Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-01-26 / nr. 7
1 STIL VECHIU piU A ! PATRONUL pILEI j Ranuntul Sor.l.i J Apusul Sorelui STIL NGU p!UA PATRONUL PILEI Rai.rK«I .Vilai j Apui». S« _ -----------— — -^rmu. ONK w- La 26 Ian. I« ib" L>"M.• • *?""'•11 ,ITv. IpT" ’ ■ > ,■ !■'7 ■"■ [UNK]flu. * 26 Duminică. Ic. P. Xenopond- 7 13 | 5 20 3 ore 20 in. « 7 | Duminică. C. Ru Romuald 7 13 5 20 si 27 Luni aduc. rel. sf. Ion crist. 7 12 1 5 21 noptea cu g<j . 8 | Luni. Ian îndur 7 12 5 21 =1 28 Marți. Cut. Pur tfren S rul 7 11 g 5 22 ru mai iute ^ 0 9 Marți. apolouia 7 11 5 22 £ 29 Mercuri. aduc. ral. sf. Ignat 7 95 23 tare apoi * 10 1 Mercuri. mere lenussi. Sc. 7 9 5 23 30 Joi. 10 Sf- Vas. Grs*. loai 7 7 15 24 mele * 11 | Joi. Desideriu 7 7 5 24 31 Vineri. j c. 8. Kuril si Ion 7 5 15 26 12 | Vineri. Eulalia 7 5 5 25 | Fev j Sâmbătă. Mart. Trifon 7 3 15 26 ______________|_____13________Sămbătă. Catarina ______ 7 3 26 | IASSI 25 R.nariu 1 ST5 Dămu aci unu articol relativu la Politica Orientală a celor trei puteri mari reproduse din Allgemaine Augsburger Zeitung și facemu atenți pe lectorii noștri deoarece scriitorul acestui articol pare a fi nu numai bine înformat, dar chiar inspirata de însuși marele cancelaru alu imperiului German DL de Bismark. Politica Orientală a celor trei patiuri ale Nordului Aru fi o procedare greșită, dacă diplomația europeană aru vroi a impedeca decursul ce lucrurile au luatu de la unu timpulncece. După esperiențele ce ne presintă marea transfigurațiune a Italiei și a Germaniei, transfigurațiune efectuata prin energia relativelor popare, nu mai pdte fi misiunea diplomației europene, de a crea facte, ci numai de ale înregistra. Sistemul Pentarhiei europene, ce credea a regula sórta poparelor din Europa după unii preșicare equilibru, de multu nu se mai pote admite de esistent. Formațiunea naturala, ba amu pute dice chiar formațiunea organică a statelor prin poporele lor însuși e astăzi la ordinea țlilei. O mare parte, întregul orientu europeano carele pentru civiliațiunea europeină, e de cea mai mare importanță se află astăzi într’unu astfeiiu de procesa de transformațiune. Schimbarea ministeriului de mai deunăzi în Serbia, au atrasu dreși atențiunea diplomației europeene într’unu modu neașteptata asupra acestei țeri, și au datu locu diferitelor conjecture, asupra posițiunei ce cele trei puteri ale Nordului vor păstră atâta față cu evenimentele probabile la Dunărea de josu, câta și între ele deschidindu-le un câmpu liberu și întinsu. Noi credem însă ca posițiunea lor e de mai nainte deja marcată și ca tocmai pe tărâmul questiunei orientale nu există pentru ele vreo surprindere. Întâlnirea celor trei imperatori la Berlin au demarcații tocmai pe acestu tărâmu linia de procedare pentru orice eventualitate, și dacă din causa evenimentelor din Serbia sau ridicatu pe ici calea în ziaristica austriacă și frmcesă dubiu, asupra procedeului unanima a celor trei puteri în questiiunea orientala, acesta nu este alta decât o necunoștere a posițiunei actuale care domineză prin nealterabilele relațiuni ale Germaniei și a Rusiei și prin preponderența lor. Și în questiunea orientală aceste relațiuni ale Germaniei cu Rusia suntu mai presus de ori-ce atacuri. Dacă astăzi la Paris atâtu ambasadorele Rusiei cât și Slavismulu se bucură de o preferință visibilă, atuncea neaparatu se scapă din vedere cu o