Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)

1876-09-26 / nr. 75

2 manele Măriei Sale Domnitorului, in presența d-lui ministru justiției. Dr. Vasile Manu, Grigori Stefănescu, Alexandru Papadopulo Calimahi și locot.-colonel Ștefan Fălcoianu, au fostu aleși membri ai Societății Academice Române. CURIERUL caută, a cărei justiție nu mai e pusa la indudiela de nimene”, «Primiți etc. Ministrul afacerilor streine: (Semnatu): «Melegari“. Ziarul V Italie de la 22 Septembre cuprinde o scrisore a comunităței israelite din Roma câtre din Melegari, ministrul afacerilor străine al Italiei, și a cărei scopu este reclamarea unui tratamentu egal pentru evrei și creștini în tractatul de comerciu ce se negociază între Italia și România. «Israeliții,—lice L'Italie,—nu pot să nu se preocupe de pretențiile ce nația română va ridica pentru a introduce clause, din care va resulta necesar minte o deosebire de tratament pentru cetățenii italieni, după cultul ce vor profesa. Acesta, adaugă semnăturii scrisorii,—este o violare a Statului și o rușine pentru civilisație. Pentru acesta se indică oportunitatea de a se insera în tratatul comercial unu articol special, prin care să se declare, că toți Italienii, fără osebire de cultu, se vor bucura de aceleași drepturi în Principatele Unite, Moldavia și Valahia. ,unirea cabinetului din Bucuresci este interesată a nu mai da uitărei aplicarea articolului 46 din Convenția de la Paris, din 1858, care asigură aceleași drepturi civile la toți Moldovenii și Muntenii, creștini și necreștini, și a nu considera de străini pe israeliții născuți în România din părinți născuți acolo ”. Rcă și respunsul d-lui Meleganu, ministrul afacerilor străine, la scrisorea comunităței israelite din Roma. Roma U Sept. 1876. «Domnilor, .D. deputatu Alatri ’mi-a incredințatu nota din 28 August, prin care ați credutu, ca representanți ai comunității israelite din Roma, a atrage atenția guvernului Regal asupra eventualității cându guvernul românu, în negociarea convenției comerciale cu Italia, ar voi să mențină o inegalitate de tratamentu, din causă de religie, între supușii Regelui cari locuiescu sau călătorescu în Principate. „După cum amu avu tu onórea a declara on. d. Alatri, guvernul Maiestății Séle s’a ocupatu deja de acestu gravii suferu, și n’a întărziatu a comunica guvernului din Bucuresci ferma hotărîre d’a remânea în acesta privință credincioșii principiilor consacrate la noi, nu numai de preceptele civilisației, dar și de pactul fundamental al Regatului, care proclamă egalitatea tuturor cetățenilor. «Nota d-vóstre, domnilor, dă dreptate intențiilor nóstre, și amu esprimatu satisfacția mea aceluia care ’mi-a dat’o ii numele vostru. Nu’mi remâne decât s’adaogu, că nu vom neglije nimicu în negociările cu România, întru cât ne privesce, spre a susține, cu o eficacitate egală convincției nóstre, o Cronica Externa Scrisorea autografă a Țarului, remisă Imperatului de cătră generalul Sumarokoff, consiste din două părți. In partea anteia Țarul asigură pe împăratul despre dorința sa de pace; in partea a doua însă pretinde garanții indestulătore de la Turcia in privința reformelor proiectate pentru provinciile insurgente. Asupra acestei a doua părți împăratul a avutu o conferință cu comitele Andrassy, după care acesta a conferitu cu generalul Sumarakoff. Respunsul s’a remisu Țarului la Livadia, prin unii colonelu. Jurnalele rusești din urmă iateva chestia proclamărei lui Milan de Rege, și se pronunță categoricu pentru pronunciamentul armatei. Agenția Havas anunțță că respunsul Porții la propunerile de pacificare s’a comunicat representanților puterilor. Acest respunsuespune planul reformelor aplicabile în totu imperiul pentru emanciparea