Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-09-07 / nr. 70

Anni al lll-lca \o. Î2 ~~ I*rccli*rlle Aboim'metelor IN IAȘI, pe an 20 fr. — Pe semestru 10 fr Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 6 fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40 —Franța 46 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 60 bani SCIRI LOCALE , 1 fr. Epistole­le francate nu se pr­iescu. Unu Xr. 30 bani. H fesluctAn n.«» *» * lassi. Duminicii 14 Septembre 1SÎ5. FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TH. BA.LASSAN. t ft iwt rssti ■■ nin. lofî* ■ ■ ’3P fi. po^vnfl «i. «w-sk.v*.- ■»/ä kCcjjl. ptamaw.hím STILU VECHTÎ D-UA­I PATRONUL D'LEI | Reseritul Snuluij Apusul Soarelui STH.NOU | D­UA | PATRONUL pILET Răsărit 1S reia | Apumi oreul : ' . „ ‘ • _■ »if ' ■­ ■ * - ■ .... - ' 1 La 19 sept la = sept. ‘ -Sm*smr (t) Inait. Sf Cruel (post ) 5 52 5 51 3 ore 10 m. ° 26 Duminică E. 19 n pr. Espr. 5 52 5 51 “ 5 Sm” öl N.thi a și sf Visar­ea 5 53 5 49 luni.nouă cu 27 Luni b<»7­na 5 63 d 49 “ i­ Marti St. Martira Efimia 5 54 5 47 plaie, brumă -a 28 Marti Denzel £ £* 5 47 3 7 icuri. St. Sofia, Agapia, Pistis și Elpida 5 55 5 46 s, frig.­­ 29 Mercur Mihail 5 66 5 46 5 8 Joi Cuv. Păr. Evmenie 5 56 5 44 ^30 J.01 • H­ eronymus 5 56 5 44 9 Vineri Mart. Trofim 5 57 5 42­­ Oct­i V.new Regius 5 57 5 42 | 20 Sâmbătă Marele mart­ir a*ati.i Placid.__________5 58 5 40 __ 2 Sams­ata L od.­gar 5 08 r. 40 | Apare J­o­ia si D­am­i­anca. F*i*«ciurile AuUnCiurUor PAGINAI. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b FRANCIA : se primescu anunciuri și la d. Engine Crain rue Drouot 9 Paris AUSTRIA și GERMANIA 1» D Fii tipp Wien Reichsrab­splatz N­r. 2 și un D Äve­­Mase Seilerstätte N­r. 2. Wien. Pentru HIA la D Eugen Ittiloud Londra, 81 in Fleet Street E. C. Manuscrisele nepublicate se vor arde la un ISr- 30 bani. CERȘITORIE DE ATESTATE. Cu câtu mai multa trece timpul, cu câtu mai multu să luptă virtu­tea în contra demoralisațiunei și a corupțiunei, cu câtu mai multu să adâncește abisul devenitu o ba­­rieră insurmontabilă pentrupicei zei și corupți, cu atâta, și oposițiunea crește, fortificandu-se în întinsele sale ramificațiuni;­ea primeste di­mensiuni colosale, și căștigă tere­nul necesarii, pentru desvoltarea mă­reților idei, ce­ represintă principiul binelui,» carile este țălul și idealul a tot ce cugetă înalta și generosu ; aceste simțiminte inspiră pe toți, ele au devenit ulntima convici­une, personificându-se în toți ut­iii, ce suntu câtuși de puți.»:inteligenți, prin concursul cărora aceste idei salutare și salvatore, se vor comu­nica­ restului Națiunei, ^alț căria credo-politicii, deja au devenitu !! Dar are, ce este imposibil unei Națiuni, care știindu ce cere ? ce vroește ? și care cunoște sfințenia drepturilor ce i s’au răpi tu, ce pate să o împiedice a lua forma de mi­­siune, a sisține justile sa­e ceriri și a le realisa, făcêndu-le domină­­toare ? ? Care póte fi obstacolul, ce s’aru putó opune cu succesu, în contra opiniunei publice, care ca unu to­­rentu, va rumpe slaba iezătură ce au clădi­tu immoralitatea omnipoten­ților, in contra ne­strămutabilei violuți de fier a națiunei întregi , ea singură, și numai EA este arb­­­trul destinelor ii sale, ea singură îi competentă a opera pacinicii pe cale legală, și fără sguduiri violente, modificare în bine, precum și o to­tală dispărere și înlăturare, a cău­șelor ce au multiplicat­ relele, fără fle legile, răsipile financiare, bruta­litățile de tot felunl și solul, violarea constituțiunei prin