alianță a Franciei cu Rusia e pentru multu timpu încă fără nici o valore, iar în questiunea orientală cu desăvârșire neadmisibilă. Dar dacă pe de o altă parte se propune <preșicare anexiuni pentru Austria la Dunărea de josu în interesul Germaniei pentru a abdica neîncrederea Rusiei, atuncea se vede că nu există o adevărată concepțiune asupra relațiunelor Germaniei cu Rusia față cu Austria. Nu-și poate face cineva o imagine adevărată asupra enunciațiunelor unor organe asupra politicei Orientale a celor trei puteri ale nordului relativ la schimbarea ministeriului din Serbia. Dacă organul Slavilor austriaci „Politica“ din Praga vroesce și țrice în modulu seu ostilu elementului germanii că evenimentele din Serbia s’aru fi efectuata în interesul Prusiei și dacă in general da Serbiei numirea unei Etappe prusiene lingă Sava, acesta nu ooate fi dictata decâtu numai simplu ura urba contra germanismului. Cându insa se va opune acesta ideie organului partidei germane naționale din Austria „Deutsche Zeitung“ care vroește anexarea țarilor Dunărei de jos în interesul Germaniei, pe când „Frankfurter Zeitung“ organa democratica germana cere și vroește iarășii în interesul Germaniei susținerea și menținerea Turciei, ridicându popórelor din Turcia (printr’unu tori puținii democraticii) orice facultate pentru cultură, atuncea trebue se fie cine-va cuprinsu de mirare, vădendu astfeliu de necunoștere a lucruriloru în questiunea orientală și în specialii a intereseloru existente ale Germaniei. Dacă pentru politica orientului s’au căștigatu o bază solidă acăsa n’au pututu resulta prin alta, decâtu prin desistarea de la politica activă a celor trei puteri în afacerile orientului. Nu aru trebui a se precipita lucrurile, ci a aștepta naturalul lor decursu. Numai din acesta puncta de vedere aru pută se fie o surprindere schimbarea ministeriului în Serbia pe câtu timpu decursul naturale alu evenimentului au fostu mai repede decât a se aștepta. Cele trei puteri occidentale au consiliata mai multe ori pe înalta Porta în relațiunile sale cu Sfaturile vasale de a reda câte ceva pentru a nu mai complica lucrurile la Dunărea de josu, de câtu sunt deja, și dacă în aceste consiliuri relativu la questiunea Zvornik și călătoria lui Milan la Stambula, una din cele trei puteri procedase cu puțină sinceritate la Constantinopole, acesta și au găsitu echiul în căderea ministerului Marinowitsch, nici pentru binele Austriei nici a Turciei. Ministerial Marinowitsch corespunse posițiunei in Serbia pe care cele trei puteri vroia a mentine la Dimarea de josu. Trebuia a nu Se altera relatiunile Statelor vasale fatiă cu inalta Pórtfi și pe lângă acesta a nu se impedeca decursul natural a developărei culturei atâtu al locuitorilor din Statele vasale, câtu și a celorlalte popore creștine ale Turciei. Insa Porta, in orbirea ei, refusa a ține corupta de acesta mișcare, din momentul ce se îndărătnicea ea a nu voi se cedeze in cestiunea Zvornicului; din momentul ce, in cestiunea tractatelor de comerciu, insista ea cu imprimare asupra drepturilor suzerane vis-a-vi de Statele tributare impedicându-le desvoltarea lor naturală, neputându măcaru să protigă in provinciile pe care le guverneza ea d‘a dreptul, siguranța personelor și a proprietății, nu trebue a ne mira de locu că adunarea națională sârbă n’a respinsu pe d’intregul o adresă ce critia forte și raporturile