Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-08-07 / nr. 61
Vinui a Ill-lea<> 01 PrS>clurile zboiKiiietelor IN IAȘI, pe an 20 fr. — Pe semestru 10 fr Pe trimeetru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr.—Pe sem. 12 fr Pe trim. 6 fr Pentru Austria 30 fr.—Ralia 40—Franța 46 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 60 bani SOIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne francate nu se primescu. Uitu Vr. 30 bani. IC^«1 »««* * B «■ n.er« m1 las*i, 4 Au^n^t Í FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TJHL, KALASSAN. Admitii«ti*ntitu vaca B ** loc»nr.l TCx. fl.e.t c-A. JL,*31'» »* -sa au »3 9-TT AMM. AIWMSJt STILU VECHI L D'UA j PATRONUL D'LE totalul $*«rcui tipáiul iMntfcu II ^ ^ _ ’ La 5 Alig.i Duminică Cuv. Pur. Isachie Dalmatai Faust. 5 2 ib Ip. 5 ore 10 m 0 - 4 Luni. S. s. 7 coconi din Efes 5374 d.m. luiuma‘ * =a ^ Marti. Mart. Sittis gnu nin^i gu tinin J ^ 6 Mercuri. (*) Șelilui. la Tana a Maici Domnului I, .5670 flepHt[ ,re 7 101. Mart. Domnetiu 5 7 6 50 pló e 8 Vineri. • of. Kantian Rouianu 98 6 57 ** . 0 Stâimătă. St’. Apust Mălina." * 5. 10 6 56 sfcre. Joia si Oíimlnica ciubie An U.. giuri»or» "AL 50 b Pag. III 30 b. Pag. IV Soi. FRANCIA se primescu auuthrij i și la d. Eugene Orainrge Drouet 9 Par s intru AUSTRIA și GERMANIA I» D fi Utpp Lui) Wien Reichsraiksplatnf Nr. 2^i la D Undo// Mose Lederstätte vr. 2. Wien. Pentru ANGLIA la D. Buyen,iHhoud Londra 81 iu - •Fir it Street ,E- C. , , Manuscrisele republicate se vor arde Unu Xr- 344 bani.AB., nermin B *«ilamir .STIL NOU ! DUAI PATRONUL QILE Husarii I S rnu j Apum i oreul 1 ~ Atci sir “ 1 ................... . *"j| |{ji> I "• .v^fo ‘ ’ 15 ; puniiiuca E. 13 u. P. Max H. 5276 16 Luni lim lius . 5 $ 7 4 17 Marți Liberst 5 5 7 .2 18 Mercuri Helena K -5 6 7 0 iy Jni Ludwig v. T. 5 7 6 59 20 Ymeri Sir,«fan k. 5 8 6 57 21 o t 8ninliata________Iojinmia hr. ■ 5 it) 0 56 A vis D-lor Arendași fe află de vendare la administrațiunea ,,Cmierului“ REGULAMENT! DE UOITATIUNE pentru Arendarea și închirierea bunurilor Statului și CONDIȚIUNI GENERALE pentru arendarea moșiilor pe periodul 1876—1886 Împreuna cu Modificările introduse la 24 iuliu. COMITETUL Mitului Naționali-Liberal din Iassi. Protestațiuni (Urmare.) D. prim Ministru după cele ce spune, dovedesce că nici odată macar in viață sa n’a cugetat asupra va óiei impregnărilor economice a unei țeri pentru ca ai sef, cea ce astăzi nime nu ignoreza, ca o țară care vrea se’și scurgă productele solului seu nu tratază cu o țară de producere rară’și agricola— care este mai bine măsurată cu material mecanic, cu credit mai economic și cu urmeri mai abili și maieftini. ACGH țară este menită de mai nainte, nu se facă se căștige ceva agricultorii sei, ci si ei ruineză cu desevărșre. Austro-Ungaria scie ce superioritate agricolă are asupra nóstru și de aceia i- a pregetat a deschide granițele sale productelor române—pentru că este sigură de a ne învinge pe terenul concurenței agricole ; și acesta’i atât de adevărat ca ea și-a reservat dreptul de a-și aduce turmele in pășunele nóstre, prevenind bine nu că vom progresa sub mrejele convențiunei sale, ci că vom părăsi curând și crescerea oilor și ■ a vitelor albe precum am părăsit crescerea cailor spre marele său avantagiu. Austria și in acestu punctu de vedere câștigă pentru că și-a asigurații sadaturi iftene și întinse in România și cari’i lipseau in multe părți din imperiul seu. Cât pentru grâne nu era trebuință a se face o convențiune, fiindu că in timpu de famete Austria este silită sa ridice orice vamă de la hoturile munților noștri și se lasă liberă intrarea bucatelor din România :—de acrebuit cu taxe sau fără taxe,era noist.iă nu pate să se foloséscá de piețele Austro- Ungariei