Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-01-16 / nr. 6

Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Anul al 8-lea No. 6. IASSI, Marcuri 16 ianuariu 1860. Prețul Anuncuu­rilor Prețul­ui Ionîi lucratelor *1 IN IASSI, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr — pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE...............................................40 fr. INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. scir. locale ș i fr. Epistole ne­francate nu se primesc. Un Mr. (TE­BALASSAN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. n d­a­t­u 1S t­a. m. a. n. STIL VECHI J­­I­U­A | PATRONUL 1>­I­L­E­I TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU | 1­­I­U­A____1__________P­A­T­RO­NU­L g­I­L­EJ __Rag­ Jipar^ |_Ajnigu­l boar. ^ iamiar. “ = =a===­­==.. = ~ Ji=­ ‘ Ianuarie. _ 13 Duminică M. Em­i!, Strategie, Maxim 25 Duminică Intoarc, 1 Pag. I_jo 7 ^­ini 0. P. uciși in Sinai, M. Agni ^ Jim­i. Policarp _ 7_38 4—52 « Merenri STI^SS* U I* > OM • »Ini» «­ g A ÄTM... ’jj £ g s nLr­ îL12”S.;”SS­,i»1;Tool­ v?i„­ BSSS­. *­g 19___________Sâmbătă C. Macarie Egipteanul _______ __________________________31________________Sambata Virgi___________ I PAGINA I. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentra FRANCIA : se primesc annnciuri la D-l Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2 Wien Vinceuz Hrdlicka Teinfaltstrasse No., 31 Wien, Fil­lip Löb Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. UnVr. 2 bani A N U N 0 I U R I fF« ’Pâlnia «sairt's frances se cere la UI r­ing@g Pensionatul Chri­ste A. Karakasch. A se adresa li Direc­țiunea Institutului. (13—4). Un administrator a­re o practică îndelungată și posede toate cunoștințele agricole și ale comptabilită­­ței, dorește a se angaja in aceiaș calita­te la vre­o moșie oferind toate garanțiile necesare. A se adresa la Administrațiu­­nea ziarului.________________ (6—6) 11000 ^na m’e greni sunt un un dat cu procente în prima Ipo­tecă. Doritorii de ai lua vor bine voi­a se adresa la Domnul George D. Serban făclier strada Sf. Vineri. __________________________ (15- 10) P&­1 SiTff Si duzine de cămeși de ade- U@s«­© V@b verata olanda de Ramburg și de Belgia sunt de cumpărat forte eftin in magasinul lui (16—6) W.­­b­ich­ol. Qncnnî d­e Pă3lâ cu talpa­­ le puislă pen‘ OUbUlți (ra domni, p. dame, și p. dom­nișoare au sosit in magazin 1F. 6/r*jcl­ol.­­3_61 lossy, Șt. Lapușneanu ■ OBFili. Aducem la cunoștința Onor. Public că nu nu a rămas de­cât un foarte mic număr de exemplare din acest calendar. Rugăm dar pe persoanele ce ar voi­a și-l pro­cura de a face cererile lor in cel mai scurt timp cătră Administrație. Prețul ca­lendarului este numai de 1 lei 50’ bani Avis proprietarilor de moșii La Tipografia Th. Balassan din lași se găsesc gata și se efectuează CONDICI DE CONTABILITATE etc. e.c. BIP.­L­I­O­G­R­A­F­I­E Zilele aceste­a eșit de sub tipar JWorin Mul j Herod­ot, tradusă și adnodată de ALEXANDRU GR. SUȚU ; cartea a IV-a cu biografia și portretul lui Herodot precum și o hartă cu explicațiunele ei. Prețul 4 lei noi. &m; m ARAMpucopu Aâona 3STar­­bej, Fl.elpo h Laslpian, m­im. SERVICIUL DEVIN și TE-DEUMUL DE LA BISERICA ARMEANA. Duminică, [18 Ianuar, după cum am anunțat în numărul trecut, E. S. Arch­iepiscopul Armenilor, Khoren Nar­­beg, a oficiat serviciul divin în bise­rica armeană, cu care ocaziune s’a ce­lebrat și un Te-Deum în onoarea A.A. L.L. R.R. Domnitorul și Doamna Ro­mâniei. Serviciul divin s-au început la 10 ore și luni, în prezența autorităților civile și militare din orașul nostru și a unui public de ambele sexe atît de numeros în­cît nu­ mai putea fi conținut în interiorul bisericei. Autoritățile civile erau representate prin d-nii Prefecți de județ și de po­liție, d. primar cu adjutoarele sale, d. Al. Ureche, membru la Curtea de Apel, d. Corjescu, prezidentul Consi­liului general, etc. Autoritatea mili­tară prin d. general Al. Racovitză, comandantul diviziei IV-a, cu aghio­­tanții săi, și mai mulți alți ofițeri, din partea corpului consular azi­st­au d. consul al Austro-Ungariei și d. consul Otoman. In timpul liturgiei, după cetirea A­­postolului, E. S. Arhh­iepiscopul ținu o predică în limba armeană, făcând prin vorbele sale elocvente și pline de înțelepciune să vibreze coarda pa­­triotizmului în inimele Armenilor, și sfătuindu-i de a iubi națiunea ro­mână, de a se instrui, făcându-se demni de trecutul istoric și glorios a Armeniei, drepre care ei trebue să-și amintească necontinut. — E. S. și cu această ocaziune dovedi recunoștința ce păstrează Suveranilor Romăniei și autorităților țerei și a orașelor prin cari a trecut pentru primirea simpa­in Biserica Armeană din Iași. Frați Români!