dintre Serbia cu Pórta și situațiunea netolerabilă a supușilor creștini in general, și care a deșteptată disposițiuni resboinice ale țerei tregi. In fada acestei tțări de lucruri, cele trei puteri, este adevérata, puteu căuta să calmeze la Belgrad acesta ardere, inse ele n’aru putea impedica ca Serbia să se prepare la tóte eventualitățile cari aru târâ-o unu conflictu cu Pórta. Sub acestu raportu, noi credem că situațiunea a fostu fórte esactu caracterisată prin urmatórele vorbe pe care o fóie ungurescă le atribue contelui Andrassy: „Pórta să se aranjeze ea însăși cu Serbia.“ Intr’adeveru, orice întorsătură aru lua lucrurile pe malurile Dunării de josu, puterile n’aru putea avea in vedere altu decâtu a conserva oricărui constata ce s’aru intampla intre Parta și Serbia, caracterul de o afacere domestică, alu unei conflagrațiuni intre aceste clone State. Ele nu putu ava altă grijă dacâtu de a impedica prin tóte mijjlacele posibili, ca nu unu conslliotu de felul acesta să treia peste fruntariele Turciei. In general, situațiunea Orientului trebue se fie dominată de gândirea că cele trei puteri ale Nordului dorescu să manțină, pe câtu aru fi cu putință, integritatea Turciei; dară că aceRa integritate trebue se fie subordonată foiței și puterii guvernului otomanu, vitaităței Turciei. Dacă Turcia este atât de robustă incât să domine situațiunea, atât a Statelor tributare cât și a proprietar sai supuși creștini, atât mai bine. Nimeni nu o va opri in forsările sale, pe cât ea se va ține in limitele impuse oricărui Statu civilisatu. Insă dacă iar lipsi acesta forță, dacă vitalitatea necesară ’i-aru lipsi la menținerea ei in concertul european, va aparține Statelor tributare și elementelor creștine virile de a proceda la transformarea Turciei. Diplomația nu pute avea altă sarcină decâtu a circu niseri incendiul in Imperiul otomanu. Iată linia de conduită ce credem noi că’și au trasa cele trei puteri ale Nordului in ceea ce privesc«* tóte eventua FOILETOWÜ ____ TRAGEDIILE PArtiSILUÎ Unu partigenu parislauu. (Urmare). Și Vibert eși țin atelieru, după ce împrumută fără genă din cutia cu țigărină a doua partagas pe care pictorul uitase’i o ofere. Cându ușa se'nchise ’n urma sa, George Trefan dădu din umeri și făcu unu gestu de mânie. — A avea talentul—striga elu, căci amu, e necontestabilu!.. și a câștiga cu multă ostenela doue-țeci și cinci pân’ la trei-deci de miserabili lindori pe lună, zugrăvindu, pentru unu esploatatoru, nudități libidmóse !... ce meserie !.. Elu începu a se preumbla repede, ducendu-se și ’ntorcendu-se, ca oă feră sălbatică închisă într’uă cușcă, și reliță. — A se numi cineva contele de Trejan!... a se crede unu artistu seriosu, și a face concurență cu penelul seu industrialilor cari colporteza pe ascunsu fotogrfii scandalose și pe cari camera a șasea’i especieze la Mázas !...—Bată unde suntu redusu !...—rușinea fără profitu, e»tă partea mea !...—Cu sumele forte mici ce’mi oferă acestu libert, potu eu are trăi?... »0! părintele meu, egoistu feroce, dore ee după ce'ți ai îndeplinitu tóte pasiunile, satisfăcuții tóte dorințele, realisatu tóte capriciele, nu trebuia se’m laș decâtu miseria de moscenire, pentru ce m'ai născuta?... „Sângele ce’mi curge prin vine, sângele ce mă face fiul teu, mi-a datu groza de muncă, setea, de lucru, pofta de petreceri fără margini și fară frâu, și sunt săracu !... și nu potu înceta de-a fi astfeliu !.. „Amu luptatu cu tóte aceste contra naturei mele, am credutu, printr’uă muncă continuă se cucerescu reputațiunea, averea, adecă posibilitatea materială de a’mi satisface gusturile, instinctele, trebuințele !.. „M’amu înșelătu !... „La ce m’a adusu acesta muncă grea?