Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)
1876-02-12 / nr. 12
care vor remâne ca monument în istoria țării, unde vor fi trecute ilustrele și nemnuritorele fapte, a înaltului politic căruia Paraschivescu, au încoronat opul!! o tempura, o mores ! ! Vom sfârși dar, lăsând atât pe deterest, cât și pe basteniir, să regularisască, și să se pursui va mușcă unul pe altul, ca niște amici confidenți intimi, care au schimbat ei intre ei, marcante semne de ami>iție, ce nu privesc pe nimine, decât numai pe ei, și posițiunile lor respective, dar de ei pipin sau nici cum respectate!! General G. Gliia. GuilleJ, U L CRONICA INTERNA In ședința Adunărei de Jos, 5 Fevruariu, se citesce, după comunicări, unu mesagiu domnescu, prin care se înainteze unu proiectu de lege pentru naturalisarea I-lor frați Zerlentis. I. P. Moruzi anunciază interpelare adresată D-lui ministru de interne în privința ilegalităților ce s’au comis in Sorohoiu cu ocasiunea aplicării legii comunale. Se continuă apoi desbaterea asupra legii instrucțiunii. 1). Maiorescu propune a se suprima tóte articolele de la 117— 126, deorece disposițiunile acestor articole sunt mai multu de resortul unor reglemente școlare de administrațiune, decât ale unor legislațiuni. Propunerea se primesce. Art. 126 devenitu 116 pan’ la art. 131 (120) se primescu fără discuțiune. La art. 132 care prevede că elevii germani și silitori vor fi ajutați prin burse, D. I. Pală cere a se suprima, pentru ca elu implică suprimarea internatelor. Fostul ministru al instrucțiunii renunciase la ideia suprimarei, rede iise ca D. Carp nu voescc a renuncin de locula deusa. Opinia publică e contra acestei suprimări. Motivul ce se invocă contra internatelor nu e exactu, căci din ele au eștiu cei mai iluștri barbați ai noștri ca Poenaru, Eliade și chiar ca marele ministru de resbela. Motivul real este ca D. Maiorescu, fiind capul unoei direcțiuni, un voea ce să se dea tinerilor noștri oă educațiune națională, d-nii de la noua direcție se închină la cosmopolitsmu, suntu inimici ai ideilor naționale. Tinerii cari sunt trimiși de mici in străinătate se intorcu îmbibați de simțăminte antinaționale și urăscu totu ce e românescu. Internatele ne-au ferit tocmai de acesta plagă, producendu tineri cu dorn de țară, cu inimă, buni cetățeni. Acestă disposițiune nu este nici logică, căci dacă se suprimă internatele Statului sub motivu de moralitate, pentru ce nu se suprimă și internatele private? Terminând u. I). Pală rfigă Camera se lase în vigore articolele din legea vechiă asupra internatelor, schimbându-se numai modul administrațiunii lor. D. P. P. Carp declară din nou câd-sa va continua pe d. Maiorescu. Statul, fiice d. ministru, e destul se desc instrumentul, adecă scala, unda sö se afrtă învăța, nu și gratuitatea intreținerei materiale a elevului. Internatele vor declasa unu mare minieri de omeni dindule idei și aspirațiuni pe cari altfeliu nu le-aru fi avutu. Se dă citire unmi amendamentu alu d-lui C. Blaremberg, prin care propune, ca pe lângă fie care gimnasiu și liceu se fie și câte unu internații, a căror administrare se va regula prin regulamente speciaice. Se mai di citire unui amendamentu al d-lui Pală, prin care propune reintroducerea în acesta projectu a articolelor din vechia lege privitóre la internate. I. Maiorescu declară câ dacă a fiisu, câ in ceea ce privesce suprimarea internatelor o lasă la apreciarea Adunărei, acesta ne’nsemneze c’a renunciatu la susținerea proiectului. Mai vorbescu apoi in favorea internatelor d-nii C. Kanu și Cesar Bolliac cu multă forță de argumentațiune. Cu tote aceste, punéndu-se la vot amendamentele d-lor Blaremboig și Pală, s’au respinsu améndoué. Ia ședința de Vineri, 6 Fevruariu. Adunarea a ascultatu între comunicărilă petițiune a locutorilor din alcov cari ceru a fi scutiți de serviciul militar. 