Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-10-19 / nr. 82

a WJISWrägSIESRISI CA JL.n3 "•«.B» m ÄtTSCJJL. SSSE -PTASSAnäE® I ST LU VECHI D'u A PATRONUL D'LE' | Reseritul Soarelui ! Apusul Soarelui j -ve I ---1-- ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] j ■ , ■ [UNK] - -- ■­ ■ " . • ' ... " . ~ ........ t OCTOMVH1 a i § .. 0. o ,^1 12 1 Duravin­ă I Ap. prov. Tarah și Andronik­i b Zo 5­o­s» 13 I Luni. I Mart. Carp și Papii 6 27 5­2 =« 14 S M­uli. (+) Csiv. Partasen­ova (corpu in las) 6 28 | 5 1 -i 15 I Marcuri. I Mart. Suebian preotu­l 30 4 59 ^ !6 I Jon I Mart Los n sut șiul j 6 30 4 58 j oi 17 I Vinari. 1 Profetul Osia | 6 32 4 57 18 I Sâmbătă * Anost. Lac­» Evans. 6 33 4 55 j La 18 Oct la = öctömvhT “ “' '—*—~- — -——;— 6 ore 35 m. e=> 24 Duminică E. 23. n. P. F. | 6 25 | 5 3 | dina­ lumină “ 25 Luni Kr spinus | 6 27 5 2 I noua cu timp . _| 26 Marți Amantua | 6 28 5 1 | frumos pu­ — 27 Mercuri J Sabina ! 6 30 4 59 f țin­geri. •“ 28 Joi !■ Sim­u. Jud I 6 30 4 58 f 1 29 Vinari I Narissus I 6 32 4 57 : 30 Sâmbătă­­ Claudius I 6 33 4 55 i­­ szssssxs Esas B&xssBSBAL STIL NOU I DI­U A­­ PATRONUL OILE’ j Răsăriti S­tein j Apun 1 ?#re­al | SÂNT­­ILISTII. Bac’a ua di cându unii au a da, alții a, lua si cei mai mulți a lua si a da sau a da pentru a lua ! Si fiindu ca timpul care ne desparte de acea di este forte scurta, rug­amu pe O­­norabilii noștri abonați, de la cari avemu a lua, se ne deie pentru a putea la rân­dul nostru da celor ce au a lua de la noi. Adi mai cu sema când nu înjgheb­amu ua tipografie noua, avemu a da mai multa de câtu ori când si de aceea si ceremu cu mai multa staruinta decâtu ori condu. In schimb iise vom a da si noi pe viitorii mai multu decăta in trecut. Vn feie­e litere de toki m­oi si pe lângă acesta ua însem­nata îmbunata­tire in reduc­­tiu­nea ei. A fitm­­­­ îs fra fi iit ea. T­OTUL FEMEI­LOR. Nu a uitat a póla lain«» petițiu­­nea cea selemnă adresată acuma câte­va luni lui Victor Hugo de o grupă de notabilități feminine în vederea de a obține de la poetu, așteptând ceva mai bun, o recu­­noștere de înscris asupra egalității absolute a drepturilor femeilor in societatea actuală. Poetul scăpă de acesta cerere neașteptata în­­tr’un modu­lam evasiv, și, din acea zi, jurnalul ce continuă a publica simpaticele notab­lități de mai sus spre a ajunge la emanciparea sen­sului lor n’a pre­făcutu &a se vor­­bească multu de densele. Este pu­țin probabil, in adevăr, ca, la noi proiectul acestor demne să aibă șanse mari de succes. Lumea nici nu se mai gândea la acestă, când unu jurnal anglo veni sa poves­­tescă cele ce te petrecau in An­glia chiar in acestu momentu. Ve­cinii noștri sunt pur și simplu in ajunul de a vede sufragiul politic alu femeilor recunoscuta de Parla­ment într­u un modu solemn și re­gulam. Tocmai am cititu darea de suma iitrdgă a meetingurilor ținute la Londra de organisatarele acestei mari mișcări civil­ satare, și, în pun­ctul în care se pare că au ajuns l­ucrurile este de crezut că nici nu va trece unu a­nu și domnele și m­esele angle voru fi cli­mate în­tocmai ca și celu d’întâiu cetățian. Să depue în urnele setinul lor de vota. elector de bu­Meetingurile, după traducțiunea dării de sămă p­ublicată de La Rome politique, co­­piincid, cu adevăr, esclusivamente, oratori