Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-08-07 / nr. 61

Vinui a­ Ill-lea­­<> 01 PrS>cl­urile zboiKiii­etelor IN IAȘI, pe an 20 fr. — Pe semestru 10 fr Pe trimeetru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr.—Pe sem. 12 fr Pe trim. 6 fr Pentru Austria 30 fr.—Ralia 40—Franța 46 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 60 bani SOIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne francate nu se primescu. Uitu Vr. 30 bani. IC^«1 »««* * B «■ n.er« m1 las*i, 4 Au^n^t Í FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TJHL, KALASSAN. A­dmitii«ti*ntitu vaca B ** loc»nr.l TCx. fl.e.t c-A. JL,*31'» »* -sa au »3 9-TT AMM. AIWMSJt STILU VECHI L D'UA j PATRONUL D'LE­ totalul $*«rc­ui t­ipáiul iMntfcu I­I ^ ^ _ ’ La 5 Alig.­­­­i Duminică Cuv. Pur. Isachie Dalmatai Faust. 5 2 i­b Ip. 5 ore 10 m 0 - 4 Luni. S. s. 7 coconi din Efes 5­3­7­4 d.m. luiuma‘ * =a ^­­ Marti. Mart. Sittis gnu n­in^i gu tinin J ^ 6 Mercuri. (*) Șelilui. la Tana a Maici Domnului I, .5­6­7­0 f­lepHt[ ,re 7 101. Mart. Domnetiu 5 7 6 50 pló e 8 Vineri. • of. Kantian Rouianu 9­8 6 57 ** . 0 Stâim­­ătă. St’. Apust Mălina." * 5. 10 6 56 sfcre. Joia si Oíimlnica ciub­ie An U­.. gi­uri»or» "AL 50 b Pag. III 30 b. Pag. IV Soi. FRANCIA se primescu auuth­rij i și la d. Eugene Orainrge Drouet 9 Par s intru AUSTRIA și GERMANIA I» D fi Utpp Lui) Wien Reichsraiksplatnf Nr. 2­^i la D Un­do//­ Mose Lederstätte v­r. 2. Wien. Pentru ANGLIA la D. Buyen,iHh­oud Londra 81 iu - •Fir­ i­t Street ,E- C. , , Manuscrisele r­epublicate se vor arde Unu Xr- 344 bani.­­AB., nermin B *«i­lamir .STIL NOU ! D­UA­I PATRONUL QILE Husarii I S rnu j Apum i ore­ul 1 ~ Atci­ si­r “ 1 ................... . *"j| |{ji> I "• .v^fo ‘ ’ 15 ; puniiiuca E. 13 u. P. Max H. 5­2­7­6 16 Luni lim lius . 5 $ 7 4 17 Marți Liberst 5 5 7 .2 18 Mercuri Helena K -5 6 7 0 iy Jni Ludwig v. T. 5 7 6 59 20 Ymeri Sir,«fan k. 5 8 6 57 21 o t 8ninliata________Iojinmia hr. ■ 5 it) 0 56 A vis D-lor Arendași fe a­flă de ven­dare la adm­inistrați­­unea ,,Cm­ierului“ REGULAMENT!­ DE UOITATIUNE pentru Arendarea și închirierea bunurilor Statului și CONDIȚIUNI GENERALE pentru arendarea moșiilor pe periodul 1876—1886 Împreuna cu Modificările introduse la 24 iuliu. COMITETUL M­­itului Națion­ali­-Liberal din Iassi. P­rotestațiuni (Urmare.) D. prim Ministru după cele ce spune, dovedesce că nici odată macar in vi­ață sa n’a cugetat asupra va óiei im­pregnărilor economice a unei țeri pen­tru ca ai sef, cea ce astăzi nim­e nu ignoreza, ca o țară care vrea se’și scur­gă productele solului seu nu tratază cu o țară de producere rară’și agricola— care este mai bine m­ăsurată cu mate­rial mecanic, cu credit mai economic și cu urm­eri mai abili și mai­eftini. A­­CGH țară este menită de mai nainte, nu se facă se căștige ceva agric­ultorii sei, ci si ei ruineză cu desevărș­re. Austro-Ungaria scie ce superioritate agricolă are asupra nóstru și de aceia i- a pregetat a deschide granițele sale productelor române—pentru că este si­gură de a ne învinge pe terenul con­curenței agricole ; și acesta’i atât de adevărat ca ea și-a reservat dreptul de a-și aduce turmele in pășunele nóstre, prevenind bine nu că vom