Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-09-07 / nr. 70
Anni al lll-lca \o. Î2 ~~ I*rccli*rlle Aboim'metelor IN IAȘI, pe an 20 fr. — Pe semestru 10 fr Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 6 fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40 —Franța 46 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 60 bani SCIRI LOCALE , 1 fr. Epistolele francate nu se priescu. Unu Xr. 30 bani. H fesluctAn n.«» *» * lassi. Duminicii 14 Septembre 1SÎ5. FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TH. BA.LASSAN. t ft iwt rssti ■■ nin. lofî* ■ ■ ’3P fi. po^vnfl «i. «w-sk.v*.- ■»/ä kCcjjl. ptamaw.hím STILU VECHTÎ D-UAI PATRONUL D'LEI | Reseritul Snuluij Apusul Soarelui STH.NOU | DUA | PATRONUL pILET Răsărit 1S reia | Apumi oreul : ' . „ ‘ • _■ »if ' ■ ■ * - ■ .... - ' 1 La 19 sept la = sept. ‘ -Sm*smr (t) Inait. Sf Cruel (post ) 5 52 5 51 3 ore 10 m. ° 26 Duminică E. 19 n pr. Espr. 5 52 5 51 “ 5 Sm” öl N.thi a și sf Visarea 5 53 5 49 luni.nouă cu 27 Luni b<»7na 5 63 d 49 “ i Marti St. Martira Efimia 5 54 5 47 plaie, brumă -a 28 Marti Denzel £ £* 5 47 3 7 icuri. St. Sofia, Agapia, Pistis și Elpida 5 55 5 46 s, frig. 29 Mercur Mihail 5 66 5 46 5 8 Joi Cuv. Păr. Evmenie 5 56 5 44 ^30 J.01 • H eronymus 5 56 5 44 9 Vineri Mart. Trofim 5 57 5 42 Octi V.new Regius 5 57 5 42 | 20 Sâmbătă Marele martir a*ati.i Placid.__________5 58 5 40 __ 2 Samsata L od.gar 5 08 r. 40 | Apare Joia si Damianca. F*i*«ciurile AuUnCiurUor PAGINAI. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b FRANCIA : se primescu anunciuri și la d. Engine Crain rue Drouot 9 Paris AUSTRIA și GERMANIA 1» D Fii tipp Wien Reichsrabsplatz Nr. 2 și un D ÄveMase Seilerstätte Nr. 2. Wien. Pentru HIA la D Eugen Ittiloud Londra, 81 in Fleet Street E. C. Manuscrisele nepublicate se vor arde la un ISr- 30 bani. CERȘITORIE DE ATESTATE. Cu câtu mai multa trece timpul, cu câtu mai multu să luptă virtutea în contra demoralisațiunei și a corupțiunei, cu câtu mai multu să adâncește abisul devenitu o barieră insurmontabilă pentrupicei zei și corupți, cu atâta, și oposițiunea crește, fortificandu-se în întinsele sale ramificațiuni;ea primeste dimensiuni colosale, și căștigă terenul necesarii, pentru desvoltarea măreților idei, ce represintă principiul binelui,» carile este țălul și idealul a tot ce cugetă înalta și generosu ; aceste simțiminte inspiră pe toți, ele au devenit ulntima conviciune, personificându-se în toți utiii, ce suntu câtuși de puți.»:inteligenți, prin concursul cărora aceste idei salutare și salvatore, se vor comunica restului Națiunei, ^alț căria credo-politicii, deja au devenitu !! Dar are, ce este imposibil unei Națiuni, care știindu ce cere ? ce vroește ? și care cunoște sfințenia drepturilor ce i s’au răpi tu, ce pate să o împiedice a lua forma de misiune, a sisține justile sae ceriri și a le realisa, făcêndu-le dominătoare ? ? Care póte fi obstacolul, ce s’aru putó opune cu succesu, în contra opiniunei publice, care ca unu torentu, va rumpe slaba iezătură ce au clăditu immoralitatea omnipotenților, in contra nestrămutabilei violuți de fier a națiunei întregi , ea singură, și numai EA este arbtrul destinelor ii sale, ea singură îi competentă a opera pacinicii pe cale legală, și fără sguduiri violente, modificare în bine, precum și o totală dispărere și înlăturare, a căușelor ce au multiplicat relele, fără fle legile, răsipile financiare, brutalitățile de tot felunl și solul, violarea constituțiunei