care produce grâne multu mai frumóse și mai oftene decât producem noi, pentru că are unu sistemu de agricultură mai raționalu și unu material mecanicu mai perfecționatu. D. ministru spune asemine . . . „Industria 110-oră nu se pate naște și nu puté prospera dacă n’ar ave óre care ,protecțiune și incur giare ; și aru fi „imposibil a susține concurența statului vecinu, dacă nu s’ar fi pusu la „fruntarii taxe protectore .. Aici d. prim ministru este in contra~4*cere flagrantă chiar cu art. I alu Convențiunei sale care nu vorbesce de protecțiune ci de liberii schandu principiu sub care intrV.dvĕru se maschă/.ă cu multă dibăcie tótu țesetura machiavelică a acestui actu internațional de monopol Austriacu. Iată cum sună acestu art. II „Va fi „plină și intriga libertatea de comerciu „și de navgafiune intre supușii monarhiei Austro-Ungie și supușii Prime cip.ttlili” României, caii vor pute să „se stabile*ă fie-care pe teritoriul celuilaltu stătu .... și nu vor fi sau puși la nici unu dreptu, impost tu, taxe „sau patenta sub ori ce denumire aru fi decât cele ce plătescu naționalii.. .st Acesta nu va sedică protectionism pentru Români; acesta insemneza privilegiu esolus vu de esploatare pentru austriaci. D. ministru vorbesce de o industrie Română pe care lice să o protege — dar unde’i industria acesta—pentru că noi nu cutnoseemu in țară nici o industrie propriu țisi ? Cat despre productele marei industriei manufacturiale noi avem totul de câștigat se ne declarau in liber schimb, dar cu tóte statele Europei lăsindule seacă intre sine o concurență liberă aice in Romania , nu insă se organisăm in țară nóstru un monopol contra Angliei și a Franciei care au marfă mai bună și mai eftină, nu, sub masca marelor principii economice, se ne sclăvim unei țări care nu are nici meritul unei mari desvoltări industriale, și care conta prin surprindere se câștige cumpărători pentru fabricatele sale de prosta cualitate. L. Ministru iu zelul seu de a apara cu orice preciu Convenția uită că iși începea pănă mai dăunăzi tóte speechiurile sale cu prototip d espresiune . .. „Romania este o țară eminamente agricolă...“—Noi nu avem industrie in țara nici manufacturi—acesta se scie de toți : noi avem o agricultură înapoletă care de la Reforma Rurală a cercat se introducă frecare îmbunătățiri mecanice, dar insă fiind făcute fără o direcțiune competentă și fără incuragiamente din partea statului n’a dat mai nici un resultat. Agricultura acesta are ore-care producăuni pe care ființa le numește producțiuni agricole industriale.—Ei, se vedem ce a făcut D. Ministru pentru aceste producțiuni și pentru ‘acele care nu epuseră a fi transformate in țară împrejurul fermelor roste.ț Mai ânteiu am avutu cultura tutunului care producea anualminte 3 mii. și jum. de ocale—ceea ce represintă unu capital de peste 35 mii. fr. Acestu venitu s’a rădicații din budgetul nostru agricol prin statornicia monopolului de lut unu citru de d. prim ministrul unei Cnii Austro-Ungare. Aceste 35 mii. astăzii iesă din țară pentru a merge se cumpere in străinătate ceea ce producea (era cu folosit pentru consumațiunea locală și chiar pentru esportu. Avem cultura vinului care este perdută , pentru că s’a deschisu granițile nóstre la invasia vinului ordinaru Ungurescu, care nu are scurgere aiurea. Podgoriile nóstre suntu dar condamnate d'aci înainte la părăginire. Avemu fabricarea rachiului de bucate și acésta fabricare s’a ruinatu pentru că s’a invoitu rachiului Austriacu se vie in țâră, ceea ce totu dea una ia fostu interzisu. Va se ții că velnițele nóstre nu mai potu fabrica cu profitu și prin urmare trebue se părăsimu și îngrășatul vitelor iarna. Avem o industrie a lemnăriei de munte, insă acesta nu mai póte nici chiar astăzii