Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-02-23 / nr. 15

Andi al lll-lea Ar 15 fani Ilidefin­ra 23 Februar 18Î5 Preciurile­­ Ibonam­­entelor IN IAȘI pe an 20 fr.— Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE pe an 24 fr.­ Pe sem. 12 fr. Pe trim. 6 fr. Pentru Austria 30 fr.— Italia 40— Franța 46 INSERȚII,­NI ȘI IlECLAME rendul 60 bani SCARI TOCA PE y 1 fr. Epistole nefrancate nu se primescu. (Jmu Nr. 30 butii FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar si Administrator Th. BALASSAN » ciiu­ nea ssiL awmi a» i­sse mi es* i ■ [UNK] .0 «»«iSfcfl.am.1H öPjí. STIL VECHIU piUA _ Ffi­­UIAR ' ~ ' * 28 Duminică. ■ £ 24 Luni = 25 Marți. 26 Merc­uri. 27 Joi. 28 Vineri. 1 Mart. 1 Sâmbătă. PATRONUL.pl LEI ier. Policarp (lasat brâncă) -ia­si a 2 a­n fiare c. s. Ioan Botez . P. Tarasiu Arh. Const. . P. Profiiiiu Ep. Gâzet uv. Pă. Procop. Decapolit. uv. Pă. Vasilie Mărturisit, uv. Mart. Evdochia. CANIEI WIbA ! Rasfiritu­l Sorenni Aputul Streini STIL NOU | piUA­J PATRONUL OU_EI­­ j R.uri­ol Strein. j A?«» ORE HUI. . OHR «Iris La 24 FeV. la —I . FEVI1UAR — r . " O i. AUS • m* "»!.* 6 28 I 5 57 a ore și 10 ° 7 Duminică. Tam­as. 6 28 5 57 C 26 I 5 58 m lumină no­ * 8 Luni. Inhanu 6 26 5 58 6 24 1 5 59 uă țlina cu 7i 9 Marți. Franciscu 6 24 5 59 6 23 1 6 0 zapad­ă și a­ »— 10 Mercuri. 40 Marter. 6 23 6 0 6 21 1 6 1 p01 moină și ** 11 Joi. Heraclia 6 21 6 1 6 19 1 6 2 calciu. 12 Vineri. Gregorie . 6 19 6 2 6 15 1­6 5 13 Sâmbătă: R­osina 6 15 6 5 Affair Join íiiSra I*recitirile A»> tincüi; m­orii PAGINA I 50 b. Pag. Ill 30 b Pag. IV 10 6 litru FRANCIA : se primescu anunciu­ri c b­n:f la D EUGENE DRAIKE rue Drouot 9 Pai­­nt AUSTRIA și GERMANIA la D. PHILIPP­in Reichsrafbs­platz Nr 2 și la S­. țșu- SSE, Sederslätte Nr. 2 Wa­ll. PeutrA­­ la D. EUGENE IVII.CÜQ Londra 81 n Street. E. C. nepublicate se vom­ arde. Unu Nr. 30 bani Jttermain. 5 m ls»««­ ARMATA RUSIE!. Unele Șuare, și mai alesu cele polo­ne de unu timpu incece re­vi­nit asupra concentrărilor de trupe in mase mari in districtele limitrofe ale marelui im­periu Rusu, deducându din aceste con­centrări apropiata isbucnire a unui res­­belu ruso-germanu. Le lăsăm la o parte discutarea ve­rității] acestora vitete respândite de zia­rele polone, și se ne ocupăm­u de sta­rea actuală a armatei russe, căci pănă in momenta nu se arată nici unu nour pe orizontele politicii, ce am­ putea tulbura buna înțelegere de­­ ăna acuma a acestora dune mari puteri, de­și nu puteam jura că mai tăiam, Germania nu va fi silită de a-și intorce armele contra Rusiei. Pericol nu este pentru m­omentu, dară o prea mare încredere nu ar­ fi bine explicată: dacă ne arun­­cămu privirea asupra Franți­ei, acesta nu ne scutesce de a ne arunca ocini din cându in cându­și spre Niemenul Acolo in timpu de 10 ani s’au ope­rații o mare modificați­une in armată, a cărei valóre nu trebue a se trece cu vederea. Rusia s’au organisatu. Amarele secțiuni ce le-a primitu in resbelul din Crimea, nu le-a nesocotită, totu astu­­leliu de­și nu au luatu parte activă la resbelele ce s’au succedatu in ultimii 10 ani, Rusia au profitată m­ultu căci s’au instruitu, cu­lege­ndu esperie­nțele făcute de Statele ce erau in