falsificarea drep­turilor în alegeri, tradarea prin în­cheierea conven­iunei peruiciós a țe­­rei și intereselor ei, este de luatu aminte că, tóte aceste rele au băn­­tuitu Țara și națiunea timpu de 5 ani!! Reme­diul cel mai rațional și grab­nicit lucrătorii este următorul : A­­cele sute de mii de nume, cari suntu alegători, și cari a­u ade­­ratu la programa deputaților mino­rității demisionate din cameră, să fie o resoluțiune spontanea și bar­bara, sâ trimite pe Ellini și anu­­lându, să retragă mandatele depu­taților actuali, contestându , (prin o petițiune moastră, adresată Domni­torului) și protestări energice, făcute prin publicitate, și cu așa chipu, a­­duse la cunoștința representaților puteri­lor protectrice și garante), dreptul de a fi deputați și de a legifera, declarându-le, că ori-ce legi aru face, ori-ce împrumuturi aru vota, ori-ce convențiuni aru în­cheia, suntu­nula, și ne­avenite, ca unde ce suntu votate de niște in­divizi, cari i eșiți din urna sălnic­’e­­lor și alu bandelor de pușcăriași cu ajutorul cărora s’au alesu, nu suntu decât representanții miniștrilor căl­cători constitutiunei, iar nici cum alu națiunei, alu cărei espresiune nu suntu, și așa fiindu, ori­ ce aru vota îi privesce pe ei și averile atatu­r­­or, cât și a miniștrilor toți, cari unii cu alții suntu solidari) ei vor fi respingetori moralminte și material­­minte vis-a-vis de națiune și acei ce le voru ceri contu rigurosu de faptele lora­i înbărbătați-ve dar luptători generoș , și prin ener­gia și curagiul ce este data numai spiritelor inocente și nepătate, veți dobândi pe cale legală și pacinică, întemeiată pe legea fundamentală a țerei, pe constituția cea violată de ființele fără de­legi m­ânilor carora fi confrații acesta sacru depositii învă­țați pe acești cinici f­ără puci­ure, a se convinge, că sunteți români, căci ei s’au deprinsu a crede, și a nu vede in voi, decât niște lași adlați inte­resului, și deprinși a purta cu fă­lire nedemnul jugu alu idioților im­­pusu voue prin surprindere de nóp­­te, ei ve Credu degenerați și fără curagiu, și presupun­u că ve spăi­­mentați de singura pronunțare alu­mimeloru loru! Convingeții dar de contrarii, lăsații să’și adune prin urbe și sate, cu promisiuni și a­­menințări, de la drojdia societății, prin punerea delerului pe semnulu crucei, năru­i, prin cari să laudă faptele lor, căci aceste tóte nu sunt alta, decătu no ne dovezi de slăbă­­ciunea și înjosirea lor, la care niște ființi ca ei, suntu capabili a recur­ge, vili și tată,tori cându norocul îi părăs­ște, sumeți și fară sufle­tu, cându să află la culmea dorințelor lor, la cârmă ! Aceste atest­ațiuni tóté, nu sunt alta, decât o documentare de nul­­litate și incapacitate absolută ce îi caract­eriza; prin ele se atestă nu numai veracitatea celor 7Îce și sus­ținute de națiunea Intriga, care se află în lagărul oposițiunei, dar acestă înjosită urmare a omnipo­tenților, vădește la ce degradație și de considerațiune, la ce immorali pro­cedări suntu capabili a să scoborâ, numai și numai spre a se pute men­ține în manasele posturi, carile au atăte atracțiuni pentru ei!! In naptea ce împresură zidrile lor, în vertig­ul și neodihna ce se pri­­cinuește agitațiunea justă a națiu­­nei, uită, că faptele criminale ce de­­săvârșescu, suntu făcute la lumina Zilei, și că de­siguru, representan­ții puterilor garante vădu și au vă­­zutu cu îndignațiune lovirile ce s’au datu, și se dau Z­lnicu națiunei și instituțielor sale, ei vor fi raportat puterilor respective, și fără îndoială că puterile mai alesu