progresa sub mrejele convențiunei sale, ci că vom părăsi curând și crescerea oilor și ■ a vitelor albe precum am părăsit cres­cerea cailor spre marele său avantagiu. Austria și in acestu punctu de ve­dere câștigă pentru că și-a asigurații sadaturi iftene și întinse in România și cari’i lipseau in multe părți din im­periul seu. Cât pentru grâne nu era trebuință a se face o convențiune, fiindu că in timpu de fam­­ete Austria este silită sa ridice ori­ce vamă de la ho­turile mun­ților noștri și se lasă liberă intrarea bucatelor di­n România :—de acreb­uit cu taxe sau fără taxe,­­era noist.iă nu pate să se foloséscá de piețele Austro- Ungariei care produce grâne multu mai frumóse și mai oftene decât pro­ducem noi, pentru că are unu sistemu de agricultură mai raționalu și unu material mecanicu mai perfecționatu. D. ministru spune asemine . . . „In­dustria 110-oră nu se pate naște și nu puté prospera dacă n’ar ave óre­ care ,protecțiune și incur giare ; și aru fi „imposibil a susține concurența statu­­lui vecinu, dacă nu s’ar fi pusu la „fruntarii taxe protectore .. Aici d. prim ministru este in con­­tra~4*cere flagrantă chiar cu art. I alu Convențiunei sale care nu vorbesce de protecțiune ci de liberii schandu princi­piu sub care intrV.d­vĕru se maschă/.ă cu multă dibăcie tótu țesetura machia­velică a acestui actu internațional de monopol Austriacu. Iată cum sună acestu art. II „Va fi „plină și in­triga libertatea de comerciu „și de navgafiune intre supușii monar­hi­ei Austro-Ung­ie și supușii Prim­­­e cip.ttlili” României, caii vor pute să „se stabile*­ă fie-care pe teritoriul ce­­­lui­laltu stătu .... și nu vor fi sa­­u puși la nici unu dreptu, impost tu, taxe „sau patenta sub ori ce denumire aru fi decât cele ce plătescu naționalii.. .st Acesta nu va se­d­ică protectionism pentru Rom­âni; acesta in­semneza pri­vilegiu esolus vu de esploatare pentru austriaci. D. ministru vorbesce de o industrie Română pe care­­ lice să o protege — dar unde’i industria acesta—pentru că noi nu cutnoseemu in țară nici o in­dustrie propriu ț­isi ? Cat despre productele marei indus­triei manufacturiale noi avem totul de câștigat se ne declarau in liber schimb, dar cu tóte statele Europei lăsindule se­acă intre sine o concurență liberă aice in Romania , nu insă se organi­­săm in țară nóstru un monopol contra Angliei și a Franciei care au marfă mai bună și mai eftină, nu, sub masca ma­­relor principii economice, se ne sclă­vim unei țări care nu are nici meri­tul unei mari desvoltări industriale, și care conta prin surprindere se câștige cumpărători pentru fabricatele sale de prosta cualitate. L­. Ministru iu zelul seu de a apa­­ra cu ori­ce preciu Convenția uită că i­și începea pănă mai dăunăzi tóte spe­­echiurile sale cu prototip d espresiune . .. „Romania este o țară eminamente agricolă...“—Noi nu avem industrie in țara nici manufacturi—acesta se scie de toți : noi avem o agricultură îna­­poletă care de la Reforma Rurală a cercat se introducă fre­care îmbună­tățiri mecanice, dar insă fiind făcute fără o direcțiune competentă și fără in­­curagiamen­te din partea statului n’a dat mai nici un resultat. Agricultura acesta are ore-care producă­uni pe care f­iin­ța le numește producțiuni ag­ricole industriale.