1. Celebidachi atrage atențiunea asupra acestei petițiuni aretându ca in Basarabia suntu oă mulțime de agenți rusesci cari promitu basarabienilor diferite imunități intre care și scutirea de serviciul militar. Rogă dar pe guvern ca cel puțin pentru câțiva ani se nu aplice în acea parte a țerei legea de recrutare, căci altmintrc ca toți locuitorii din Velcov vor părăi țera. Petițiunea s’a recomandații la comisiunea specială. I. Gr. Ventura anungiă dlui minisnistru de interne uă interpelare in privința politicei interiore a guvernului și asupra situațiunii anormale și neconstituționale a guvernului iațiă cu Adunarea. I. Alex. Catargiu cere a se reuii asupra votului datu in ședința precedentă cu ocasia amendamentului d-lui Pală în contra desființării internatelor, fiindu ca erau mai multu de 15 deputați cari cereu votul cu bile. D-sa declară acesta pe ouóre și stărue a se vota din nou acelu amendamentu cu bile. D. Dimitrie Ghica protestă contra acestei propuneri care am fi unu zeu precedenia •, dacă s’a făcut ură greșală, fiice d-sa. Adunarea póte s’prepare respingând proiectul. Inchifiéndu-se incidentul, se continuă cu discuțiunea legei instrucțiunii publice, venisă la art. 117 devenitu 106, și care se voteze pân’ la art 158. In ședința de Sâmbătă, 7 Fevruariu Adunarea respinge cu 41 bile contra 34 luarea’n considerație a proiectului de lege al d-lui Alex. Catargiu pentru modificarea unor articole din noua lege comunală. Se voteze apoi indigenatul fraților ti Achilefs și Christofi Zerlentis cu 59 voturi contra 15. Asemine se voteze indigenatul fraților Panait, Toma și George Dimitriu din Giurgiu. După acesta se continuă cu desbaterea asupra legii instrucțiunii publice până la orele 5 când ședința se rădică. '■'-|.---/■> In ședința de luni, 9 fevruarie, Adunarea a votatu legea contingentului anului 1875 fixându-se la 15 mii omeni. 1). Gr. Ventura își desvoltă interpelarea d-sele divisată în două puncte: 1. asupra posițiunei neconstituționale a guvernului faciă cu Adunarea și 2, asupra politicei sale interiore. 1). Arist de Pascal propune unnotu ca moține de neîncredere in guvernu: «Camera ne mai putea du avea încredere in noua direcțiune ce urmeze guvernul, trece la ordinea fiilei.* runendu-se la votu moțiunea a fostu respinsă cu 25 bile albe pentru și 64 negre contra. Senatul în ședință de joi 5 Fevruariu a continuatu cu discuțiunea și votarea pe articole a legei pentru recrutare, pe care totu în acestă ședință a votat-o și in total cu 31 voturi contra 12. In ședința de la 7 ale curentei a Senatului, d. I. Deșliu a anunțat o interpelare d-lui președinte al consiliului de miniștri: cum a făcut d-sa să se încredințeze portofoliul Ministeriului cultelor unei persons (d-lui Maiorescu), care a sfidat instituțiunile țezei, retușând de a cere de la corpurile legiuitore exercițiul drepturilor politice. S’a decis a se trimite acolotă interpelare guvernului, spre a respunde după trei zile. Măria. Sa Domnitorul a bine-voitu a acorda înalta autorisațiune d-lui general Florescu ministru de resbel și d-lui G. Costafor agenții al României la Viena pentru a primi și purta ordinul cortinei de fer clasa I ce li s’a conferitu de Majestatea Sa Imperatorele Austriei și Rege a Ungariei. Monitorul de Duminică, 8 Fevruar, publica decretul domnescu prin care se modifică articolele IVIv V din regulamentul pentru aplicarea instituțiunii curților cu jurați prin districte în ceea ce privește întrunirea districtelor pentru formarea curților cu jurați din circumscripțiunea curților apelative de Iași și de Foxani, in modul următorii: Curtea apelatia din Iași. 1 W Botoșani-Dorohoi; , Roman-Sucéva. 