Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-10-19 / nr. 122

Apare Duminica, iercurea și Vinerea. Anul al Vil-lea No. 122. IASSI, Vineri 19 Octomvre 1879. Prețul ab­onamentelor ÍN IASSI, pe an. 24 fr.­­pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREIN­AT­ATE . .....................................40 fr. INSERț­IUL Și RECLAME, rândul 60 b. Serii LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­francate nu se primesc. Un Nr. 20 bani CURIERUL (Tl­/RAI/ASSAM.) FOAIA INTERESELOR GENERALE. C­alendarul s "eplasanaxiel­a Duminică f Cuv. Paraschiva și S.­S. Mart. Nazariu Ger. 26 Duminică E. 21 Evarist 6—28 5—1­l 15 Luni Sf. Mart. Lucian Ia 18 lumină la început bine, pe la 27 Luni Sabina. 6—29 4—59 16 Marți Sf. Martir Longin Centurinul. ... .. . „ 2S Marți Simon Iuda 6-30 4—58 T1 Mercuri Sf. Prof. Oaie 88 moina ceal­a> a 101 §cr- 29 Mercuri Narcis 6-31 4-57 18 Joi Sf. Apost. și Evanghelist Luca 30 Jos Claudiu 6—33 4—55 10 Vineri Sf. Prof. Ioil 31 Vineri Wolfgang. 6—34 4—54 20 Sâmbătă Sf­ M. Mart. Arteniu. •‘1 1 Sâmbăta Nov. Toți sfinții 6—35 4—53 pentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-l Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mossa Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No., 31 Wien, Fil­lip Lob Esclibachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA Ia D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. In CERNĂUȚI la d. I. lakubowski Manuscriptele nepublicate se Yor arde. V A N U N C I U K 1. AVIZ IMPORTANT Aduce la cunoștiința Onor, public, că am pus deja sub presă: Calendarul Curierului pe anul M 8 & O. Invităm, dar pe toti d-nii medici, advocați, ingineri, profesori si comercianți cari ar dori se-si publice adresele lor, se binevoeasca a aduce la redactiunea ziarului „Cu­rierul“ anunciurile respec­tive. Costul inserării este forte moderat. Th­. Balassa». Doctorul Vladescu După o lungă și laborioasă escur­­siune ocalistică, întorcându-se în Capitală și a reluat clientela. Aduce la cunoștința bolnavilor de ochi și urechi că orile de con­­sultațiune sânt de la 4—5 p. m. în strada Polonă No. 25 lângă bi­serica Batiștea București.­­323—6Ț De veneare casele mele situate în stra­da Carol, visavis de teatru, compuse din plca­­nere, grajdi de 4 cai, remisă, hambar, 2 piv­­nițe, 2 grădini, făntână etc. se vănd de veci. Doritori se pot adresa la proprietara ce șede strănsele la ori­ce oară din zi. 312—324: Maria Bolintineanu Lecțiuni de Piano Ne face plăcere a recomanda familie­­lor, cari au nevoe de un profesor de pia­no, pe d. Medola maestru de muzică, care posedă o metodă ușoară și promptă. A se adresa înscris la D-sa strada Ca­rei No. 63. (347—3) Di arondat șia Polițenii și Bali­nării situată la un ceas și fum. de la Bârlad, cu 300 fălci arătură, 60 fânaț și aproape 300 fălci suliaturi. A se a­­dresa la proprietarul dl. Alexandru Docan la moșia Gădinți lângă Roman. (326-12) e țe află de vânzare, in orașul Botoșan­i la Ceardacul Roș, o vie, loc Dom­nesc, in mărime de 7 fălci, cu 7 po­goane de butuci și 4 fălci de fănaț să­­mănate precum și copaci roditori. Ama­torii să se adreseze la d. Hajnal la Bo­toșani. (313—12; Minn desire do­­nner des lemons particulieres,1 eile peut aussi donner des lețons de piano. Les elé­­ves pouraient étudier chez eile. Strada Lăpușneanu. prés de St. Nicolas. (339—10) Maison Ballo. U­n June cunoscând bine limbi­­le Francesa, Germană, Italiană, Engleză, Greacă, Spaniolă și Ro­mână, dorește: a se pla­sa ca Comptabil intrun Birou, Magazin sau la țară. A se adresa la Dl. î. V. Hotel Victoria No. 9. (345—4) TELEGRAME Belgrad 27 Octomvrie. Cu ocasiu­­nea jubileului Mitropolitului Mihail, profesorii facultăților și a teologiei i-a făcut o serenadă, ținându-se discursuri rusofile demonstrative. Zara 27 Octomvrie. Sparcs, evadatul