Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)
1879-10-10 / nr. 118
Pag 2, IAȘI ANUL TII No. 118. § 3. Naturalizarea nu se poate acorda decât prin lege și in mod individual. § 4. O lege specială va determina modul prin care străinii vor putea stabili domiciliul lor pe teritoriul României. § 5. Numai Românii, sau cei naturalizați români pot dobândi imobile rurale in România. Drepturile pănă acum câștigate sunt respectate. Convențiunile internaționale astăzi rezistente rămân în vigoare cu toate clausele și termenul cuprins întrinsele. Raportor: D. Giani. 1 CURIERUL TH. BALASSAN. Mercuri 10 Octomvri 1879. CRONICA INTERNĂ Iată cum și regulamentul discuțiunei Camerei asupra acestui proect: » Ședința de Sâmbătă 6 Octombre 1879. • La orele 3 și 20 m., după o suspendare de câteva minute, d. Giani, raportor, dă citire raportului său și noului proiect de lege privitor la revizuirea art. 7 al Constituțiunei. D. Maiorescu, zice că s’a intrerupt discuțiunea asupra proiectului de revizuire după discursul d-lui Chițu, care se poate zice că a fost pronunțat într’un ceas bun. D-sa se crede dator a explica proiectul de astăzi, care după d-sa, este altul, când Guvernul a lăsat ca Camerile de revizuire să facă ele un proiect de revizuire, a lucrat foarte bine. Acest proiect avea 4 părți constitutive pe care d. Maiorescu le amintește: Acele 4 principii, erau dorința țărei. Asupra acestora au fost discuție mare, și toți erau de acord asupra acestora, dar unii aveau temeri că poate să nu fie primite in altă parte. Acum se vede că aceste temeri nu mai există și suntem de acord asupra lui. D. Maiorescu analisează aci noul proect de lege pentru revizuire. Stagiul pus în Constituție, toate aceste condițiuni de naturalizare sunt înăsprite pentru temerea de o prea mare mulțime. In Constituția de la 66 am fost mai indulgenți, atunci am putut lăsa naturalizarea la codul civil, căci atunci eram puși sub protecția a 7 mari puteri. Noi o gintă latină nu prea numeroasă aveam nevoie de această garanție; astăzi însă trebue să luăm în noi înșine garanții. Dacă în acest proiect se vorbește de cei cari au servit în armată pentru independență, aceasta nu este decât o deosebire de formă de la marele principiu care este în capul proiectului de lege. D. Brătianu zice că dacă anor. d. Maiorescu ar fi vorbit în sensul d-lui Chițu, toți n’am fi avut decât ca să1 auzim cu bucurie și să’l îmbrățișăm. D. Maiorescu, a vorbit despre d-sa, și numai în numele d sale, și vorbele d-sale n’au fost nici românești nici patriotice. D. Blaremberg a cerut cuvânt ca să declare că va vota în contra acestui proect, închiderea discuții se primește. Se pune la vot luarea în considerare prin apelul nominal. D. Blaremberg este contra proectului, d. Bobeica se abține, d. Th. Calimaki contra, d. Cămăraș contra, D. Carp se abține, d. Gherghel contra, D. Rosetti Tețcan contra, D. C. A. Rosetti.—Ca președinte sunt cu Adunarea. Presenți 143. Pentru 136. Contra 5. 