Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)
1879-10-19 / nr. 122
Apare Duminica, iercurea și Vinerea. Anul al Vil-lea No. 122. IASSI, Vineri 19 Octomvre 1879. Prețul abonamentelor ÍN IASSI, pe an. 24 fr.pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE . .....................................40 fr. INSERțIUL Și RECLAME, rândul 60 b. Serii LOCALE „ 1 fr. Epistole nefrancate nu se primesc. Un Nr. 20 bani CURIERUL (Tl/RAI/ASSAM.) FOAIA INTERESELOR GENERALE. Calendarul s "eplasanaxiela Duminică f Cuv. Paraschiva și S.S. Mart. Nazariu Ger. 26 Duminică E. 21 Evarist 6—28 5—1l 15 Luni Sf. Mart. Lucian Ia 18 lumină la început bine, pe la 27 Luni Sabina. 6—29 4—59 16 Marți Sf. Martir Longin Centurinul. ... .. . „ 2S Marți Simon Iuda 6-30 4—58 T1 Mercuri Sf. Prof. Oaie 88 moina ceala> a 101 §cr- 29 Mercuri Narcis 6-31 4-57 18 Joi Sf. Apost. și Evanghelist Luca 30 Jos Claudiu 6—33 4—55 10 Vineri Sf. Prof. Ioil 31 Vineri Wolfgang. 6—34 4—54 20 Sâmbătă Sf M. Mart. Arteniu. •‘1 1 Sâmbăta Nov. Toți sfinții 6—35 4—53 pentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-l Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mossa Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No., 31 Wien, Fillip Lob Esclibachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA Ia D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. In CERNĂUȚI la d. I. lakubowski Manuscriptele nepublicate se Yor arde. V A N U N C I U K 1. AVIZ IMPORTANT Aduce la cunoștiința Onor, public, că am pus deja sub presă: Calendarul Curierului pe anul M 8 & O. Invităm, dar pe toti d-nii medici, advocați, ingineri, profesori si comercianți cari ar dori se-si publice adresele lor, se binevoeasca a aduce la redactiunea ziarului „Curierul“ anunciurile respective. Costul inserării este forte moderat. Th. Balassa». Doctorul Vladescu După o lungă și laborioasă escursiune ocalistică, întorcându-se în Capitală și a reluat clientela. Aduce la cunoștința bolnavilor de ochi și urechi că orile de consultațiune sânt de la 4—5 p. m. în strada Polonă No. 25 lângă biserica Batiștea București.323—6Ț De veneare casele mele situate în strada Carol, visavis de teatru, compuse din plcanere, grajdi de 4 cai, remisă, hambar, 2 pivnițe, 2 grădini, făntână etc. se vănd de veci. Doritori se pot adresa la proprietara ce șede strănsele la orice oară din zi. 312—324: Maria Bolintineanu Lecțiuni de Piano Ne face plăcere a recomanda familielor, cari au nevoe de un profesor de piano, pe d. Medola maestru de muzică, care posedă o metodă ușoară și promptă. A se adresa înscris la D-sa strada Carei No. 63. (347—3) Di arondat șia Polițenii și Balinării situată la un ceas și fum. de la Bârlad, cu 300 fălci arătură, 60 fânaț și aproape 300 fălci suliaturi. A se adresa la proprietarul dl. Alexandru Docan la moșia Gădinți lângă Roman. (326-12) e țe află de vânzare, in orașul Botoșani la Ceardacul Roș, o vie, loc Domnesc, in mărime de 7 fălci, cu 7 pogoane de butuci și 4 fălci de fănaț sămănate precum și copaci roditori. Amatorii să se adreseze la d. Hajnal la Botoșani. (313—12; Minn desire donner des lemons particulieres,1 eile peut aussi donner des lețons de piano. Les eléves pouraient étudier chez eile. Strada Lăpușneanu. prés de St. Nicolas. (339—10) Maison Ballo. Un June cunoscând bine limbile Francesa, Germană, Italiană, Engleză, Greacă, Spaniolă și Română, dorește: a se plasa ca Comptabil intrun Birou, Magazin sau la țară. A se adresa la Dl. î. V. Hotel Victoria No. 9. (345—4) TELEGRAME Belgrad 27 Octomvrie. Cu ocasiunea jubileului Mitropolitului Mihail, profesorii facultăților și a teologiei i-a făcut o serenadă, ținându-se discursuri rusofile demonstrative. Zara 27 Octomvrie. Sparcs, evadatul pandur din