Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-10-10 / nr. 118

Pag 2, IAȘI ANUL TII No. 118. § 3. Naturalizarea nu se poate acorda de­cât prin lege și in mod individual. § 4. O lege specială va determina mo­dul prin care străinii vor putea stabili domiciliul lor pe teritoriul României. § 5. Numai Românii, sau cei naturali­zați români pot dobândi imobile rurale in România. Drepturile pănă acum câștigate sunt respectate. Convențiunile internaționale astăzi re­­zistente rămân în vigoare cu toate clausele și termenul cuprins întrinsele. Raportor: D. Giani. 1 CURIERUL TH. BALASSAN. Mercuri 10 Octomvri 1879. CRONICA INTERNĂ Iată cum și regulamentul discuțiunei Camerei asupra acestui proect: » Ședința de Sâmbătă 6 Octombre 1879. • La orele 3 și 20 m., după o suspen­dare de câte­va minute, d. Giani, rapor­tor, dă citire raportului său și noului proiect de lege privitor la revizuirea art. 7 al Constituțiunei. D. Maiorescu, zice că s’a intrerupt dis­cuțiunea asupra proiectului de revizuire după discursul d-lui Chițu, care se poate zice că a fost pronunțat într’un ceas bun. D-sa se crede dator a explica proiectul de astă­zi, care după d-sa, este altul, când Guvernul a lăsat ca Camerile de revizuire să facă ele un proiect de revi­zuire, a lucrat foarte bine. Acest proiect avea 4 părți constitutive pe care d. Maiorescu le amintește: Acele 4 principii, erau dorința țărei. Asupra acestora au fost discuție mare, și toți erau de acord asupra acestora, dar unii aveau temeri că poate să nu fie pri­mite in altă parte. Acum se vede că aceste temeri nu mai există și suntem de acord asupra lui. D. Maiorescu analisează aci noul pro­ect de lege pentru revizuire. Stagiul pus în Constituție, toate aceste condițiuni de naturalizare sunt înăsprite pentru temerea de o prea mare mulțime. In Constituția de la 66 am fost mai indulgenți, atunci am putut lăsa natura­­lizarea la codul civil, căci atunci eram puși sub protecția a 7 mari puteri. Noi o gintă latină nu prea numeroasă aveam nevoie de această garanție; astăzi însă trebue să luăm în noi înșine garanții. Dacă în acest proiect se vorbește de cei cari au servit în armată pentru inde­pendență, aceasta nu este de­cât o deo­sebire de formă de la marele principiu care este în capul proiectului de lege. D. Brătianu zice că dacă anor. d. Ma­iorescu ar fi vorbit în sensul d-lui Chițu, toți n’am fi avut de­cât ca să1­ auzim cu bucurie și să’l îmbrățișăm. D. Maiorescu, a vorbit despre d-sa, și numai în numele d sale, și vorbele d-sale n’au fost nici ro­mânești nici patriotice. D. Blaremberg a cerut cuvânt ca să declare că va vota în contra acestui proect, închiderea discuții se primește. Se pune la vot luarea în considerare prin apelul nominal. D. Blaremberg este contra proectului, d. Bobeica se abține, d. Th. Calimaki contra, d. Cămăraș contra, D. Carp se abține, d. Gherghel contra, D. Rosetti Tețcan contra, D. C. A. Rosetti.—Ca președinte sunt cu Adunarea. Presenți 143. Pentru 136. Contra 5. 