1 Abțineri 2. D. Giani citește proectul de lege pe articole. Proiectul se votează pe paragrafe. Paragraful I se votează în unanimitate. Paragraful II se adoptă. Paragraful III se adoptă. Asupra paragrafului II se prezintă un amendament. D. Ciupercescu. Este dator să motiveze voturile cari se vor da pentru priimirea legei de unii din oposițiune. S’a cedat și s’a zis ca naturalisarea să se dea prin majoritate car nu prin două treimi. La cei cari s’au scutit de stagiu s’a propus a fi două treimi, pentru a exercita un mic control. S’a convenit asupra tuturor punctelor, dar asupra acestei comisiuni nu s’a convenit, și să nu fie Camera surprinsa dacă d-sa, care a votat pentru luarea în considerare, va vota în contra proiectului în total dacă amendamentul d-sale nu va trece. Comitetul delegaților a respins acest amendament. D. I. Brătianu. Noi n’am primit acest amendament căci s’a zis în străinătate că n'avem obiceiu să fim leali in ceea ce legiferăm , ce s’ar zice la Puteri daca am primi acest amendament ? D. ministru zice că poate să fie respins de toată Europa, și adauga că chiar unii din deputați ar fi in contra acestui amendament dacă ar fi străin. Respunzând d-lui Ciupercescu zice că nu este nici un român care să mai facă deosebire intre aceste două părți ale țărei românești și orice durere ar avea Moldova se simte și de România, unirea stă în a avea încredere unii în alții (aplause). D. Al. Lahovari, vorbind in contra inchiderei discuțiunii zice că deși este subscris în amendament nu vede un motiv serios de a respinge proectul. Pe paragrafe legea se adoptă, pusă la vot prin apelul nominal are pe d. Bobeica, abținut; pe d. Blaremberg contra, pe d. Th. Calimachi contra, pe d. Carp abținut, pe d. Ciolak contra, pe d. Ciupercescu contra, pe d. Gherghel contra, pe d. Ghica Costachi contra, pe d. Hermeziu Gheorghe contra, pe d. Rosetti Tețcan contra. Resultatul votului: 143 votanți; pentru 133, contra 9 și 2 abțineri. D. C. A. Rosetti. Nu pot se mă scobor după această tribună fără să constat cu fericire că cu toții am fost uniți. Vă salut respectuos și vă anunț ședința viitoare pe Luni (aplauze prelungite). J Discursul d-lui C. Cr. Cerchez. Ședința Camerei din 28 Sept. (Urmare). D. C. Cerchez. Ei, d-lor, față cu art. 7 din constituțiune, situațiunea țărei este lesne de văzut, și întru câtva lesne de esplicat; chiar petițiunile, doleanțele, cererile, pârele, și toate câte se aduc pe fiecare zi pe biuroul adunărei le esplică. Dar nu suntem numai în fața acestui pericol, sunt și alte care ne amenința. Este o hotărîre putem zice a lumei întregi, care ne condamnă să revenim asupra hotărîrei noastre, care ne silesc să modificăm art. 7 din constituțiune, și predecesorii noștri representanți ai națiunei, sau supus acelei hotărîri a lumei, a zis în numele țerei că e loc, la revizuiri, și țara ne-a trimis pe noi să revizuim. Toate petițiunile cari vin aici, dar mai toate ne zic, revizuiți, erau nu «nu revisuiți;” dar faceți tot posibilul ca să se dea cât se poate mai puțin din drepturile noastre cuprinse în art. 7 din constituțiune, care se cere a se revizui. D-lu Cerchez susține apoi că trebue să discute adunarea înțelesul articolului 44 din tratat ? (întreruperi) Suntem prea mici ca să facem așa lcruri mari, d-le Chițu ? D. G. Ghițu. Mă ertați n’am întrerupt eu. D. C. Cerchez. Dacă suntem prea mici, petreacă-se asemenea lucruri între oamenii cei mari, noi cei mici să fim lăsați la o parte. S’au întrunit representanții marilor puteri, spre a pune capăt, prin tratatul ce aveau să încheie, unui resbel început pentru apărarea popoarelor din orient; aceasta le-au fost scopul, aceasta a fost principiul, aceasta a fost prescrierea pe care au făcut’o conferința în privința tuturor statelor, de a căror organisațiune s’au ocupat. Când a vorbit de Bulgaria și a înscris libertatea cultelor pentru toți