—Ei, se vedem ce a făcut D. Ministru pentru aceste pro­­ducțiuni și pentru ‘acele care nu epu­­seră a fi transform­ate in țară împre­jurul fermelor r­oste.ț Mai ânteiu am avutu cultura tutu­nului care producea anualminte 3 mii. și jum. de ocale—ceea ce represintă unu capital de peste 35 mii. fr. Acestu venitu s’a rădicații din budgetul nos­tru agricol prin statornicia monopolului de lut unu citru de d. prim ministru­l u­nei C­nii Austro-Ungare. Aceste 35 mii. astă­zii iesă din țară pentru a mer­ge se cumpere in străinătate ceea ce producea (era cu folosit pentru consu­­mațiunea locală și chiar pentru esportu. Avem cultura vinului care este per­­dută , pentru că s’a deschisu granițile nóstre la invasia vinului ordinaru Un­­gurescu, care nu are scurgere aiurea. Podgoriile nóstre suntu dar condam­nate d'aci înainte la părăginire. Avemu fabricarea rachiului de bu­cate și acésta fabricare s’a ruinatu pen­tru că s’a invoitu rachiului Austriacu se vie in țâră, ceea ce totu­ dea una ia fostu interzisu. Va se ții că velnițele nó­stre nu mai potu fabrica cu profitu și prin urmare trebue se părăsimu și în­grășatul vitelor iarna. Avem o industrie a lemnăriei de munte, insă acesta nu mai póte nici chiar astă­zii se susție concurența cu Austriacă, cari cu vamele actuale ne­­au inundatu cu cojile, douițile, pup­ilele, sitele, balercele, scândurile lor etc. etc.,—dar de acum fiindu­că li se ridică ori­ ce barieră, românii de la munte nu se fie osândiți se stea inac­tivi­tatu iarna. Nu mai vorbimu de sticlăria proastă, de d­âria ordinară care inui că au dispăruții. Ce u protegiatu dar d. ministru ca se ne totu sune la urechi , cu vocea sa cea tare, atâta laude zgomotase pen­tru Convenția acesta ? Deci, in concluzie, Agricultura este strivită sub poverea acestei Conven­­țiuni. Din punctul de vedere economicii, după ce austriaci s’au fălu­u că au a­­necsatu Moldova până la Roman () prin căile ferate, după ce le-amu datu jonc­țiunea strategică și economică de la Predeal, după ce au in monopolul Pru­tului și posedu companii redutabile pe Dunărea—apoi prin convențiunea a­­casta amu datu totu țermnul stângii al Dunării in mâna Austro-Ungariei, re­­cunoscându’i dreptul de poliție fluvială, dându’i facultatea se încarce și se des­carce;­­jir și nopte, fără controlu măr­furi in porturile nóstre, supuindu-ne chiar pentru perchesițiuni, in portu­rile Române, la autoritatea și contro­lul Consulului Austriacu.­­ Am scutit de ori­ce taxe sau dare vaporele de poștă și de passieri. Am prelungit mai îndepărtata po­­sesiunea a terenurilor de care s’a eta­­parat in porturile nóstre companiile sale și am acordat Austriei dreptul de: a posede, pentru antreposite atelien ș­­­i ogasine, alte noue terenuri ori­undu va voi pe teritoriul nostru. Intr’un cuvânt­ noi i-a­m înființat pe partea no­tra de Dunăre o suverani­­­tate de navigațiune comercială. Iar in­ punctul de vedere al Independentiei po­­­­litice nu s’a câtigat nimic, fiind-că a­­­­cest act nu este tratat subscris de sub­­­ver­nii ambelor state—ci o simp­ă con­­­vențiune sau un arangjament, cum zici­­ presa străină, intre administrațiun­ele a două