Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-10-19 / nr. 82
a WJISWrägSIESRISI CA JL.n3 "•«.B» m ÄtTSCJJL. SSSE -PTASSAnäE® I ST LU VECHI D'u A PATRONUL D'LE' | Reseritul Soarelui ! Apusul Soarelui j -ve I ---1-- ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] j ■ , ■ [UNK] - -- ■ ■ " . • ' ... " . ~ ........ t OCTOMVH1 a i § .. 0. o ,^1 12 1 Duravină I Ap. prov. Tarah și Androniki b Zo 5os» 13 I Luni. I Mart. Carp și Papii 6 27 52 =« 14 S Muli. (+) Csiv. Partasenova (corpu in las) 6 28 | 5 1 -i 15 I Marcuri. I Mart. Suebian preotul 30 4 59 ^ !6 I Jon I Mart Los n sut șiul j 6 30 4 58 j oi 17 I Vinari. 1 Profetul Osia | 6 32 4 57 18 I Sâmbătă * Anost. Lac» Evans. 6 33 4 55 j La 18 Oct la = öctömvhT “ “' '—*—~- — -——;— 6 ore 35 m. e=> 24 Duminică E. 23. n. P. F. | 6 25 | 5 3 | dina lumină “ 25 Luni Kr spinus | 6 27 5 2 I noua cu timp . _| 26 Marți Amantua | 6 28 5 1 | frumos pu — 27 Mercuri J Sabina ! 6 30 4 59 f țingeri. •“ 28 Joi !■ Simu. Jud I 6 30 4 58 f 1 29 Vinari I Narissus I 6 32 4 57 : 30 Sâmbătă Claudius I 6 33 4 55 i szssssxs Esas B&xssBSBAL STIL NOU I DIU A PATRONUL OILE’ j Răsăriti Stein j Apun 1 ?#real | SÂNTILISTII. Bac’a ua di cându unii au a da, alții a, lua si cei mai mulți a lua si a da sau a da pentru a lua ! Si fiindu ca timpul care ne desparte de acea di este forte scurta, rugamu pe Onorabilii noștri abonați, de la cari avemu a lua, se ne deie pentru a putea la rândul nostru da celor ce au a lua de la noi. Adi mai cu sema când nu înjghebamu ua tipografie noua, avemu a da mai multa de câtu ori când si de aceea si ceremu cu mai multa staruinta decâtu ori condu. In schimb iise vom a da si noi pe viitorii mai multu decăta in trecut. Vn feiee litere de toki moi si pe lângă acesta ua însemnata îmbunatatire in reductiunea ei. A fitm îs fra fi iit ea. TOTUL FEMEILOR. Nu a uitat a póla lain«» petițiunea cea selemnă adresată acuma câteva luni lui Victor Hugo de o grupă de notabilități feminine în vederea de a obține de la poetu, așteptând ceva mai bun, o recunoștere de înscris asupra egalității absolute a drepturilor femeilor in societatea actuală. Poetul scăpă de acesta cerere neașteptata într’un modulam evasiv, și, din acea zi, jurnalul ce continuă a publica simpaticele notablități de mai sus spre a ajunge la emanciparea sensului lor n’a prefăcutu &a se vorbească multu de densele. Este puțin probabil, in adevăr, ca, la noi proiectul acestor demne să aibă șanse mari de succes. Lumea nici nu se mai gândea la acestă, când unu jurnal anglo veni sa povestescă cele ce te petrecau in Anglia chiar in acestu momentu. Vecinii noștri sunt pur și simplu in ajunul de a vede sufragiul politic alu femeilor recunoscuta de Parlament întru un modu solemn și regulam. Tocmai am cititu darea de suma iitrdgă a meetingurilor ținute la Londra de organisatarele acestei mari mișcări civil satare, și, în punctul în care se pare că au ajuns lucrurile este de crezut că nici nu va trece unu anu și domnele și mesele angle voru fi climate întocmai ca și celu d’întâiu cetățian. Să depue în urnele setinul lor de vota. elector de buMeetingurile, după traducțiunea dării de sămă publicată de La Rome politique, copiincid, cu adevăr, esclusivamente, oratori femenini, și,— precauțiune nici că se iste mai inteligentă — oratori femenini favorabili proiectului. Este de neapărată trebuință să lăsăm potentații numele acestor femei curagiose care, putând să se bucure în liniște de privilegierile și de imunitățile ce le asigură sensul loru, vor cu orice prețu să se arunce în arena politică, și se ajungă cu încetul la a guvernare a lor. Acestea sunt: miss Becker, care redigiază și administrată la Manchester Jurnalul femeilor, mistress Fawcett, femeia unuia din capi cei mi principali ai partidului radical din Parlament, mistri Sa Mae Larew soția deputatului din Edinburg , sora lui Ioim Bright, fostul minstru ; miss Rhoda Guruh, verișori mistressei Bawcett, care este in capul unei întreprinderi de decorațiuni pentru interiorul apartimentelor ; miss Too, de la Belfast ; miss Wilkinson, lucratore de tapițerie; miss Sturge, membru din Schoola Board, la Birmingham, și miss Downing studentă in medicină la Londra. După cum se pare forte ușor vede din acesta simplă enunciare, multe din aceste demne simt legate între densele prin legaturile rudeniei, altele au interse nu mai puțin comune. In caltatea sa de lucratóre de tapițerie, este forte natural, spre exemplu, ca miss Wilkinson să aibă interes să fie de aceiași opiniune ca miss Rhode Garett, care, până sa ajungă să decoreze cu persona sa Parlamentul anglu, se ocupă cu decorarea apartamentelor care vor se o onoreze cu încrederea lor. Nobila conduită a missei Wilkinson îi va asigura desigur mai nalte comande de tapțerie din partea opulentei aele colege. Și astfeliu aceste demne vor pute aștepta cu răbdare ora în care sufragiurile lor reciproce vor ajunge să schimbe v ccile Parlamente de fracuri în Parlamente de fuste. * # In calitatea sa de redactor șef I al Jurnalului femelelor, miss Becker forte tre în sufetul seu, a invoca chiar de la începute, unu argumen puternic: ea a amintitu ca femeile nu erau escluse de la tronul Angliei. „Prin urmare,“ a adăuga ea, cu acea logică de miratu a femeilor decise să reușescă, ^dacă „ordinul guvernului permite eserei„fiul direct” al puterei politice este „anevoe de înțeles cum eseențiu „indirect“ al acestei puteri pare să „le fie tăgăduita, și cum ar pune „elu în pericol siguranța națiunei.“ Acesta magnifica argument pare că a entusiasmat adunarea. Cu tóte acestea se pare că regalitatea, astfeliu precum o esercită suveranii în Anglia, n are nici unu raportu cu dreptul solicitat de aceste demne ambițiase. Voind cu orice prețu să voteze, adică să ajungă prin votul lor sa facă vremea rea și vremea bună în politică, aceste demne vor pur și simplu să guverneze. Așadar ele vor să fie mai mult ca regina, fiindcă, în Anglia, regina,—tot astfeliu ca și recele,— domnește, dar nu guverneza. Nimeni însă nu’i a diau prin minte să facă acesta obiecțiune, și miss Becker s’a coborît după tribună convinsă că a săpata pană in temelii prejudecata ce conbătea. Nu missei Becker trebue cu tote acestea să se dea laurii acestui meeting, ci unui june orator, numitu miss Taylor, nepota ilustrului Stuart Mill. Miss Taylor este nemilostivă pentru sensul cel forte, și ea ’și e spune cu francheță intențiunile sale: „Unii, orice ea, cred, iu ade„ver, că teraeele pot fi inteligente, „patriotice și ambițiose, însă tóte „aceste sentimente ale lor numai „pentru bărbați. Pentru ce, iicu „ei, nu sar mulțumi ele să lucreze „ pentru mărirea companioniloru „loru? Pentru ce n’ar aprecia ee „valorea sclinței și a libertății, de „câtu numai ca să le abandone bar„badlor posesiunea și usul loru? „Pentru ce? Pentru done cuvinte: „celu d’eateiu cuvent este acela ca „ele nu voescu ; cel de alu duoilea, „este acela că ele nu suntu datore „să facă acesta.“ Bată ne lămuriți, cum am d'ce. cineva póte întrevedea îndată, după aceste cuvinte tot atât de clare câtu și de elociate, minunatul viitor ce pregăteste întreprinderea acestor doame din Anglia copiițiunilor, pe viitor eșite de la modă, ale familiei. Până acum femeea împărtășia bucuriile și neajunsurile, mâhnirile și triumfurile soțului ei. Ea îi susținea când cade în slăbăciune. Nu încuraga și lu ajuta chiar î n lucrările sele când era capabila. Acestă stare de lucruri a durat destul , să nu mai fie unire, sa nu mai fie colaborațiune intimă. Fiecare pentru densul. Daca, femeia se bizue că are talente de orator politicii, bărbatul, deputat pe timpul celei din urmă sesiuni, va găsi în fața sa, la alegerile viitore, sau mai bine contrat, pe femea sa, propuindu-se ca singura candidat. Și póte că el va fi bătutu de soția sa ceea ce este se pare, nec plus ultra alu progresului. FOILETON A TRASÉDiILE parisului *« 6!si5i paingeaiu parisianu. (Urmare). — Mirrabilul ne scapă!!—strigă comisarul. — Frumosă e ipedițiune !! — Ași!—repln á unul din agenți,— e va puri amânată, e.nc’a totu...— incerce-se seu nu d’apără ! Parisul în asta napte, mâne ’lu vor prinde...