deplină a chrestinilor, susținând că autonomia locală a celor trei provincie e inutilă, fără a o refuza insă într’un modu formal. Porta oferă un suspendare de arme, nu armistițiu. Președintele consiliului de miniștri din Pesta d. Tisza, a comunicat« într’uă conferință a partitei liberale respunsurile ce va da la interpelările ce i s’au adresat în gestiunea Orientului. I). Tisza (zice că câțiva Ruși au fost arestați din cauza esceselor ce au comisu pe stradele publice, dar paspartele lor fiind în regulă, au fostu puși în libertate. In privința cestiunii Orientelui, guvernul ungaru a fostu totu deuna de acord cu ministrul comunu de externe. In privirea proclum"*"'' v Milan ca rege, guvernul consilicatului quo ante bellum ca uă concesii , o pute face. Noutățile lafve r acerea Rușilor prin România sunt ei Conferința ... ouăisfâcută d’aceste respunsuri. Femeile din Bulgaria au adresatu, prin unu comitetu, o rugăminte către Regina, prin care’i, cer ajutorul în favorea creștinilor bulgari. Lord Disraeli le-a esprimatu, în numele Reginei, speranța că in curend la Anglia va reuși să mijlocescă pacea, precum și ameliorarea sorții creștinilor. Protici a raportat că armata persistă in pronunciamentul ei, iar generalul Cernaietî arată, că armata serba este proniată pentru resboiu și că in timpu de optu (zile va fi capabilă să-i respingă pe turci până la Nisel. Acesta se confirmă și prin referatul ministrului de resbel. Journal des Debats invită pe guvernul din Petersburg se probeze cu fapte atitudinea sea pacifică, oprindu pe soldații și oficialii ruși a mai merge în Serbia. Times constată că situațiunea e forte critică. Tóte stăruințele diplomației nu vor avea nici unu efectu pe cât timpu agitațiunile din Rusia și resbelul va mai continua. Lowe declară într’unu articol publicatu în Times că grabnica convocare a parlamentului e forte utilă pentru a stabili dacă e oportun ca guvernulu se urmeze sau nu, în cestiunea Orientului politica de pân’acum. Generarele Cernaioff, a fost delegatu din partea împărătesei Rușilor s’asiste în numele M. S. ca nașu la botezul moștenitorului coronei Serbiei. Generalele rusu Komaroff, a fostu descărcatu de sarcina ce o avé și în locul seu s’a numitu ca șefu alu statului majoru pentru armata de la Morava colonelul rusu, Doctoroff. Generarele rusu, Dandewill e însărcinatu cu organisarea unui corpu compusu numai din Ruși. Cabinetul Comunduros a comunicat Porții prin ministrul Plenipotențiar Elțin, din Constantinopole, un notă in formă de proteste. Obiectul acestei note suntu următorele trei cestiuni: 1. Resolvarea chestiuni naționalității supușilor Elin domiciliați în Turcia, pendintă de cinoi ani aprópe—și care Turcia a desmințitu tote promisiunile date cabinetului Elin. 2. Scoterea imediată a circasieriilor ce a se aflat la canfinele Turco-Grece din Epir și Thesalia—și continuă a trimite contra promisiunilor date cabinetelor Europei. 3. Invocarea pentru Epiru, Thesalia și Candiaa acelora drepturi ce se voru conceda poporelor revoltate, însemnătatea acestei note în circonstanțele de a fii e lesne de a fi judecată. Se asigură pe de altă parte ca multe stăruinți se pun din partea unor puteri amice ca să previe orice conflictu între Grecia și Turcia. j* G*>) X O '.•;•? «•.*/' ■, . ? „ fpț- St.