Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-02-12 / nr. 12

care vor remâne ca monument în istoria­ țării, unde vor fi trecute ilustrele și ne­­mnuritorele fapte, a înaltului politic că­ruia Parasch­ivescu, au încoronat opul!! o tempura, o mores ! ! Vom sfârși dar, lăsând atât pe dete­rest, cât și pe basteniir, să regularisască, și să se pursui va mușcă unul pe altul, ca niște amici confidenți intimi, care au schim­bat ei intre ei, marcante semne de ami>iție, ce nu privesc pe nimine, decât numai pe ei, și posițiunile lor respec­tive, dar de ei pipin sau nici cum res­pectate!! General G. Glii­a. G­u­il­l­eJ, U L CRONICA INTERNA In ședința Adunărei de Jos, 5 Fevru­­ariu, se citesce, după comunicări, unu mesagiu domnescu, prin care se înain­teze unu proiectu de lege pentru natu­­ralisarea I­-lor frați Zerlentis. I­. P. Moruzi an­uncia­ză interpelare adresată D-lui ministru de interne în pri­vința ilegalităților ce s’au comis in S­o­­rohoiu cu ocasiunea aplicării legii co­munale. Se continuă apoi desbaterea asupra legii instrucțiunii. 1). Maiorescu propune a se suprima tóte articolele de la 117— 126, de­ore­ce disposițiunile acestor ar­ticole sunt mai multu de resortul unor reglemente școlare de administrațiune, decât ale unor legislațiuni. Propunerea se primesce. Art. 126 devenitu 116 pan’ la art. 131 (120) se primescu fără discuțiune. La art. 132 care prevede că elevii germani și silitori vor fi ajutați prin burse, D. I. Pală cere a se suprima, pentru ca elu implică suprimarea inter­natelor. Fostul ministru al instrucțiu­nii renunciase la ideia suprimarei, rede iise ca D. Carp nu voescc a renuncin­ de locu­la deusa. Opinia publică e con­tra acestei suprimări. Motivul ce se in­vocă contra internatelor nu e exactu, căci din ele au eștiu cei mai iluștri barba­ți ai noștri ca Poenaru, Eliade și ch­iar ca marele ministru de resbela. Motivul real este ca D. Maiorescu, fiind capul unoei direcțiuni, un voea ce să se dea tineri­lor noștri oă educațiune națională, d-nii de la noua direcție se închină la cos­­mopolitsmu, suntu inimici ai ideilor na­ționale. Tinerii cari sunt trimiși de mici in străinătate se intorcu îmbibați de sim­țăminte antinaționale și urăscu totu ce e românescu. Internatele ne-au ferit toc­mai de acesta plagă, producendu tineri cu dorn de țară, cu inimă, buni cetă­­țeni. Acestă disposițiune nu este nici lo­gică, căci dacă­ se suprimă internatele Statului sub motivu de moralitate, pen­tru ce nu se suprimă și internatele pri­vate? Terminând u. I). Pală rfigă Camera se lase în vig­ore articolele din legea ve­­chiă asupra internatelor, schimbându-se numai modul administrațiunii lor. D. P. P. Carp declară din nou câd-sa va continua pe d. Maiorescu. Statul,­­ fiice d. ministru, e destul se desc ins­trumentul, adecă scal­a, unda sö se afrtă învăța, nu și gratuitatea intreținerei ma­teriale a elevului. Internatele vor declasa unu mare minieri­ de omeni dindule idei și aspirațiuni pe cari alt­feliu nu le-aru fi avutu. Se dă citire unmi amendamentu alu d-lui C. Blaremberg, prin care propune, ca pe lângă fie­ care gimn­asiu și liceu se fie și câte unu internații, a căror ad­ministrare se va regula prin regulamente speciai­ce. Se mai di citire unui amendamentu al d-lui Pală, prin care propune rein­troducerea în acesta projectu a artico­lelor din vechia lege privitóre la in­ternate. I­. Maiorescu declară câ dacă a fiisu, câ in ceea­ ce privesce suprimarea in­ternatelor o lasă la apreciarea Adună­rei, acesta ne’nsemneze c’a renunciatu la susținerea proiectului. Mai vorbescu apoi in favorea inter­natelor d-nii