— Tot« brigatele gundarmeri«1 vor privi prin dejeșa sigivilimentele, și voinicul se póte cunosce...— Nici se va tăcerea a lui drumul de fer... de asta respond eu; e prévolénu pentru a se baga <a unu păcătos în capcana unui vagonu ..— Iu scurt, îlu desfid« se scape...— Nu du acésta mĕ ’ngrijescu... — Dar atunci, ce ? — robin ! -unu așa de bunu băetu, și un vicleau Nr. 1 !.. — îmi face efectul că are mai multu decâtu se cade... - Bietul bietu ! îlu voiu regreta !.. și cu tóte aceste din vina sa i se ’ntâmplă acesta !— vroia se lucreze singuru pentru a avea totă onorea...—Bată’l bne plătitu!... — Póte va fi scăpatu... — S'o sperămu, dar n’am nici nă nădejde... Comisarul și agenții reîntrară ’n casă și se suiră orași la stagiul anteu. Desbrăcară pe robin , constatară, nu fără spumă, cu trei glonți îi intrase ’n carne; îi opriră sângele cum putură mai bine cu seama și bande; duseră corpul neînsuflețitu în birjă și apucară calea ospitalului celui de mai aprope. Medicul de serviciu procedă îndată la un nou examenu, și, spre marea mirare a Comisarului și a celor cinci agenți, el declara ca, deși ranele erau forte profunde, nici una din ele nu i se pare mortală nici chiar cu deosebire periculosă, și că, afară doră de n sce complicațiuni neprevăzute, detectivul ce se crezuse mortu va fi ’a piciere peste câteva săptămâni. S’o spunemu îndita, acea prezicere asigurătore avea să se realzeze, și, dacă perdem du ardere, câtu putru acum, pe amicul noștri Jobin, o se’lu găsimu desiguru ceva mai tărziu Boulleau-Duvernet accepta cu uă nerăbdare lesne du înțilesu vestea despre că aceștia ce trebuia se’i pună la dispoziție pe omul pe care acum îlu considera ca adevăratul și singurul cup .bilu. Elu recomandase lui Jobin se vină la densul— fie chiar la mitul nopții îndată ce mandatul de aducere se va pune în esecutare. Pe la orele unu sprezece de fără vădu sosindu, nu detectivul pe care compta, ci comisarul de poliție forte deconcertatu care’i nară tóte evenimentele petrecute, și ’i caută prn acestă narațiune, cea mai violentă decepțiune. Domnul magistratu căpătă înse puțin calm repetându-și de ajunsu că Frederic Muller nu puté lipsi de a fi prinsu a dormili. Dar asceptându arestarea miserabilului, trebuia se statueze mai curându asupra sórtei baronesei și a vicontelui, a căror inocență se afla peremptoriu demonstrată prin noul asasinatu și prin fuga casierului. Boulleau-Duvernet petrecu noptea redigiând raportul seu, camera de pumren acusație dădu în cele mai scurtu termen uă ordonanță că nu e casa de urmărire, și preveniții fură eliberați. Părăsindu Consiergeria, Valeria Worms n’avu cu Gilbert de Presles de câtu uă între vorbire de câteva minute și se retrase, pentru a petrece anul doliului seu, în una din casele religiose unde se primescu daune pensionare. Vorm regăsi pe viconte și pe baronesă) dar trebue se spunemu imediatu lectoriloru noștri că după câteva dde Valeria primi să scrie fórte neașteptată, care însă o lăsă cu totul liniștită. Se găsise printre hârtiile bancherului unu testamentu scrisa cu mâna sa, în cele d’ântâiu dde ale însurătorei séle, atunci cându luna de miere facă se radeze totul în jurul seu. Prin acestu testamentu, pe cue neglgiase a’lu rum pe cându indiferența venise se 'nlocuiască pasiunea, elu constituia pe domna Worms de legătură sa universală. Și averea pe care Vaerin o moștenia astfel cu pe neașteptate ajunge la cifra de unusprezece milione!... Se revenimu la Frideric Muller, care pentru lectorii noștri este uă cunoscunță mai puțin nouă decât o credit pate mulți din ei. După ce doborî pe robin pin trei lovituri de revolveru, casierul, înainte de a resturna lampa, avuse creȘuta presență de spiritu de ași lua pălăria pe care o pusese pe uă mobilă cându intrase. Agenți chramați prin șierătura lui John erau deja în casă...— îi audiau...— cum se fugă ?.. Muller se răpeȘi ’n odaia de alături, a cărei ușă o ’ndise după densul, deschise ferăstra, și, cu riscul de a se ucide, sări de etagiul îuteiu în gradină. Elu căta 'n piciore și nici n’ameți măcar. După unu minutu, grație grilagiului, se urcă pe crăsta zidului, și de acolo se scoborî în drumul rondei fortificațiunilor. — Amu fostu în pericol,—murmură elu.