femenini, și,— precauțiune nici că se­­ iste mai inteligentă — oratori femenini favorabili proiectu­lui. Este de neapărată trebuință să lăsăm­­ po­tentații numele acestor femei curagiose care, putând să se bucure în liniște de privilegierile și de imunitățile ce le asigură sensul loru, vor cu ori­ce prețu să se a­­runce în arena politică, și se ajungă cu încetul la a guverna­re a lor. Acestea sunt: miss Becker, care re­­digiază și administrată la Manches­ter Jurnalul femeilor, mistress Faw­cett,­ femeia unuia din cap­i cei m­i principali ai partidului radical din Parlament, mistri Sa Mae Larew soția deputatului din Edinburg , sora lui Ioim Bright, fostul min­s­­tru ; miss Rhoda Guruh­, verișori mistressei Bawcett, care este in capul unei întreprinderi de decora­­țiuni pentru interiorul ap­artimen­­telor ; miss Too, de la Belfast ; miss Wilkinson, lucratore de tapițerie; miss Sturge, membru din Schoola Board, la Birmingham, și miss Dow­ning studentă in medicină la Lon­dra. După cum se pare forte ușor vede din acesta simplă enunciare, multe din aceste demne simt­ le­gate între densele prin legaturile rudeniei, altele au inter­­se nu mai puțin comune. In cal­ta­tea sa de lucratóre de tapițerie, este forte na­tural, spre exemplu, ca miss Wil­kinson să aibă interes să fie de a­­ceiași opiniune ca miss Rhod­e Ga­rett, care, până sa ajungă să de­core­ze cu persona sa Parlamentul anglu, se ocupă cu decorarea apar­tamentelor care vor se o onoreze cu încrederea lor­. Nobila conduită a missei Wilkinson îi va asigura de­sigur mai nalte comande de ta­­p­țerie din partea opulentei aele co­lege. Și ast­feliu aceste demne vor pute aștepta cu răbdare ora în care sufragiurile lor reciproce vor ajunge să schimbe v ccile Parlamente de fracuri în Parlamente de fuste. * # In calitatea sa de redactor șef I al Jurnalului femelelor, miss Becker forte t­re în sufetul seu, a invoca chiar de la începute, unu argumen puternic: ea a amintitu ca femeile nu erau escluse de la tronul An­gliei. „Prin urmare,“ a adăuga ea, cu acea logică de miratu a fe­­­­meilor decise să reușescă, ^dacă „ordinul guvernului permite eserei­­„fiul direct” al puterei politice este „anevoe de înțeles cum eseențiu „indirect“ al acestei puteri pare să „le fie tăgăduita, și cum ar pune „elu în pericol siguranța națiunei.“ Acesta magnifica argument pare că a entusiasmat adunarea. Cu tóte acestea se pare că regalitatea, ast­­feliu precum o esercită suveranii în Anglia, n are nici unu raportu cu dreptul solicitat de aceste demne ambițiase. Voind cu ori­ce prețu să voteze, adică să ajungă prin votul lor sa facă vremea rea și vre­mea bună în politică, aceste demne vor pur și simplu să guverneze. Așa­dar ele vor să fie mai mult ca regina, fiind­că, în Anglia, re­gina,—tot ast­feliu ca și recele,— domnește, dar nu guverneza. Ni­meni însă nu’i a di­au prin minte să facă acesta obiecțiune, și miss Becker s’a coborît după tribună con­vinsă că a săpata pană in temelii prejudecata ce conbătea. Nu missei Becker trebue cu tote acestea să se dea laurii acestui mee­ting, ci unui june orator, numi­tu miss Taylor, nepota ilustrului Stuart Mill. Miss Taylor este nemilos­tivă pentru sensul cel forte, și ea ’și e spune cu francheță intențiunile sale: „Unii, orice ea, cred, iu ade­„ver, că teraeele pot fi inteligente, „patriotice și ambițiose, însă tóte „aceste sentimente a­le lor numai „pentru bărbați. Pentru­ ce, i­icu „ei, nu sar mulțumi ele să lucreze „ pentru mărirea companioniloru „loru? Pentru­ ce n’ar aprecia e­e „valorea sclinței și a libertății, de „câtu numai ca să le abandone bar­­„badlor posesiunea și usul loru? „Pentru­ ce? Pentru done cuvinte: „celu d’eateiu cuvent este acela ca „ele nu voescu ; cel de alu duoilea, „este acela că ele nu suntu datore „să facă acesta.