— Trăescu eu óre?—Fi voiu eu vr’odată dintr’acei cărora li se acopere cu auru cea mai nedeseverșită încercare și cea mai mică schiță ?... „Amu facutu destul!... Renunțiu!...— Ori ce trudă neproductivă ’i uă amăgire, și nu voiu se mai fiu aînspitu!...— Cărțile 'mi au probat’o ,în astă nópte că vieța de plăcere pate fi mai lucrativă decâtu viața de ostenela !...— Pe câți n’amu în élnitu eu în salonele de a dt.-ue mână,, din acei ce trăescu bine fără venituri și a căror listă civilă este soldată numai de valetul de cupă și de dama de pica I... „Pentru ce n’ași avea și eu încredere ca dânșii în steua mea? Pentru ce n’ași compta pe curagiul meu ?... — Amu prudența și sângele rece, aceste clone mari virtuți a jucătorului... Nu voiu avea de locu îndărătnicia cându șansa ’mi va fi contrară....— Voiu avea îndrăsnela energică cându îmi va deveni favorabilă..." „Și apoi, in cele din urmă, ce riscu ?—adăogi George după unu minutu de tăcere și cu unu zimbetu amaru, dacă jocul nu me va îmbogăți, îlu desfidu se me ruineze. .. — Deci, pentru mine hasardul, singurul meu D-deu de ac î 'nainte:...— Sătulu de a vegeta, vreu se trâiescu !...“ Pe cându gentilomul declasatu, artistul fără curagiu și fără convicțiuni, junele lacomu de plăceri, căruia dovedeci și cinci sau trei-fieci de luidori i se părea uă sumă cu totul de disprețiuitu, lua ciudata otărîre de a părăsi asistența laboriosă și onorabilă a atelierului pentru viața infernală a lamei celei rele parisiene. un mică cupe j negră cu trenu roșu, trasă de unu calu mare de rasă și condusă de unu’ vistieru erglesy în livrea negră, se opria în strada Laval dinaintea casei unde locuia George Trejan. Pe ornamentele acestei capele era uă armărie complicată, avendu de-asupra uă marcă de baroni. Oblonul se deschise, stăpânul acestui ușoru echipagiu se scoborî și întră sub vestibulul casei. _ D. Trejan?—întrebă elu pe portarii care citia diarul unuia din chiriași într’uă lojă ținută ca unu salonu. — La alu ’cincilea, de-asupra.— Ușa din față. — Solu. Dar acasă’i ? — NuTu amu vedutu eșindu... Aprópe siguru de a găsi pe George, visitatorul începu a urca treptele bine ceruite a scărilor. Acestu visitatoru era unu bărbatu naltu și subțire, de ua turnura plăcută și de uă eleganță neproșabilă. Melasa pălăriei îi strelucia ca și sacul botinelor. Pantalonii, cenușii fórte deschiși, picau dluă corecțiune. matematică pe piciorul seu lungit și subțire.— Mâna’i drepta, mănușată cu mănușă cenușia deschisă, se juca c’unu bețu de corniUi de rinoceru.— Uă fundă multicoloră strelucia la cheuterea de susu a pardesiului seu albastru ’nchisu. Nisce favorite negre și stufose îi încadrau fața cea palidă, a cărei tresături accentuate n’avea lipsă nici de regularitate, nici de distiucțiune—Ochii lui aveu culorea și lucirea metalică a oțelului.