Roșie, An­glie, Francie, Italie și Turcie voru înlătura scandaloasele cause ce a­­pa­r pe pupilal lor ! In tóte criticele împrejurări, pu­terile au căutata pururea, odată ce s'au convinsa că plângerile na­­țiunei suntu fondate, și rănile ce i-au datu guveranții vitregi și slu­gări numai intereselori­ante-romane suntu reale, au căutatu să depărte­ze causele, dar nic odată nu au susținuții pe culpabilii guvernanți macar de ’și adunau atestatri de soiul acestora ce se adună acum și de al cărora procedări națiunea a­­vea totu dreptul a se plânge, do­vada în trecu­tu ne-au datu Rosia și Turcia la anul 1848, cu cât dar mai vărtosu astă—Zi când șapte pu­teri sunt protectorii și garanț­i Ro­mânilor! glasul poporului apăsatu de faimoșii omeni ai ordinai, nu póte să râmăie ne-auzi tu, de acei în drepții a controla, nu numai ches­tiunile internaționale, ba chiar și pe acele interne privitoare pe națiunea intrega cându'fericirea și liniștita pe­­trecere în marginile constituției ce ș’au datu poporul, este pusă în pe­ricol de niște aventurieri politici, a­­flători la cârmă, și cându acești din urmă, cărora nenorocirea țetei le­au confrații górta, onorea și viitorul ei, respundu la plângerile ce li sa adreseză cu aresturi și amenințări de arderea cartușilor în toți acei ce aru cuteza să nu recunosca în­ră lu­crările lor cele fără­de­legi, fapte marinimase și legale ! Au deja representanții puterilor, nu vedu nelegiuirile cu care să a­­pară națiunea timpu de 5 ani ? nu vedu răsipa financiară, și nerușina­tele meZate ce făcu în sanctuarul camerei națiunei, onorabilii chemați ai omenilor ordinei ? nu vedu actul de trădare cu care sau încoronații opurile faimosului minister și care se numește convențiunea comerciala vamală? prin care s’au datu țara le­gată cu hollocostu precupețescului nesaț I nemțescu creându prin ad­miterea lui statu în statu, și spre covârșire se introduce prin acelu act pe furiș și ca contrabandu pe Jidanul austriac sub eticheta ea art. de co­­merciu­? Sau ori autonomia garan­tată de puteri românilor este m­ai presus decâtu suveranitatea sulta­nului în Imperiul seu ? crediți că dacă puterile, se inițiază în aface­rile interne a Turciloru nelasându-i a călca drepturile și legile uman.­ FOILETONII TRAGEDIILE PARISULUI »• Unu paingei­u parisianu. (Urmare). Frideric Muller îi respunsev mai ânteiu cu «unu feli« de lene și obosială.— Elu pare esi­­tându și încurcat ca unu omu­­ căruia i se vorbeșce unu limba om necunoscutu , dar, pu­­câte puțin, în timpu ce domului defila capitolul flăcărilor scurtu­ imbrăcate din care unele erau ciudate, în timpu ce acelu par­fumu subtil de care amu vorb tu eș­a din hainele séle, după cum aromele unui vinis tare esti d ntr’unu paharu museliu încălțatu de mâna îm­pieg .turul casei Vvorms se trans­figura, ipocrita gravitate germană a fisiono­­miei séle face loc­ i veselei nerușinări a unui viețuitorui mare, șt­iu curându vorbi, cu vă 9­rvâ celu pu­țin egală cu a înterlocutorei séle, acelu limbag­u intraductibil și pitoresc ,pe c­­are păruse mai ântâ­i a uu’lu cunosce. Elu merse ch­ar atât de departe incât do­minai str­iu: — Pentru unu casieru germanu, scumpul meu, esci pró Parisian« I... — Mĕ cunosei ?