pandur din Merestujeji a fost prins de jandarmi. Pesta 27 Octomvrie. După comu­­nicațiunea ziarului „P. Lloyd“ am­basadorul austro-ungar, contele Fran­­cisc Zichy și-a dat ori dimisiunea, care se crede, a fi primită. „P. Lloyd“ nu are știință despre motivul retra­gerii, dacă contele Zichy realizează in fine de mult intenționata sa retragere, sau că in fața actualelor noastre re­­lațiuni cu Rusia nu mai voește a reo­cupa postul său in Constantinopoli. Retragerea-i e nestrămutata. Rampla­­sarea sa prin de Kallay se desminte. Per a 27 Octomvrie. Sultanul va primi joi pe Layard in audiență.— Poarta voeste a vinde patru cuirasate. Un agent englez negociază vinderea rio pentru Per­­i Londra 27 Octomvrie. Guvernul a decis de a nu disolva parlamenti in anul acesta, ci de a aștepta finitul se­­siunei 1880. Constantinopol 27 Octomvre. Demi­­siunea lui Midhat­ Pașa nu a fost pri­mită. Sultanul s-a făcut cunoscut că el cooptează pe servicii­ sale încer­cate pentru a aduce pana la capăt re­formele proiectate in Asia Mică. Londra 27 Octomvrie. Egipetul a cedat portul Zeilah cătră Abissynia, Borna 27 Octomvrie. Ambasadorii italieni din Viena și Londra sunt che­mați aici pentru ținerea unei conferenți. Berlin 27 Octomvre. Marii-duci Alexie și Pavel de Rusia au sosit eri sara aici. R. A. S. S. au făcut vizită împăratului Wilhelm și pricipilor fa­miliei imperiale. După amiază a avu­toc la palat un mare prânz dat in o­­noarea lor de imparat. Știrea comunicată de oare­care zia­re streine că ar fi avut loc la Ber­lin o conferință intre ambasadorul Hohenlohe și ministrul Schweinitz es­Prețul Anunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. HI 40. b. Pag. IV 30 b. Un Nr. 20 bani te falșă. Hohenlohe nu este aice, iar Schweinitz au sosit Luni. Camera seniorilor au reales ca pre­zident pe ducele Rattibor, ca și vice­președinți pe Contele d’Armin și pe d. Haasselbach. „Gazeta Germaniei de N­­ord“ zice că ieri au avut loc fuziunea vechilor cu noii conservatori. Aceiași foae des­minte vitezele de modificare ministe­­rială, anume in privința ministrului de finanțe Bitter. Simlak 28 Octomvre. Un număr mare de triburi afgane, continuă de a face agitare. De­și la trecătoarea Sutargardan, englejii au câștigat o victorie totuși ei au părăsit pozițiu­­nea ne putând fi susținută contra tri­burilor resculate care nu încetau de ai ataca. Londra 28 Octomvre. Din Berlin se comunică ziarului „Morning­ Post“ că d. d’Oubril, ambasador Rusiei din germania, au dimisionat. Constantinopol 28 Octomvre. Co­­misiunea pentru soluțiunea chestiu­­nei elenice, trebue să fie conferență Mercuri (29 Octomvre). Este puțină speranță că se va putea stabili o în­țelegere directă intre turci și greci. Berlin 28 Octomvre. Discursul de deschiderea dietei prusiane zice că, situațiunea financiară va trebui să fie ameliorată prin reforma impozitelor și că budgetul pe 1880 va prezentă un deficit care va trebui să fie aco­perit printr-un nou împrumut. Discur­sul anunță depunerea mai multor pro­iecte financiare și economică a țerei, se respundă ast­fel la via dorință a împăratului și se asigure pacea in lăuntru, —7 Londra 28 Oct. In mettingul cel mare a liberalilor cari s’a ținut de Manchester în 24 Octom­rie, marchi­zul de Hartington, capul opozițianei în discursul ce l’a rostit a atacat cu viociune modul cu care marchizul de Salisbury a apărat circularea trimisă de dânsul puterilor, imediat după a­­jungerea sa la Foreign­ Office. Oratorul reamintește limbagiul ți­nut de ministrul de externe, cu oca­­siunea recentului banchet care au a­­vut loc în Manchester, relativ la che­stiunea Orientului, considerând de pu­țină importanță ca Turcia să execute sau nu reformele, fiind de mare în­semnătate de a împedeca pe Rusia de a pune stăpâniri pe teritorul turcesc. Capul oposițiune