“ Bată­ ne lămuriți, cum am d'ce. cine­va póte întrevedea îndată, du­pă aceste cuvinte tot atât de clare câtu și de elociate, minunatul vii­tor ce pregăteste întreprinderea a­­cestor doame din Anglia cop­ii­ți­u­­nilor, pe viitor eșite de la modă, ale familiei. Până acum femeea împărtășia bucuriile și neajunsurile, mâhnirile și triumfurile soțului ei. Ea îi sus­ținea când cade în slăbăciune. N­u încuraga și­­ lu ajuta chiar î n lu­crările sele când era capabila. A­­ce­stă stare de lucruri a durat des­tul , să nu mai fie unire, sa nu mai fie colaborațiune intimă. Fie­care pentru densul. Daca, femeia se bi­­zue că are talente de orator poli­ticii, bărbatul, deputat pe timpul celei din urmă sesiuni, va găsi în fața sa, la alegerile viitore, sau mai bine contrat, pe femea sa, propuindu-se ca singura candidat. Și póte că el va fi bătutu de soția sa ceea ce este se pare, nec plus ultra alu progresului. FOIL­ETON A TRASÉDiILE parisului *« 6!si5i paingeaiu parisian­u. (Urmare). — M­irrabilul ne scapă!!—strigă comi­sarul. — Frumosă e ipedițiune !! — Ași!—repln­ á unul din agenți,— e va pur­i amânată, e.n­c’a totu...— incerce-se seu nu d’a­pără ! Parisul în asta napte, mâne ’lu vor prinde...— Tot« brigatele gundarme­­ri«1 vor priv­i prin dej­eșa sigivilimentele, și voinicul se póte cunosce...— Nici se va tă­cerea a lu­i drumul de fer... de asta respond eu; e pré­v­olénu pentru a se baga <a unu păcătos în capcana unui vagonu ..— Iu scurt, îlu desfid« se scape...—­ Nu du acésta mĕ ’n­­grijescu... — Dar atunci, ce ? — robin ! -unu așa de bunu băetu, și un vicleau Nr. 1 !.. — îmi face efectul că are mai multu decâtu se cade... - Bietul bietu ! îlu voiu regreta !.. și cu tóte aceste din vina sa i se ’ntâmplă acesta !— vroia se lucreze singuru pentru a avea totă onorea...—Bată’l b­ne plătitu!... — Póte va fi scăpatu... — S'o sperămu, dar n’am nici nă nădejde... Comisarul și agenții reîntrară ’n casă și se suiră orași la stagiul ante­u. Desbrăcară pe robin , constatară, nu fără spu­mă, cu trei glonți îi intrase ’n carne; îi opriră sângele cum putură mai bine cu sea­ma și bande; duseră corpul neînsuflețitu în birjă și apucară calea ospitalului celui de mai aprope. Me­dicul de serviciu procedă îndată la un nou examenu, și, spre marea mirare a Co­misarului și a celor cinci agenți, el­ declara ca, deși ranele erau forte profunde, nici una din ele nu i se pare mortală nici chiar cu deosebire periculosă, și că, afară doră de n sce complicațiuni neprevăzute, detectivul ce se crezuse mortu va fi ’a piciere peste câte­va săptăm­âni. S’o spunemu îndita, acea prezicere asigu­­rătore avea să se realzeze, și, dacă perdem d­u ardere, câtu p­utru acum, pe amicul noș­tri Jobin­, o se’lu găsimu de­siguru ceva mai tărz­iu Boulleau-Duvernet accepta cu uă nerăb­dare lesne du înți­lesu vestea despre