Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-01-26 / nr. 7

1 STIL VECHIU pi­U A ! PATRONUL pILEI j Ranuntu­l Sor.l.i J Apusul Sorelui STIL NGU p!UA PATRONUL PILEI Rai.rK«I .Vilai j Apui». S«­­ _ -----------— — -^r­mu. ON­K w- La 26 Ian. I« ib" L>"M.­­• • *?""'•11 ,ITv. IpT" ’ ■ > ,■ !■'7 ■"­■ [UNK]flu. * 26 Duminică. I­c. P. Xenopond- 7 13 | 5 20 3 ore 20 in. « 7 | Duminică. C. Ru Romuald 7 13 5 20 si 27 Luni aduc. rel. sf. Ion crist. 7 12 1 5 21 noptea cu g<j . 8 | Luni. Ian îndur 7 12 5 21 =1 28 Marți. Cut. Pur tfren S rul 7 11 g 5 22 ru mai iute ^ 0 9 Marți. apolouia 7 11 5 22 £ 29 Mercuri. aduc. ral. sf. Ignat 7 9­­­5 23 tare apoi *­ 10 1 Mercuri. mere lenussi. Sc. 7 9 5 23 30 Joi. 1­­0 Sf- Vas. Grs*. loai 7 7 1­5 24 mele *­ 11 | Joi. Desideriu 7 7 5 24 31 Vineri. j c. 8. Kuril si Ion 7 5 1­5 26 12 | Vineri. Eulalia 7 5 5 25 | Fev j Sâmbătă.­­ Mart. Trifon 7 3 1­5 26 ______________|_____13________Sămbătă. Catarina ______ 7 3 26 | IASSI 25 R.n­ariu 1 ST5 Dămu aci unu articol relativu la Politica Orientală a celor trei puteri mari reproduse din Allgemaine Au­gsburger Zeitung și facemu atenți pe lectorii noștri de­oare­ce scriito­rul acestui articol pare a fi nu nu­mai bine înformat, dar chiar in­spi­­rata de însuși marele cancelaru alu imperiului German DL de Bismark. Politica Orientală a celor trei pa­­tiuri ale Nordului Aru fi o procedare greșită, dacă diplomația europeană aru vroi a impedeca decursul ce lucrurile au luatu de la unu timpu­lncece. Du­pă esperiențele ce ne presintă marea transfigurațiune a Italiei și a Ger­maniei, transfigurațiune efectuata prin energia relativelor popare, nu mai pdte fi misiunea diplomației europene, de a crea facte, ci numai de ale înregistra. Sistemul Pentar­­h­iei europene, ce credea a re­gula sórta poparelor din Europa du­pă unii preși­care equilibru, de m­ultu nu se mai pote admite de esistent. Formațiunea naturala, ba amu pute dice chiar formațiunea organică a statelor prin popor­ele lor însuși e astăzi la ordinea țlilei. O mare parte, întregul orientu europeano carele pentru ci­vili­ațiu­­nea europeină, e de cea mai mare importanță se află astă­z­i într’unu astfeiiu de procesa de transforma­­țiune. Schimbarea ministeriului de mai deunăzi în Serbia, au atrasu d­­reși atențiunea diplomației europee­­ne într’unu modu neașteptata asu­pra acestei țeri, și au datu locu di­feritelor conjecture, asupra posiți­unei ce cele trei puteri ale Nordului vor păstră atâta față cu evenimen­tele probabile la Dunărea de josu, câta și între ele deschid­indu-le un câmpu liberu și întinsu. Noi credem­­ însă ca posițiunea lor e de mai nainte deja marcată și ca tocmai pe tărâmul questiunei orientale nu există pentru ele vre­o surprindere. Întâlnirea celor trei imperatori la Berlin au demarcații tocmai pe a­­cestu tărâmu linia de procedare pentru ori­ce eventualitate, și dacă din causa evenimentelor din Ser­bia s­au ridicatu pe ici calea în zia­ristica austriacă și frmcesă dubiu, asupra procedeului unanima a ce­lor trei puteri în questiiunea ori­entala, acesta nu este alta decât o necunoștere a posițiunei actuale care domineză prin nealterabilele rela­­țiuni ale Germaniei și a Rusiei și prin preponderența lor. Și în ques­­tiunea orientală aceste relațiuni ale Germaniei cu Rusia suntu mai pre­sus de ori-ce atacuri. Dacă astă­z­i la Paris atâtu am­­basadorele Rusiei cât și Slavismu­­lu se bucură de o preferință visi­­bilă, atuncea neaparatu se scapă