engleze califică de cinic limbagiul ministrului, combate politica sa calificănd-o de imorală și neconformă cu declarați­unile sale an­terioare. Vorbind despre înțelegerea dintre Austria și Germania marchizul de Hartington o consideră ca o confir­mare a părerei tot­dea­una exprima­tă de liberali, adecă că interesele ce­­lor­lalte pu­teri vor impedeca pe Bu­­­sia de a merge la Constantinopole, fără ca Anglia să trebuiască a inter­veni. Dar această alianță nu este de un bun augur pentru acele naționali­tăți născânde pe care Francia și An­glia lea incurat tot­dea­una. Respun­­zănd acuzării, că un guvern liberal ar resturna toată politica urmărită pâ­nă acum, marchizul de Hartington se exprimă ast­fel: „Ori­ce se va întâmpla, obligațiu­nile internaționale vor fi respectate. Dar scopul politicei engleze trebue să fie o combinațiune cu toate statele pentru a asigura pacea și independen­ța Europei, a se împotrivi atacurilor a proteja pe cei slabi contra celor ta‘ri oamenii liberi contra apărătorilor“. ^TIL VECHI­I |­­I­U­A |~ PATRONUL PI­LET | TIMPUL DIN SEPTAMANA | ȘTII: NOU­L T­I­P­A­J PATRONUL ț­­I­L­EI­­ .Răs. Soar. Apucul­ Soar“'" Octomv. _ “ 7....... ' Octomvre. ’ ' ——- --------■*----------------------■----------1 . F­OILETOIT. ALEXANDRU DUMAS. SUITÎÎIȚIA 7 ! Traducere de George C. Siamatopulo.­ ­Urmare:. Trebui a fi Tatar, a privi ca o insultă de-a spu­­ne­ un cuvânt unei femei, a nu fi văzut nici­odată de­cât un văl, și prin acest văl două sprincene, și, din întâmplare, ochii pe care’i umbresc aceste sprincene, pentru a’și putea face­ o idee de fiorul ce trecu prin vinele rănitului când, deja ars de ochi, vocea tine­rei fete ’i lovi inima. Și cu toate acestea vorbele Sultanezei erau foarte simple. Așa să numea fiica lui Ahmed-Can. — Cum te afli ? îl întrebă ea. — O­ bine, foarte bine, respinse Ammalat-Beg încercând a se ridica pe cotul seu, așa de bine, în­cât sunt gata a muri. — Să te păzască Alah! strigă tânăra fată ’nspăi­­mântată, trebue să trăești încă mult timp. Oare du regreți viața ? — In momente plăcute, moartea este dulce, Sul­­taneza, și presupunând c’ași trăi încă o sută de ani, n’ași avea nici­odată un moment mai bun de­cât a­­cesta,­­ Sultaneta nu’nțălesă de loc vorbele oaspelui seu, insă ea’nțelese espresiunea privirei și accentul vocei­­ sale. O flacără trecu pe fața sa, și, făcând semn ră­nitului de-a se repausa, trecu’n camera sa. La munteni, sunt oare­cari medici iscusiți, și mai cu samă pentru a tămădui rănile. Ei au, pentru a’n­­chide rănile, niște rețete necunoscute care par niște misterioase descoperiri ale naturii, însă medicul ca­re lucra mai cu putere asupra lui Ammalat-Beg, e­­ra prezența’ncântătoarei Sultaneta. Sara, el adormi cu dulcea speranță că ea i se va arăta’n vis, di­mineață, el să deșteptă cu siguranța că o va vedea ’n realitate. Puterile’i reveniră foarte degrabă, și, împreună cu puterile, să mărea acest sentiment ne­cunoscut pe care’l încercase din întăia zi când a vă­zut pe fiica lui Ahmed-Can, și care acum să’nrădă­­cinasă’n inima sa astfel ca să nu mai iasă. Ammalat-Beg, am spus’o, era’nsurat; însă căsă­toria se făcuse după cum se face­ o căsătorie’n O­­rient. Pănă’n ziua nuntei sale, el nu văzuse nici­odată pe logodnica sa; și când o văzu, o găsi urîtă, și toate sentimentele de tinereță și de amor care le avea ’n inimă, remaser’acolo adormite. In urmă ve­­nisă’n niște certe politice cu moșul și cu socrul seu. Deci frăgezimea, care, la Orientali, se conține toată’n sensualitate, să stinseră puțin câte puți’n, astfel că ochii sei, văzind pe Sultaneza, n’aveau nici chiar trebuinț’a cere inimei sale sacrificiul remășițelor u­­nui amor vechiu. Tânărul fusese soț, însă inima’i re­­măsese virgină. Ardent din natură, independent prin obiceiu, Ammalat-Beg se lăsa cu totul la sentimen­tele