locuitorii din Bulgaria, era un principiu care trebuia să’și aibă imediat aplicațiunea, pentru că Bulgaria era un Stat pe care ’l desmembra din Turcia și pe care ’1 organisa din temelii. Când a vorbit de Serbia și de România, în privința cărora prescripțiunile relative la libertatea religioasă sunt identice, principiu pe care a 1 consacra conferințele și s’a rostit în desbateri cum se vede din protocoale, principiul a fost numai consacrarea libertății religioasă precum știm, nu este decât dreptul pentru fiecare biserică de a se așeza și organisa cum voiește de a vorbi și scrie, de a face propagandă după cum va înțelege. O voce. Ce eroare! D C. Cerchez. Și la redactarea protocolului, la redactarea tratatului s’a zis „ce eroare!” cum se zice din acea parte, și a căutat de a explicat lucrurile altminterea de cât cum resultă din spirtul deliberărilor , atunci conferințele s’au rostit că nu se atinge drepturile Evreilor, și dreptul de împământenire al Evreilor din România. Ei bine, dacă aceasta este hotărîrea conferințelor pe care predecesorii noștri s’au basat când au zis că este loc de revizuire, noi nu putem, cred eu, să ’i dăm un înțeles mare, noi nu putem prin lucrarea ce voim a face să impămentenim pe Evrei pe categorii sau să'i împământenim în masă, după cum ar resulta din proiectul guvernului, dacă s'ar adopta nemodificat așa cum este scris. Voi vota contra acestui proiect de lege, pentru că din testul lui resultă întâi ideia că sunt Evrei cari au putut dobândi împământenirea, și sunt Evrei cari ar trebui să exercite acele drepturi, ceia ce s’ar înțelege că acele drepturi le au prin însuși traiul lor în această țara. D, ministru de externe, Eroare. D. C. Cerchez. Se poate Votez în contra acestei legi, pentru că în paragraful întâi, aliniatul al doilea, făcându-se distincțiunea între cei de care tratează el, adică aceia cari fără a fi cetățeni, să află România ca supuși români, pare a lăsa să se înțeleagă că prin faptul votării acestei legi se dă dreptul celor aflători în România ca supuși români, se dă același drept care se dă acelor alți străini în urma cererii individuale și prin votul camerei. Paragraful al douilea nu inspiră mai multă încredere, căci dacă țineți compt de paragraful de mai jos, lucrul să clasifică cu desăvârșire Nu uitați, d-lor, convențiunea comercială cu Austria, nu uitați, că cei mai mulți evrei sunt supuși austriaci. Toată garanția că acest paragraf ar fi menit să ne de disperare cu totul, și o mare parte din proprietatea noastră rurală ar trece în mâna Evreilor, ci regulăm soarta fără ca să fie representată, întindem la locuitorii ei dreptul de a nu fi proprietari în țara aceasta, și la locuitorii acestei părți cari n’au dreptul de proprietate, acea să’l poată aveacelor. Paragraful 4 zice : Ori-ce individ născut și crescut în România, care până la majoritate nu se va bucura de vr’o protecțiune străină și care va fi față cererea în curs de un an de la promulgarea acestei legi, sau de la majoritate, va fi de drept dispensar de stagiu, dacă camerele vor admite cererea de naturalisare, știți d-lor, ce este acest articol din lege? E menit ca în fiecare an sute de Evrei cari vor ajunge la etatea de 21 ani, născuți din oricine ar să înăbușe pe creștini. Voci. Citește bine. D. C. Cerchez. Am citit. O cameră onestă, va trebui să se supună pactului fundamental pe care ’l scrie: eu nu voi putea refuza împământenirea acelui