din vedere cu o alianță a Franciei cu Rusia e pentru m­ultu timpu încă fără nici o valore, iar în questiunea orientală cu desăvârșire neadmisi­bilă. Dar dacă pe de o altă parte se propune <preși­care anexiuni pen­tru Austria la Dunărea de josu în interesul Germ­aniei pentru a ab­di­­ca neîncrederea Rusiei, atuncea se vede că nu există o adevărată con­­cepțiune asupra relațiunelor Germa­niei cu Rusia față cu Austria. Nu-și poate face­ cine­va o ima­gine adevărată asupra enunciațiu­­nelor unor organe asupra politicei Orientale a celor trei puteri ale nordului relativ­ la schimbarea mi­nisteriului din Serbia. Dacă organul Slavilor austriaci „Politica“ din Praga vroesce și țrice în modulu seu ostilu ele­mentului germanii că evenimentele din Serbia s’aru fi efectuata în in­teresul Prusiei și dacă in general da Serbiei numirea unei Etappe prusiene lingă Sava, acesta nu o­oate fi dictata decâtu numai simplu ura urba contra germanismului. Cându insa se va opune acesta ideie or­ganului partidei germane naționale din Austria „Deutsche Zeitung“ care vroește anexarea țarilor Dunărei de jos în­ interesul Germaniei, pe când „Frankfurter Zeitung“ organa democratica germana cere și vro­ește iarășii în interesul Germaniei susținerea și menținerea Turciei, ri­­dicându popórelor din Turcia (prin­­tr’unu tori puținii democraticii) ori­ce facultate pentru cultură, atuncea trebue se fie cine-va cuprinsu de mirare, văd­endu astfeliu de ne­­cunoștere a lucruriloru în questiu­nea orientală și în specialii a in­­tereseloru existente ale Germaniei. Dacă pentru politica orientului s’au căștigatu o bază solidă acăs­a n’au pututu resulta prin alta, de­câtu prin desistarea de la politica activă a celor trei puteri în afa­cerile orientului. Nu aru trebui a se precipita lucrurile, ci a aștepta na­turalul lor decursu. Numai din a­­cesta puncta de vedere aru pută se fie o surprindere schimbarea minis­teriului în Serbia pe câtu timpu de­cursul naturale alu evenimentului au fostu mai repede decât a se aștepta. Cele trei puteri occidentale au consiliata mai multe ori pe înalta Porta în relațiu­nile sale cu Sfatu­rile vasale de a reda câte ceva pen­tru a nu mai complica lucrurile la Dunărea de josu, de câtu sunt deja, și dacă în aceste consiliuri relativu la questiunea Zvornik și călătoria lui Milan la Stambula, una din cele trei puteri procedase cu puțină sin­ceritate la Constantinopole, acesta și au găsitu echiul în căderea mi­nisterului Marinowitsch, nici pentru binele Austriei nici a Turciei. Ministerial Marinowitsch corespunse posițiunei in Serbia pe care cele trei puteri vroia a mentine la Dimarea de josu. Trebuia a nu Se altera relatiunile Statelor vasale fatiă cu in­alta Pórtfi și pe lângă acesta a nu se impedeca de­cursul natural a developărei cu­lturei atâtu al locuitorilor din Statele vasale, câtu și a celor­lalte popore creștine a­le Turciei. Insa Porta, in orbirea ei, refusa a ține corupta de acesta mișca­re, din momentul ce se îndărătnicea ea a nu voi se cedeze in cestiunea Zvor­­niculu­i; din momentul ce, in cestiunea tractatelor de comerciu, insista ea cu imprimare asupra drepturilor suzerane vis-a-vi de Statele tributare impedi­­cându-le de­svoltarea lor naturală, ne­­putându măcaru să protigă in provin­ciile pe care le guverneza ea d‘a drep­tul, siguranța personelor și a propri­etății, nu trebue a ne mira de locu că adunarea națională sârbă n’a respinsu pe d’intregul o adresă ce criti­a forte