1 Abțineri 2. D. Giani citește proectul de lege pe articole. Proiectul se votează pe paragrafe. Paragraful I se votează în unanimitate. Paragraful II se adoptă. Paragraful III se adoptă. Asupra paragrafului II se prezintă un amendament. D. Ciupercescu. Este dator să motiveze voturile cari se vor da pentru priimirea legei de unii din oposițiune. S’a cedat și s’a zis ca naturalisarea să se dea prin majoritate car nu prin două treimi. La cei cari s’au scutit de stagiu s’a propus a fi două treimi, pentru a exercita un mic control. S’a convenit asupra tuturor punctelor, dar asupra acestei comisiuni nu s’a con­venit, și să nu fie Camera surprinsa dacă d-sa, care a votat pentru luarea în con­siderare, va vota în contra proiectului în total dacă amendamentul d-sale nu va trece. Comitetul delegaților a respins acest amendament. D. I. Brătianu. Noi n’am primit acest amendament căci s’a zis în străinătate că n'avem obiceiu să fim leali in ceea ce le­giferăm , ce s’ar zice la Puteri daca am primi acest amendament ? D. ministru zice că poate să fie respins de toată Europa, și adauga că chiar unii din deputați ar fi in contra acestui amendament dacă ar fi străin. Respunzând d-lui Ciupercescu zice că nu este nici un român care să mai facă deosebire intre aceste două părți ale ță­rei românești și ori­ce durere ar avea Moldova se simte și de România, unirea stă în a avea încredere unii în alții (a­­plause). D. Al. Lahovari, vorbind in contra in­­chiderei discuțiunii zice că de­și este sub­scris în amendament nu vede un motiv serios de a respinge proectul. Pe paragrafe legea se adoptă, pusă la vot prin apelul nominal are pe d. Bo­beica, abținut; pe d. Blaremberg contra, pe d. Th. Calimachi contra, pe d. Carp abținut, pe d. Ciolak contra, pe d. Ciu­percescu contra, pe d. Gherghel contra, pe d. Ghica Costachi contra, pe d. Her­­meziu Gheorghe contra, pe d. Rosetti Tețcan contra. Resultatul votului: 143 votanți; pentru 133, contra 9 și 2 abțineri. D. C. A. Rosetti. Nu pot se mă scobor după această tribună fără să constat cu fericire că cu toții am fost uniți. Vă salut respectuos și vă anunț ședința viitoare pe Luni (aplauze prelungite). J Discursul d-lui C. Cr. Cerchez. Ședința Camerei din 28 Sept. (Urmare). D. C. Cerchez. Ei, d-lor, față cu art. 7 din constituțiune, situațiunea țărei este lesne de văzut, și întru cât­va lesne de esplicat; chiar petițiunile, doleanțele, ce­rerile, pârele, și toate câte se aduc pe fie­care zi pe biuroul adunărei le esplică. Dar nu suntem numai în fața acestui pe­ricol, sunt și alte care ne amenința. Este o hotărîre putem zice a lumei întregi, care ne condamnă să revenim asupra hotărîrei noastre, care ne silesc să modificăm art. 7 din constituțiune, și predecesorii noștri representanți ai națiunei, sau supus ace­lei hotărîri a lumei, a zis în numele țe­rei că e loc, la revizuiri, și țara ne-a tri­­mis pe noi să revizuim. Toate petițiunile cari vin aici, dar mai toate ne zic, re­vizuiți, erau nu «nu revisuiți;” dar fa­ceți tot posibilul ca să se dea cât se poa­te mai puțin din drepturile noastre cu­­prinse în art. 7 din constituțiune, care se cere a se revizui. D-lu Cerchez susține apoi că trebue să discute adunarea înțelesul articolului 44 din tratat ? (întreruperi) Suntem prea mici ca să facem așa l­­cruri mari, d-le Chițu ? D. G. Ghițu. Mă ertați n’am întrerupt eu. D. C. Cerchez. Dacă suntem prea mici, petreacă-se asemenea lucruri între oamenii cei mari, noi cei mici să fim lăsați la o parte. S’au întrunit representanții marilor puteri, spre a pune capăt, prin tratatul ce aveau să încheie, unui resbel început pentru apărarea popoarelor din orient; a­­ceasta le-au fost scopul, aceasta a fost principiul, aceasta a fost prescrierea pe care au făcut’o conferința în privința tu­turor statelor, de a căror organisațiune s’au ocupat. Când a vorbit de Bulgaria și a înscris libertatea cultelor pentru toți locuitorii din Bulgaria, era un