Merestujeji a fost prins de jandarmi. Pesta 27 Octomvrie. După comunicațiunea ziarului „P. Lloyd“ ambasadorul austro-ungar, contele Francisc Zichy și-a dat ori dimisiunea, care se crede, a fi primită. „P. Lloyd“ nu are știință despre motivul retragerii, dacă contele Zichy realizează in fine de mult intenționata sa retragere, sau că in fața actualelor noastre relațiuni cu Rusia nu mai voește a reocupa postul său in Constantinopoli. Retragerea-i e nestrămutata. Ramplasarea sa prin de Kallay se desminte. Per a 27 Octomvrie. Sultanul va primi joi pe Layard in audiență.— Poarta voeste a vinde patru cuirasate. Un agent englez negociază vinderea rio pentru Peri Londra 27 Octomvrie. Guvernul a decis de a nu disolva parlamenti in anul acesta, ci de a aștepta finitul sesiunei 1880. Constantinopol 27 Octomvre. Demisiunea lui Midhat Pașa nu a fost primită. Sultanul s-a făcut cunoscut că el cooptează pe servicii sale încercate pentru a aduce pana la capăt reformele proiectate in Asia Mică. Londra 27 Octomvrie. Egipetul a cedat portul Zeilah cătră Abissynia, Borna 27 Octomvrie. Ambasadorii italieni din Viena și Londra sunt chemați aici pentru ținerea unei conferenți. Berlin 27 Octomvre. Marii-duci Alexie și Pavel de Rusia au sosit eri sara aici. R. A. S. S. au făcut vizită împăratului Wilhelm și pricipilor familiei imperiale. După amiază a avutoc la palat un mare prânz dat in onoarea lor de imparat. Știrea comunicată de oarecare ziare streine că ar fi avut loc la Berlin o conferință intre ambasadorul Hohenlohe și ministrul Schweinitz esPrețul Anunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. HI 40. b. Pag. IV 30 b. Un Nr. 20 bani te falșă. Hohenlohe nu este aice, iar Schweinitz au sosit Luni. Camera seniorilor au reales ca prezident pe ducele Rattibor, ca și vicepreședinți pe Contele d’Armin și pe d. Haasselbach. „Gazeta Germaniei de Nord“ zice că ieri au avut loc fuziunea vechilor cu noii conservatori. Aceiași foae desminte vitezele de modificare ministerială, anume in privința ministrului de finanțe Bitter. Simlak 28 Octomvre. Un număr mare de triburi afgane, continuă de a face agitare. Deși la trecătoarea Sutargardan, englejii au câștigat o victorie totuși ei au părăsit pozițiunea ne putând fi susținută contra triburilor resculate care nu încetau de ai ataca. Londra 28 Octomvre. Din Berlin se comunică ziarului „Morning Post“ că d. d’Oubril, ambasador Rusiei din germania, au dimisionat. Constantinopol 28 Octomvre. Comisiunea pentru soluțiunea chestiunei elenice, trebue să fie conferență Mercuri (29 Octomvre). Este puțină speranță că se va putea stabili o înțelegere directă intre turci și greci. Berlin 28 Octomvre. Discursul de deschiderea dietei prusiane zice că, situațiunea financiară va trebui să fie ameliorată prin reforma impozitelor și că budgetul pe 1880 va prezentă un deficit care va trebui să fie acoperit printr-un nou împrumut. Discursul anunță depunerea mai multor proiecte financiare și economică a țerei, se respundă astfel la via dorință a împăratului și se asigure pacea in lăuntru, —7 Londra 28 Oct. In mettingul cel mare a liberalilor cari s’a ținut de Manchester în 24 Octomrie, marchizul de Hartington, capul opozițianei în discursul ce l’a rostit a atacat cu viociune modul cu care marchizul de Salisbury a apărat circularea trimisă de dânsul puterilor, imediat după ajungerea sa la Foreign Office. Oratorul reamintește limbagiul ținut de ministrul de externe, cu ocasiunea recentului banchet care au avut loc în Manchester, relativ la chestiunea Orientului, considerând de puțină importanță ca Turcia să execute sau nu reformele, fiind de mare însemnătate de a împedeca pe Rusia de a pune stăpâniri pe teritorul turcesc. Capul oposițiune engleze