—întrebă Muller uimitu. — Puțin, nepóte! și amu pentru tine unu gr­ere’n ghitară dintr’uă lu cându mi ai plă­ti tu un cecu prin micul gh­ieru a casei télé... — Da, parola de o­no re, îmi conv­i multu !.. Haide se cinămu, sau mai bin­e se dejunămu, căci suntu cinci ore de diminață .. In cabinetul casei de Auru dominul se demască, și Frideric își aduse aminteri modu vagu că’i zărise vădimoră fația. Era Alina Pradier, supranumită Portocală Fină, uă fata brună și comună, de ua fru­­museță bestiali dar turburătore, cu peru d-síi aprópe cenușiu și cu msee imenși och­ii jgri diavulesci, ce răchiau cu unu focu căr­­nosu, Alina Pradier trece, nu fără cuventu, de «o hetairă ultra-fantasistă.¤­ Ea face pasi­uni, avea capriciuri.— In scurții creatură periculosă mai multu decâtu multe din se­­menele sale. Părăsindu în acea zii după amia­z>> otelu de pe Calea Friedland locuitu de ex­­neguțitora sa de portocale, Muller își­­ zise că era sfirșitu și că va trimite a doua­ iji me­tresei sale do­uă oră un brațelată da două­zeci și cinci luidoli, pentru soldarea ori-că­rei socoteli. Dar, a doua z zi, duse brațele la elu în­seși... Optu Z­le după acesta, absurdu înamorat, și ceea ce e mai multu, grozavu de gelosu, se făcuse . Domnul pentru femeia din casă a acelei cochete... Incetu încetu, cându bine căndu­reu, timp de două sau trei luni acea legătură merse fâr’ de pre mari smăcinări, smălțuită de nu­merose scrisori de­ feliul epitrelor găsite de ■iobiu și reproduse de noi. Fri­eric Muller, prin bani, își mănținu a­­própe posițiunea, ț»ân’ în Z‘ua când observă că devenia supărăciosu și câ'u jurul lui to­tul plenuia. Mai î­iamoratu de câtu ori­ căndu, întrebă. — Portocala­ Fină, naturalminte, nmji,— și elu o văzu bine.— Se oțărî atunci a o su­­praveghia. A o supraveghia?—da,—însă cum?.. De la none are dimineța pân’ la patru ore sóra, unu casieru e pircuitu la casa sa ca uă sentinelă la postul seu.— Deșertarea este imposibilă. Frideric Muller găsi unu mi­jdocu.—Alții se facă pentru densul ceea ce nu putu face singuru. Una prospecta a agenției Roch și Fumel căzutu în manele sale, îlu conduse în strada Mon m­rtre— Stani Picolet primi misiunea delicată de a spiona pe Alina Pradier, și ca­sierul, credendu cât și va pute ascunde nu­mele, dădu ordinu să i se adreseze informa­­țiile sub inițialele sale, strada Jean Jac­ques Rousseau, la biuroul de poște restante unde avea a trece în fie­care zi când eșia de la casa de bancă. Muller avu degrabă probă că presupusu­rile séle erau bine fondate. — Elu avea unu rivalu, și unu uvalu forte de temut:— pe chiar stăpânul seu— baronul Worms. Bărbatul Valeriei se aprinsese de Porto­cală Fină fom­etând’o într’uă avan­ scenă de la Palais-Royal, și, lucru neau.Zitu, de ne­­crezutu, Portocală­ Fină, nu i fantasistă de­­câtu ori­căndu, face pe bogatul bancheru se facă anticameră, după ce s’a aruncatu, cum s’a văzut, în gâtul casierului. Dar acesta resistență anormală nu se pre­lungi peste măsură, și domnișora Alina Pra­dier, după ce concediă pe Frideric Mulle care refuza cu mândrie d’a conserva la ea intrările de favoare, luă asupra baronului Worms unu imperiu absolutu, și, grație fâr’ îndud­ălă supenotății vicielor sale, îlu do­mină forte curând așa cum nici uă femeie nu’lu dominase încă. Acestu ascendenta neau­­tu trebuia se a­­ducu uă scenă grozavu de scandalosă, la care doei sau trei din martori interogați de Roulleau-Duvernet făcură alusiune înaintea nostră. Intr’uă sera, seu mai bine într’uă nópte Portocală Fină, introdusă de baronul Worms sub acoperemântul conjugal a avu fantasia de a visiti apartamentele de primire a otelului. D. Worms, totu docilii, se grăbi a o con­duce cu unu sfeșnicu în mână. — E forte șic, dar lipse­sce gazul— Zi se cocheta după esam­nare.— Amu trebui să se vedă acestea luminate... — Vrei să se aprindă ?— întrebă D. Worms rn Zendu. — Astă nópte ? — Se’nțelege , la minutu .