principiu care tre­buia să’și aibă imediat aplicațiunea, pen­tru că Bulgaria era un Stat pe care ’l desmembra din Turcia și pe care ’1 or­­ganisa din temelii. Când a vorbit de Serbia și de Româ­nia, în privința cărora prescripțiunile re­lative la libertatea religioasă sunt iden­tice, principiu pe care a 1 consacra confe­rințele și s’a rostit în desbateri cum se vede din protocoale, principiul a fost nu­mai consacrarea libertății religioasă pre­cum știm, nu este de­cât dreptul pentru fie­care biserică de a se așeza și orga­­nisa cum voiește de a vorbi și scrie, de a face propagandă după cum va înțelege. O voce. Ce eroare! D C. Cerchez. Și la redactarea proto­colului, la redactarea tratatului s’a zis „ce eroare!” cum se zice din acea parte, și a căutat de a explicat lucrurile altmin­­terea de cât cum resultă din spirtul de­liberărilor , atunci conferințele s’au ros­tit că nu se atinge drepturile Evreilor, și dreptul de împământenire al Evreilor din România. Ei bine, dacă aceasta este hotărîrea conferințelor pe care predece­sorii noștri s’au basat când au zis că este loc de revizuire, noi nu putem, cred eu, să ’i dăm un înțeles mare, noi nu putem prin lucrarea ce voim a face să impă­­mentenim pe Evrei pe categorii s­au să'i împământenim în masă, după cum ar resulta din proiectul guvernului, dacă s'ar adopta nemodificat așa cum este scris. Voi vota contra acestui proiect de lege, pentru că din testul lui resultă întâi ideia că sunt Evrei cari au putut dobândi împământenirea, și sunt Evrei cari ar trebui să exercite acele drep­turi, ceia­ ce s’ar înțelege că acele drep­turi le au prin însuși traiul lor în acea­stă țara. D, ministru de externe, Eroare. D. C. Cerchez. Se poate­ Votez în contra acestei legi, pentru că în paragra­ful întâi, aliniatul al doilea, făcându-se distincțiunea între cei de care tratează el, adică aceia cari fără a fi cetățeni, să află România ca supuși români, pare a lăsa să se înțeleagă că prin faptul votării acestei legi se dă dreptul celor aflători în România ca supuși români, se dă a­­celași drept care se dă acelor alți străini în urma cererii individuale și prin votul camerei. Paragraful al douilea nu inspiră mai multă încredere, căci dacă țineți compt de paragraful de mai jos, lucrul să cla­sifică cu desăvârșire Nu uitați, d-lor, con­­vențiunea comercială cu Austria, nu ui­tați, că cei mai mulți evrei sunt supuși austriaci. Toată garanția că acest para­graf ar fi menit să ne de disperare cu to­tul, și o mare parte din proprietatea noa­stră rurală ar trece în mâna Evreilor, ci regulăm soarta fără ca să fie represen­­tată, întindem la locuitorii ei dreptul de a nu fi proprietari în țara aceasta, și la locuitorii acestei părți cari n’au dreptul de proprietate, acea să’l poată ave­ace­lor. Paragraful 4 zice : Ori-ce individ năs­cut și crescut în România, care până la majoritate nu se va bucura­ de vr’o pro­­tecțiune străină și care va fi față cererea în curs de un an de la promulgarea a­cestei legi, sau de la majoritate, va fi de drept dispensar de stagiu, dacă camerele vor admite cererea de naturalisare, știți d-lor, ce este acest articol din lege? E menit ca în fie­care an sute de Evrei cari vor ajunge la etatea de 21 ani, născuți din ori­cine ar să înăbușe pe creștini. Voci. Citește bine. D. C. Cerchez. Am citit. O cameră o­­nestă, va trebui să se supună pactului fundamental pe care ’l scrie: eu nu voi putea refuza împământenirea acelui care va implini