C. Kanu și Cesar Bolliac c­u multă forță de argumentațiune. Cu tote aceste, punéndu-se la vot a­­mendamentele d-lor Blaremboig și Pală, s’au respinsu améndoué. Ia ședința de Vineri, 6 Fevruariu. Adunarea a ascultatu între comunicări­lă petiț­iune a locu­torilor din­­ alcov cari ceru a fi scutiți de serviciul mili­tar. 1­. Celebidachi atrage atențiunea asupra acestei petițiuni aretându ca in Basarabia suntu oă mulțime de agenți rusesci cari promitu basarabienilor dife­rite imunități intre care și scutirea de serviciul militar. Rogă dar pe guvern ca cel puțin pentru câți­va ani se nu aplice în acea parte a țerei legea de re­­crutare, căci alt­m­intrc­ ca toți locuitorii din Velcov vor părăi țera. Petițiunea s’a recomandații la comisiunea specială. I­. Gr. Ventura anungiă d­lui minis­­nistru de interne uă interpelare in pri­­vința politicei interiore a guvernului și asupra situațiunii anormale și neconsti­­tuționale a guvernului iațiă cu Adunarea. I­. Alex. Catargiu cere a se re­u­ii a­­supra votului datu in ședința precedentă cu ocasia amendamentului d-lui Pală în contra desființării internatelor, fiindu ca erau mai multu de 15 deputați cari ce­­reu votul cu bile. D-sa declară acesta pe ouóre și stărue a se vota din nou a­­celu amendamentu cu bile. D. Dimitrie Ghica protestă contra acestei propuneri care am fi unu zeu precedenia •, dacă s’a făcut u­ră greșală, fiice d-sa. Adu­narea póte s’prepare respingând proiectul. Inchifiéndu-se incidentul, se continuă cu discuțiunea legei instrucțiunii publi­ce, veni­să la art. 117 devenitu 106, și care se voteze pân’ la art 158. In ședința de Sâmbătă, 7 Fevruariu Adunarea respinge cu 41 bile contra 34 luarea’n considerație a proiectului de lege al d-lui Alex. Catargiu pentru mo­dificarea unor articole din noua lege co­munală. Se voteze apoi indigenatul fraților ti Achilefs și Christofi Zerlentis cu 59 vo­turi contra 15. Asemine se voteze indi­genatul fraților Panait, Tom­a și George Dimitriu din Giurgiu. După acesta se continuă cu desbate­rea asupra legii instrucțiunii publice până la orele 5 când ședința se rădică. '■'-|.---/■> In ședința de luni, 9 fevruarie, Adu­narea a votatu legea contingentului a­­nului 1875 fixându-se la 15 mii omeni. 1). Gr. Ventura își desvoltă interpe­larea d-sele divisată în două puncte: 1. asupra posițiunei neconstituționale a gu­vernului faciă cu Adunarea și 2, asupra politicei sale interiore. 1). Arist de Pascal propune unnotu ca moț­ine de neîncredere in guvernu: «Camera ne mai putea du avea încre­dere in noua direcțiune ce urmeze gu­ver­nul, trece la ordinea fiilei.* runendu-se la votu moțiunea a fostu respinsă cu 25 bile albe pentru și 64 negre contra. Senatul în ședință de joi 5 Fevruariu a continuatu cu discuțiunea și votarea pe articole a legei pentru recrutare, pe care totu în acestă ședință a votat-o și in total cu 31 voturi contra 12. In ședința de la­­ 7 ale curentei a Se­natului, d. I. Deșliu a anunțat o inter­pelare d-lui președinte al consiliului de miniștri: cum a făcut d-sa să se încre­dințeze portofoliul Ministeriului cultelor unei persons (d-lui Maiorescu), care a sfidat instituțiunile țezei, retușând de a cere de la corpurile legiuitore exerci­­țiul drepturilor politice. S’a decis a se trimite acolotă interpelare guvernului, spre a respunde după trei­­ zile. Măria. Sa Domnitorul a bine-voitu a acorda înalta autorisațiune d-lui general Florescu ministru de resbel și d-lui G. Costafor agenții al României la Viena pentru a primi și purta ordinul cortinei de fer clasa I ce li s’a­ conferitu de Ma­­jestatea Sa Imperatorele Austriei și Rege a Ungariei. Monitorul de Duminică, 8 Fevruar, publica decretul domnescu prin care se modifică articolele IVIv V din regula­mentul pentru aplicarea instituțiunii cur­ților cu jurați prin districte în ceea ce privește întrunirea districtelor pentru formarea curților cu jurați din circums­­cripțiunea curților apelative de Iași și de Foxani, in modul următorii: Curtea apelat­ia din Iași. 1 W Botoșani-Dorohoi; , Roman-Sucéva. 