agentul Prefecturei, pare preocupatu. — Domnul jude de instrucțiune voiesce se-mi permită a examina scrisórea anonimă ? — întrebă elu. — Făr’ Indudélá, o permitu...—respinse magistratul întindeadus-o.Esaminézá, scumpul meu, și comunică-ne observațiunile d-tele.. —Scii cu amu mare încredere în luminele d-tele... — Unele raporturi redigiate de d-ta, mai alesu în afacerea orologierului de pe bulvardul Beaumarchais, și în acea a neguțitorului de vina de pe cheiul Tournelles, erau admirabile de logică, de perspicacitate, și probau aptitudini polițienesci de prima ordine."...Dar afacerea de'a fi e forte simplă și me’ndorescu câ’ți va procura ua ocasiune I 1110 'ă de a'ți esercita talentele... Jobin salută pe judele de instrucțiune, își » scose ochelirii a căror scopu adevărat« era fâr’ înduoielă de a masca strălucirea ochilor“ sei, scose din Buzunaru una die acele lupe cu sticle forte maritare cu care se servescu amatorii de tablouri vechi spre a constata existența repicttrelor, și cu acea inpă studia cu uă atențiune profundă de taliele scrierei și ruptura hârtiei. După câteva secunde de estim uare făcută mișcare bruscă care dude pe fac să un mare surprindere. — Ce este ?—întrebară dacă dată substitui și rudele da instrucțiune. — Unu lucru forte grava...— răspunsa robin. — Care ? — In momentul când zi acesta scriare s’a datu baronului Worms, cernela de pe ultimele linii n’avusese timpul d’a se usca.. — Aide de!...— striga RouHeau-Duvernet. — E presta putință !... — Preste putință, fie !— replica agentul.— Dar necontestabilu și o probeza . Este de ajunau să se uite cineva cu un sticlă mar tare la acrisorea ultimelor trei linii, pentru a constata cu maculatoarele In formă de arabescuri produse de licuidul încă prospes se raporteză cu entitate la rupturele hârtiei și se reproducu în cele mai mici ale sale înducituri...— Nimeni altul decâtu baronul Worms n’a pututu boți și sdrobi, spre a șlico astfeliu, acestă hârtie în manele sile în cea d’ântămișcare de furie... Deci i-a cadutu în mâai tocmai în momentul când scriitorul anonim își terminase opera... — E straniu, într’adevĕr...— murmură substitutul, după ce constată de visa ca agentul nu se înșela.—Fórte straniu!... (Va urma).