prin falsificarea drepturilor în alegeri, tradarea prin încheierea conveniunei peruiciós a țerei și intereselor ei, este de luatu aminte că, tóte aceste rele au băntuitu Țara și națiunea timpu de 5 ani!! Remediul cel mai rațional și grabnicit lucrătorii este următorul : Acele sute de mii de nume, cari suntu alegători, și cari au aderatu la programa deputaților minorității demisionate din cameră, să fie o resoluțiune spontanea și barbara, sâ trimite pe Ellini și anulându, să retragă mandatele deputaților actuali, contestându , (prin o petițiune moastră, adresată Domnitorului) și protestări energice, făcute prin publicitate, și cu așa chipu, aduse la cunoștința representaților puterilor protectrice și garante), dreptul de a fi deputați și de a legifera, declarându-le, că ori-ce legi aru face, ori-ce împrumuturi aru vota, ori-ce convențiuni aru încheia, suntunula, și neavenite, ca unde ce suntu votate de niște indivizi, cari i eșiți din urna sălnic’elor și alu bandelor de pușcăriași cu ajutorul cărora s’au alesu, nu suntu decât representanții miniștrilor călcători constitutiunei, iar nici cum alu națiunei, alu cărei espresiune nu suntu, și așa fiindu, ori ce aru vota îi privesce pe ei și averile ataturor, cât și a miniștrilor toți, cari unii cu alții suntu solidari) ei vor fi respingetori moralminte și materialminte vis-a-vis de națiune și acei ce le voru ceri contu rigurosu de faptele lorai înbărbătați-ve dar luptători generoș , și prin energia și curagiul ce este data numai spiritelor inocente și nepătate, veți dobândi pe cale legală și pacinică, întemeiată pe legea fundamentală a țerei, pe constituția cea violată de ființele fără delegi mânilor carora fi confrații acesta sacru depositii învățați pe acești cinici fără puciure, a se convinge, că sunteți români, căci ei s’au deprinsu a crede, și a nu vede in voi, decât niște lași adlați interesului, și deprinși a purta cu fălire nedemnul jugu alu idioților impusu voue prin surprindere de nópte, ei ve Credu degenerați și fără curagiu, și presupunu că ve spăimentați de singura pronunțare alumimeloru loru! Convingeții dar de contrarii, lăsații să’și adune prin urbe și sate, cu promisiuni și amenințări, de la drojdia societății, prin punerea delerului pe semnulu crucei, nărui, prin cari să laudă faptele lor, căci aceste tóte nu sunt alta, decătu no ne dovezi de slăbăciunea și înjosirea lor, la care niște ființi ca ei, suntu capabili a recurge, vili și tată,tori cându norocul îi părăsște, sumeți și fară sufletu, cându să află la culmea dorințelor lor, la cârmă ! Aceste atestațiuni tóté, nu sunt alta, decât o documentare de nullitate și incapacitate absolută ce îi caracteriza; prin ele se atestă nu numai veracitatea celor 7Îce și susținute de națiunea Intriga, care se află în lagărul oposițiunei, dar acestă înjosită urmare a omnipotenților, vădește la ce degradație și de considerațiune, la ce immorali procedări suntu capabili a să scoborâ, numai și numai spre a se pute menține în manasele posturi, carile au atăte atracțiuni pentru ei!! In naptea ce împresură zidrile lor, în vertigul și neodihna ce se pricinuește agitațiunea justă a națiunei, uită, că faptele criminale ce desăvârșescu, suntu făcute la lumina Zilei, și că desiguru, representanții puterilor garante vădu și au văzutu cu îndignațiune lovirile ce s’au datu, și se dau Zlnicu națiunei și instituțielor sale, ei vor fi raportat puterilor respective, și fără îndoială că puterile mai alesu