luptă. Reorganisațiunea armatei ruse începu pe la 1860, fu­sese întreruptă prin re­­voluțiunea polonă, și continuă, după totala înfrângere a acelei revoluți­uni. ce pentru totu­deauna luase speranța Poloniei de a mai putea face o revo­­luțiune. Meritul escepționalu a acestor reor­­ganisațiuni militae cu dreptu cuventu trebuie atribuite generalului și minis­trului de resbelu Milutin, carele se póte numi cu dreptu cuventu unuRoon alu Rusiei, ba am pute ijlice fără exa­­gerațiune, că meritul lui Milutin pen­­tru reorganisațiunea armatei ruse si mai mare decâtu acela a lui Roon, fiindu­că creatorele actualei armate prusso-germane e chiar insuși impe­­ratorile Wilhelm și nu Roon. Era unu tim­pu cându se credea că reforma armatei ruse este defini­ti­va­­mente efectuată, dară resbelul dintre Germania cu Franța au schimbații ideile mul­tora reformatori pe acestu tărâmu încâtu­și Rusia sub impresiunea efec­­telor resbelului de la 1870. Își pute ț­­ce, că reorganisațiunea armatei sale nu e corespund tetóre timpului și că nu trebue a se opri aice, dacă nu voește ca la prima ciocnire cu armata germană se nu i se prepare și ei un Sedan. Se ne ocupă cu acum specialmente de armată, lăsându la o parte politica. Armata rusă se compune din : 1) armata regulată, 2) Reserva, 3) Tru­pele locale, 4) Trupele iregulare (Ca­zacii) și al 5) glota. In armata regulată unitatea admi­nistrativă e la infanterie și la cavale­rie, divisiunea la artilerie brigada. Ar­mata numeră astă­z­i 47 divisiuni de infanterie. Fie­care din ele se com­pune din două brigăzi, brigada din 2 Regimente. Regimentul din trei bata­­lione. Puține regimente, cum de exem­­plu acele ale Caucasului au câte 4 ba­­talione. împărțirea de la divisiune in josn e aceiași din armata germana, totu asta­fel iu batalionul pe picioru de res­­belu numeră 1017 ómeni. Escepțional inse e împărțirea batalionelor căci ele au 5 companii, și anume 4 de linie si 1 de vânători, a căror etaju pe picioru de resbel e de 180 omeni, prin urmare cu­­­ 4 mai mică decât la germani. Com­pania formeza in privința administra­tivă cea de pe lrm­ă sub­împărțire, și după nonele reglemente de exercițiu ea a devenita in privinta tacticei li­nii corpu propriu. Afară de divisiuni mai suntu incă 8 brig­ade de vânători fie­care de câte 4 batalióne. Era vorba de a se desființa aceste brigade, ase­m­enea și companiile de vânători și de a se înființa in locul lor regimente cu câte 4 batalióne. Armatura infanteriei puse pănă acum se află totu incă in studiul esperimen­­tării. S’au încercații mai multe sisteme până in fine se adoptase sistema lui Berdan. Calibrul e de 11 milimetri, ba­­taia de 250 metri, și se laudă efectul produsa. Pănă acuma iise numai o mică parte a armatei e înzestrată cu ace­ta armă și e probabil că voru mai trece vre­o 12 ani, pănă ce armata intrega va fi posedându acéstu armă. Cavaleria russă, ce după resbelulu din Crimea au suf­eritu o însemnată reducțiune, se compune actualminte din 10 diviziuni, din care 2 aparținu Gârd­ii și 1 se află in Caucazi, din cele 7 di­viziuni de Cavalerie ale armatei, fiu care se sub­impărțeste in trei brigade câte de 2 regimente, regimentulu de 4 escadrone: diviziunea caucază are