că aceș­ti­a ce trebuia se’i pună la dispoziție pe o­­mul pe care acum îlu considera ca adevă­ratul și singurul cu­p .bilu. Elu recomandase lui Jobin se vină la den­sul— fie chiar la m­itul nopții­­ înd­a­tă ce ma­ndatul de aducere se va pune în esecu­­tare. Pe la orele unu spre­zece de fără vădu sosindu, nu detectivul pe care compta, ci co­misarul de poliție forte deconcertatu care’i nară tóte evenimentele petrecute, și ’i caută prn acestă narațiune, cea mai violentă de­­cepțiune. Domnul magistratu căpătă înse puțin calm repetându-și de ajunsu că Frederic Muller nu puté lipsi de a fi prinsu a dorm­ili. Dar asceptându arestarea miserabilului, trebuia se statueze mai curându asupra sór­­tei baronesei și a vicontelui, a căror inocen­ță se afla peremptoriu demonstrată prin noul asasinatu și prin fuga casierului. Boulleau-Duvernet petrecu noptea redigiând raportul seu, camera de pumre­n acusație dădu în cele mai scurtu termen uă ordo­nanță că nu e casa de urmărire, și preveni­ții fură eliberați. Părăsindu Consiergeria, Valeria Worms n’avu cu Gilbert de Presles de câtu uă în­­tre vorbire de câte­va minute și se retrase, pentru a petrece anul doliului seu, în una din casele religiose unde se primescu daune pensionare. Vorm­ regăsi pe viconte și pe baronesă) dar trebue se spunemu imediatu lectoriloru noștri că după câte­va dde Valeria primi să scrie fórte neașteptată, care însă o lăsă cu totul liniștită. Se găsise printre hârtiile bancherului unu testamentu scrisa cu mâna sa, în cele d’ân­­tâiu d­de ale însurătorei séle, atunci cându luna de miere facă se rad­eze totul în ju­rul seu. Prin acestu testamentu, pe cue neglgiase a’lu rum pe cându indiferența venise se 'n­­locuiască pasiune­a, elu constituia pe domna Worms de legătură sa universală. Și averea pe care Va­erin o moștenia ast­­fel cu pe neașteptate ajunge la cifra de unu­­spre­zece milione!... Se revenimu la Frideric Muller, care pen­tru lectorii noștri este uă cunoscunță mai puțin nouă decât o credit pate mulți din ei. După ce doborî pe robin pin trei lovi­turi de revolveru, casierul, înainte de a res­turna lampa, avu­se creȘuta presență de spi­­ritu de ași lua pălăria pe care o pusese pe uă mobilă cându intrase. Agenț­i chramați prin șierătura lui Joh­n erau deja în casă...— îi aud­iau...— cum se fugă ?.. Muller se răpeȘi ’n odaia de alături, a cărei ușă o ’ndise după densul, deschise ferăstra, și, cu riscul de a se ucide, sări d­e etagiul îuteiu în gradină. Elu căt­a 'n piciore și nici n’ameți măcar. După unu minutu, grație grilagiului, se urcă pe crăsta zidului, și de acolo se sco­­borî în drumul rondei fortificațiunilor. — Amu fostu în pericol,—murmură elu.— dar suntu scapatu! De­siguru că celu puțin câte­va minute trebuiau se’lu caute prin casă, elu traversă calea de Neuilly cu pasul liniștit a unui pre­­umblătoru întărztătu, se opri pe trotuarul din faț­a casei săle, venu lumina lanternei ducându-se și întorcându-se pe după gămu­­rile stagiului anteia, apucă în direcțiunea Arcului de Triumfu, luâ cu óra­mă b­ună care staționa în capătul căei Câmpilor­ Elisei, se duse la bariera Tronului, întră într’uă casă óre­care de unde e și mai îndată, după ce întrebă pe portaru de unu chiriașu necunos­­cutu, re’nud­ de trei sau patru ori același manegiu în martiera diferite, și în