și raporturile dintre Serbia cu Pórta și situațiunea netolerabilă a supușilor creștini in general, și care a deștep­tată disposițiuni resboinice ale țerei tregi. In fad­a acestei tțări de lucruri, cele trei puteri, este adevérata, puteu căuta să calmeze la Belgrad acesta ardere, inse ele n’aru putea impedica ca Ser­bia să se prepare la tóte eventualită­țile cari aru târâ-o unu conflictu cu Pórta. Sub acestu raportu, noi credem că situațiunea a fostu fórte esactu carac­­terisată prin urmatórele vorbe pe care o fóie ungurescă le atribue contelui Andrassy: „Pórta să se aranjeze ea însăși cu Serbia.“ Intr’adeveru, ori­ce întorsătură aru lua lucrurile pe malurile Dunării de josu, puterile n’aru putea avea in ve­dere altu de­câtu a conserva ori­c­ărui constata ce s’aru intampla intre Parta și Serbia, caracterul de o afacere do­mestică, alu unei conflagrațiuni intre aceste clone State. Ele nu putu av­a altă grijă da­câtu de a impedica prin tóte mijjl­acele posibili, ca nu unu con­­sll­iotu de felul acesta să treia peste fruntariele Turciei. In general, situațiunea Orientului trebue se fie dominată de gândirea că cele trei puteri ale Nordului dorescu să manțină, pe câtu aru fi cu putință, integritatea Turciei; dară că aceRa in­tegritate trebue se fie subordonată foi­­­ței și puterii guvernului o­tom­anu, vi­­t­aităței Turciei. Dacă Turcia este atât de robustă in­cât să domine situațiu­nea, atât a Statelor tributare cât și a proprietar sai supuși c­­reștini, atât mai bine. Nimeni nu o va opri in forsările sale, pe cât ea se va ține in limitele impuse ori­cărui Statu civilisatu. Insă dacă iar lipsi acesta forță, dacă vitalitatea necesară ’i-aru lipsi la men­ținerea ei in concertul european­, va­ a­­parține Statelor tributare și elemente­lor creștine virile de a proceda la tran­sformarea Turciei. Diplomația nu pu­te avea altă sarcină decâtu a circu­ ni­se­ri incendiul in Imperiul otomanu. Iată linia de conduită ce credem noi că’și au trasa cele trei puteri ale Nor­dului in ceea ce­ privesc«* tóte eventua­ FOILETOWÜ ____ TRAGEDIILE PArtiSILUÎ Unu partig­enu parislauu. (Urmare). Și Vibert eși țin atelieru, după ce împrumută fără genă din cutia cu țigări­nă a doua pa­rtag­as pe care pictorul uita­se’i o ofere. Cându ușa se'nchise ’n urma sa, George Trefan dădu din umeri și făcu unu gestu de mânie. — A avea talentul—striga elu,­ căci amu, e necon­­testabilu!.. și a câștiga cu multă ostenela doue-țeci și cinci pân’ la trei-d­eci de miserabili lindori pe lun­ă, zugrăvindu, pentru unu esploatatoru, nudități libidmó­­se !... ce meserie !.. Elu începu a se preumbla repede, ducendu-se și ’n­­torcendu-se, ca oă feră sălbatică închisă într’uă cușcă, și reliță. — A se numi cine­va contele de Trejan!... a se cre­de unu artistu seriosu, și a face concurență cu penelul seu industrialilor cari colporteza pe ascunsu fotogr­fii scandalose și pe cari camera a șasea’i especieze la Má­zas !...—Bată unde suntu redusu !...—rușinea fără pro­­fitu, e»tă partea mea !...—Cu sumele forte mici ce’mi o­­feră acestu libert, potu eu are trăi?... »0! părintele meu, egoistu feroce, d­ore­ ee după ce'ți ai îndeplinitu tóte pasiunile, satisfăcuții tóte do­rințele, realisatu tóte capriciele, nu trebuia se’m­ laș decâtu miseria de moscenire, pentru ce m'ai născuta?... „Sângele ce’mi curge prin vine, sângele ce mă face fiul teu, mi-a datu groza de muncă, setea, de lucru, pofta de petreceri fără margini și fară frâu, și sunt să­­racu !... și nu potu înceta de-a fi astfeliu !.. „Amu luptatu cu tóte aceste contra naturei mele, am cred­utu, printr’uă muncă continuă se cucerescu reputa­­țiunea, averea, adecă posibilitatea materială de a’mi satisface gusturile, instinctele, trebuințele !.. „M’amu înșelătu !... „La ce m’a adusu acesta muncă grea?