numai 4 Regimente. Intre cele 12 re­gimente a­le gărzii se afla și 2 regi­mente de Cazaci câte de 1144 omeni, 4 regimente de Carasieri, și 1 regi­­mentu de Grenadieri călări. In generalii in Rusia suntu trei specie de arme, și anume: Dragoni, Husarii și Ulani. Armatura, escepționându Dia­conii, a întregii cavalerie e in șir Chi 1 Lancia, pe cându g­nilu alu II-lea chiar și la Ulani e sabia, la Ulani și a Husarii carabina nouă. Kiurasierii­­ Ortă­ții și fii Iu alu 2-lea in locu de ca­rabină, revolverulu. Shingonii, ce nu căzu de necesitate discalecă și combătu pe r­oșu, suntu înarmați cu pușcă și sabie. Uriu regimentu de Cavalerie pe picioul de resbelu are 813 ómeni. Fiindu înse ca 184 ómeni nu suntu călări, se com­pune regimentulu inclusiv ofițerii de 629 ómeni. Artileria in urma resbelului franco germanii au fostu forte mărită. Apre­­ciându noile esperiențe numerulu tu­nurilor au fostu sporiții in proporțiune cu armata, astfel iu că astăzi acesta armă stă pe același ni­vel­, ca și ar­tileria celoru­lalte puteri europeene. Acesta s’au operatu la 1873. In Rusia fie­care diviziune de infan­terie are o brigadă de Artilerie pedes­tră, prin urmare Rusia poseda 47 de brigăzi de artilerie. Brigada înainte de 1873 se compunea din 4 baterii, a­­cuma insă s’au adâogatu câte 3 baterii grele, astfeliu încâtu astăzi ea se com­pune din 3 baterii grele (nouă fanți) 2 uși0re (patru fanți) și 1 Mitraileuse. Rușii au păstratu pentru baterie cifra normală de 8 tunuri (ca și în Prusia) Brigada se compune din 48 tunuri fie­care turnu e trasa de 6 cai. Artilerii călări formeza brigăzi câte 2 baterii (4 funți) O asemenea brigadă e atașată fie­cărei diviziuni de Cavalerie. In total, artileria călare se compune din 156 tunuri ceea ce in comparați­­une, cu artileria staturilor vecine e forte mică. Materialul tunurilor e bronzul, decât se pare că se vom­ reintorce éreși la sistema tunuriloru de oțelit. La fu­de sunt mu­­tate de fieru. Carele de mu­ni­­țiune se tragu de 3 cai, voru fi înse reim­­­plasate prin care trase de 6 cai, și care voru putea priimi dup­ă munițiune ca pana acuma. Artileria de fortificațiune numeră 2 parcuri de 504 tunuri de diferițui ca­libru, cea mai mare parte înse suntu de sistema nouă și se încarcă pe la culasa. Trupele de ingenieri se companii din sapieri și pontomen. Inclusivu parculu Geniului și alu telegrafului, corpulu ingenierilor după terminarea reorganizați­u­nei in care se află acuma va fi de 19182 de ómeni. Trupe pentru serviulu căilor ferate pană acuma nu esistă incă, și nici că an unu train specialu. Fie­care corpu își are trai nn lu seu propriu, și care e destulu de mare. Cifra trupeloru, de pe piciorulu de pace la celu de resbelu diferă, din care cauză punerea pe picioru de resbelu nu se póte in­totu­de­a­una efectua cu ușurință. Atâtu la artilerie câta și la infanterie esistă 4 norme pentru e­­fectivulu ómenilor : efectivul obicinuiții, efectivulu măritu în timpu de pace, și efectivulu in timpu de resbelu. Cea de pe urmă la infanterie in timpu de resbelu se m­ăresce incă pe atâta de râtu e in timpu de pace. Si artilerie diferința e mai mică, la bate­riile de (9 funți) numai 50 de ómeni astfeliu incâtu mobilisarea