Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)
1876-09-12 / nr. 71
Anul al IV-lea No. 71. IASSI, Duminică 12 Septemvre. 1876.________apare Joia și Duminica. Preciul abonamentelor IN IASSI, pe an. 20 fr.—pe semestru 10. —Pe trimestru 5 fr. DISTRICTE, pe an, 24 fr.—pe semes. 12.—Pe trim. 6 fr. STRĂINITATE...................40 fr. INSERT. și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE » 1 fr. Epistole ne francate nu se primeseu- Unu nr. 30 bani.Curierul FOAIA INTERESELOR GENERALE. PROPRIETAR SI REDACTOR TH. BAL ASSAR Preciul Anuneiurilor. PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b. Pentru FRANCIA: se primesc an«nciuri la D. Adam negociant-commissionnaire Carrefour de la Croix Rouge 2 Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. Fillip Löb Wie-Reichsrashsplata Nr. 2 și la D. Rudolf Moses Scilerstațte Nr. 2 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 în Fleet Street E. C.. lESed.a.cti'iA.n.ea, si ^.d.m.Irtlstra.ti'U.n.ea, se afle in Tipografia TIET- B^-Xj^_SS_A.1íT îl Ef“ r»:S” » Kr~ ■$£*** IS in \i sau is * >* -* s sau &»,„ i s tx 16 Joi S-ta Martira Efimia P 28 Joi _ Venceslau 5 54 5 47 17 l Vineri S-ta Sofia agapia Vineri Ari». Mihail 5 56 5 46 a8 1 Sâmbătă Coy. Par. Evmenie ________________________________30 Sâmbătă Ieronim ___________________5 57______5 44 Manuscriptele nepublicate se vor arde. Unu 3 ¥ r. 30 bani. ANUNCJUE, ILEPAGINEI liu. TriprtmrtLilQ cu Bateasä de vén JJUijUillU Ulld (]are 5 amatorii se se adreseze la comptuarul D-lui Stefan Bogdan Buicliu în Roman unde se póte vide și fixa prețul. Avis Important In magasinul «Musique și Papeterie» strada Carol, față cu grădina Primăriei, Espcsitiune d.e ta"blo-arI de D. Eisigen fcîlijka, Sujeturi Române in totelilele. Tin de la 26 Octomvre curent se re-UIUMUL comandă D-lor amatori pentru cazin Comercialii un salon forte spacios însoțit de alte doue camere și un antretupe din față la etajulu de susu de la magazinulu D-lui Ion Atanasiu situate in strada principală a orașului Huși. A se adresa la D-sa in Huși pentru prețu și condițiuni. Trainelurior Doue case una condusă din 14 odăi, •LaU lIlDlillict pivniță și fântână, iar a 2-a de 6 odăi, pivniță și ogradă in comuna, se arendeză in total, sau in parte, pe timp de 3 sau 5 ani cu începere de la 26 Octombre a. c. Amatorii sunt rugați a se adresa la subsemnatul proprietar strada Carp. foburgul Păcurari. I. Busdugan.ăOO ›e^re v^nu veche, roșu Și albii, sunt de vănzfare in 10orința D-lui Buzduganu Iassi. „CURIERULUI“ 3pe sisd cl 1877, anul al IV Se află sub pressă și va apare in curându. Personele care dorescu a face anunciuri prin acestu midilocu, care este cel mai nimeritu, fiindu câ unu calendaru este timpu de unu anu pe biuroul și sub ochii fiecăruia,—suntu rugate a ne trimite anunțurile D-lor câtu mai neintardiét, împreună cu costul pe care'l arazămu mai la vale. „Calendarul Curierului“ in cei d’ântei trei ani de când apare a solutu a’și căpăta unu frumoșii renume, și astfeliu personele ce aru face anunțuri prin elu suntu sigure două forte întinsă publicitate. Vii. Balaian. In esploatare și comerciu pe moșia Bereslogi. Leme ie focu Carpen și Fapi egalitățile «ele Petre se moarâ ! “iW Debușeu gara Heniu Vespedi A se adresa la Dl. Anghel Valy in Iași sau la moșia Berezlogi. CALENDARUL. SEPTEMANEISTIL VECII țIUA PATRONUL țILEI STIL NOU | PIUA |_________PATRONUL PILEI_________| Ras. Soar. | Apusul Str. Septenvri . ~ " ■ " .. . . " Septenvri . . . A„ „ Pagina întregii 20 fr. Vs pagină 12 fr. 7* pagină 7 fr. 1/g pagină 4 fr. IASSI, 11 Septembre 1876. Politica guvernului rusu în raporturile sale cu Pórta a urmatu de un secolu uă direcțiune nevariabilă și forte consecventă; ea a fostu condusă cu uă vigore,uă logică șilă pătrundere care păru împrumutate de la anticele tradițiuni a Senatului roman. Când Petru cel Mare se urcă pe tronu, Turcia era pe calea decadenței; el și Caterina II au desemnatu drumul pe care succesorii lor l-au percursu cu dibăcie după denșii. Ocuparea țărmurilor mari de Azov, cucerirea Crimeei, emanciparea Principatelor dunărene, limita Dnistrului: aceștia suntu cei d’entâi pași făcuți de Ruși în acesta carieră în care, pân’ la 1856, n’au cunoscut piedecă. Două episode suntu cu deosebire instructive în acesta istorie : negoțările relative la eliberarea Greciei și preliminariele resbelului Crimeei. Revista germană, într’unu articolu anonimu asupra situațiunii actuale a Orientului, a tratatu aceste puncte cu un întinsă cunoșcință de facto: vomu estrage câte-va trăsuri esențiale. Resbelele Revoluțiunei franceză servise într’unu modu singularu politica rusescă pe înducitul teatru alu activităței sale ; ele’i permiseră se nimicescă fară resistență, printr’un a treia și ultimă împărțită, ceea ce mai remâne îndependența din Polonia ; ele’i procurară contra Turciei alianța Angliei, silită a subordona tote celelalte interese ale sale luptei ce susținu contra lui Napoleon. Tratatul de Bucuresci (1812) care-i dădu Basarabia și o făcu riverana Durei, pacea de la Gulistan (1813) care desmembra Persia în profitul seu și o făcu suverană a apelor mărei Caspice, fură înducitul resultat alu acestei alianță. Aceste raporturi politice subsistau cându a isbucnitu rescularea Grecilor, își amintesce cineva și astăzi entusiasmul ce provoca, pe la 1822, causa Elinilor în tote țerile Europei și pe care atrecea represiunea Turcilor îlu esalta încă mai multu. Anglia nu rămase străină de simțământul generalu; ea trimise pe poetul său cel mai mare se mnoră la Misolonghi, avu barbați de Statu, ca lordul Erskine, cari recunoscură de atunci estremul pericolu de a reduce pe Greci printr’u atitudine pasivă sau ostilă, se se arunce în brațele Rusiei, cari prevélură cu unu asemine sistemu, far’ a salva pe Turcia, n’aru fi avutu altu efectu decât de a slăbi puterea și prestigiul britanicu în Orientu. Dar Kanning, cu tóta superioritatea spiritului seu, nu sciuse se scuture de uă preocupațiune care continuă de a atârna asupra succesorilor sei; elu nu credu în neinteresarea Rusiei și nu vețu ca chiar acesta neîncredere îi comanda se întervie cu atâta mai multă energie în favorea Grecilor. In Franța, Restaurațiunea specula în acelu momentu asupra alianței ruseșci de la care spera se obție fruntaria Rhinului și Chateaubriand printr’unu memoriu celebru face unu planu întregu conceputu in acestu scopu. La Viena, Metternich, care judeca mai sănătos situațiunea, nu cuteza se lucreze sub lovitura amenințărilor puțin deguisate a lui Pozzo di Borgo. Astfelin diplomația rusă conduse acțiunea puterilor și o făcu se ajungă la ținta desemnată de scopurile sale. Oamenii de Statu englesi crezură ca vor aduce unu serviciu Porții reducând sacrificiele séle la minimum ; ei nu văzură ca trebuia se profite mai multu Rusiei care vede pe Turcia slăbită fară ca noul Statu grecu se căștige forțe îndestulătore pentru a scutura vaselagiul cabinetului din St-Petersburg. Unu