2) Fălciu-Vaslui ( Bacău-Neamț). Orașele in care se vor ține curțile cu jurați vor fi: Iași, Botoșani, Roman, Huși și Bacău. Curtea apelativă din Focșani. j / Putna-RăiTiinicu-Sărat. Tutova-Temei. q Covurlui-Braih. f Ismail-Cuhul. Orașele în care se vor ține curțile cu jurați vor fi: Focșani, Beriad, Galați și Ismail. Ordinea in care are a se ține ședințele este cea următore : Curtea apelativă din Iași. Iași de 1—10 a lunei iutei din fiecare trimestru. Botoșani-Dorohoi, de la 16—25 ale lunei iutei din fiecare trimestru. Roman-Suceava, de la 1 —10 ale línei înteiu din fiecare trimestru. Fălciu-Vaslui, de la 15—25 ale lunei întei din fiecare trimestru. Bacău-Nemțu, de la 1—40 ale lunei a doua din fiecare trimestru. Curtea apelativă din Focșani. Putna-Rămncu-Sărat, de la 1—10 ale lunei Întei din fiecare trimestru. Tutova-Tecuci, de la 15—25 ale lunei intei din fiecare trimestru. Covurlui-Brăila, de la 1—10 ale lunei intei din fiecare trimestru. Iasmuil-Cahul, de la 15—25 ale lunei intei din fiecare trimestru. Curtea apelativă M-m Craiova. Dolj, de la 1—10 ale lunei intei din fiecare trimestru. Râmnicu-Vălcea-Romanați, de la 15— 25 ale lunei intei din fiecare trimestru. Mehedinți-Gorj, de la 1—10 al lunei a doua din fiecare trimestru. CibUr’A EXTERNA. O telegramă din St-Petersburg confirmă scea că guvernul turcu a adoptatu definitivu punctele principale din programul cancelarului Andrasay. După acestă telegramă, ambasadorul turcu din St Petersburg, Kabuly-Pașa, îndeplinindu instrucțiunile guvernului seu, a anunciatu prințului Gottschacoff otărirea luată de Sultanul de a acorda reformele cerute de către puteri, afară de uă reservă asupra unui punctu, dar care n’are importanță : in locu de a abandona fiecărei provincii produsul totalu alu impositelor, se va preleva o sumă determinată din imposite pentru fiecare din ele. Dificultățile cele mai importante sunt, dar de pe acum învinse; acțiunea morală a puterilor celor mari asupra insurgenților trebue se începă, și ea va fi pute încununată cu unu deplinu succesu. Puterile cele mari vor trebui se fac măsuri pentru a împiedeca vasele străine de a debarca arme și munițiuni destinate insurgenților. Presta din Viena află câtă corabie engleză a adusu la Gravoso 14,000 pusce și două tunuri de câmpii. Guvernatorul Dalmației a fostu chiămatu la Viena pentru a primi nici instrucțiuni relativ la supraveghiarea fruntariei. Acesta supraveghiare se va esersa cu mai multă rigurositate decâtu în trecutu, spre a isola insurecțiunea. Puterile nu vor lipsi de a lucra în același sensu la Cettigne și la Belgrad; este de sperata ca acestă acțiune va fi de cjimsu pentru a convinge pe insurgenți despre ferma oturire a Europei de a mi losi mișcarea, se se’ntindă și pentru a face pe populațiunile din aceste provincii să se pătrundă de necesitatea de a se mulțumi cu reformele ce puterile au obținută pentru ele și care de astă dată suntu insolite de garanți seriose. badea Sultanului asupra reformelor de introdusa in Bosnia și Herzegovina a apărutu; și dică informațiunile ce nu aduce Agența Havas suntu