2) Fălciu-Vaslui ( Bacău-Neamț). Orașele in care se vor ține curțile cu jurați vor fi: Iași, Botoșani, Roman, Huși și Bacău. Curtea apelativă din Focșani. j / Putna-RăiTiinicu-Sărat.­­ Tutova-Temei. q­ Covurlui-Braih. f Ismail-Cuhul. Orașele în care se vor ține curțile cu jurați vor fi: Focșani, Beriad, Galați și Ismail. Ordinea in care are a se ține ședin­țele este cea următore : Curtea apelativă din Iași. Iași de 1—10 a lunei iutei din fie­care trimestru. Botoșani-Dorohoi, de la 16—25 ale lunei iutei din fie­care trimestru. Roman-Suceava, de la 1 —10 ale lí­nei înteiu din fie­care trimestru. Fălciu-Vaslui, de la 15—­25 ale lunei întei din fie­care trimestru. Bacău-Ne­mțu, de la 1—40 ale lunei a doua din fie­care trimestru. Curtea apelativă din Focșani. Pu­tna-Rămn­­cu-Sărat, de la 1—10 ale lunei Întei din fie­care trimestru. Tutova-Tecuci, de la 15—25 ale lunei intei din fie­care trimestru. Covurlui-Brăila, de la 1—10 ale lunei intei din fie­care trimestru. Iasmuil-Cahul, de la 15—25 ale lu­nei intei din fie­care trimestru. Curtea apelativă M-m Craiova. Dolj, de la 1—10 ale lunei intei din fie­care trimestru. Râmnicu-Vălcea-Romanați, de la 15— 25 ale lunei intei din fie­care trimestru. Mehedinți-Gorj, de la 1—10 al lunei a doua din fie­care trimestru. Cib­Ur’A EXTERNA. O­ telegramă din St-Petersburg con­firmă sc­­ea că guvernul turcu a adop­­tatu definitivu punctele principale din programul cancelarului Andrasay. După acestă telegramă, ambasadorul turcu din St­ Petersburg, Kabuly-Pașa, îndeplinindu instrucțiunile guvernului seu, a anunciatu prințului Gottschacoff otărirea luată de Sultanul de a acorda reformele cerute de către puteri, afară de uă reservă a­­supra unui punctu, dar care n’are im­portanță : in locu de a abandona fie­că­­rei provincii produsul totalu alu impo­­sitelor, se va preleva o­ sumă determi­nată din imposite pentru fie­care din ele. Dificultățile cele mai importante sunt, dar de pe acum învinse; acțiunea mo­rală a puterilor celor mari asupra insur­genților trebue se începă, și ea va fi pute încununată cu unu deplinu succesu. Puterile cele mari vor trebui se fac măsuri pentru a împiedeca vasele străine de a debarca arme și munițiuni destinate insurgenților. Presta din Viena află câ­tă corabie engleză a adusu la Gravoso 14,000 pusce și două tunuri de câmpii. Guvernatorul Dalmației a fostu chiă­­matu la Viena pentru a primi nici in­strucțiuni relativ la supraveghiarea frun­tariei. Acesta supraveghiare se va eser­­sa cu mai multă rigurositate decâtu în tre­­cutu, spre a isola insurecțiunea. Puterile nu vor lipsi de a lucra în același sensu la Cettigne și la Belgrad; este de spe­rata ca acestă acțiune va fi de cjim­su pentru a­ convinge pe insurgenți despre ferma oturire a Europei de a mi los­i mișcar­ea, se se’ntindă și pentru a face pe populațiunile din aceste provincii să se pătrundă de necesitatea de a se mul­țumi cu reformele ce puterile au obți­nută pentru ele și care de astă dată suntu insolite de garanț­i seriose. badea Sultanului asupra reformelor de introdusa in Bosnia și Herzegovina a apărutu; și dică informa­țiunile ce nu a­­d­uce Agența Havas suntu complecte, a­­cestă