— Nasul, fórte curăietui, da fisionomiei selevă espresiune imperiosă. — Mustețele lui lungi, resucite după moda unguresca și de unu negru albăstriu, îi ascundeu pe jumătate buzele subțiri. Acestu personagiu, care pute și trebuia chiar se trecu ca însemnatu de frumosu, păre la prima aruncătură de ochi că ară vr’ua patru fieci și cinci de ani, dar, dintr’unu esamenu mai cu luare aminte resulta convincțiunea că de multu deja trecuse preste cinci deci, obârcituri forte fine, aprópe invisibile înse numerose, i se ’ntindea în formă de labă de gâscă la unghiul esteran al ochilor. Unii cercii galbeni ruginitu îi încunjura conturul pleapelor, puținu suiilate de nedormire și de eccesul acelor petreceri care devinu cu timpul mai obositore decâtu munca cea mai înverșunată. Pe lingă aceste negrul închisu alu favoritelor și alu mustețelor, contrastăndu cu firele argintii semănate in număru mare in părul seu, trăda întrebuințarea vreuneia din acele preparațiuni, sciințifice pe care chimia modernă—sub felurite numi seducétóre— le pune la dispositiunea oricui „vroesce se repare nereparabilul ultragiu alu timpului!“ Personagiul ce ne ocupă își ajunge pe lingă aceste câtu se pate de bine scopul, și, fără uă injustiție suverană, nu i se pute aplica epitetul zeu sunătoru de bâtranu frumosu. Elu urcâ cu unu pasu fermu și plinu de elasticitate numerósele etaje ce’lu separau de locuința lui George Trefan. Ajungându în fața ușei atelierului, nu’și mai dădu ostenela se tragă clopoțelul, ci lovi de doue sau trei ori în acestă ușă cu bățul seu. Visitatorul era fâr’ îndudrelă unu familiarii de a casei, unu intimu totu de’una bine primitu, căci Valentin refléndu’lu lua fisionomia cea mai plăcută, și, far' a consulta pe stăpânu-seu, deschise atelierul și anunciu . — D. baroni de Croix-Dieu... Artistul scose că esclamațiune veselă aufiindu acestu nume.— Elu făcu câțiva pași spre întimplarea noului venitu și’i strinse mâna, strigându cu uă sinceritate vedernstă: — A barone, ce bună visită, și câtu suntu de fericiții câte vădu 1... ■— O speramu puțin, scumpul meu George,— respinse D. de Croix-Dieu zimbindu,— și pentru asta sunt aici... Trejan conduse pe baronu lângă sobă, îlu constrînsa a se instala în fotoliul celu mare și puse cutia cu țigări la îndemână’i. — Suntu secole de cându nu te-amu veijutu !...— relua elu apoi—cinci-spre-fiece file celu puțin!—Incepemu a crede ca m’ai uititi !... — Acesta era uă ideie nedrepta și urâtă! replica D. de Croix-Dieu,— d-ta sci câta îmi esci de simpaticu, și credu ca și d-ta ai simpatie pentru mine. — Ce ai facutu în aceste cinei spre dlece d'H care -mi au pantu atâtu de lungi?—întreba pictorul după ce strînse din nou mâna baronului. — Ei! D-^eul meu !... aceași și er aceeși... V. George Trejan zâmbi de respunsul visitatorului seu. — Aceași și er aceeși!— repeta elu,— a barone, e multă varietate în acestă pretinsă uniformitate! — Soli, — relua D. de Croix-Dieu,— noi astia ómen; de rebă, care n’avemu nimicu de facutu, suntemu în realitate ocupați de dimineță pân’ în seră și de cu seră în țină...— Parisul ne târăsce într’un marime de lucruri de nimicu, la care câte odată e cu neputință Cuiva de a se sustrage, chiar pentru a veni se strîngă mâna amicilor sei cei mai buni...— Ne crede lumea ca suntem liberi.— și noi suntem sclavi... — Sclavii plăcerii!— striga George cu râvnă. — Suntu totu lanțuri... — Ușore de purtatu ! — Fórte adesa superatore!— In fine, eu le portu cu filosofie !— Da, d-ta, scumpule artistu, ce te faci ?... Este mulțumitu ?...— A I câtu despre acesta, nu !... — Ași! și pentru ce ?... Pentru ca totul merge reu... — Lucrul ? — Mă obosesce și nu mă duce la nimicu !...