fine pa lu­nă oră de dimineță, își plăti birjarul la intrarea în strada Sf-Dominic, la Cremenea- Mare. Unicul scopu a acestor curse era de a sta în trăsură atu și puté mai multu. Frideric Muller se uită la trăsură de­­părtându-se, făcu vr’u­ă cuci­ Șmi de pași și trase fie două ori clopoțelul unei case nalte de aparință mediocră. Porta se deschise­­ră întunecime profundU domina 'n aleie. — Portarul stinsese gâzul înainte de a se culca. Muller compta pe acesta. — Cine’i acolo ? —întrebă portarul din pat printre geamul căsuței sale. — Eu suntu, tată Andrei, eu, Godard..— răspunse casierul cu uă voce care nu mai avea celu mai micu accentu germanii. — Alai v’ați întors dar de la țară, dom­nule Godard ? — Cum Vi’Și, iată Andrei... — Și sănătatea ve e bună ? — Forte bună .. — Ve trebue luminare ? — Mulțumescu, amu ch­brituri. — Atunci sora bună, domnule Godard.. — Mulțumescu, tată Andrei... Nu te sui la mine pre de timpuriu...— Sunt obosit și greu se dormu tărziu. Casierul urcă scara păn’ la et­agiul al cin­cilea și întră într’uă mică locuință compusă din două odăi mobilate într’unu modu forte somaru. Cu patru luni mai ’nainte, în prevederea unor evenimente posibile, elu închiriase a­­cesta locuință sub numele de Godard,­­fi­­cendu-se proprietaru de țară pe lângă Pon­­toise și dorindu a avea uă gazdă’n Paris. Elu venia­se se culce aici din cându'n cându, totu după mezul nopții și se arăta fórte liberala cu portarul însărcinatu a griji în casa sa. După ce ’nchise ușa după densul, aprinse două suta m­­ari, luă unu șipușoru de pe unu secretarii vechili și amestecă oă treime din conținutul acelui șipușoru cu conținutul unui lighianu pliau cu apă, își vârî capul în acea amestecătură și’și spăla bine și de mai multe ori părul a că­rui nuanț’ă arămie dispăru, și care se făcu de negrul celu mai frumoșii. Se culcă apoi și dormi fórte liniștit câte­va ore, apoi îndată ce se sculă, își tăe fa­voritele, și cu îngrijirea unui comedian care se prepara’n loja sa înainte de a întră în scenă, își potrivi pe obraji și sub bărbie oă barbă negru și flocosă, și lipi pe buza supe­riors nns pe mustețe lungi și bine prevăzute. După ce sfîrși acesta lucrare își puse unu binoclu de baga calare pe nasa, și privin­­d­u - se din tóte părțile în oglinda puțin ver­­­diă, murmură . — De­siguru, nu aici voru veni se me caute, și apoi Godard bunu proprietaru în Seine-et-Oise, nu semăna cu Frideric Muller, casierul germanu, cum nu semănă Frideric Muller cu contele Robert de Loc­ Barn 1... Ex­amantul Henrietei, eșindu din penitan­­ciarul de Poissy, poseda câte-va bilete de câte uă mie franci, economisi­­te din salarul seu de secretaru și întendentu, bilete pe ca­­re’lu amu vădutu strecurându-le în pozunar în momentul arestării séle la otelul d'Au­­berive. După surparea neauzită ce resulta din in­trarea Henrietei într’uă monastire ce se re­­fusu­ d’a i se spune, și din disparițiunea co­pilului încredințatu pescarilor din insula St.­­Denis, Robert de Loc­ Barn, descuragiatu cu deseverșire și ne­voindu se’și re’ncepu vieța de aventure prin tainițe, unde pol­iia tre­buia se’su privigheze, se gândi că șederea’in Paris era imposibilă pentru densul timpu de câți­va ani. Elu se otărî se părăsască Frația și se’și cerce noroiul în casinurile din Bade și Hom­burg. (Va urma). I

Next