etatea de 21 ani. Voci. Te înșeli. D. Cerchez. Dacă credeți că aici este ceva facultativ spuneți-o onest, dar nu fă­țarnic (aplause). D. ministru de interne. D-ta dai pa­ragrafului o altă semnificare. D. Cerchez. Este articolul. (citește din nou art. 4). Voci. Vezi ? Este facultativ. (întreru­peri). D. C. Cerchez. Nu sgomotul și între­ruperile mă va convinge pe mine. După acest articol toți acei cari vor avea 21 ani împliniți vor fi declarați cetățeni ro­mâni. Apoi, vine art. 6, despre liste. A­­ceste liste sunt de o mie și nu știu câte persoane, și se împarte în 30 de porțiuni, câte sunt județele. Apoi aceasta este o împământenire serioasă ? O voce. Voiți mai mult ? Știm că vă e gândul acesta. D. C. Cerchez. Nu că voim mai mult, dar vom avea mai mulți după acest ar­ticol, căci, în urma împământenirii aces­tor 1,300 Evrei cuprinși în această listă, pe alți 13,000 cari sunt identici, în condițiuni ca acestea, ’i vom împământeni căci nu vom avea nici o rațiune de a nu’i împământeni... Voci. Pentru o singură dată. D. C. Cerchez. Zicem noi aceasta. Dar dacă putem zice, de ce se nu zicem că nu putem zice, de ce să nu zicem că nu putem da de­cât individual, de ce se nu zicem că aceasta este simțul țării ? D-lor, am spus cuvintele pentru care voi vota, în numele colegiului 3 de Iași, contra a­­cestui proiect de lege, în numele acelu­iași colegiu, vă rog să țintiți privirile d-v­ către o soluțiune ca să răspundă și la a­­păratul înțeles al art. 44 și la adevăra­tele interese ale națiunei... D. in­. Cogălniceanu ministru de in­terne. Dacă votați contra, cum voiți să se facă ? D. C. Cerchez. Nu votez în contra luă­rii în considerațiune... (întreruperi). Vă mulțumesc de întreruperi. — Suntem noi aici ca banca aceia o­ întrerupă pe aceaa­stă­ altă, și banca de calea să se întreru­pă de cea de aici ? Voci. Nu! D. C. Cerchez. Ziceți nu! Dacă este așa, și nici că poate fi alt­fel, dacă toți suntem de acord, căci acei cari erau con­tra revizuirei ,și-au retras părerea, ast­fel în­cât a triumfat ideia că art. 7 tre­buie să fie revizuit, ar fi pentru mine a face șicană dacă aș vota în contra luării în considerare; pentru mine ar fi ase­menea o trădare dacă voi primi unul sin­gur din articolele cari cuprinda legea a­­ceasta; ar fi nenorocire dacă s’ar primi această lege fără modificările acelea pe care țara le reclamă; și dacă, d-lor, din aceasta ar putea rezulta vre­un pericol, nu aș face o; dacă la votul în total al primirei acestui proiect s’ar cere o mai mică majoritate de­cât se cere, atunci n’aș face-o, căci m’aș e spune să văd trecând acest nenorocit paragraf 4, pe care mai bine aș voi să mor de­cât să’l văd tre­când......... D. N. Niorescu. Legea e mai ră de­cât listele. D. C. Cerchez. Onor, representant de Bârlad a cârui petițiune am citit’o pre­cum dator să fac cu ori ce petițiune mĕ întrerupe. D. N. Nicorescu. De la Bârlad n’a ve­nit nici o petițiune, sunteți în eroare. D. C. Cerchez, Domnilor, odată ce în lege este principiul revizuirei articolului 7 pe care sunt dator să’l revisuesc, eu nu fac șicane la luarea în considerațiune... D. N. Dimancea. Era bine să faci de la început aceasta. (întreruperi zgomot) D. Cerchez. Dacă aș fi făcut-o de la început, aș fi fost întrerupt până acum de zece ori, nimic mai mult de­cât mai beam un pahar de apă. (întreruperi). D. președinte. Observ că d. Nicorescu întrerupe necontenit și întrerupe tocmai pe un orator care vorbește în sensul idei­lor