se efectueza ușorii. Multu mai greu insa e de a pune pe picioru de resbelu caii necesari, fiindu că la bateriile grele trebueseu circa 150 de cai și la cfele uși ore câte 100. Regimentele de cavalerie se ținu in­ permanență­­ pe picioru de resbelu, și pentru a trece din starea de pace a acea de resbelu e suficientu câte 16 cai de escadronu. Magnifica introduc­­iune a sistemului g­ermanu de a avea un a 5 escadronu s’au unu escadronu de reserva, nu esistă la Ruși. Pentru îndeplinirea acestei lipse, ie­care regimentu are 184 omeni fără cai insă. instruiți de a putea îndeplini pe dată lipsele ce saru i­i intr’o cam­­­panie. L­inia totală a numitelor corpuri a armatei regulate se compune de peste 700000 de ómeni. Se escînda ii se ini­­nde, carele nu potu fi tra^e­m­n«țn.... in cazulu unui resbelu european din cauza prea marei depărtări. Acele trupe care stau in Europa și care la ori­ce momenta aru putea intra in aeruire, au pe piciorulu de resbelu următorele mărimi: 492 batalione infanterie cu 500364 ómeni 24 „ Vânători 19752 220 escadroue Cavalerie 32708 265 baterii de campu 56754 16 batalióne sapiers poi­t. 16256 Parcuri de munti. Geniu și teleg. 22802 Totalu 648,636 omeni FOILETONU TRAGEDIILE PARISULUI ** Unu paisegenu parigiauu. (Urmare) — Uităto­rii... — Ilise elu presentându’lu junelui. — Iți recunosci semnăturile, le ne și’n regulă prove­­ate cu proteste, asignațiuni, judecare’n lipsă, oposițiuni, sentințe definitive, comandamente etc. ? iu scurtu, tóte buruenele lui Sântul Ion! — Cum au întratu în mânele d-tele aceste bilete și hârtii?— întrebă: Andrei înmărmuritu. — In modul celu mai simplu...— response D. de Cro­x- Dieu.— Scoborându-i dă din trăsură la porta oțelului d-tele, acum două ore, m amu găsitu nasu în nasu, pe trotuar, cu portaresul care venia se pură secuestru în­­soțitu de duoi practicanți ai sei.. duci bieți păcătoși cu înfățioșarea desgustătore !— Unu dejunu căptușitu cu unu secuestru.. Dopurile butelielor de șampanie să­­rindu în sufragerie, pe cându în salonul de alături por­tărelul își încheie procesul-verb­au, ce temă nesecabilă de locuri comune pentru unu filosofu ! ei, ce flici ?... — Și ai plătitu ?... — Natural minte, de vreme ce eăca piesele pe care suntu forte fericitu a ți le da...­­ — A ! domnule barouu, un astfeliu de procedare este atâtu de g­uerosă, încâtu e de necrezutul— Dar în ce încurcătura me pui, D-zeul meu ! — Te punu în încurcătură!... Eu ? Cum ! — Fâr’ îndud­ela... Iată-me datornicul d-tele...— Da­toria mea devine că datoria de ami­u­ uă datorie sa­cră prin urmare, și cum se mă ach­itezu de ea?... — Nu te neliniști de acesta bagatelă și haide se vor­­bimu de lucruri seriose...— Credu ca acestu biletu nu’i singurul ? elu are frați gemeni cari alergă prin lume, nu’i așa ? — Vai! — Pentru vr'uă sumă mare ? — Vr’uă două­zeci și cinci pân’ la trei­zeci mii de franci... — Pre bine ! voiu aviaa... Dar încă vă­ dată, scumpul meu copilu, nu te gândiai la sinucidere fiindu ca ai subsemu bilete pe care îți este cu neputință a le plăti la scadență?