teri vecine pentru regu­area u­­­nor interese particulare, fără vre un­­ caracter public Europen. Dar este cev­a grav, ca noi prin inniierea conventi­­unii lovim neutralitatea pe care ne-anu garnntat’o cele șapte puteri, noi lovim tratatul de Paris din 1856—căci înfi­ințăm pentru Austria privilegii politei­­­­ce, in detrimentul garanțiilor nostrip internationale. D. Prim ministru vorbesce imă și de questiunea jidovilor d'^adu că țK posițiunea plină de ură și de pasiune inventatu acesta visiune,— căci con­­­vențiunea nu a datu „nici unu dreptu evreilor Or,­­cine va ceti cu atențiune actul acesta precum și tóte anexele lui, va descoperi sub multele interta lneri de frase și reticențe calculate nu numai că li s’a datu totu, da­ că li s’a datu mai multu decâtu ei insuși cute sau a spera. Astfeliu prin convențiune : 1. S’a ridicatu de la graniță prohi­­bițiunea de a intra in țară dacă nu vomu justifica posedarea unei lumi cel puțin de 1000 fr. fVed­i manualul ad- *­ Vedi interogatorul lui Offenheim­ la Cur­tea cu Jurați de la Viena. FOI­LETONU TRAGEDIILE PARISULUI »■ Unu­­*ai«iffei­ii parvnlanu. (Urmare). Ii pare peste putință se fie înșălatu ln a­­celu momentu printr’uă abilitate super erá.­­ De­sigurii lacrimele ce cadau ca uă plaie de­ furtună din ochii d-nei Worms nu erau la­crimi false...— De­siguri acesta femeie ni­micită, sdrobită, pa care unu fioru de spai­mă o sguduia din capu pân’ în tălpi, și ca­­re’i întinde manele sale rugătore nu juca­uă comedie. Agentul simția crescendu înduoelile ce­lu cuprinsese la umu óre­ și care momentu alu anchetei, și pe care rudele de instrucțiune îe tratase de himerice. Baronesa trebuia se fie inocentă, dacă nu de adulteriu pe care faptele paréu aiii de­monstra în modu peremptoriu, celu puțin de ori­ce participare, chiar indirectă, la a­sasi­­niata — Ea nu soia că se comisese­ră crima !... ~ Crede pe bărbatul seu în viață!...— A­­cesta convingere cuprinse pe Joh­n știu de inină, dar impasibilitatea sa nu se desminț de l­ca, și nim­icu pe faț­ă’i nu lăsă să se găsescă ceea ce se petrece în elu. — D. baron Worms,—reluă elu, pare a re ins­ira, dómnu, vă terore férte profundă. —. Fórte profundă, da, este adevărați­.. — Aveți dur a ve plânge mult de elu ?.. — Nu mĕ plângu domnule.. acesta aru fi fiedemnu de m­ue... și-mi pare rău că unu țipotu de întristare mi-a scăpatu adne­are de pe buze...— Aflăndu că voiți a mă recon­duce la casa bărbatului meu, amu încetat» pentru unu momente de a fi stăpână pe mine... — Nu mă gândescu a insista, demnă... dar totu amu convicțiunea câ sunteți neno­rocită...— Nu cunoscuți că atunci când viața comună devine netolerabilă, există m­ijlocc de a scăpa de ea... un­­ loc, legitime și legale... — Care ? — Separațiunea judiciară, de exemplu... — Separațiunea!—repetă Valeria.— A! domniile, bărbatul meu n'ar cons­mți nici­­nă­dată!... N­u cunoscu bine, haide,­­...— Pen­­tru acesta amu voit să fugi!...— Vedeți, dom­nule, că u­ amu­rei știu, și acum numai mor­tea îmi pote sdrobi lanțul... — Martea baronului Worms, nu’i ușa?