d-sale, căci d. Nicorescu s’a înscris a vorbi în contra acestui proiect. Prin urmare, rog pe d. Cestor Nicorescu să­ roage pe d. deputat Nicorescu să nu mai Întrerupă. (Rîsete). D. Cerchez. Domnilor deputați, bine­voiți acei de peste Milcod, să să transpor­tați un moment cu gândul la căminurile noastre, aduceți-vă aminte în ce pericol e naționalitatea noastră, aduceți-vă aminte cât de departe de realitatea lucrurilor e­­ste ceia ce s’a zis de d. Carp despre E­­vrei și aduceți contingentul d-voastră de bună-voință la modificarea acestei legi, a­­șa în­cât să înlăturăm pericolele de care suntem amenințați (Aplause). Domnilor de dincoace de Milcov, nu uitați că Moldo­va v’a făcut o țară mare și că Moldova nu va trebui să peară. (Aplausa prelungire). Voci. Nu va peri.­ OILETOK ALEXANDRU DUMAS. SULTANITTA 4 Traducere de George C. Stamatopulo. (Urmare). — Rușii! Rușii î strigă Sofur-Ali intrând și pă­lind de groază la vederea celor trei cadavre. — Hai cu mine, Ammalai, zise Canul Ahmed, mă duc la Cecina pentru a o râdica contra liniei. D-zeu știe ce se va’ntâmpla! Insă’n munți este pâne și apă, praf și gloanțe. Acesta’i totalul trebuințe­lor unui muntean. Adevărat­ îi? — Să plecăm deci, respinsă Ammalat hotărât. Nu’mi mai rămâne de­cât a fugi. Ai dreptate, nu’i acum timpul învinovățirelor ș’a bănuelelor. Calul și șase numeri cu mine, Sofur-Ali... — Și eu asemenea, nu’i așa ? zise tânărul între­­rumpându’l, cu lacrimile’n ochi. — Nu. Tu, scumpul meu Sofyr, tu rămâi aici pentru ca să veghezi să nu’mi jefuiască casa. Salu­tă pe femeea mea din parte’mi, și du-c la părintele seu. Nu mă uita. Adio! Și, pe când Ahmed-Can și Ammalat­eșeau pe-o ușă, Rușii intrau pe alta. III. O călduroas’amează-zi de primăvară apasa Cau­­casul. Strigătele mulahilor chemau la rugăciune pe lo­cuitorii din Cecina, și accentul lor monoton, după ce­ a deșteptat pentru un moment ecoul stîncelor, se stinge puțin câte puțin în aerul immobil. Mulahul Hagi-Soleiman, Turc pios, trimis in munți, de divanul din Stambul, pentru a’ntări credința la munteni, și’n acelaș timp pentru a’i împinge la re­voltă contra Rușilor, să odihnea pe acoperemântul moscheei după ce făcuse spălările religioase și ru­găciunea. De curând el fusese ales ca mulah al sa­tului Cecen-Igalis, și fără’ndoială că pentru aceas­­ta’și privea așa de grav barba și așa de serios co­loanele de fum ce sburau din ciubucul seu. Din timp în timp, ochiul seu să oprea cu mul­țumire pe deschizetura sumbră a două sau trei ca­verne săpate’n stîncă, drept in fața lui. La dreapta sa era creasta care desparte Cecina de Avaria, și, mai departe, vârfurile amătoase­ ale Caucasului. Colibele, împrăștiate pe povârniș, cobo­rau cu o cascadă pănă la giumătatea muntelui, un­de se opreau, formând o fortăreță la care condu­cea numai niște cărări strimte, și care create de na­tură, serveau muntenilor de cetățue­a libertăței lor. Totul era liniștit în sat și’n munții vecini; pe drum nu se vedea nici-o ființă. Turmele de oi își căutaseră umbră’n rovine, bivolii să strinseseră’n­­tr’un torent strimt și glodos, și culcați în mocirlă, își arătau numai căpițele pe de-asupra apei. Ușoara sbârnâitură a insectelor, țipetul monoton al grierului, erau singurele semne de viață pe care le da crea­­țiunea în mijlocul posomorâtei tăceri a munților, și Hagi-Soleiman, culcat pe cupolă, admira, cu acea li­niște care nu aparține decât popoarelor visătoare, splendoarea neactiv’a naturii, așa de bine’n