— Decide-te a mĕ pune’n curentu­ — Mij­locul de a'ți refusa ? — Declaru ca nu e nici unul... — Vroesci se'ți narezu trecutul meu?... — Da. — Va fi uă­ narațiune forte scurtă... — Cu atât mai rău... — Și acesta narațiune -ți va da uă opinie deplora­bilă de puterea sufletului meu și de energia mea morală.. — Suntu ângerul indulgenței!— haide mergi de a dreptul! — Ce doresci se cunosci mai ântăiu ?... — Totu...—începe car de la început și nu te mai opri... — Sciu forte puține lucruri despre mine... Adineare m’ai întrebatu care’mi e versta...— „Douc-feci și trei séu don­e-deci și patru de ani, credu* - ai adăogitu...— Eu amu respunsu printr’unu sem­nu afirmativa pe care erai liberu a’lu interpreta după plăcu...— Adevărul este ca nu sciu absolut aminte cându suntu născutu, și că nu cunoscu­se­amu familie... — Ași!— Dar acestu nume de San­ Remo ș acestu titlu de marchisu ?... — Suntu proprietatea mea legitimă... Vei vede cum... — O! fii siguru ca nu’su vr’unu aventurieru... — Acestä avere aparentă ?.. — A fostu reală timpu de mai mulți ani,-ș'apoi era f­id­ele. Cându îmi întrebu memoria, mă vădu unu băețelu, trăind la țară, pe malul unui rîu, la nisce ó­­meni buni pe care’i credemu că suntu tatălu și muma mea, și lângă unu altu copilu de aceeși vrâstă cu mine pe care’lu uumiamu fratele meu. — Departe de Paris ? — La cinci­spre-zece sau două­zeci de lege, póte. — Acésta vieță câmpenescă, durat­a ea multu timp ?... — Mi se pare că trebue să fi avutu aprope de șapte sau optu ani, cându unu străinu, pe care nu’lu amu mai văzutu de atunci, veni­se mă iea spre a mă aduce în Paris... — Ascepta, te rog... Pe când trăiai la acei buni ó­­meni, pe malul apei, nu te visita nimeni ? — Nimeni afară de uă domnă care veni de două sau de trei ori celu multu, și care în fie­ care dată mă îmbrățiașă tare și multu, plângăndu de ajunsu... — Nu te-ai întrebat nici­odată cine puté fi acea domnă? — In urmă dar multu mai tarz­ U amu presupusu că era muma mea... — Cum Ți-o aretă amintirile ? — Intr’unu modu forte vagu... suntu uă sută de pro­babilități contra ura că, dacă a’și vede-o astă­zi, nuși mai cunosce-o... Imi amintescu numai că era palidă, blondă, și îmbrăcată ’n negru, are infațioșarea forte jună și ’mi pare că apărț'ne unei rase cu totul deose­­sebită de acea a filițelor interiore in mijolocul cărora trăiamu... — Mi-ai spusu că unu străinu venise se te­m­e din satu spre a te aduce’n Paris.. spre care sfîrșitu ?.. — Istoria mea de la începutu, nu e nici cum romantică... Acestu străinu vroia numai și numai se mă așeze la colegiul Ludovi­c cel mare, in clasa celor mici... abia dacă sciamu citi și scrie... — Și apoi ? — Petrecui Zece ani în colegiu, far’ a primi uă sin­gură visită, și cu tóte acestea ei fură Z’ an’ fericiți... Uamarazii mei avură de­uă­ cam­dată ore­ și care gre­utate a­ sm­­erta isolațiunea absolută în care mă lăsa fa­milia mea (déca avému vre una), dar eu primiamu în fie­ care săptămână, din mânele economului, uă sumă relativu considerabilă, și împrăștiamu în jurul meu în modu liberalu muncele de guma, biletele de agate și a­­cadelele... Pe de altă parte întorceau înapoi bobârna­­cele cu uă liberalitate n­u mai puținu­ apreciabilă și în curându lui încunjuratu de uă considerațiune forte mare. Eramu muncitoru. Profesorii mă declarară inteligentu.