care va implini etatea de 21 ani. Voci. Te înșeli. D. Cerchez. Dacă credeți că aici este ceva facultativ spuneți-o onest, dar nu fățarnic (aplause). D. ministru de interne. D-ta dai paragrafului o altă semnificare. D. Cerchez. Este articolul. (citește din nou art. 4). Voci. Vezi ? Este facultativ. (întreruperi). D. C. Cerchez. Nu sgomotul și întreruperile mă va convinge pe mine. După acest articol toți acei cari vor avea 21 ani împliniți vor fi declarați cetățeni români. Apoi, vine art. 6, despre liste. Aceste liste sunt de o mie și nu știu câte persoane, și se împarte în 30 de porțiuni, câte sunt județele. Apoi aceasta este o împământenire serioasă ? O voce. Voiți mai mult ? Știm că vă e gândul acesta. D. C. Cerchez. Nu că voim mai mult, dar vom avea mai mulți după acest articol, căci, în urma împământenirii acestor 1,300 Evrei cuprinși în această listă, pe alți 13,000 cari sunt identici, în condițiuni ca acestea, ’i vom împământeni căci nu vom avea nici o rațiune de a nu’i împământeni... Voci. Pentru o singură dată. D. C. Cerchez. Zicem noi aceasta. Dar dacă putem zice, de ce se nu zicem că nu putem zice, de ce să nu zicem că nu putem da decât individual, de ce se nu zicem că aceasta este simțul țării ? D-lor, am spus cuvintele pentru care voi vota, în numele colegiului 3 de Iași, contra acestui proiect de lege, în numele aceluiași colegiu, vă rog să țintiți privirile d-v către o soluțiune ca să răspundă și la apăratul înțeles al art. 44 și la adevăratele interese ale națiunei... D. in. Cogălniceanu ministru de interne. Dacă votați contra, cum voiți să se facă ? D. C. Cerchez. Nu votez în contra luării în considerațiune... (întreruperi). Vă mulțumesc de întreruperi. — Suntem noi aici ca banca aceia o întrerupă pe aceaastă altă, și banca de calea să se întrerupă de cea de aici ? Voci. Nu! D. C. Cerchez. Ziceți nu! Dacă este așa, și nici că poate fi altfel, dacă toți suntem de acord, căci acei cari erau contra revizuirei ,și-au retras părerea, astfel încât a triumfat ideia că art. 7 trebuie să fie revizuit, ar fi pentru mine a face șicană dacă aș vota în contra luării în considerare; pentru mine ar fi asemenea o trădare dacă voi primi unul singur din articolele cari cuprinda legea aceasta; ar fi nenorocire dacă s’ar primi această lege fără modificările acelea pe care țara le reclamă; și dacă, d-lor, din aceasta ar putea rezulta vreun pericol, nu aș face o; dacă la votul în total al primirei acestui proiect s’ar cere o mai mică majoritate decât se cere, atunci n’aș face-o, căci m’aș e spune să văd trecând acest nenorocit paragraf 4, pe care mai bine aș voi să mor decât să’l văd trecând......... D. N. Niorescu. Legea e mai ră decât listele. D. C. Cerchez. Onor, representant de Bârlad a cârui petițiune am citit’o precum dator să fac cu ori ce petițiune mĕ întrerupe. D. N. Nicorescu. De la Bârlad n’a venit nici o petițiune, sunteți în eroare. D. C. Cerchez, Domnilor, odată ce în lege este principiul revizuirei articolului 7 pe care sunt dator să’l revisuesc, eu nu fac șicane la luarea în considerațiune... D. N. Dimancea. Era bine să faci de la început aceasta. (întreruperi zgomot) D. Cerchez. Dacă aș fi făcut-o de la început, aș fi fost întrerupt până acum de zece ori, nimic mai mult decât mai beam un pahar de apă. (întreruperi). D. președinte. Observ că d. Nicorescu întrerupe necontenit și întrerupe tocmai pe un orator care vorbește în sensul