— Trăescu eu óre?—Fi­ voiu eu vr’odată dintr’acei cărora li se­­ aco­pere cu auru cea mai nedeseverșită încercare și cea mai mică schiță ?... „Amu facutu destul!... Renunțiu!...— Ori­ ce trudă neproductivă ’i uă amăgire, și nu voiu se mai fiu a­înspitu!...— Cărțile 'mi au probat’o ,în astă nópte că vieța de plăcere pate fi mai lucrativă decâtu viața de ostenela !...— Pe câți n’amu în élnitu eu în salonele de a dt.-ue mână,, din acei ce trăescu bine fără­ venituri și a căror listă civilă este soldată numai de valetul de cupă și de dama de pic­a I... „Pentru ce n’ași avea și eu încredere ca dânșii în steua mea? Pentru ce n’a­și compta pe curagiul meu ?... — Amu prudența și sângele rece, aceste clone mari virtuți a jucătorului... Nu voiu avea de locu îndărătnicia cându șansa ’mi va fi contrară....— Voiu avea îndrăs­­nela energică cându îmi va deveni favorabilă..." „Și apoi, in cele din urmă, ce riscu ?—adăogi George după unu minutu de tăcere și cu unu zimbetu amaru,­­ dacă jocul nu me va îmbogăți, îlu desfidu se me ruineze. .. — Deci, pentru mine hasardul, singurul meu D-deu de ac î 'nainte:...— Sătulu de a vegeta, vreu se trâiescu !...“ Pe cându gentilomul declasatu, artistul fără curagiu și fără convicțiuni, junele lacomu de plăceri, căruia dove­­deci și cinci sau trei-fieci de luidori i se părea uă sumă cu totul de disprețiuitu, lua ciudata otărîre de a pă­răsi asistența laboriosă și onorabilă a atelierului pentru viața infernală a lamei celei rele parisiene. un mică cupe j negră cu trenu roșu, trasă de unu calu mare de rasă­­ și condusă de unu’ vistieru erglesy în livrea negră, se opria în strada Laval dinaintea casei unde locuia Ge­orge Trejan. Pe ornamentele acestei capele era uă armărie com­plicată, a­vendu de-asupra uă marcă de baroni. Oblonul se deschise, stăpânul acestui ușoru echipagiu se scoborî și întră sub vestibulul casei. _ D. Trejan?—întrebă elu pe portarii care citia diarul unuia din chiriași într’uă lojă ținută ca unu salonu. — La alu ’cincilea, de-asupra.— Ușa din faț­ă. — Solu. Dar a­casă’i ? — NuTu amu ved­utu eșindu... A­própe siguru de a găsi pe George, visitatorul începu a urca treptele bine ceruite a scărilor. Acestu visitatoru era unu bărbatu naltu și subțire, de ua turnura plăcută și de uă eleganță neproșabilă. Melasa pălăriei îi strelucia ca și sacul botinelor. Pantalonii, cenușii fórte deschiși, picau d­l­uă corecțiune. matematică pe piciorul seu lungit și subțire.— Mâna’i drepta, mănușată cu mănușă cenușia deschisă, se juca c’unu bețu de corniUi de rinoceru.— Uă fundă multico­loră strelucia la cheuterea de susu a pardesiului seu albastru ’nchisu. Nisce favorite negre și stufose îi încadrau faț­a cea palidă, a cărei tresături accentuate n’avea lipsă nici de regularitate, nici de distiucțiune—Ochii lui aveu cu­­lorea și lucirea metalică a oțelului.