— Dorința de a mă distinge, de a ajunge la rangul uti­­tății și de a mă mențină în elu, îmi dude pinteni. Fă­cui studii escelente și trecui bacalaureatul în condițiuni bune. Vârsta reflecțiunei sosise. Unu lucru începe a mă preocupa multu, adecă: Ce voiu face cându voiu termina clasele? sau mai bine ce aveu se facă cu mine?... XVII. — Acesta întrebare— întrerupse baronul de Croix- Dieu—era într’adevĕrut palpitantă...—In ce modu fu ea resolvată ? Andrei de San­ Remo reluă: — „A doua­ zi după ce ’mi trecui esamenul de ba­­calaureatu într’unu modu strălucitorii, ceea ce era preși­­cumu încoronarea studielor mele, mă preumblamu sin­­guru și forte tristu în una din curți, căci vacanțiile fă­cuse din colegiu unu pustiu întinsu, cându veniră se’m­i deie de scrie că cine­va mă chiam­ă în cancelarie. „Inima’mi se bătu... „Cine scie dacă dómna mister­osă, palidă, blondă și îmbrăcată în negru în care gîcisemu sau crezunemu a gîci pe muma m­ea, nu avș să mi se descopere in sine — Alergat...—Uă descepțiune mă ascepta.— In locu de­uă femeie văzni unu june naltu, cu bună înfăcioșire. — „Domnule—îmi z'se acestu jline—suntu scriitorii principalu la D. F..., notaru în Paris, strada Belle­­chasse...­Patronul meu m’a însărcinatu se ve­făcu cu­noscuta că aveți se părăsiți acestu colegiu pentru a nu mai întră în elu...—Provisorul este avisatu de plecarea d-vóstră.—Bine voiți a vă lua Z ,ia b,llia fi,r’ î'h­i­ r­ Țre și­­ mă însoți la studiu. .—Patronul meu se reserve^ a vă face însuși comunicațiuni importante^ relative ^ ni situațiunea ce veți ocupa de acum înainte în lume.... „Nu te voiu pune de locu­ri narare, scumpul m u baronii, afirmând :’ți că preparativele mele fură repede terminate. Dece minute ’mi fură de ajunsu pentru a mi lega valisa, și cinci pentru a lua concediu de la pro­­visoru care’mi arătă multă simpatie, îmi esprima păre­rile sale de rău de a se despărți de mine, și uit­tăcu complimentu relativu la viitorul meu, pe care are oreși­­care motivu de a’lu presupune strălucitu... „Uă birjă adusă de primul scriitoru­, asc­pta la pofta colegiului. — Îmi puseră valisa în acesta birjă care na conduse ’n strada Balle-chasse „Notarul mă primi într’unu modu forte bine-voitoru și înțeleseiu lesne că mă privia cu uă pré mare cu­­riositate. — „Mi s’a datu a spera, domnule,— îi ^iseiu^­cu că nisce revelațiuni interesante mé asceptă aici... Nu vă voiu ascunde-o că m’ași crede cu deosebire felicitu, dacă’mi ați spune cine suntu... — „Domnule și scumpe clientu nou,— îmi respunse elu zimbindu,—mi s’a lăudatu multu inteligența d-tele... —Ai înțelesu dar fără nici uă înduoială, și de multu timpu deja, că trbuiau se esiste neregulantăți grave la starea d téle civilă, dacă chiar acésta stare civilă nu aru fi lipsindu cu totul... „Respunseiu afirmativu: — „Nisce persone care nu sciu pentru ce motive, nu unu viu interesa de d-ta, și teate de 5 altmintrelea mi suntu cu totul necunoscute,— urmă notarul­ au luatu preși­care măsuri pentru a îndeplini nesuficiența seu absența stărei civile în che­stiune... Ea ca titlurile de proprietate a micului domeniu de San Remo, cumpărații în Italia pentru d-ta... Acestu domeniu, trebue se-ți o spunu, n­u raportă absoluta «itaiiu, și clădirea desern-

Next