califică de cinic limbagiul ministrului, combate politica sa calificănd-o de imorală și neconformă cu declarațiunile sale anterioare. Vorbind despre înțelegerea dintre Austria și Germania marchizul de Hartington o consideră ca o confirmare a părerei totdeauna exprimată de liberali, adecă că interesele celorlalte puteri vor impedeca pe Busia de a merge la Constantinopole, fără ca Anglia să trebuiască a interveni. Dar această alianță nu este de un bun augur pentru acele naționalități născânde pe care Francia și Anglia lea incurat totdeauna. Respunzănd acuzării, că un guvern liberal ar resturna toată politica urmărită până acum, marchizul de Hartington se exprimă astfel: „Orice se va întâmpla, obligațiunile internaționale vor fi respectate. Dar scopul politicei engleze trebue să fie o combinațiune cu toate statele pentru a asigura pacea și independența Europei, a se împotrivi atacurilor a proteja pe cei slabi contra celor ta‘ri oamenii liberi contra apărătorilor“. ^TIL VECHII |IUA |~ PATRONUL PILET | TIMPUL DIN SEPTAMANA | ȘTII: NOUL TIPAJ PATRONUL țILEI .Răs. Soar. Apucul Soar“'" Octomv. _ “ 7....... ' Octomvre. ’ ' ——- --------■*----------------------■----------1 . FOILETOIT. ALEXANDRU DUMAS. SUITÎÎIȚIA 7 ! Traducere de George C. Siamatopulo. Urmare:. Trebui a fi Tatar, a privi ca o insultă de-a spune un cuvânt unei femei, a nu fi văzut niciodată decât un văl, și prin acest văl două sprincene, și, din întâmplare, ochii pe care’i umbresc aceste sprincene, pentru a’și putea face o idee de fiorul ce trecu prin vinele rănitului când, deja ars de ochi, vocea tinerei fete ’i lovi inima. Și cu toate acestea vorbele Sultanezei erau foarte simple. Așa să numea fiica lui Ahmed-Can. — Cum te afli ? îl întrebă ea. — O bine, foarte bine, respinse Ammalat-Beg încercând a se ridica pe cotul seu, așa de bine, încât sunt gata a muri. — Să te păzască Alah! strigă tânăra fată ’nspăimântată, trebue să trăești încă mult timp. Oare du regreți viața ? — In momente plăcute, moartea este dulce, Sultaneza, și presupunând c’ași trăi încă o sută de ani, n’ași avea niciodată un moment mai bun decât acesta, Sultaneta nu’nțălesă de loc vorbele oaspelui seu, insă ea’nțelese espresiunea privirei și accentul vocei sale. O flacără trecu pe fața sa, și, făcând semn rănitului de-a se repausa, trecu’n camera sa. La munteni, sunt oarecari medici iscusiți, și mai cu samă pentru a tămădui rănile. Ei au, pentru a’nchide rănile, niște rețete necunoscute care par niște misterioase descoperiri ale naturii, însă medicul care lucra mai cu putere asupra lui Ammalat-Beg, era prezența’ncântătoarei Sultaneta. Sara, el adormi cu dulcea speranță că ea i se va arăta’n vis, dimineață, el să deșteptă cu siguranța că o va vedea ’n realitate. Puterile’i reveniră foarte degrabă, și, împreună cu puterile, să mărea acest sentiment necunoscut pe care’l încercase din întăia zi când a văzut pe fiica lui Ahmed-Can, și care acum să’nrădăcinasă’n inima sa astfel ca să nu mai iasă. Ammalat-Beg, am spus’o, era’nsurat; însă căsătoria se făcuse după cum se face o căsătorie’n Orient. Pănă’n ziua nuntei sale, el nu văzuse niciodată pe logodnica sa; și când o văzu, o găsi urîtă, și toate sentimentele de tinereță și de amor care le avea ’n inimă, remaser’acolo adormite. In urmă venisă’n niște certe politice cu moșul și cu socrul seu. Deci frăgezimea, care, la Orientali, se conține toată’n sensualitate, să stinseră puțin câte puți’n, astfel că ochii sei, văzind pe Sultaneza, n’aveau nici chiar trebuinț’a cere inimei sale sacrificiul remășițelor unui amor vechiu. Tânărul fusese soț, însă inima’i remăsese virgină. Ardent din natură, independent prin obiceiu, Ammalat-Beg se lăsa cu totul la sentimentele ce le’ncerca. A fi