ideilor d-sale, căci d. Nicorescu s’a înscris a vorbi în contra acestui proiect. Prin urmare, rog pe d. Cestor Nicorescu să roage pe d. deputat Nicorescu să nu mai Întrerupă. (Rîsete). D. Cerchez. Domnilor deputați, binevoiți acei de peste Milcod, să să transportați un moment cu gândul la căminurile noastre, aduceți-vă aminte în ce pericol e naționalitatea noastră, aduceți-vă aminte cât de departe de realitatea lucrurilor este ceia ce s’a zis de d. Carp despre Evrei și aduceți contingentul d-voastră de bună-voință la modificarea acestei legi, așa încât să înlăturăm pericolele de care suntem amenințați (Aplause). Domnilor de dincoace de Milcov, nu uitați că Moldova v’a făcut o țară mare și că Moldova nu va trebui să peară. (Aplausa prelungire). Voci. Nu va peri. OILETOK ALEXANDRU DUMAS. SULTANITTA 4 Traducere de George C. Stamatopulo. (Urmare). — Rușii! Rușii î strigă Sofur-Ali intrând și pălind de groază la vederea celor trei cadavre. — Hai cu mine, Ammalai, zise Canul Ahmed, mă duc la Cecina pentru a o râdica contra liniei. D-zeu știe ce se va’ntâmpla! Insă’n munți este pâne și apă, praf și gloanțe. Acesta’i totalul trebuințelor unui muntean. Adevărat îi? — Să plecăm deci, respinsă Ammalat hotărât. Nu’mi mai rămâne decât a fugi. Ai dreptate, nu’i acum timpul învinovățirelor ș’a bănuelelor. Calul și șase numeri cu mine, Sofur-Ali... — Și eu asemenea, nu’i așa ? zise tânărul întrerumpându’l, cu lacrimile’n ochi. — Nu. Tu, scumpul meu Sofyr, tu rămâi aici pentru ca să veghezi să nu’mi jefuiască casa. Salută pe femeea mea din parte’mi, și du-c la părintele seu. Nu mă uita. Adio! Și, pe când Ahmed-Can și Ammalateșeau pe-o ușă, Rușii intrau pe alta. III. O călduroas’amează-zi de primăvară apasa Caucasul. Strigătele mulahilor chemau la rugăciune pe locuitorii din Cecina, și accentul lor monoton, după ce a deșteptat pentru un moment ecoul stîncelor, se stinge puțin câte puțin în aerul immobil. Mulahul Hagi-Soleiman, Turc pios, trimis in munți, de divanul din Stambul, pentru a’ntări credința la munteni, și’n acelaș timp pentru a’i împinge la revoltă contra Rușilor, să odihnea pe acoperemântul moscheei după ce făcuse spălările religioase și rugăciunea. De curând el fusese ales ca mulah al satului Cecen-Igalis, și fără’ndoială că pentru aceasta’și privea așa de grav barba și așa de serios coloanele de fum ce sburau din ciubucul seu. Din timp în timp, ochiul seu să oprea cu mulțumire pe deschizetura sumbră a două sau trei caverne săpate’n stîncă, drept in fața lui. La dreapta sa era creasta care desparte Cecina de Avaria, și, mai departe, vârfurile amătoase ale Caucasului. Colibele, împrăștiate pe povârniș, coborau cu o cascadă pănă la giumătatea muntelui, unde se opreau, formând o fortăreță la care conducea numai niște cărări strimte, și care create de natură, serveau muntenilor de cetățuea libertăței lor. Totul era liniștit în sat și’n munții vecini; pe drum nu se vedea nici-o ființă. Turmele de oi își căutaseră umbră’n rovine, bivolii să strinseseră’ntr’un torent strimt și glodos, și culcați în mocirlă, își arătau numai căpițele pe de-asupra apei. Ușoara sbârnâitură a insectelor, țipetul monoton al grierului, erau singurele semne de viață pe care le da creațiunea în mijlocul posomorâtei tăceri a munților, și Hagi-Soleiman, culcat pe cupolă, admira, cu acea liniște care nu aparține decât popoarelor visătoare, splendoarea neactiv’a naturii, așa