ce le’ncerca. A fi cu Sultaneta pentru el era o fericire supremă, și ocupațiunea ’ntregului timp când ea era absentă, era de a o aștepta. Tremura au­zind vitetul pașilor sei, să’nfiora auzindu’i vocea. Fie-care notă trecea’n inima sa ca o’ncântare și ca o lumină, cea ce’ncerca samana cu durerea; îns’a­­ceasta era o durere așa de plăcută, un rău așa de ’ncântător, în­cât simțea c’ar muri dacă ’i-ar lipsi această durere. Fără’ndoială cei doi tineri, nu cunoșteau ei însuși ceea ce încercau, care să dea acestui sentiment ne­cunoscut numele de amiciție ; însă, lăsați în liber­tate, ei erau fără’ncetare ’mpreună. Ahmed-Can își făcea desele sale călătorii in Avaria, și lăsa pe oas­­pete seu cu fiica­ sa. Poate că el singur gacis’amo­­rul lor, îns’acest amor umplea toate dorințele sale, întăia căsătorie, după cum o spusese lui Ammarat, nu’i nimic pentru un musulman, care are dreptul de a se căsători cu patru femei. Afară de aceasta, el știa puțina afecțiune ce exista’ntre cei doi soți ti­neri. A deveni socrul lui Ammalat-Beg, sau mai bi­ne-a moștenitorului șambalului Tarkovsky, a unui om care putea să’i fie de­ un așa de mare ajutor în războiul său cu Rușii, era mai mult de­cât o do­rință, era o ambițiune. Cât despre cei doi amanți, ei nu făceau nici un calcul, vom zice chiar că mai n’aveau nici o dorin­ță. Ei trăiau fericiți, necerând nimic mai mult, ne având nici-o idee că această fericire poate să se sfârșască. Zilele treceau fără ca ei să știe cum, pri­vind munții prin ferestre, turmele’n vârfurile și pâ­­raele la poalele lor. Dacă Sultaneza lucra la brode­ria unei șefi a părintelui seu, Ammalat se culca a­­proape de ea pe perne, îi povestea aventurele sale de tenor, însă cele mai adese­ori, fără a zice un sin­gur cuvânt, românea cu ochii țintiți în ochii ei. Nu mai gândea la trecut, nici nu visa viitorul. Simțea numai că’i fericit, și, făr’a depărta vasul de la bu­zele sale bea picătură cu picătură cea mai mare fe­ricire ce poate găsi omul pe pământ, a iubi și a fi iubit. Astfel trecu vara. Intr’o dimineață, unul din păstorii Canului sosi cu totul spăimântat. In revărsatul zorilor, un tigru eșise din pădure, s’apropiasă de turma târându-se ca o mâță, s’arun­­cas’asupra unui berbece și’l luasă. Păstorul povestea aceasta’n ogradă și nukerii fă­cuseră un cerc împregiurul lui. — Ei bine, zise Canul, este vr’unul aici care voește să ucidă tigrul ? Acela poate să’și aleagă cea mai frumoasă și cea mai bună din puștele mele, și, dacă va ucide tigrul, arma va fi a lui. Unul dintre nukerii Canului, pușcaș escelent, îna­­intă, luă pușca care’i conveni mai bine dintre poș­tele Canului și zise: — Mă duc eu ! Canul întră’n casă și povesti ’ntâmplarea dinain­tea lui Ammalat ș’a Sultanezei, însă tinerii erau a­­șa de ocupați de amorul lor, în­cât nici unul nici cela­lalt nu păru că aud ceea ce spusese Ahmed-Can. A doua­ zi așteptară’n zadar pe unicer. Micul păstor reveni. Copilul spusesă că, agjuns de munte, cătră sară, unkerul recunoscusă trecerea tigrului. A doua­ zi, înainte de a se lumina de ziuă, el s’ascunsă’n drumul pe care ’l urmasă animalul când eșisă din pădure pentru ca să răpească berbecele. Insă tigrul nu eși­ numai cât, auzisă mugetele sale, in pădure la o depărtare aproape de o verstă. Fără ’ndoială că ’ntr’o zi nu sfășia tot berbecele și’i mai remânea destul pentru a mânca dimineață. Văzind că tigrul nu mai vine, unicerul se hotăra a merge să’l caute. El intra ’n pădure. Un sfert de vară după acea, copilul auzi o detunare de puș­că, un muget și pe urmă totul se sfârși. Așteptă un ceas, însă, ne mai văzind pe om e­­șind din pădure, venisă să spue cea­ ce s’a petrecut. După toată probabilitatea, omul era mort. Așteptar’o zi, două, trei, dar omul nu mai apăru. A patra zi, tigrul apăru și luă un al doilea berbece.

Next