— întrebă Joh­n ațintindu în ochii barone«ei una din acele priviri cari se scoboră pân’ în fundul sufletului. — Vorbescu de a mea, domnule,— repi­ra juna femeie,— se mă ferea că D­ijeu, cu tóte aceste, de a dori nenorocirea omului pe a cărui numeri portul . Acestu răspunsu fu făcutu cu unu așa ac­cents de sinceritate încâtu robiu se si­miți mișcatu. — Mi ați spusu, domnă,— relua elu după unu momentu,— că barbetul d vostră n’aru consimți la uă separațiune... — Vai !... Amu acesta certitudine... — Cum ați pututu crede atunci că nu va face nici uă demarșă pentru a vă opri în fugă — A­­domnule, nici Unu singuru moment nu m’am legănatu pe acesta himeră, dar spe­­ramu, ua­ dată ajunsă în străinătate, se făcu a mi se perde urma de grisândirmi numele și ascundeodu'mi traiul...— Com­ptamu se vo­­iagesu multu, se'mi schimbu adesa locul, mai înainte de a’mi alege să retragere unda se dispare cu totul. — Costă forte scumpu ca se ducă cine-va­­ cestă viață rătăcitore...—continuă agentul.— D. viconte de Presie­*, fără înduoielă, e bogat ? Unu valii de sânge, se sui din inima baro­­nesei în fi­n­a ei palidă, și o acoperi de unu neuru purpuriu. — Nu se,iu...— răspunse ea iute.—asta puțin mă importă! I), de Presles n’aru fi curizatu se’mi ofere d [UNK] [UNK]>­ â' di­ votapuentul seu, și nu șă fi acceptatu de la dânsul decâtu a» costa... o soie bine,. Atunci d-vestii înși­ vă aveți resurse per­sonale importantă ? — Gându își părăsesce ci­ne­va țâra fără speranță de intorcere, i­a cu sine sume mari. — Luamu acesta, domnule,— replică Va­leria luându în mână de pe unu scu­uuu sa­cul de pele rusescă de care domanișora Hor­­tanța vorbise judelui de instrucțiune. Ele apăsă resortul și scose din necesarul de voiagiu mai multe cutiere pe care le des­­chise.— Ele conținea di­ferite podebe de dia­mante, de mărgârintare și de rabinuri, do­uă mare frumuseță și do­uă valore conside­rabilă. — A ! aceste b­juterii blestemate,— reluă ea—avemu dreptul se le conservu... Ele sunt a mele!­­ D. Worms le-a pusu în coșul da­­ruriloru de miresă cân­du s’a severșitu căsă­toria funestă care mă lega de elu...— După termenii contractului ele ’mi apari nu­m­e și potu dispune de dânsele după plăcu...— Tot aculu contractu­­ra: mai recunosce proprie­tatea unei sume de trei sute mii franci, dar o părăseacu ..— nu pretindu nim­icu din ea... nu voiu reclama nici vă­ dată măcaru unu gologanu... — Și pentru ce ?— Aceste trei sute mii de franci credu că constituiau dota d-vostră?.. — Nu, domnule...— eramu săracă .. n'amu adusu mm­eu altu... de­cât pe mine, vai!.. — Dar atunci baronul Worms, recunos­­cendu-ve uă sută mii de scude pe care nu le posedați, da de probă de mărinimie și de generoși­tate, mi se pare. — Da, aveți dreptate...—murmură Valeria plecându capul.—D. Worms era mare... era g, nerosu... După uă tăcere da câte­va secunde agen­tul urmă : —­ Lasați-ma se va consilieze, domnă, a mânca ceva .. Aveți nevoie de tóte forțele d­­restre pentru a resista ostenelelor ce ar ți în­cercata și acelor ce veți mai încerca încă... înainte de uă oră, vor an pleca. — La Paris ?