Roșie, Anglie, Francie, Italie și Turcie voru înlătura scandaloasele cause ce apar pe pupilal lor ! In tóte criticele împrejurări, puterile au căutata pururea, odată ce s'au convinsa că plângerile națiunei suntu fondate, și rănile ce i-au datu guveranții vitregi și slugări numai intereseloriante-romane suntu reale, au căutatu să depărteze causele, dar nic odată nu au susținuții pe culpabilii guvernanți macar de ’și adunau atestatri de soiul acestora ce se adună acum și de al cărora procedări națiunea avea totu dreptul a se plânge, dovada în trecutu ne-au datu Rosia și Turcia la anul 1848, cu cât dar mai vărtosu astă—Zi când șapte puteri sunt protectorii și garanți Românilor! glasul poporului apăsatu de faimoșii omeni ai ordinai, nu póte să râmăie ne-auzi tu, de acei în drepții a controla, nu numai chestiunile internaționale, ba chiar și pe acele interne privitoare pe națiunea intrega cându'fericirea și liniștita petrecere în marginile constituției ce ș’au datu poporul, este pusă în pericol de niște aventurieri politici, aflători la cârmă, și cându acești din urmă, cărora nenorocirea țetei leau confrații górta, onorea și viitorul ei, respundu la plângerile ce li sa adreseză cu aresturi și amenințări de arderea cartușilor în toți acei ce aru cuteza să nu recunosca înră lucrările lor cele fărădelegi, fapte marinimase și legale ! Au deja representanții puterilor, nu vedu nelegiuirile cu care să apară națiunea timpu de 5 ani ? nu vedu răsipa financiară, și nerușinatele meZate ce făcu în sanctuarul camerei națiunei, onorabilii chemați ai omenilor ordinei ? nu vedu actul de trădare cu care sau încoronații opurile faimosului minister și care se numește convențiunea comerciala vamală? prin care s’au datu țara legată cu hollocostu precupețescului nesaț I nemțescu creându prin admiterea lui statu în statu, și spre covârșire se introduce prin acelu act pe furiș și ca contrabandu pe Jidanul austriac sub eticheta ea art. de comerciu? Sau ori autonomia garantată de puteri românilor este mai presus decâtu suveranitatea sultanului în Imperiul seu ? crediți că dacă puterile, se inițiază în afacerile interne a Turciloru nelasându-i a călca drepturile și legile uman. FOILETONII TRAGEDIILE PARISULUI »• Unu paingeiu parisianu. (Urmare). Frideric Muller îi respunsev mai ânteiu cu «unu feli« de lene și obosială.— Elu pare esitându și încurcat ca unu omu căruia i se vorbeșce unu limba om necunoscutu , dar, pucâte puțin, în timpu ce domului defila capitolul flăcărilor scurtu imbrăcate din care unele erau ciudate, în timpu ce acelu parfumu subtil de care amu vorb tu eșa din hainele séle, după cum aromele unui vinis tare esti d ntr’unu paharu museliu încălțatu de mâna împieg .turul casei Vvorms se transfigura, ipocrita gravitate germană a fisionomiei séle face loc i veselei nerușinări a unui viețuitorui mare, știu curându vorbi, cu vă 9rvâ celu puțin egală cu a înterlocutorei séle, acelu limbagu intraductibil și pitoresc ,pe care păruse mai ântâi a uu’lu cunosce. Elu merse char atât de departe incât dominai striu: — Pentru unu casieru germanu, scumpul meu, esci pró Parisian« I... — Mĕ cunosei ?—întrebă Muller uimitu. — Puțin, nepóte! și amu pentru tine unu grere’n ghitară dintr’uă lu cându mi ai plăti tu un cecu prin micul ghieru a casei télé... — Da, parola de ono re, îmi convi multu !.. Haide se cinămu, sau mai bine se dejunămu, căci suntu cinci ore de diminață .. In cabinetul casei de Auru dominul se demască, și Frideric își aduse aminteri modu vagu că’i zărise vădimoră fația. Era Alina Pradier, supranumită Portocală Fină, uă fata brună și comună, de ua frumuseță bestiali dar turburătore, cu peru d-síi aprópe cenușiu și cu msee imenși ochii jgri diavulesci, ce răchiau cu unu focu cărnosu, Alina Pradier trece, nu fără cuventu, de «o hetairă ultra-fantasistă.