— Z‘ uitu cu' ventu, voi trezi pe valetul meu de odaie, și, în 78 de minute, iluminațiune generală... Alina Pradier clătinând din capu, replică: — Amu ua altă ideie pare’i mai bună... XX. — Uă altă ideie, care'i mai bună?— re­petă D. Worms—care ?... — Dă unu baiu, și voi veni și eu...—res­­punse Portocală Fină curata. Baronul se uita la metresa sa cu mirare. Ori­câtu era­­u deprinșii cu capriciele co­chetei, acesta i se pare că trece cu multu peste turtele celei mai înalte fantasii. — Ei bine­­ ce ? ce este ?— strigă Alina Pradier.— Pentru ce acești oehi mai rotunzi ca nisce bobe de leton ?—Aru crede cine­va că amu Z­ S!i ceva enormii! ! — Vrei se vii la balu, aici!...—îngână baronul. — Da, vreo. — La femeia mea !!... — La femeia ta, la tine...— Ș’apoi? — Dar asta’i imposibdu ! imposibdu !! im­posibilii !! ! — Câtu esci de prostu 1i— Dacă balul va fi mascatu cine va fei că suntu eu acolo? Baronul, pe deplinu­re’nseninatu, începu a zimbi. — Ba ca­ ai dreptate, — Z'se el?—dacă vei fi mascată cine­va sei ? — Ideia'i ciudată. — Ideili mele sunt tot­de­una ciudate. — Vomu arangia asta...— dar nu vei face prostii la baiu, ai ?... — Dreptu cine mă iai ?— Fii liniștitu !.. voi avea uă ținută de călugăriță... De a doua zi D. Worms, alu cărui cinism nu recula nici­cum d­oaintea rușinesei ne­bunii a Alinei, arunca prin Paris numerose invitațiuni pentru unu baiu, travestitu și mas­catu, care trebuia se aibă locu septemâna următore. U­ notă pusă în josul cartelor rose, pre­­venia pe invitați că masca sau celu puțin vălul de catifea era obligatoriu pentru dame, precum și costumul de caracteru sau man­taua venețiană pentru barbați. Anunciul acestui baiu fu unu evenimentu în lumea finanțelor. Femeile bancherilor celor bogați, a agen­ților de schimb, a speculatorilor celor mari, apucară cu entusiasma acesta ocasie pentru a avalisa în lucru, în eleganță și în origi­nalități graciasă. Timpu de ua săptămână desinatorii, croi­­torii de damă, cusutorițele cu renume fură năvăliți ca în ajunul faimosului b du datu de ducele de Morny și care a lăsat atâta su­venire. In fine sosi acea séra as­ep­ată cu atâta nerăbdare. Pe la orele 7 ce tră,urile începură a se opri înaintea peronului otelului-D. Worms, în haină de postavu de auru (unu costum de financiarii Ludovic XV)-r stăie în pic óre într’unu salonașu din urma vest­icu­lulul, și primia elu însuși cHrtele de invitație, pe care unu valetu la puné apoi într’un imens vasu de Japonia. Valeria, cu fația descoperită, purta uă travestire de teruncă bretonă, forte simplă dar de­uă cochetărie alésa . Ea primia pe invitați după ce treceu pragul celui ânteiu din salonele cele mari. Mai toți printr’un cuvânt ,jlisu încetișoru, se faceu cunoscuți salutând'o. Ea era rapitore de frumuseță-Gilbert de Presles, superbii sab­ degi­i­­sarea sa de Palikari cu lungele iele mustrii blonde, o devora cu ochii. Unu Armetiu, naltu, mascatu, sta nemișcat în spaciul unei ferestre, și neadresându cu­vântul nimănui pare a se isola de bună voie și a refusa d’a lua parte la m­­­area veselă ce’lu înconjura. Acesta era Frideric Muller, posomorâtu, tristu, sfășiatu de griji, a căror causa o vom cunosce, și plini de ură pentru baronu de­­când acest din urmă-i luase.pe Alma Pradier. Salonele se umpleu.— Privirea devenia ver­­tiginosă.—Varietatea colerelor, magnificența neag­ră a costumelor femeiești, strălucirea petrelor scumpe, causau un Uliu de farmec. Cinci­spre-zece sau doi­­ă-Zec­i indiene scânteiau sub formă de diamante, pe umeri și în părți, (Va­ urma).

Next