-Petresburgskid ViedmosU scrie că studenții ingineri de la scala din Nicolaev au hotărâtu, ca se nu mănânce a treia porție de mâncare ce li se dă pe li, și costul ei să se dea în folosul slavilor din peninsula Balcanică. FOILETON MARIA SPANIOLA:« VICTIMA UNUI CĂLUGĂRI (Urmare.) Montes, íntr’adevĕr, nemulțumit de a aduce pe taur până in mijlilocul circului, ii tăcu prin ajutorul mantalei sale cele mai rari eșiri înainte, cu un sânge rece admirabil, uă siguranță și uă grație cu totul andaluse. Mai ântâiu U escita, punându-i-se o față și presentând mantaua la atacul seu cu un suplesă ce nu lăsa nimic de dorit. Apoi îi făcu turul umerilor apărându-și corpul prin mijiiocul unor dibace mlădieri. Animalul vedendu-se de atâte ori învins, pare ca regretă dibăcia acelui celebru luptător, pe când acesta, far’a se ocupa de teribilul adversar care gâfâia la două degete de umerii sei, respunde prin salutări vesele la câldurosele aplause a unui public mișcat și răpit. Basmaua președintelui anuncia momentul de a se pune banderolele, și ceilalți duci junii amatori se achitară de acesta cu inteligență și curagiu. Fiecare puse doue perechi, in mijliocul aplauselor mulțimei, căci nimic mai răpitor decât de a vede acele trofee strelucite deschidendu-se și flotând pe când oă mulțime de paseri sboră in aer. Semnalul de morte se auții in fine, și bravul Bellafior se presează î n arenă, în fața legei președintelui, ținend cu mâna stângă sabia și mica sa cârjă și cu cea drepta maniera sa. Se făcură tăcere profundă, și luptătorul amator strigă cu uă voce clară și sonoră, și cu totă grația accentului andalus : «Domnule Președinte, pentru Seriofia Vostră, pentru toți omenii bravi din Madrid și pentru cea mai frumosă din tóte brunele!’* Dicând aceste curvinte, aruncă uă privire asupra Măriei, care era in loja de alături cu acea a președintelui; ea era palidă și tremurândă... tot ceea ce vede i se pare un vis. Iutrepidul ju ne aborda pe ferocele animal cu uă siguranță perfectă, și, cu uă mână de maistru, îi arată mantaua roșie. Dobitocul se aruncă cu turbare asupra ei; luptătorul dibaciu il înșelă prin abile eșiri înaintea cârjei sale, esecutate cu atâta fineță ca ar fi făcut onore marelui Pepe Hillo. Un aplaus călduros resună în tote unghiurile circului. Dar in momentul de a da animalului ultima lovitură, se aude un strigăt de spaimă general, căruia urmă imediată tăcere glacială. Taurul furios ține atârnat de unul din carnele sale pe cutezătorul luptător, și acel luptător era... lectorul înspăimântat Ta recunoscut ,desigur... era junele cu perul de aur, don Ludovic de Mendoza, amantul Măriei, pe care’l venise cădend într’un duel și pe care’l crede mort de mult. Că nouă catastrofă avea dar s’o priveze de acest obiect al cultului său tocmai in momentul când îl regăsise. Maria, vedendu’l astfel prins între cornele teribilului animal, scosese un țipet de desperare și’și perduse osul simțurilor. Curagiosul Bellaflor primise pe taur printr’o puternică lovitură de sabie, și, deși avu apoi nenorocirea de a fi luat de cingetarea sa in carnele animalului, nu suferise nimic; pielea nu’i era măcar atinsă. Dobitocul perduse deja mult din forția sa. In acesta stare, care ține pe public intr’un emoțiune imposibilă de descris, junele găsi încă destul sânge rece pentru a mânci de la taur strelucita sa de visă. Cu tote aceste Montes alergă lângă marcius și’ilise cu siguranță: — Nu te teme, don Ludovic!... desprindeți cingetarea. BelMor ascultă acest strigăt salvator, își scose cingetarea de melasă, și cădu’n picidre neatins. îndată Montes, cu mantaua sa, separă cu câțiva pași pe taur, care, după un minut, muri. Trebue se remundăm de a da ua idee despre entusiasmul frenatic a mulțimei. Mii de strigăte de triumf, mii de aplauze resunau în aer, pe când învingătorul traversa arena, salutând pe spectatori, și arătând ca un trofeu un nod superb ce ține ’n mână. Plâcea fu într’un minut acoperită de pălării, pe care poporul ia bucuria sa, le arunca din tóte părțile. .*»«»•*» Vi. Bellaflor salută pe președinte..., și dispăru. Dar strigătele de bravo și de admirațiune a mulțimei se re’ncludră când încântătorul june se pre-