¤ Ea face pasiuni, avea capriciuri.— In scurții creatură periculosă mai multu decâtu multe din semenele sale. Părăsindu în acea zii după amiaz>> otelu de pe Calea Friedland locuitu de exneguțitora sa de portocale, Muller își zise că era sfirșitu și că va trimite a doua iji metresei sale două oră un brațelată da douăzeci și cinci luidoli, pentru soldarea ori-cărei socoteli. Dar, a doua z zi, duse brațele la elu înseși... Optu Zle după acesta, absurdu înamorat, și ceea ce e mai multu, grozavu de gelosu, se făcuse . Domnul pentru femeia din casă a acelei cochete... Incetu încetu, cându bine căndureu, timp de două sau trei luni acea legătură merse fâr’ de pre mari smăcinări, smălțuită de numerose scrisori de feliul epitrelor găsite de ■iobiu și reproduse de noi. Frieric Muller, prin bani, își mănținu aprópe posițiunea, ț»ân’ în Z‘ua când observă că devenia supărăciosu și câ'u jurul lui totul plenuia. Mai îiamoratu de câtu ori căndu, întrebă. — Portocala Fină, naturalminte, nmji,— și elu o văzu bine.— Se oțărî atunci a o supraveghia. A o supraveghia?—da,—însă cum?.. De la none are dimineța pân’ la patru ore sóra, unu casieru e pircuitu la casa sa ca uă sentinelă la postul seu.— Deșertarea este imposibilă. Frideric Muller găsi unu mijdocu.—Alții se facă pentru densul ceea ce nu putu face singuru. Una prospecta a agenției Roch și Fumel căzutu în manele sale, îlu conduse în strada Mon mrtre— Stani Picolet primi misiunea delicată de a spiona pe Alina Pradier, și casierul, credendu cât și va pute ascunde numele, dădu ordinu să i se adreseze informațiile sub inițialele sale, strada Jean Jacques Rousseau, la biuroul de poște restante unde avea a trece în fiecare zi când eșia de la casa de bancă. Muller avu degrabă probă că presupusurile séle erau bine fondate. — Elu avea unu rivalu, și unu uvalu forte de temut:— pe chiar stăpânul seu— baronul Worms. Bărbatul Valeriei se aprinsese de Portocală Fină fometând’o într’uă avan scenă de la Palais-Royal, și, lucru neau.Zitu, de necrezutu, Portocală Fină, nu i fantasistă decâtu oricăndu, face pe bogatul bancheru se facă anticameră, după ce s’a aruncatu, cum s’a văzut, în gâtul casierului. Dar acesta resistență anormală nu se prelungi peste măsură, și domnișora Alina Pradier, după ce concediă pe Frideric Mulle care refuza cu mândrie d’a conserva la ea intrările de favoare, luă asupra baronului Worms unu imperiu absolutu, și, grație fâr’ îndudălă supenotății vicielor sale, îlu domină forte curând așa cum nici uă femeie nu’lu dominase încă. Acestu ascendenta neautu trebuia se aducu uă scenă grozavu de scandalosă, la care doei sau trei din martori interogați de Roulleau-Duvernet făcură alusiune înaintea nostră. Intr’uă sera, seu mai bine într’uă nópte Portocală Fină, introdusă de baronul Worms sub acoperemântul conjugal a avu fantasia de a visiti apartamentele de primire a otelului. D. Worms, totu docilii, se grăbi a o conduce cu unu sfeșnicu în mână. — E forte șic, dar lipsesce gazul— Zi se cocheta după esamnare.— Amu trebui să se vedă acestea luminate... — Vrei să se aprindă ?— întrebă D. Worms rn Zendu. — Astă nópte ? — Se’nțelege , la minutu .