Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)

1876-09-12 / nr. 71

Anul al IV-lea No. 71. IASSI, Duminică 12 Septemvre. 1876.________apare Joia și Duminica. Preciul abonamentelor IN IASSI, pe an. 20 fr.—pe semestru 10. —Pe trimestru 5 fr. DISTRICTE, pe an, 24 fr.—pe semes. 12.—Pe trim. 6 fr. STRĂINITATE...................40 fr. INSERT. și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE » 1 fr. Epistole ne francate nu se primeseu- Unu nr. 30 bani.Curierul FOAIA INTERESELOR GENERALE. PROPRIETAR SI REDACTOR TH. BAL­ ASSAR Preciul Anuneiurilor. PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b. Pentru FRANCIA: se primesc an«n­­ciuri la D. Adam negociant-commissi­­onnaire Carrefour de la Croix Rouge 2 Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. Fillip Löb Wie-Reichsrashsplata Nr. 2 și la D. Rudolf Moses Scilerstațte Nr. 2 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 în Fleet Street E. C.. lESed.a.cti'iA.n.ea, si ^.d.m.Irtlstra.ti'U.n.ea, se afle in Tipografia TIET- B^-Xj^_SS_A.1íT îl Ef“ r»:S” » Kr~ ■$£*** IS in \i sau is * >* -* s sau &»,„ i s tx 16 Joi S-ta Martira Efimia P 28 Joi _ Venceslau 5 54 5 47 17 l Vineri S-ta Sofia agapia Vineri Ari». Mihail 5 56 5 46 a8 1 Sâmbătă Coy. Par. Evmenie ________________________________30 Sâmbătă Ieronim ___________________5 57______5 44 Manuscriptele nepublicate se vor arde. Unu 3 ¥ r. 30 bani. AN­U­N­C­J­UE, I­LEP­A­G­IN­EI l­iu. T­riprtmrtLilQ cu Bateasä de vén­ JJUijUi­llU Ulld (]are 5 amatorii se se adreseze la comptuarul D-lui Stefan Bogdan Buicliu în Roman unde se póte vide și fixa prețul. Avis Important In magasinul «Musique și Papeterie» strada Ca­rol, față cu grădina Primăriei, Espcsitiune d.e ta"blo-arI de D. Eisigen fcîlijka, Sujeturi Române in tote­­lilele. Tin de la 26 Octomvre curent se re-UIUM­­­­UL comandă D-lor amatori pentru cazin Comercialii un salon forte spacios însoțit de alte doue camere și un antretu­pe din față la etajulu de susu de la magazinulu D-lui Ion Atanasiu situate in strada principală a orașului Huși. A se adresa la D-sa in Huși pentru prețu și condițiuni. Tra­inelu­rior Doue case una condusă din 14 odăi, •LaU lIlDlillict pivniță și fântână, iar a 2-a de 6 odăi, pivniță și ogradă in comuna, se arendeză in to­tal, sau in parte, pe timp de 3 sau 5 ani cu începere de la 26 Octombre a. c. Amatorii sunt rugați a se adresa la subsemnatul proprietar strada Carp. foburgul Păcurari. I. Busdugan.­­ăOO ›e­^re v^nu veche, roșu Și albii, sunt de vănzfa­­re in 10orința D-lui Buzduganu Iassi. „CURIERULUI“ 3pe sisd­­ cl­ 1877, anul al IV Se află sub pressă și va apare in curându. Personele care dorescu a face anunciuri prin acestu midilocu, care este cel mai nimeritu, fiindu câ unu calendaru este timpu de unu anu pe biuroul și sub och­ii fie­căruia,—suntu ru­gate a ne trimite anunțurile D-lor câtu mai neintardiét, împreună cu costul pe care'l ara­­zămu mai la vale. „Calendarul Curierului“ in cei d’ântei trei ani de când apare a solutu a’și căpăta unu frumoșii renume, și astfeliu personele ce aru face anunțuri prin elu suntu sigure do­uă forte întinsă publicitate. Vii. Balaian. In esploatare și comerciu pe moșia Bereslogi. Lem­e ie focu Carpen și Fap­i egalitățile «ele Petre se moarâ ! “iW Debușeu gara Heniu Vespedi A se adresa la Dl. Anghel Valy in Iași sau la moșia Berezlogi. CALENDARUL. S­EPTEMANE­I­STIL VECI­I ț­IUA PATRONUL ț­ILEI STIL NOU | PIUA |_________PATRONUL PILEI_________| Ras. Soar. | Apusul Str. Septenvri . ~ " ■ " .. . . " Septenvri . . . A„ „ Pagina întregii 20 fr. Vs pagină 12 fr. 7* pagină 7 fr. 1/g pagină 4 fr. IASSI, 11 Septembre 1876. Politica guvernului rusu în raporturile sale cu Pórta a urmatu de un secolu uă direcțiune neva­riabilă și forte consecventă; ea a fostu condusă cu uă vigore,­uă logică șil­ă pătrundere care păru îm­prumutate de la anticele tradițiuni a Senatului ro­man. Când Petru­ cel­ Mare se urcă pe tronu, Tur­cia era pe calea decadenței; el­ și Caterina II au desemnatu drumul pe care succesorii lor l-au per­­cursu cu dibăcie după denșii. Ocuparea țărmurilor mar­i de Azov, cucerirea Crimeei, emanciparea Prin­­cipatelor dunărene, limita Dnistrului: aceștia suntu cei d’entâi pași făcuți de Ruși în acesta carieră în care, pân’ la 1856, n’au cunoscut piedecă. Două episode suntu cu deosebire instructive în acesta is­torie : negoțările relative la eliberarea Greciei și preliminariele resbelului Crimeei. Revista germană, într’unu articolu anonimu asupra situațiunii actuale a Orientului, a tratatu aceste puncte cu un întinsă cunoșcință de facto: vomu estrage câte-va trăsuri esențiale. Resbelele Revoluțiunei franceză servise într’unu modu singularu politica rusescă pe înducitul teatru alu activităței sale ; ele’i perm­iseră se nimicescă far­ă resistență, printr’un a treia și ultimă împărțită, ceea ce mai remâne îndependența din Polonia ; ele’i procurară contra Turciei alianța Angliei, silită a subordona tote cele­lalte interese ale sale luptei ce susținu contra lui Napoleon. Tratatul de Bucuresci (1812) care-i dădu Basarabia și o făcu riverana Du­rei, pacea de la Gulistan (1813) care desmembra Persia în profitul seu și o făcu suverană a apelor mărei Caspice, fură înducitul resultat alu acestei a­­lianță. Aceste raporturi politice subsistau cându a is­­bucnitu rescularea Grecilor, își amintesce cine­va și astă­zi entusiasmul ce provoca, pe la 1822, causa Elinilor în tote țerile Europei și pe care atrecea represiune­a Turcilor îlu esalta încă mai multu. Anglia nu rămase străină de simțământul generalu; ea trimise pe poetul său cel mai mare se mnoră la Misolonghi, avu barbați de Statu, ca lordul Ers­­kine, cari recunoscură de atunci estremul pericolu de a reduce pe Greci printr’u­ atitudine pasivă sau ostilă, se se arunce în brațele Rusiei­, cari prevé­­­lură cu unu asemine sistemu, far’ a salva pe Tur­cia, n’aru fi avutu altu efectu de­cât de a slăbi puterea și prestigiul britanicu în Orientu. Dar Kan­­ning, cu tóta superioritatea spiritului seu, nu sciu­se se scuture de uă preocupațiune care continuă de a atârna asupra succesorilor sei; elu nu cred­u în neinteresarea Rusiei și nu veț­u ca chiar acesta ne­încredere îi comanda se întervie cu atâta mai multă energie în favorea Grecilor. In Franța, Restaura­­țiunea specula în acelu momentu asupra alianței ruseșci de la care spera se obție fruntaria Rhinu­­lui și Chateaubriand printr’unu memoriu celebru face unu planu întregu conceputu in acestu scopu. La Viena, Metternich, care judeca mai sănătos si­­tuațiunea, nu cuteza se lucreze sub lovitura amenin­­țărilor puțin deguisate a lui Pozzo di Borgo. Ast­felin diplomația rusă conduse acțiunea puterilor și o făcu se ajungă la ținta desemnată de scopurile sale. Oamenii de Statu englesi crezură ca vor a­­duce unu serviciu Porții reducând sacrificiele séle la minimum ; ei nu văzură ca trebuia se profite mai multu Rusiei care vede pe Turcia slăbită fară ca noul Statu grecu se căștige forțe îndestulătore pen­tru a scutura vaselagiul cabinetului din St-Peters­burg. Unu