piesă nu menționeze nici uă reser­vă relativii la întrebuințarea im­positelor. Sultanul aru fi aderată puru și simplu la propunerile cancelarului Andrassy. Uă amnistie deplină și vitregă este a­­cordată revoltaților, fără escepțiune ; a­­cești din urmă n’aru fi avên­du decâtu se depună armele și se'și reine ocup­a­­țiunile. Resistenți dar n’aru mai avei nici uă rațiune și-i aru espune a­pe­nie bine­facerile reformelor ce ii suntu acor­date și garante astă­zii. Dacă insurgen­ții aru stărui un refuzul lor de a se su­pune, revolta va trebui se fie comprimată prin forgia armelor. Istori anungiă ca la 15 fevruariu in­surgenții, sub comanda lui pop­a Har­ava, au atacata pe Turci aprope de Inausboie, lupta a duratu fiece fire și Turcii au a­­vutu 18 morți și 50 de răniți. Se telegrafieze din Paris cu data 21 Fevruariu. Până la trei ore dimineța (no­ptea) sunt cunoscuți 104 aleși, dintre care 3 suntu conservatori, 2 conserva­tori constituționali, 19 republicani con­servatori, 8 bonapartiști, 2 legitimist, 47 republicani, 6 radicali și 17 balotigie. Aleșii Parisului sunt toți republicani sau radicali. Printre ei se află d-nii Thiers, Gambetta și Louis Blanc (aleșii in două arond­sm­ente). In șapte arondismente din 20 câte are Pari­sulii e necesitate de ba­­lotagiu, între cei pentru care se va face balotagiu figurezi și d. Decazes, minis­trul de este i­ne, care a obținutu majo­­ritatea relativă. D. Gambeta a fost ales in patru ora­­șie,la Paris, Bordeaux, Lille și Marsilia. .De la Viena se anunță cu data de 18 Februarie că desghierul I­­ndrei a început in acea dimineță. In totu cursul finlei apele Dunărei și ale canalului Du­nării s’au umflat neîncetat. In foburgu­rile mai jose după prim fiu apele au in­­tratu prin pivnițe, împăratul și Impe­­rătesa au visitatu foburgurile amenințate de inundațiune. De la Prag­a aceeși sorie tristă, Rail Moldau s’a îmflat de către confluinții săi colaterali și­­ a eșit din matca sa, inun­­dându stradele care se află mai josu din mai multe foburguri. Riul Moldiu se umflă mereu, gă m'aru atinge cu vârful aripei séle, mi se pare, doctore, că m’aru da josu. Acésta va trece iute, ?i vomu complecta cura...—răspunse doctorul zimbindu, apoi a­­dresându-se la Armand adăogi.—Dómna vi­­contesă, pentru a redeveni tare și voinică, are nevoie a respira in întregi plămâni unu a era mai viu decâtu acelu alu Parisului..— Duce’i,i-o pentru două său trei luni la țără, unde veți voi­ puțin importă locul, destul nu­mai ca să se desf­ășure în juru’i spacii largi și ca vântul de fără se’i aduci mirosul de păduri. — Ce gândesci de Turera, doctore?—în­treba vicontele. —­ Amu fiisu. Unde vei voi.—Pe lângă a­­cesta aproba cu totul Turena...—Climatu de­­liciosu, orizonturi vaste, natură fecundă și bogată...—Imposibilii a alege mai bine. — Vomu merge la Grandlieu...—Nu-i așa, Germino, că vrei? — Vreui totu ce vrei, amicul meu. --- Doctore, cându putemu pleca? — Dar, și de mâne, dacă vă place...—D- na vicontesă va suporta voiagiul forte bine, și apoi nu vădu­ nici unu inconvenientu ca să se obosăscă puțin... •— Voi telegrafia dar pentru ca registrul meu se pus totul în ordine la castelu, și vomu pleca după trei fiile... D. de Grandlieu visita asiduu micul otelu din strada de Boulogne, și se felicita de pro­gresele regulate, deși încete­­a convalescen­ța­ lui Andrei. A­cești­ din urmă n’aflase boia Genuinei de­­e tu atunci cându nici chiar aparința unui pericolu nu mai eși,­ta și fu­ră fericire pen­­tru dănsul că nu fusese informații mai cu­­rându, căci, în situațiunea de corpii și de pirita în care se afla, spaima și neliniștea nu aru fi ucisu numai decâtu. A doua­­ zi după convorbirea sa cu docto­rul, Armand se anung­ă, dimineță, la San- Remo; elu îlu găsi în picióre ducendu-se și intorcându-se prin odaia sa, cu unu pasu for­te nesiguru încă ,și forte înceții. Andrei sg­uroși strângéudu mâna ce’i în­tinde bătrănul.