se susție concurența cu Austriacă, cari cu vamele actuale neau inundatu cu cojile, douițile, pupilele, sitele, balercele, scândurile lor etc. etc.,—dar de acum fiinducă li se ridică ori ce barieră, românii de la munte nu se fie osândiți se stea inactivitatu iarna. Nu mai vorbimu de sticlăria proastă, de dâria ordinară care inui că au dispăruții. Ce u protegiatu dar d. ministru ca se ne totu sune la urechi , cu vocea sa cea tare, atâta laude zgomotase pentru Convenția acesta ? Deci, in concluzie, Agricultura este strivită sub poverea acestei Convențiuni. Din punctul de vedere economicii, după ce austriaci s’au făluu că au anecsatu Moldova până la Roman () prin căile ferate, după ce le-amu datu joncțiunea strategică și economică de la Predeal, după ce au in monopolul Prutului și posedu companii redutabile pe Dunărea—apoi prin convențiunea acasta amu datu totu țermnul stângii al Dunării in mâna Austro-Ungariei, recunoscându’i dreptul de poliție fluvială, dându’i facultatea se încarce și se descarce;jir și nopte, fără controlu mărfuri in porturile nóstre, supuindu-ne chiar pentru perchesițiuni, in porturile Române, la autoritatea și controlul Consulului Austriacu. Am scutit de orice taxe sau dare vaporele de poștă și de passieri. Am prelungit mai îndepărtata posesiunea a terenurilor de care s’a etaparat in porturile nóstre companiile sale și am acordat Austriei dreptul de: a posede, pentru antreposite atelien și ogasine, alte noue terenuri oriundu va voi pe teritoriul nostru. Intr’un cuvânt noi i-am înființat pe partea notra de Dunăre o suveranitate de navigațiune comercială. Iar in punctul de vedere al Independentiei politice nu s’a câtigat nimic, fiind-că acest act nu este tratat subscris de subvernii ambelor state—ci o simpă convențiune sau un arangjament, cum zici presa străină, intre administrațiunele a două teri vecine pentru reguarea unor interese particulare, fără vre un caracter public Europen. Dar este ceva grav, ca noi prin inniierea conventiunii lovim neutralitatea pe care ne-anu garnntat’o cele șapte puteri, noi lovim tratatul de Paris din 1856—căci înființăm pentru Austria privilegii politeice, in detrimentul garanțiilor nostrip internationale. D. Prim ministru vorbesce imă și de questiunea jidovilor d'^adu că țK posițiunea plină de ură și de pasiune inventatu acesta visiune,— căci convențiunea nu a datu „nici unu dreptu evreilor Or,cine va ceti cu atențiune actul acesta precum și tóte anexele lui, va descoperi sub multele interta lneri de frase și reticențe calculate nu numai că li s’a datu totu, da că li s’a datu mai multu decâtu ei insuși cute sau a spera. Astfeliu prin convențiune : 1. S’a ridicatu de la graniță prohibițiunea de a intra in țară dacă nu vomu justifica posedarea unei lumi cel puțin de 1000 fr. fVedi manualul ad- * Vedi interogatorul lui Offenheim la Curtea cu Jurați de la Viena. FOILETONU TRAGEDIILE PARISULUI »■ Unu*ai«iffeiii parvnlanu. (Urmare). Ii pare peste putință se fie înșălatu ln acelu momentu printr’uă abilitate super erá. Desigurii lacrimele ce cadau ca uă plaie de furtună din ochii d-nei Worms nu erau lacrimi false...— Desiguri acesta femeie nimicită, sdrobită, pa care unu fioru de spaimă o sguduia din capu pân’ în tălpi, și care’i întinde manele sale rugătore nu jucauă comedie. Agentul simția crescendu înduoelile celu cuprinsese la umu óre și care momentu alu anchetei, și pe care rudele de instrucțiune îe tratase de himerice. Baronesa trebuia se fie inocentă, dacă nu de adulteriu pe care faptele paréu aiii demonstra în modu peremptoriu, celu puțin de orice participare, chiar indirectă, la asasiniata — Ea nu soia că se comiseseră crima !... ~ Crede pe bărbatul seu în viață!...