singur omu înțelese și esprima adevărul situațiunii: acesta fu principele Leopold când refusa corona greca pentru ca i se luaseră mulilocele de a reuși în întreprinderea sa. Astfel iu grație negreșitu superiorității sale diplomatice, dar grație asemine și calculelor interesate a Franței, terorilor lui Metternich și lipsei de perspicacitate și de vigore a miniștrilor englozi. Rusia devenise arbitrul destinatelor Orientului. Tratatul de Adrianopole (1829) caracterisa acesta situațiune politică, pe care contele de Nesseriache o definia în aceste linii forte demne de atențiune: «Condițiunile păcei de Adrianopole au consolidatu preponderența Rusiei în Levant, i-au amelioratu fruntariele, i-au desrobitu comerțul și i-au garantațu drepturile și interesele. Nu atârna decât de armatele nóstre de a merge asupra Constantinopolului și de a resturna imperiul Turcilor; nici uă putere nu li s’aru fi împotrivitu, nici unu pericol directu nu ne-aru fi amenințatu. Dar după vederile Imperatorelui, esistența acelei monarhii, care e destinată a trăi sub protecțiunea Rusiei și a se supune dorințelor nóstre, e mai profitabilă intereselor nóstre decât orice combinațiune nouă care ne-ar fi obligat a întinde peste măsură teritoriul nostru prin cuceriri, sau a substitui Imperiului otoman nisce State care in curând ar fi rivalizat cu noi în putere, civilisație, industrie și bogăție* (Scrisore câtre marele duce Constantin, 12 fevrbariu 1830). Aceste linii sunt uă întragă revelațiune; ceea ce le măresce semnificația, e ca eie nu sunt un tact isolat. Trei ani mai tărziu, Rusia impune sultanului Mahmud tratatul de Unkiar-Skelessi a cărui articol prima stipula că aliațță ofensivă și defensivă între cele două State, în vedere de a-și garanta reciproc repaosul și securitatea. Trarul, luându pe Turcia sub protecția sa cu escluderea celorlalte puteri și asociând-o direct la politica sa, anunță Europei ca Constantinopolul îi e la dispusie. Franția și Anglia protesteze, dar cestiunea belgică le paraliseze și când în fine acesta e resolvata, alianța lor se rumpe asupra afacerei Egiptului. Cu tote aceste Palmerstel reușesce a împiedecată desmembrare imediată a Turciei și atitudinea sa devine punctul de plecare a unei resoluțiuni importante și subite a cabinetului de St-Petersburg. In 1844, împăratul Nicolae se duse la Londra și în convorbiri confidențiale cu șefii cabinetului tory, sir Robert Peel și lordul Aberdeen, propuse a se adopta în unire cu Austria, a cărei perfectă identitate de vederi cu ale sale o garantau o acțiune comună relativ la Turcia. Cele trei puteri se angaiau a menține Imperiul otoman din starea sa actuală, întrucât acesta combinațiune politică aru fi posibilă; dacă uă catastrofă aru deveni neevitabilă, ele se vor înțelege pentru a scăpa în noul ordinu de lucruri, propriele lor interese ca și acele a echilibrului european. Franța n’ar fi putut nimici contra acestei întreite alianță, câtu pentru Prusia Nicolae nu se închieia. In convorbirile séle private, acestu suveran merge mai departe; crede pe Turcia la sfîrșitul seu : „Trebue ca ea să se topéscu, dice elu ; Nesserrache nu crede acésta, dar eu suntu siguru; nu voiescu nici unu palmacu din teritoriul seu; dar nu înțelegu ca alții se o fae.D Acestă atitudine deconcerta pe miniștrii anglosi; neîncrederea lor li face și de astă dată slăbăciunea. Pe el nu respinge acela program a politicii în care menținerea Turciei figura în prima linie; își fice