—Ori de câte ori junele se a­­fla în presența bărbatului Germinei, totu sân­gele vinelor săle sărăcite i se suia în obrazi. — Scumpul meu copilu.—îi­­ lise vicontele după schimbarea acelor bana­ități afectuo­e care suntu moneda curentă a dialogului din­re omenii ce se vădu­mai în fie-care­­ zi.— vinu se’mi ieu adio... Roșața semnalată de noi dispăru bruscu din obrajii lui Andrei, care repetă: — Se vă luați adio!...—Pentru ce adio?... — Vicontesă și eu, părăsimu Parisul. Andrei, deja forte palidu, deveni incă mai multu... — A!—murmură elu,—plecați! — Da. — Pentru multu timpii? — Pentru două său trei luni... — In curându?... — Poiraâne. — Vă duceți departe de aici? — In Turena... la Grandlieu... — îmi dați voie, domnule viconte se vă ’ntreb­u care’i motivul acestei brusce plecări, la care mi se pare că nu vă gândiați de locu cu două finle înainte?... — Nu mă gândiamu, într’adevăru ..—Aces­­tă schimbare de locu îmi e consiliată de me­dicul meu care declară aerul de țară, dacă au cu totul neapăratu celu puțin forte folo­­sitoru la restabilirea promptă și complectă a domnei de Grandlieu a cărei convalescență se prelungesce cam pre mulții... — A!—îngână junele cu melancolie,—ae­rul de țeră...—da, este adevărațu­... elu e via­­ța,—elu e sănătatea,—elu e puterea.—Mie în­că mi se ordonă sarele și aerul curatu... — Cine te împiedecă?...—începu vicontele. — Dar o potu face?—întrerumpse Andrei. —Gândiți-ve puțin, suntu singura în lume... —isolarea complectă, abandonarea în locuri necunoscute, in mijijlocul unor fețe străine, aru fi pré tristu...—Departe de a renasce, ași muri... — Fi bine! dar,—fu­se Armand, térátu de­uă mișcare spontanee și necugetată a inimei sale generoși, mișcare de altmintrelea forte naturală de óre­ ce era vorba de junele care pentru dânsul își pusese viața în jocu și per­­duse aprópe pârtia,—mă gândescu la unu lu­cru...—E ușoru de a evita acestă isolare, a­­cestă solicitudine, acestă abandonare care le înspăimântă cu drepții cuvânta. — Și cum?—întrebă San­ Remo, a cărui i­­nim­ă încetă de a bate. — Plecăm poimâne, ți-o repeta,—continuă vicontele.—Germina, spera și comptetu că va câștiga peste puțin forcia necesară spre a’și îndeplini datoriele de stăpână a casei.—Îț­ aduci aminte că ne înțelese semn se vânimu împreună la tomna viitóre...—Avansază’ți vo­­vd­agiul...—Vino după uă lună, și accepteză pentru câte­va săptămâni ospitalitatea caste­lului de Grandlieu... Andrei se simția slăbindu...—Uă roșață ar­­fi stare îi înpurpura fu­ia.—Tâmplele -i bă­tăii se i se sfarme. — Ce...—îngână elu,—voiți... — Vreu se fii ospete meu...—Da, negre­­șitu, o vreu!..—Și nu mă refusa...—Te pre­­vinu că unu refu­su mi-aru fi fórte penibilii... — O! primescu!... primescu!... și cu ce re­­cunoscințâ, D-fieu o scie!.. —strigă junele ca­re era să se trădeze prin acelu elanu im­­petuosu și prin emoțiunea vocei séle, unde vibrau cordele inimei. — Și în timpul șederei d-tele la noi.—• reluă Armand—nimicu nu te va opri de a visita în fondu domeniul Ridelles, pe care di­resei a’lu cumpăra...—Te vei face vecinul no­stru...