— dar suntu scapatu! Desiguru că celu puțin câteva minute trebuiau se’lu caute prin casă, elu traversă calea de Neuilly cu pasul liniștit a unui preumblătoru întărztătu, se opri pe trotuarul din fața casei săle, venu lumina lanternei ducându-se și întorcându-se pe după gămurile stagiului anteia, apucă în direcțiunea Arcului de Triumfu, luâ cu óramă bună care staționa în capătul căei Câmpilor Elisei, se duse la bariera Tronului, întră într’uă casă órecare de unde e și mai îndată, după ce întrebă pe portaru de unu chiriașu necunoscutu, re’nud de trei sau patru ori același manegiu în martiera diferite, și în fine pa lună oră de dimineță, își plăti birjarul la intrarea în strada Sf-Dominic, la Cremenea- Mare. Unicul scopu a acestor curse era de a sta în trăsură atu și puté mai multu. Frideric Muller se uită la trăsură depărtându-se, făcu vr’uă cuci Șmi de pași și trase fie două ori clopoțelul unei case nalte de aparință mediocră. Porta se deschiseră întunecime profundU domina 'n aleie. — Portarul stinsese gâzul înainte de a se culca. Muller compta pe acesta. — Cine’i acolo ? —întrebă portarul din pat printre geamul căsuței sale. — Eu suntu, tată Andrei, eu, Godard..— răspunse casierul cu uă voce care nu mai avea celu mai micu accentu germanii. — Alai v’ați întors dar de la țară, domnule Godard ? — Cum Vi’Și, iată Andrei... — Și sănătatea ve e bună ? — Forte bună .. — Ve trebue luminare ? — Mulțumescu, amu chbrituri. — Atunci sora bună, domnule Godard.. — Mulțumescu, tată Andrei... Nu te sui la mine pre de timpuriu...— Sunt obosit și greu se dormu tărziu. Casierul urcă scara păn’ la etagiul al cincilea și întră într’uă mică locuință compusă din două odăi mobilate într’unu modu forte somaru. Cu patru luni mai ’nainte, în prevederea unor evenimente posibile, elu închiriase acesta locuință sub numele de Godard,ficendu-se proprietaru de țară pe lângă Pontoise și dorindu a avea uă gazdă’n Paris. Elu veniase se culce aici din cându'n cându, totu după mezul nopții și se arăta fórte liberala cu portarul însărcinatu a griji în casa sa. După ce ’nchise ușa după densul, aprinse două suta mari, luă unu șipușoru de pe unu secretarii vechili și amestecă oă treime din conținutul acelui șipușoru cu conținutul unui lighianu pliau cu apă, își vârî capul în acea amestecătură și’și spăla bine și de mai multe ori părul a cărui nuanț’ă arămie dispăru, și care se făcu de negrul celu mai frumoșii. Se culcă apoi și dormi fórte liniștit câteva ore, apoi îndată ce se sculă, își tăe favoritele, și cu îngrijirea unui comedian care se prepara’n loja sa înainte de a întră în scenă, își potrivi pe obraji și sub bărbie oă barbă negru și flocosă, și lipi pe buza superiors nns pe mustețe lungi și bine prevăzute. După ce sfîrși acesta lucrare își puse unu binoclu de baga calare pe nasa, și privindu - se din tóte părțile în oglinda puțin verdiă, murmură . — Desiguru, nu aici voru veni se me caute, și apoi Godard bunu proprietaru în Seine-et-Oise, nu semăna cu Frideric Muller, casierul germanu, cum nu semănă Frideric Muller cu contele Robert de Loc Barn 1... Examantul Henrietei, eșindu din penitanciarul de Poissy, poseda câte-va bilete de câte uă mie franci, economisite din salarul seu de secretaru și întendentu, bilete pe care’lu amu vădutu strecurându-le în pozunar în momentul arestării séle la otelul d'Auberive. După surparea neauzită ce resulta din intrarea Henrietei într’uă monastire ce se refusu d’a i se spune, și din disparițiunea copilului încredințatu pescarilor din insula St.Denis, Robert de Loc Barn, descuragiatu cu deseverșire și nevoindu se’și re’ncepu vieța de aventure prin tainițe, unde poliia trebuia se’su privigheze, se gândi că șederea’in Paris era imposibilă pentru densul timpu de câțiva ani. Elu se otărî se părăsască Frația și se’și cerce noroiul în casinurile din Bade și Homburg. (Va urma). I