complecte, acestă piesă nu menționeze nici uă reservă relativii la întrebuințarea impositelor. Sultanul aru fi aderată puru și simplu la propunerile cancelarului Andrassy. Uă amnistie deplină și vitregă este acordată revoltaților, fără escepțiune ; acești din urmă n’aru fi avêndu decâtu se depună armele și se'și reine ocupațiunile. Resistenți dar n’aru mai avei nici uă rațiune și-i aru espune apenie binefacerile reformelor ce ii suntu acordate și garante astăzii. Dacă insurgenții aru stărui un refuzul lor de a se supune, revolta va trebui se fie comprimată prin forgia armelor. Istori anungiă ca la 15 fevruariu insurgenții, sub comanda lui popa Harava, au atacata pe Turci aprope de Inausboie, lupta a duratu fiece fire și Turcii au avutu 18 morți și 50 de răniți. Se telegrafieze din Paris cu data 21 Fevruariu. Până la trei ore dimineța (noptea) sunt cunoscuți 104 aleși, dintre care 3 suntu conservatori, 2 conservatori constituționali, 19 republicani conservatori, 8 bonapartiști, 2 legitimist, 47 republicani, 6 radicali și 17 balotigie. Aleșii Parisului sunt toți republicani sau radicali. Printre ei se află d-nii Thiers, Gambetta și Louis Blanc (aleșii in două arondsmente). In șapte arondismente din 20 câte are Parisulii e necesitate de balotagiu, între cei pentru care se va face balotagiu figurezi și d. Decazes, ministrul de este ine, care a obținutu majoritatea relativă. D. Gambeta a fost ales in patru orașie,la Paris, Bordeaux, Lille și Marsilia. .De la Viena se anunță cu data de 18 Februarie că desghierul Indrei a început in acea dimineță. In totu cursul finlei apele Dunărei și ale canalului Dunării s’au umflat neîncetat. In foburgurile mai jose după prim fiu apele au intratu prin pivnițe, împăratul și Imperătesa au visitatu foburgurile amenințate de inundațiune. De la Praga aceeși sorie tristă, Rail Moldau s’a îmflat de către confluinții săi colaterali și a eșit din matca sa, inundându stradele care se află mai josu din mai multe foburguri. Riul Moldiu se umflă mereu, gă m'aru atinge cu vârful aripei séle, mi se pare, doctore, că m’aru da josu. Acésta va trece iute, ?i vomu complecta cura...—răspunse doctorul zimbindu, apoi adresându-se la Armand adăogi.—Dómna vicontesă, pentru a redeveni tare și voinică, are nevoie a respira in întregi plămâni unu a era mai viu decâtu acelu alu Parisului..— Duce’i,i-o pentru două său trei luni la țără, unde veți voi puțin importă locul, destul numai ca să se desfășure în juru’i spacii largi și ca vântul de fără se’i aduci mirosul de păduri. — Ce gândesci de Turera, doctore?—întreba vicontele. — Amu fiisu. Unde vei voi.—Pe lângă acesta aproba cu totul Turena...—Climatu deliciosu, orizonturi vaste, natură fecundă și bogată...—Imposibilii a alege mai bine. — Vomu merge la Grandlieu...—Nu-i așa, Germino, că vrei? — Vreui totu ce vrei, amicul meu. --- Doctore, cându putemu pleca? — Dar, și de mâne, dacă vă place...—D- na vicontesă va suporta voiagiul forte bine, și apoi nu vădu nici unu inconvenientu ca să se obosăscă puțin... •— Voi telegrafia dar pentru ca registrul meu se pus totul în ordine la castelu, și vomu pleca după trei fiile... D. de Grandlieu visita asiduu micul otelu din strada de Boulogne, și se felicita de progresele regulate, deși încetea convalescența lui Andrei. Acești din urmă n’aflase boia Genuinei dee tu atunci cându nici chiar aparința unui pericolu nu mai eși,ta și fură fericire pentru dănsul că nu fusese informații mai curându, căci, în situațiunea de corpii și de pirita în care se afla, spaima și neliniștea nu aru fi ucisu numai decâtu. A doua zi după convorbirea sa cu doctorul, Armand se anungă, dimineță, la San- Remo; elu îlu găsi în picióre ducendu-se și intorcându-se prin odaia sa, cu unu pasu forte nesiguru încă ,și forte înceții. Andrei sguroși strângéudu mâna ce’i întinde bătrănul.