— Z‘ uitu cu' ventu, voi trezi pe valetul meu de odaie, și, în 78 de minute, iluminațiune generală... Alina Pradier clătinând din capu, replică: — Amu ua altă ideie pare’i mai bună... XX. — Uă altă ideie, care'i mai bună?— repetă D. Worms—care ?... — Dă unu baiu, și voi veni și eu...—respunse Portocală Fină curata. Baronul se uita la metresa sa cu mirare. Oricâtu erau deprinșii cu capriciele cochetei, acesta i se pare că trece cu multu peste turtele celei mai înalte fantasii. — Ei bine ce ? ce este ?— strigă Alina Pradier.— Pentru ce acești oehi mai rotunzi ca nisce bobe de leton ?—Aru crede cineva că amu Z S!i ceva enormii! ! — Vrei se vii la balu, aici!...—îngână baronul. — Da, vreo. — La femeia mea !!... — La femeia ta, la tine...— Ș’apoi? — Dar asta’i imposibdu ! imposibdu !! imposibilii !! ! — Câtu esci de prostu 1i— Dacă balul va fi mascatu cine va fei că suntu eu acolo? Baronul, pe deplinure’nseninatu, începu a zimbi. — Ba ca ai dreptate, — Z'se el?—dacă vei fi mascată cineva sei ? — Ideia'i ciudată. — Ideili mele sunt totdeuna ciudate. — Vomu arangia asta...— dar nu vei face prostii la baiu, ai ?... — Dreptu cine mă iai ?— Fii liniștitu !.. voi avea uă ținută de călugăriță... De a doua zi D. Worms, alu cărui cinism nu recula nicicum doaintea rușinesei nebunii a Alinei, arunca prin Paris numerose invitațiuni pentru unu baiu, travestitu și mascatu, care trebuia se aibă locu septemâna următore. U notă pusă în josul cartelor rose, prevenia pe invitați că masca sau celu puțin vălul de catifea era obligatoriu pentru dame, precum și costumul de caracteru sau mantaua venețiană pentru barbați. Anunciul acestui baiu fu unu evenimentu în lumea finanțelor. Femeile bancherilor celor bogați, a agenților de schimb, a speculatorilor celor mari, apucară cu entusiasma acesta ocasie pentru a avalisa în lucru, în eleganță și în originalități graciasă. Timpu de ua săptămână desinatorii, croitorii de damă, cusutorițele cu renume fură năvăliți ca în ajunul faimosului b du datu de ducele de Morny și care a lăsat atâta suvenire. In fine sosi acea séra asepată cu atâta nerăbdare. Pe la orele 7 ce tră,urile începură a se opri înaintea peronului otelului-D. Worms, în haină de postavu de auru (unu costum de financiarii Ludovic XV)-r stăie în pic óre într’unu salonașu din urma vesticululul, și primia elu însuși cHrtele de invitație, pe care unu valetu la puné apoi într’un imens vasu de Japonia. Valeria, cu fația descoperită, purta uă travestire de teruncă bretonă, forte simplă dar deuă cochetărie alésa . Ea primia pe invitați după ce treceu pragul celui ânteiu din salonele cele mari. Mai toți printr’un cuvânt ,jlisu încetișoru, se faceu cunoscuți salutând'o. Ea era rapitore de frumuseță-Gilbert de Presles, superbii sab degiisarea sa de Palikari cu lungele iele mustrii blonde, o devora cu ochii. Unu Armetiu, naltu, mascatu, sta nemișcat în spaciul unei ferestre, și neadresându cuvântul nimănui pare a se isola de bună voie și a refusa d’a lua parte la marea veselă ce’lu înconjura. Acesta era Frideric Muller, posomorâtu, tristu, sfășiatu de griji, a căror causa o vom cunosce, și plini de ură pentru baronu decând acest din urmă-i luase.pe Alma Pradier. Salonele se umpleu.— Privirea devenia vertiginosă.—Varietatea colerelor, magnificența neagră a costumelor femeiești, strălucirea petrelor scumpe, causau un Uliu de farmec. Cincispre-zece sau doiă-Zeci indiene scânteiau sub formă de diamante, pe umeri și în părți, (Va urma).