armo­nie cu lenea musulmană. Abea ’nchisesă ochii pe giumătate privind, în deșertul în care părea că s’a stîns focul și lumina soarelui, când, prin mijlocul a­cestui deșert aparent, văzu doi cavaleri cari să su­iau la pas pe muntele opus aceluia’n care erau se­­pate cavernele. — Neftali­ strigă mulahul înturnându-se cătră bordeiul cel mai apropiat de moschee și la ușa că­­ruia era un cal înșăuat. La această chemare, un frumos Circasian, cu bar­ba mică, dar nu rasă, cu afat c’un papak care’i a­­coperea fața pe giumătate, apăru’n drum. — Văd doi cavaleri, continuă mulahul; ei vor să treacă prin dosul satului. — Trebui să fie jidani sau armeni, respinse Neftali. N’au voit să fae un călăuz din economie, și’și vor frânge guturele’n cazarea’n care s’au an­­gajeat, numai caprele sălbatice și cei mai iscusiți cavaleri din Cecina ’ndrăznesc a trece pe acest drum. — Nu, frate Neftali, z.se­mulahul. Am făcut do­uă călătorii la Meca, și cunosc foarte bine pe Ji­dani și pe Armeni. Acești cavaleri nu aparțin nici la unul nici la cela­lalt din aceste două popoară. Dac’ar fi Jidani sau Armeni, ar veni pentru afaceri de comerciu și ar avea bagaje; însă privește tu în­suți, ochii tăi sunt tineri și prin urmare, mai siguri decât ai mei. Odinioară, la o distanță de-o vârstă, continuă mulahul, puteam număra bumbii de la u­­nifoma unui soldat rus, și glonțul care’l trimeteam necredinciosului nu greșea nici­odată ținta; astăzi, la aceaș distanță, abea dacă pot distinge un bivol de un cal. Și el scoase un suspin. Pe când își vorbea lui însuși mai mult decât to­varășului seu, acesta se sui lângă dânsul și privea pe călătorii cari continuau a s’apropia. — Ziua’i călduroasă și călătoria ostenitoare, zi­se mulahul, poftește pe­ acești călători a se recori și a’și odihni caii. Poate ei știu ceva noutăți. Cora­nul ne poruncește­ a primi pe cei cari merg pe dru­muri. — Chiar înainte de-a strebate coranul în munții­ noștri, zise Neftali, nici­odat’un călător, n’a părăsit satul făr’a să fi odihnit și nutrit, nu ne-a zis rămas­­bun far’a ne bine­cuvânta, și n’a plecat fără călăuz pentru restul călătoriei, numai cât eu am preotis pe­ acești doi călători. Pentru ce se feresc a se’n­­tâlni cu oamenii ? și, în loc de-a trece prin aur, trec pe la coastă, cu riscul vieței lor ? — In tot cașul, îmi pare că sunt compatrioți, zise Hagi-Soleiman apropiind mâna de ochi pentru a’i adăposti de razele soarelui. Ei poartă îmbrăcă­­mintea cecenă, poate că se’ntorc de la expediția pentru care­ a plecat părintele tău cu o sută dintr’ai noștri, sau poate că sunt doi frați uniți printr’un giurământ și care se duc a răzbuna sângele prin sânge. — Nu, Soleiman, zise tânărul dând din cap; nu, acești doi oameni nu sunt dintr’ai noștri. Nici un muntean nu vine­ aici cu tot vinndinsul pentru a să lăuda de-a luptă contra Rușilor și pentru a’și arăta armele. Aceștia nu’s abreki *­, abrekii, trecând prin mijlocul inimicilor celor mai înverșunați, nu’și trag bașl­kurele **­ pe față. Haina ’așală câte­ odată, hagi cine ne poate ’ncredința că nu sunt niște dezertori ruși ? Nu de mult un Cazac a dezertat din aurul Gumbet după ce-a ucis pe stăpânul casei unde șe­dea furându-i calul și armele. Dracu’i foarte răută­cios, și adesa cei mai tari cedează ispitei. Așa urma,). () Abrekii, sunt niște munteni care-au făcut giurământ de-a merge să caute pericolul, și care, prin urm­are, nu’și daj’ nici o’ngrijire pentru a’l evita. **) Glugi, capișoane.

Next