— Nasul, fórte cură­­ietui, da fisionomiei sele­vă espresiune imperiosă. — Mus­­tețele lui lungi, resucite după moda unguresca și de unu negru albăstriu, îi ascundeu pe jumătate buzele subțiri. Acestu personagiu, care pute și trebuia chiar se trecu ca însemnatu de frumosu, păre la prima aruncătură de ochi că ară vr’ua patru fieci și cinci de ani, dar, din­­tr’unu esamenu mai cu luare a­minte resulta convincți­­unea că de m­ultu deja trecuse preste cinci deci, obârcituri forte fine, aprópe invisibile înse numerose, i se ’ntindea în formă de labă de gâscă la unghiul es­­teran al ochilor.­ Unii cercii galbeni ruginitu îi încun­­jura conturul pleapelor, puținu suiilate de nedormire și de eccesul acelor petreceri care devinu cu timpul mai obositore decâtu munca cea mai înverșunată. Pe lingă aceste negrul închisu alu favoritelor și alu mustețelor, contrastăndu cu firele argintii semănate in număru mare in părul seu, trăda întrebuințarea vre­uneia din acele preparațiuni, sciințifice pe care chimia modernă—sub felurite numi seducétóre— le pune la dispositiunea ori­cui „vroesce se repare nereparabilul ul­­tragi­u alu timpului!“ Personagiul ce ne ocupă își ajunge pe lingă aceste câtu se pate de bine scopul, și, fără uă injustiție su­verană, nu i se pute aplica epitetul zeu sunătoru de bâtranu frumosu. Elu urcâ cu unu pasu fermu și plinu de elasticitate numerósele etaje ce’lu separau de locuința lui George Trefan. Ajungându în faț­­a ușei atelierului, nu’și mai dădu ostenela se tragă clopoțelul, ci lovi de doue sau trei ori în acestă ușă cu bățul seu. Visitatorul era fâr’ îndudrelă unu familiarii de a ca­sei, unu intimu totu­ de’una bine primitu, căci Valentin refléndu’lu lua fisionomia cea mai plăcută, și, far' a con­sulta pe stăpânu-seu, deschise atelierul și anunciu . — D. baroni de Croix-Dieu... Artistul scose că esclamațiune veselă aufiindu acestu num­e.— Elu făcu câți­va pași spre întimp­larea noului venitu și’i strinse mâna, strigându cu uă sinceritate ve­dernstă: — A­­ barone, ce bună visită, și câtu suntu de fe­riciții câ­te vădu 1... ■— O speramu puțin, scumpul meu George,— res­­pinse D. de Croix-Dieu zimbindu,— și pentru asta sunt aici... Trejan conduse pe baronu lângă sobă, îlu constrînsa a se instala în fotoliul celu mare și puse cutia cu ți­gări la îndemână’i. — Suntu secole de cându nu te-amu veijutu !...— re­lua elu apoi—cinci-spre-fiece file celu puțin!—Ince­­pemu a crede ca m’ai uiti­t­i !... — Acesta era uă ideie nedrepta și urâtă! replica D. de Croix-Dieu,— d-ta sci­ câta îmi esci de simpaticu, și credu ca și d-ta ai simpatie pentru mine. — Ce ai facutu în aceste cinei­ spre­ dlece d'H care -mi au pan­tu atâtu de lungi?—întreba pictorul după ce strînse din nou mâna baronului. — Ei! D-^eul meu !... aceași și er aceeși... V. George Trejan zâmbi de respunsul visitatorului seu. — Aceași și er aceeși!— repeta elu,— a­­ barone, e multă varietate în acestă pretinsă uniformitate! — Soli, — relua D. de Croix-Dieu,— noi astia ómen; de rebă, care n’avemu nimicu de facutu, suntemu în realitate ocupați de dimineță pân’ în seră și de cu seră în ți­­nă...— Parisul ne târăsce într’un mari­me de lucruri de nimicu, la care câte odată e cu neputință Cui­va de a se sustrage, chiar pentru a veni se strîngă mâna a­­micilor sei cei mai buni...— Ne crede lumea ca suntem liberi.— și noi suntem­ sclavi... — Sclavii plăcerii!— striga George cu râvnă. — Suntu totu lanțuri... — Ușore de pur­tatu ! — Fórte adesa superatore!— In fine, eu le portu cu filosofie !— Da, d-ta, scumpule artistu, ce te faci ?... Este m­ulțumitu ?...­­— A I câtu despre acesta, nu !... — Ași! și pentru ce ?...­­­ Pentru ca totul merge reu... — Lucrul ? — Mă obosesce și nu mă duce la nimicu !...

Next