de bine’n armonie cu lenea musulmană. Abea ’nchisesă ochii pe giumătate privind, în deșertul în care părea că s’a stîns focul și lumina soarelui, când, prin mijlocul acestui deșert aparent, văzu doi cavaleri cari să suiau la pas pe muntele opus aceluia’n care erau sepate cavernele. — Neftali strigă mulahul înturnându-se cătră bordeiul cel mai apropiat de moschee și la ușa căruia era un cal înșăuat. La această chemare, un frumos Circasian, cu barba mică, dar nu rasă, cu afat c’un papak care’i acoperea fața pe giumătate, apăru’n drum. — Văd doi cavaleri, continuă mulahul; ei vor să treacă prin dosul satului. — Trebui să fie jidani sau armeni, respinse Neftali. N’au voit să fae un călăuz din economie, și’și vor frânge guturele’n cazarea’n care s’au angajeat, numai caprele sălbatice și cei mai iscusiți cavaleri din Cecina ’ndrăznesc a trece pe acest drum. — Nu, frate Neftali, z.semulahul. Am făcut două călătorii la Meca, și cunosc foarte bine pe Jidani și pe Armeni. Acești cavaleri nu aparțin nici la unul nici la celalalt din aceste două popoară. Dac’ar fi Jidani sau Armeni, ar veni pentru afaceri de comerciu și ar avea bagaje; însă privește tu însuți, ochii tăi sunt tineri și prin urmare, mai siguri decât ai mei. Odinioară, la o distanță de-o vârstă, continuă mulahul, puteam număra bumbii de la unifoma unui soldat rus, și glonțul care’l trimeteam necredinciosului nu greșea niciodată ținta; astăzi, la aceaș distanță, abea dacă pot distinge un bivol de un cal. Și el scoase un suspin. Pe când își vorbea lui însuși mai mult decât tovarășului seu, acesta se sui lângă dânsul și privea pe călătorii cari continuau a s’apropia. — Ziua’i călduroasă și călătoria ostenitoare, zise mulahul, poftește pe acești călători a se recori și a’și odihni caii. Poate ei știu ceva noutăți. Coranul ne poruncește a primi pe cei cari merg pe drumuri. — Chiar înainte de-a strebate coranul în munții noștri, zise Neftali, niciodat’un călător, n’a părăsit satul făr’a să fi odihnit și nutrit, nu ne-a zis rămasbun far’a ne binecuvânta, și n’a plecat fără călăuz pentru restul călătoriei, numai cât eu am preotis pe acești doi călători. Pentru ce se feresc a se’ntâlni cu oamenii ? și, în loc de-a trece prin aur, trec pe la coastă, cu riscul vieței lor ? — In tot cașul, îmi pare că sunt compatrioți, zise Hagi-Soleiman apropiind mâna de ochi pentru a’i adăposti de razele soarelui. Ei poartă îmbrăcămintea cecenă, poate că se’ntorc de la expediția pentru care a plecat părintele tău cu o sută dintr’ai noștri, sau poate că sunt doi frați uniți printr’un giurământ și care se duc a răzbuna sângele prin sânge. — Nu, Soleiman, zise tânărul dând din cap; nu, acești doi oameni nu sunt dintr’ai noștri. Nici un muntean nu vine aici cu tot vinndinsul pentru a să lăuda de-a luptă contra Rușilor și pentru a’și arăta armele. Aceștia nu’s abreki *, abrekii, trecând prin mijlocul inimicilor celor mai înverșunați, nu’și trag bașlkurele ** pe față. Haina ’așală câte odată, hagi cine ne poate ’ncredința că nu sunt niște dezertori ruși ? Nu de mult un Cazac a dezertat din aurul Gumbet după ce-a ucis pe stăpânul casei unde ședea furându-i calul și armele. Dracu’i foarte răutăcios, și adesa cei mai tari cedează ispitei. Așa urma,). () Abrekii, sunt niște munteni care-au făcut giurământ de-a merge să caute pericolul, și care, prin urmare, nu’și daj’ nici o’ngrijire pentru a’l evita. **) Glugi, capișoane.