singur omu înțelese și esprima adevărul situațiunii: acesta fu principele Leopold când re­­fusa corona greca pentru ca i se luaseră mu­lilocele de a reuși în întreprinderea sa. Ast­fel iu grație negreșitu superiorității sale di­plomatice, dar grație asemine și calculelor intere­sate a Franței, terorilor lui Metternich și lipsei de perspicacitate și de vigore a miniștrilor englozi. Rusia devenise arbitrul destinatelor Orientului. Tra­tatul de Adrianopole (1829) caracterisa acesta si­­tuațiune politică, pe care contele de Nesseriache o definia în aceste linii forte demne de atențiune: «Condițiunile păcei de Adrianopole au consolidatu preponderența Rusiei în Levant, i-au amelioratu fruntariele, i-au desrobitu comerțul și i-au garan­tațu­ drepturile și interesele. Nu atârna de­cât de armatele nóstre de a merge asupra Constantinopo­­lului și de a resturna imperiul Turcilor; nici uă putere nu li s’aru fi împotrivitu, nici unu pericol directu nu ne-aru fi amenințatu. Dar după vede­rile Imperatorelui, esistența acelei monarhii, care e destinată a trăi sub protecțiunea Rusiei și a se supune dorințelor nóstre, e mai profitabilă intere­selor nóstre de­cât ori­ce combinațiune nouă care ne-ar fi obligat a întinde peste măsură teritoriul nostru prin cuceriri, sau a substitui Imperiului otoman nisce State care in curând ar fi rivalizat cu noi în putere, civilisație, industrie și bogăție* (Scrisore câtre marele­ duce Constantin, 12 fevrba­­riu 1830). Aceste linii sunt uă întragă revelațiune; ceea ce le măresce semnificația, e ca eie nu sunt un tact isolat. Trei ani mai tărz­iu, Rusia impune sultanu­lui Mahmud tratatul de Unkiar-Skelessi a cărui ar­ticol prima stipula că aliațță ofensivă și defensivă între cele două State, în vedere de a-și garanta re­ciproc repaosul și securitatea. Trarul, luându pe Turcia sub protecția sa cu escluderea celor­lalte puteri și asociând-o direct la politica sa, a­­nunță Europei ca Constantinopolul îi e la dispusie. Franția și Anglia protesteze, dar cestiunea belgică le paraliseze și când în fine acesta e resolvata, a­­lianța lor se rumpe asupra afacerei Egiptului. Cu tote aceste Palmerstel reușesce a împiedeca­tă des­­membrare imediată a Turciei și atitudinea sa de­vine punctul de plecare a unei resoluțiuni impor­tante și subite a cabinetului de St-Petersburg. In 1844, împăratul Nicolae se duse la Londra și în convorbiri confidențiale cu șefii cabinetului tory, sir Robert Peel și lordul Aberdeen, propuse a se adopta în unire cu Austria, a cărei perfectă iden­titate de vederi cu ale sale o garanta­­u o acțiune comună relativ la Turcia. Cele trei puteri se anga­­­iau a menține Imperiul otoman din starea sa ac­tuală, întru­cât­ acesta combinațiune politică aru fi posibilă; dacă uă catastrofă aru deveni neevita­bilă, ele se vor înțelege pentru a scăpa în noul ordinu de lucruri, propriele lor interese ca și acele a echilibrului european. Franț­a n’ar fi putut ni­­mici contra acestei întreite alianță, câtu pentru Prusia Nicolae nu se închieia. In convorbirile séle private, acestu suveran merge mai departe; crede pe Turcia la sfîrșitul seu : „Trebue ca ea să se to­­péscu, dice elu ; Nesserrache nu crede acésta, dar eu suntu siguru; nu voiescu nici unu palmacu din teritoriul seu; dar nu înțelegu ca alții se o fae.D Acestă atitudine deconcerta pe miniștrii anglosi; neîncrederea lor li face și de astă dată slăbăciunea. Pe el nu respinge acela program a politicii în care menținerea Turciei figura în prima linie; își f­ice

Next