—­totul va fi câtu se pate mai bine!... —așa­dar ne-arau învoitu ?... — Da, învoitu... — Atunci te părăsescu­, scumpul meu co­pilu, dar nu’ți mai fiicu, ad­ol... Iți fiicu. La revedere !... Și domnul de Grandlieu se retrase, lăsau lu pe Andrei bătu de fericire și aprópe nebunu de bucurie... XIX. Vicontele, întorcându-se la otelu, întră la Germina. Juna femeie, puțin obosită că făcuse in a­jutu­turul grădinuței, era încă in patu. Armand vorbi cu densa despre uă mulți­me de detalii relative la plecarea loru de peste trei fiile, și la instalarea loru în Tu­rena, și, în momentul de a o părăsi, îi fu­se: — Am ați anuncio­să noutate, amica mea... —După uă lună, cându vei fi cu totul îndrep­tată, vom avea unu aspe..—Speru că me vei ierta pentru că amu făcutu fără a te consulta uă invitațiune de care mi-a venitu ideia de uă­dată...—Andrei de San­ Remo, căruia ae­rul de seră îi este necesaru­ celu pucin totu pe atâtu pe câtu și d-tele, va veni se petreca câte­va săptămâni la Grandlieu... Umbra ce faceu perdelele cele grele a pa­tului monumental, care îneca pe jumătate fa­­ț­a Germinei, nu permisese locului Armand a remarca subita alterațiune a acelei fețe. Fiica Clotildei de Randal păzi tăcerea. — Taci...—reluă Armand cu preși­care ne­liniște,—facut-ara rău de a ceda la interesul atâtu de viu ce’mi inspiră acelu june?...—­­Visita sa trebue se fie pentru d-ta ui causă de urâta séu de obosială?... — Nu presupunu nimicu­­, mă temu se nu’ți fi displăcutu, ea ca totu...— Vorbesce’mi m­insu, amica mea...— Ceea ce amu făcutu se póte desface.— La trebuință vomu re­nun­ția la Tu­rena, vomu merge la Niția sau Italia, și im­prudenta mea invitațiune se va găsi neave­nita prin torția lucrurilor, Iară ca D. de San­ Remo se potă gîci ca isa acestei nouă olăriri și, prin urmare fir’ de umbra unii bresări pentru amorul seu propriu. — Nu schimba nimicu din proiectele d-tele... —îngână vicontesă,— totu-de-una și ori­care aru fi ele, le aprobu... Armand, asiguratu, părăsi odaia femeiei sale, și Germina, rămasă singură, își apăsa peptul cu amândouă mânele pentru a com­prima bătăele inimei séle, fu­cându’și înce­ți­șoru : — Aprópe de densul! .. împreună... ne’n­­cetatu... fiile întregi... săptămâni întregi... după actul meu de nebunie... după cuvintele ce ’i au scăpatu în delirul seu!.. Pentru den­sul ca și pentru mine e un situa­țiune impo­sibilă !...—Trebuia elu se priméscu invitațiu­­nea lui Armand?—Nu!... do­uă sută de ori nu !— N’a refusatu... dar nu va veni... îi voi seri, de va trebui, pentru a’lu ruga se nu vie... A treia­ fii D. de Grandlieu și nevesta sa pleca­u la Turena. Vă lună mai tărziiu San­ Remo primi să scrisóre, nu de la Germina, ci de la viconte. — Acesta scrisóre ’i amintea promisiunea a­­dăogindu că era așteptata. Uă telegramă a lui Andrei respun­e:—Voi pleca cu celu inti iu trenu. — Tóte respectele inimei.11 Două ore după acesta se suia în drumulu de feru. Filip de Croix-Dieu, care îlu condusese la gară, avu pe buze unu zimbetu de triumfi aufiindu mașina șuerându, își frecă manele veselu și murmură ca Rodin din Jidovul Ră­tăc­iori : — Merge!... Merge!... — George, ea ca mâna mia, voi fi nevasta ta...— fu­se­se Fanny Lambert lui George Tre­­jan, a doua­ fii după ce articolul din Invali­dul rusu care anuncia mortea prematură a prințului Sergio Aldeonoif­—(articolu ușorii modificatu de baronul de Croix-Dieu)— se gă­sise reprodusu în fețetele diverse a Libertății. Lectorii noștri uitati au strigătul de bucu­rie sco­su de artistu acoperindu cu sărutări laba roșă ce i se dade ?... își aducu aminte că pseudo-princesa adă­­ogise : — Dar...—(e totu-de­ una unu dar)—casa­­toria nóstra nu va pute avea locu îndată... — Și pentru ce ? —­ Suntu văduvă aicie de optu­­ Zile... — Văduva unui barbatu care te opria se-i porți numele !... (Va urma.)

Next