— repetă Valeria cu un nou tremuru. — Da, domnă, la Paris... amu ordine si trebue se le esecutu... — Ei­ bine, fie, domnule... m­e supunu de vreme ce trebue se o făcu, dar sem­ co­nsis­tă că o să unde se închidu, până se se pro­nunția justiția asupra lor, femeele cari ca mine suntu sau păru culpabile cât și au uitat datoriele... Ori­câtu de penibilă amu pute fi esistența în acea casa tristă, vé ceru ca uă grație de a mĕ conduce’n ea... acésta depinde de d-vostră, nu’i așa ? — Nu domnă... Eu nu suntu nimicu, abso­­lutu nimicu, de câtu unu instrumentu docili» Ca și soldatul, primescu unu ordinu, și, ca și densul, îlu esecutu..— Mâne, sau mai bine astă­zi căci a trecutu de mediu­ nopței, ve veți înfățioșa înaintea unui magistratu, și el va decide de sórta d-'estra... — Acestu magistratu me va asculta elu înainte de a nié mai vede bărbatul meu și in absența acestui din urmă ? — Fară nici vă îndudielă... — Ei bine ! de va trebui, ii voi spune tot și elu va avea milă de mine...— Aveți drep­tate, domnule, voe»cu a’mi păstra forțe­le .. Voi avea trebuință de ele...— Voi urma con­siliul d-vostră... Și domna Worms lua câte­va îmbucături de pâi­e și de carne rece ce se aflau pe mesuță. — SuDtu fericitu, domnă, că ve védu atâtu devoționabilă, și după câte­va minute voi veni se ve védu erăși... —dise Jobin salutându pe baronesa și îndreptându-se spre ușă. Valeria’lu opri cu gestud. — lucă unu cuvântu, domnule...—murmu­ră ea. Agentul se intorse. — Păreți bunu...—urmă juna femeie,—și suntu sigură ca ori­ce rigore nefolositóre este departe de cugetul d-vostră...—Veți res­­punde dar la uă întrebare ? — Dacă voi pute far’a lipsi de la datoria mea rigurosă, da, domnă.. — Ei bine ! D. de Presles, el nu’i culpabil de nimica... Este libera, nu'i așa ? — Regret că amu se ve­desamăgescu...­!­ D. de Presles se află in aceași situațiune ca și d-vóstre... — Prisonieru pentru mine !... —din causa mea !... îngână Valeria uuindu’și manele.—Ob ! D d­eul meu !...—Câtu o se’lu coste de scut și generosul seu devotament !.— Potu celu pu­țin se ’lu vedu, se’i vorbescu ? —adăogi ea. — Nu, domnă...—ori­ ce întrevorbire între d-vostră și D. de Presles este cu totul în­­torzisă... — Ce ! chiar in prisența d- vostră ?—ași vre cu tóte aceste se’i spuni­ unu cuventu... unu singuru cuventu, pe care'lu veți mui­ p... — Nu insistați, dómna, ve rogu, — între­rupse agentul, lucrul ce-mi cereți este cu to­­tul preste putință, și singurul resultatu­l b+ rugamintelor d-vóstie aru fi de a face törte penibilă tsecutarea unui mandatu pe care cu tóte aceste îlu voiu împlini păn­’ iu caré tu. Jobin salută pe baronesa, și de as­u dată părăsi odaia. Comisarul îlu accepta'n cor.doru Și lu în­trebă cu curiozitate : — Ei bine e ceva nou?—scrți ceva?—A­­ceată jună domnă a mértur si tu?— — Amu onore a ve observa, domnule co­­misaru, —replică Jobin,­ că nu era mei cum treba mea dea procede la uru interogitor­u, și că a trebuitu se mĕ mărginescu la uisce constatări judeciare...—Aficerea de care e vorba n'a făcut dar nici unu pasu ..—Per­­mite’mi se urmezu, la D de Presles, ceea ce amu începutu la baronesa... Și Jobin păși pragul odăei Nr. 4. Gilbert de Presles, c um autfitu pe gendarm spunend’o, după ce s’a preumblatu turburat în lungișu și în curineșli cu mai multe ore, sa [ăsase pe unu scau­nu* sdrobítu du obosialâ. —Elu se sculă cându văslu pe robin întrând­, și întorse acestui din urmă salutul ce primiai de la densul. (Va urm­aR

Next