— Acesta convingere cuprinse pe John știu de inină, dar impasibilitatea sa nu se desminț de lca, și nimicu pe față’i nu lăsă să se găsescă ceea ce se petrece în elu. — D. baron Worms,—reluă elu, pare a re insira, dómnu, vă terore férte profundă. —. Fórte profundă, da, este adevărați.. — Aveți dur a ve plânge mult de elu ?.. — Nu mĕ plângu domnule.. acesta aru fi fiedemnu de mue... și-mi pare rău că unu țipotu de întristare mi-a scăpatu adneare de pe buze...— Aflăndu că voiți a mă reconduce la casa bărbatului meu, amu încetat» pentru unu momente de a fi stăpână pe mine... — Nu mă gândescu a insista, demnă... dar totu amu convicțiunea câ sunteți nenorocită...— Nu cunoscuți că atunci când viața comună devine netolerabilă, există mijlocc de a scăpa de ea... un loc, legitime și legale... — Care ? — Separațiunea judiciară, de exemplu... — Separațiunea!—repetă Valeria.— A! domniile, bărbatul meu n'ar consmți nicinădată!... Nu cunoscu bine, haide,...— Pentru acesta amu voit să fugi!...— Vedeți, domnule, că u amurei știu, și acum numai mortea îmi pote sdrobi lanțul... — Martea baronului Worms, nu’i ușa?— întrebă John ațintindu în ochii barone«ei una din acele priviri cari se scoboră pân’ în fundul sufletului. — Vorbescu de a mea, domnule,— repira juna femeie,— se mă ferea că Dijeu, cu tóte aceste, de a dori nenorocirea omului pe a cărui numeri portul . Acestu răspunsu fu făcutu cu unu așa accents de sinceritate încâtu robiu se simiți mișcatu. — Mi ați spusu, domnă,— relua elu după unu momentu,— că barbetul d vostră n’aru consimți la uă separațiune... — Vai !... Amu acesta certitudine... — Cum ați pututu crede atunci că nu va face nici uă demarșă pentru a vă opri în fugă — Adomnule, nici Unu singuru moment nu m’am legănatu pe acesta himeră, dar speramu, ua dată ajunsă în străinătate, se făcu a mi se perde urma de grisândirmi numele și ascundeodu'mi traiul...— Comptamu se voiagesu multu, se'mi schimbu adesa locul, mai înainte de a’mi alege să retragere unda se dispare cu totul. — Costă forte scumpu ca se ducă cine-va cestă viață rătăcitore...—continuă agentul.— D. viconte de Presie*, fără înduoielă, e bogat ? Unu valii de sânge, se sui din inima baronesei în fina ei palidă, și o acoperi de unu neuru purpuriu. — Nu se,iu...— răspunse ea iute.—asta puțin mă importă! I), de Presles n’aru fi curizatu se’mi ofere d [UNK] [UNK]> â' di votapuentul seu, și nu șă fi acceptatu de la dânsul decâtu a» costa... o soie bine,. Atunci d-vestii înși vă aveți resurse personale importantă ? — Gându își părăsesce cineva țâra fără speranță de intorcere, ia cu sine sume mari. — Luamu acesta, domnule,— replică Valeria luându în mână de pe unu scuuuu sacul de pele rusescă de care domanișora Hortanța vorbise judelui de instrucțiune. Ele apăsă resortul și scose din necesarul de voiagiu mai multe cutiere pe care le deschise.— Ele conținea diferite podebe de diamante, de mărgârintare și de rabinuri, două mare frumuseță și două valore considerabilă. — A ! aceste bjuterii blestemate,— reluă ea—avemu dreptul se le conservu... Ele sunt a mele! D. Worms le-a pusu în coșul daruriloru de miresă cându s’a severșitu căsătoria funestă care mă lega de elu...— După termenii contractului ele ’mi apari nume și potu dispune de dânsele după plăcu...— Tot aculu contractura: mai recunosce proprietatea unei sume de trei sute mii franci, dar o părăseacu ..— nu pretindu nimicu din ea... nu voiu reclama nici vă dată măcaru unu gologanu... — Și pentru ce ?— Aceste trei sute mii de franci credu că constituiau dota d-vostră?.. — Nu, domnule...— eramu săracă .. n'amu adusu mmeu altu... decât pe mine, vai!.. — Dar atunci baronul Worms, recunoscendu-ve uă sută mii de scude pe care nu le posedați, da de probă de mărinimie și de generoșitate, mi se pare. — Da, aveți dreptate...