cu Sultaneta pentru el era o fericire supremă, și ocupațiunea ’ntregului timp când ea era absentă, era de a o aștepta. Tremura auzind vitetul pașilor sei, să’nfiora auzindu’i vocea. Fie-care notă trecea’n inima sa ca o’ncântare și ca o lumină, cea ce’ncerca samana cu durerea; îns’aceasta era o durere așa de plăcută, un rău așa de ’ncântător, încât simțea c’ar muri dacă ’i-ar lipsi această durere. Fără’ndoială cei doi tineri, nu cunoșteau ei însuși ceea ce încercau, care să dea acestui sentiment necunoscut numele de amiciție ; însă, lăsați în libertate, ei erau fără’ncetare ’mpreună. Ahmed-Can își făcea desele sale călătorii in Avaria, și lăsa pe oaspete seu cu fiica sa. Poate că el singur gacis’amorul lor, îns’acest amor umplea toate dorințele sale, întăia căsătorie, după cum o spusese lui Ammarat, nu’i nimic pentru un musulman, care are dreptul de a se căsători cu patru femei. Afară de aceasta, el știa puțina afecțiune ce exista’ntre cei doi soți tineri. A deveni socrul lui Ammalat-Beg, sau mai bine-a moștenitorului șambalului Tarkovsky, a unui om care putea să’i fie de un așa de mare ajutor în războiul său cu Rușii, era mai mult decât o dorință, era o ambițiune. Cât despre cei doi amanți, ei nu făceau nici un calcul, vom zice chiar că mai n’aveau nici o dorință. Ei trăiau fericiți, necerând nimic mai mult, ne având nici-o idee că această fericire poate să se sfârșască. Zilele treceau fără ca ei să știe cum, privind munții prin ferestre, turmele’n vârfurile și pâraele la poalele lor. Dacă Sultaneza lucra la broderia unei șefi a părintelui seu, Ammalat se culca aproape de ea pe perne, îi povestea aventurele sale de tenor, însă cele mai adeseori, fără a zice un singur cuvânt, românea cu ochii țintiți în ochii ei. Nu mai gândea la trecut, nici nu visa viitorul. Simțea numai că’i fericit, și, făr’a depărta vasul de la buzele sale bea picătură cu picătură cea mai mare fericire ce poate găsi omul pe pământ, a iubi și a fi iubit. Astfel trecu vara. Intr’o dimineață, unul din păstorii Canului sosi cu totul spăimântat. In revărsatul zorilor, un tigru eșise din pădure, s’apropiasă de turma târându-se ca o mâță, s’aruncas’asupra unui berbece și’l luasă. Păstorul povestea aceasta’n ogradă și nukerii făcuseră un cerc împregiurul lui. — Ei bine, zise Canul, este vr’unul aici care voește să ucidă tigrul ? Acela poate să’și aleagă cea mai frumoasă și cea mai bună din puștele mele, și, dacă va ucide tigrul, arma va fi a lui. Unul dintre nukerii Canului, pușcaș escelent, înaintă, luă pușca care’i conveni mai bine dintre poștele Canului și zise: — Mă duc eu ! Canul întră’n casă și povesti ’ntâmplarea dinaintea lui Ammalat ș’a Sultanezei, însă tinerii erau așa de ocupați de amorul lor, încât nici unul nici celalalt nu păru că aud ceea ce spusese Ahmed-Can. A doua zi așteptară’n zadar pe unicer. Micul păstor reveni. Copilul spusesă că, agjuns de munte, cătră sară, unkerul recunoscusă trecerea tigrului. A doua zi, înainte de a se lumina de ziuă, el s’ascunsă’n drumul pe care ’l urmasă animalul când eșisă din pădure pentru ca să răpească berbecele. Insă tigrul nu eși numai cât, auzisă mugetele sale, in pădure la o depărtare aproape de o verstă. Fără ’ndoială că ’ntr’o zi nu sfășia tot berbecele și’i mai remânea destul pentru a mânca dimineață. Văzind că tigrul nu mai vine, unicerul se hotăra a merge să’l caute. El intra ’n pădure. Un sfert de vară după acea, copilul auzi o detunare de pușcă, un muget și pe urmă totul se sfârși. Așteptă un ceas, însă, ne mai văzind pe om eșind din pădure, venisă să spue cea ce s’a petrecut. După toată probabilitatea, omul era mort. Așteptar’o zi, două, trei, dar omul nu mai apăru. A patra zi, tigrul apăru și luă un al doilea berbece.