—Ori de câte ori junele se afla în presența bărbatului Germinei, totu sângele vinelor săle sărăcite i se suia în obrazi. — Scumpul meu copilu.—îi lise vicontele după schimbarea acelor banaități afectuoe care suntu moneda curentă a dialogului dinre omenii ce se vădumai în fie-care zi.— vinu se’mi ieu adio... Roșața semnalată de noi dispăru bruscu din obrajii lui Andrei, care repetă: — Se vă luați adio!...—Pentru ce adio?... — Vicontesă și eu, părăsimu Parisul. Andrei, deja forte palidu, deveni incă mai multu... — A!—murmură elu,—plecați! — Da. — Pentru multu timpii? — Pentru două său trei luni... — In curându?... — Poiraâne. — Vă duceți departe de aici? — In Turena... la Grandlieu... — îmi dați voie, domnule viconte se vă ’ntrebu care’i motivul acestei brusce plecări, la care mi se pare că nu vă gândiați de locu cu două finle înainte?... — Nu mă gândiamu, într’adevăru ..—Acestă schimbare de locu îmi e consiliată de medicul meu care declară aerul de țară, dacă au cu totul neapăratu celu puțin forte folositoru la restabilirea promptă și complectă a domnei de Grandlieu a cărei convalescență se prelungesce cam pre mulții... — A!—îngână junele cu melancolie,—aerul de țeră...—da, este adevărațu... elu e viața,—elu e sănătatea,—elu e puterea.—Mie încă mi se ordonă sarele și aerul curatu... — Cine te împiedecă?...—începu vicontele. — Dar o potu face?—întrerumpse Andrei. —Gândiți-ve puțin, suntu singura în lume... —isolarea complectă, abandonarea în locuri necunoscute, in mijijlocul unor fețe străine, aru fi pré tristu...—Departe de a renasce, ași muri... — Fi bine! dar,—fuse Armand, térátu deuă mișcare spontanee și necugetată a inimei sale generoși, mișcare de altmintrelea forte naturală de óre ce era vorba de junele care pentru dânsul își pusese viața în jocu și perduse aprópe pârtia,—mă gândescu la unu lucru...—E ușoru de a evita acestă isolare, acestă solicitudine, acestă abandonare care le înspăimântă cu drepții cuvânta. — Și cum?—întrebă San Remo, a cărui inimă încetă de a bate. — Plecăm poimâne, ți-o repeta,—continuă vicontele.—Germina, spera și comptetu că va câștiga peste puțin forcia necesară spre a’și îndeplini datoriele de stăpână a casei.—Îț aduci aminte că ne înțelese semn se vânimu împreună la tomna viitóre...—Avansază’ți vovdagiul...—Vino după uă lună, și accepteză pentru câteva săptămâni ospitalitatea castelului de Grandlieu... Andrei se simția slăbindu...—Uă roșață arfi stare îi înpurpura fuia.—Tâmplele -i bătăii se i se sfarme. — Ce...—îngână elu,—voiți... — Vreu se fii ospete meu...—Da, negreșitu, o vreu!..—Și nu mă refusa...—Te previnu că unu refusu mi-aru fi fórte penibilii... — O! primescu!... primescu!... și cu ce recunoscințâ, D-fieu o scie!.. —strigă junele care era să se trădeze prin acelu elanu impetuosu și prin emoțiunea vocei séle, unde vibrau cordele inimei. — Și în timpul șederei d-tele la noi.—• reluă Armand—nimicu nu te va opri de a visita în fondu domeniul Ridelles, pe care diresei a’lu cumpăra...—Te vei face vecinul nostru...