—murmură Valeria plecându capul.—D. Worms era mare... era g, nerosu... După uă tăcere da câteva secunde agentul urmă : — Lasați-ma se va consilieze, domnă, a mânca ceva .. Aveți nevoie de tóte forțele drestre pentru a resista ostenelelor ce ar ți încercata și acelor ce veți mai încerca încă... înainte de uă oră, vor an pleca. — La Paris ?— repetă Valeria cu un nou tremuru. — Da, domnă, la Paris... amu ordine si trebue se le esecutu... — Ei bine, fie, domnule... me supunu de vreme ce trebue se o făcu, dar sem consistă că o să unde se închidu, până se se pronunția justiția asupra lor, femeele cari ca mine suntu sau păru culpabile cât și au uitat datoriele... Oricâtu de penibilă amu pute fi esistența în acea casa tristă, vé ceru ca uă grație de a mĕ conduce’n ea... acésta depinde de d-vostră, nu’i așa ? — Nu domnă... Eu nu suntu nimicu, absolutu nimicu, de câtu unu instrumentu docili» Ca și soldatul, primescu unu ordinu, și, ca și densul, îlu esecutu..— Mâne, sau mai bine astăzi căci a trecutu de mediu nopței, ve veți înfățioșa înaintea unui magistratu, și el va decide de sórta d-'estra... — Acestu magistratu me va asculta elu înainte de a nié mai vede bărbatul meu și in absența acestui din urmă ? — Fară nici vă îndudielă... — Ei bine ! de va trebui, ii voi spune tot și elu va avea milă de mine...— Aveți dreptate, domnule, voe»cu a’mi păstra forțele .. Voi avea trebuință de ele...— Voi urma consiliul d-vostră... Și domna Worms lua câteva îmbucături de pâie și de carne rece ce se aflau pe mesuță. — SuDtu fericitu, domnă, că ve védu atâtu devoționabilă, și după câteva minute voi veni se ve védu erăși... —dise Jobin salutându pe baronesa și îndreptându-se spre ușă. Valeria’lu opri cu gestud. — lucă unu cuvântu, domnule...—murmură ea. Agentul se intorse. — Păreți bunu...—urmă juna femeie,—și suntu sigură ca orice rigore nefolositóre este departe de cugetul d-vostră...—Veți respunde dar la uă întrebare ? — Dacă voi pute far’a lipsi de la datoria mea rigurosă, da, domnă.. — Ei bine ! D. de Presles, el nu’i culpabil de nimica... Este libera, nu'i așa ? — Regret că amu se vedesamăgescu...! D. de Presles se află in aceași situațiune ca și d-vóstre... — Prisonieru pentru mine !... —din causa mea !... îngână Valeria uuindu’și manele.—Ob ! D deul meu !...—Câtu o se’lu coste de scut și generosul seu devotament !.— Potu celu puțin se ’lu vedu, se’i vorbescu ? —adăogi ea. — Nu, domnă...—ori ce întrevorbire între d-vostră și D. de Presles este cu totul întorzisă... — Ce ! chiar in prisența d- vostră ?—ași vre cu tóte aceste se’i spuni unu cuventu... unu singuru cuventu, pe care'lu veți mui p... — Nu insistați, dómna, ve rogu, — întrerupse agentul, lucrul ce-mi cereți este cu totul preste putință, și singurul resultatul b+ rugamintelor d-vóstie aru fi de a face törte penibilă tsecutarea unui mandatu pe care cu tóte aceste îlu voiu împlini păn’ iu caré tu. Jobin salută pe baronesa, și de asu dată părăsi odaia. Comisarul îlu accepta'n cor.doru Și lu întrebă cu curiozitate : — Ei bine e ceva nou?—scrți ceva?—Aceată jună domnă a mértur si tu?— — Amu onore a ve observa, domnule comisaru, —replică Jobin, că nu era mei cum treba mea dea procede la uru interogitoru, și că a trebuitu se mĕ mărginescu la uisce constatări judeciare...—Aficerea de care e vorba n'a făcut dar nici unu pasu ..—Permite’mi se urmezu, la D de Presles, ceea ce amu începutu la baronesa... Și Jobin păși pragul odăei Nr. 4. Gilbert de Presles, c um autfitu pe gendarm spunend’o, după ce s’a preumblatu turburat în lungișu și în curineșli cu mai multe ore, sa [ăsase pe unu scaunu* sdrobítu du obosialâ. —Elu se sculă cându văslu pe robin întrând, și întorse acestui din urmă salutul ce primiai de la densul. (Va urmaR