—totul va fi câtu se pate mai bine!... —așadar ne-arau învoitu ?... — Da, învoitu... — Atunci te părăsescu, scumpul meu copilu, dar nu’ți mai fiicu, adol... Iți fiicu. La revedere !... Și domnul de Grandlieu se retrase, lăsau lu pe Andrei bătu de fericire și aprópe nebunu de bucurie... XIX. Vicontele, întorcându-se la otelu, întră la Germina. Juna femeie, puțin obosită că făcuse in ajututurul grădinuței, era încă in patu. Armand vorbi cu densa despre uă mulțime de detalii relative la plecarea loru de peste trei fiile, și la instalarea loru în Turena, și, în momentul de a o părăsi, îi fuse: — Am ați anunciosă noutate, amica mea... —După uă lună, cându vei fi cu totul îndreptată, vom avea unu aspe..—Speru că me vei ierta pentru că amu făcutu fără a te consulta uă invitațiune de care mi-a venitu ideia de uădată...—Andrei de San Remo, căruia aerul de seră îi este necesaru celu pucin totu pe atâtu pe câtu și d-tele, va veni se petreca câteva săptămâni la Grandlieu... Umbra ce faceu perdelele cele grele a patului monumental, care îneca pe jumătate fața Germinei, nu permisese locului Armand a remarca subita alterațiune a acelei fețe. Fiica Clotildei de Randal păzi tăcerea. — Taci...—reluă Armand cu preșicare neliniște,—facut-ara rău de a ceda la interesul atâtu de viu ce’mi inspiră acelu june?...—Visita sa trebue se fie pentru d-ta ui causă de urâta séu de obosială?... — Nu presupunu nimicu, mă temu se nu’ți fi displăcutu, ea ca totu...— Vorbesce’mi minsu, amica mea...— Ceea ce amu făcutu se póte desface.— La trebuință vomu renunția la Turena, vomu merge la Niția sau Italia, și imprudenta mea invitațiune se va găsi neavenita prin torția lucrurilor, Iară ca D. de San Remo se potă gîci ca isa acestei nouă olăriri și, prin urmare fir’ de umbra unii bresări pentru amorul seu propriu. — Nu schimba nimicu din proiectele d-tele... —îngână vicontesă,— totu-de-una și oricare aru fi ele, le aprobu... Armand, asiguratu, părăsi odaia femeiei sale, și Germina, rămasă singură, își apăsa peptul cu amândouă mânele pentru a comprima bătăele inimei séle, fucându’și încețișoru : — Aprópe de densul! .. împreună... ne’ncetatu... fiile întregi... săptămâni întregi... după actul meu de nebunie... după cuvintele ce ’i au scăpatu în delirul seu!.. Pentru densul ca și pentru mine e un situațiune imposibilă !...—Trebuia elu se priméscu invitațiunea lui Armand?—Nu!... două sută de ori nu !— N’a refusatu... dar nu va veni... îi voi seri, de va trebui, pentru a’lu ruga se nu vie... A treia fii D. de Grandlieu și nevesta sa plecau la Turena. Vă lună mai tărziiu San Remo primi să scrisóre, nu de la Germina, ci de la viconte. — Acesta scrisóre ’i amintea promisiunea adăogindu că era așteptata. Uă telegramă a lui Andrei respune:—Voi pleca cu celu inti iu trenu. — Tóte respectele inimei.11 Două ore după acesta se suia în drumulu de feru. Filip de Croix-Dieu, care îlu condusese la gară, avu pe buze unu zimbetu de triumfi aufiindu mașina șuerându, își frecă manele veselu și murmură ca Rodin din Jidovul Rătăciori : — Merge!... Merge!... — George, ea ca mâna mia, voi fi nevasta ta...— fusese Fanny Lambert lui George Trejan, a doua fii după ce articolul din Invalidul rusu care anuncia mortea prematură a prințului Sergio Aldeonoif—(articolu ușorii modificatu de baronul de Croix-Dieu)— se găsise reprodusu în fețetele diverse a Libertății. Lectorii noștri uitati au strigătul de bucurie scosu de artistu acoperindu cu sărutări laba roșă ce i se dade ?... își aducu aminte că pseudo-princesa adăogise : — Dar...—(e totu-de una unu dar)—casatoria nóstra nu va pute avea locu îndată... — Și pentru ce ? — Suntu văduvă aicie de optu Zile... — Văduva unui barbatu care te opria se-i porți numele !... (Va urma.)