­ tică ce-i au făcut, exprimând tot­o­­d­­ată in rezumat traducțiunea discor­­dată admirațiunea și interesul viu ce j suiii rostit in limba franceză de Em. poartă instituțiunea liberale cu care l La Arch­iepiscopul Principe de Lusignan, România este înzestrată. In special E. S. mulțămi autorităților civile și militare din orașul nostru pentru pri­mirea cordială ce-i a făcut în a doua capitală a Romăniei, exprimându-și în termenii cei mai călduroși stima înaltă ce are pentru acești înțelepți demni­tari.­Apoi după cetirea Evangeliei, E. S. ținu un discurs în limba franceză al cării rezumat îl publicăm mai jos. In tot timpul serviciului divin obo­rul vocal, acompaniat de orgă, intonă cele mai frumoase cântări dintre care Imnul național au mișcat adânc su­fletul asistenților. Acest imn au fost compus de Mgr. principe de Lusignan incă din timpul când dirija studiile tinerilor din Lyceul armean din Paris. Această frumoasă cerimonie religi­oasă să isprăvi pe zi la orele 12, când E. S. împărți cu mâna sa anafora a­­sistenților, și apoi precedat de corte­giul clerului E. S. eși din Biserică. Atît la intrarea Ca sa la eșirea E. S. din biserică muzica militară, așezată in ogradă, intonă imnuri naționale. In scurt, această serbare a fost cu totul conformă cu demnitatea și pres­tigiul acestui inalt representant al bi­sericei armene, care va lăsa o suve­nire neștearsă in inimile tuturor ace­lora ce au avut fericirea de al cu­noaște, și de a fi măcar cât­va timp în contact cu dânsul. După aceasta E. S.,­ inturnându-se la locuința sa, primi din nou vizirile demnitarilor orașului, a d-lor consuli și a mai multor persoane notabile din societatea ieșană. «Domnul alege pe cel slab pentru a rușina pe cel tare».—Pot eu oare să ci­tez aceste vorbe admirabile ale Apostolu­lui intr’un veac in care forța este apoth­e­oza gloriei lui ? Și pentru ce nu, domni­lor ? Oare Spiritul lui D-zeu a vorbit nu­mai pentru cutare sau cutare veac ? Ade­vărurile proclamate de densul sunt pen­tru toate veacurile, căci adevărul este in eternitate.—Da, domnilor, chiar in vea­curile acelea când se credea subjugată de forța celui mai tare, slăbiciunea a biruit prin valoarea ei intrinsecă. Forța mate­rială este bună fără îndoială, dară nu ea poate ridica pe un popor. Un individ, și un popor, care nu se bizue de­cît pe forța lui materială, trebue să cedeze dinaintea forței morale a rivalului său, căci aceasta dă naștere forței materiale; dar d-voastră nu veți vede nicăeri forța brutală dând naștere forței morale, acea­sta forță care va triumfa asupra lumei! Fraților, v’ați luat drept un popor slab , dar ați demonstrat că sunteți un popor tare, dacă nu prin forța numerică și ma­terială, dar de­sigur prin forța voastră mor­ aia, care va fi susținut un curs de veacuri, și v’au făcut în sfîrșit să do­­bîndiți cauza voastră; această cauză era sfîntă, căci era întemeiată pe justiție. Da, frații mei, singura forță care are pentru f’énsa viitorul, este morala pe ca­re un popor o întemeează prin o instruc­țiune solidă și o consfințește prin unirea lui. Atunci când morala domnește in familie, instrucțiunea in scoală, și unirea in spiritul unui popor, acest popor este și va fi tot­dea­una tare! Acesta-i po­porul ales a lui Dumnezeu ! De trei luni de când strebat țara voas­tră, fraților Români, am putut constata cu plăcere, că morala creștină m­obilează pe poporul vostru, că instrucțiunea crește copii voștri, și că unirea cea mai perfectă armonisază pe diferitele neamuri care lo­­cuesc în România. Poparele care vor a­­vea cele mai bune școli vor fi cele întăi popoare din lume , țara unde unirea îm­pinge inimele cătră o țintă, și prin un prin­cipiu național, acel popor merge cu pași solizi către un viior sigur și strălucitor. Sub boltele misterioase a acestui ve­nerabil templu unde un popor antic, a migrat din leagănul său de veacuri, închină Domnului în aceeași limbă iu ca Apostolii săi sau rugat, umilul ministr al Evangheliei vede cu bucurie grupân­­du-se două nobile ruse, cea română și cea armeană, care, unite prin aceea­și sfânta religiune, și prin interese comune, formează pe acelaș teritor o națiune nouă. O bine­cuvântez pe aceasta tânără și viguroasă națiune română, în numele a­celui a cărui morală divină, constitue forța și fericirea ei ! Cu toate aceste prezentul nu trebue a face să se uite trecutul, căci trecutul es­te istoria, domnilor. Copii ai anticei Rome, aduceți-vă a­­minte de patria voastră mamă ! Gloria ei să vă inspire, să ve susție ! «Romanus sum“­­­ează ceea ce trebue să învățați pe copiii voștri, pentru a face să pătrundă in tinerele lor spirite sentimentul patriotis­mului și a adevăratei măriri! Și voi, co­pii ai Araratului, de biblică amintire, nu uitați, or! nu uitați splendoarea acestei națiuni atît de suferinde astăzi a căriea copii și mângăere sunteți voi. Fiți demni de străbunii voștri, de glorioasa voastră Glorie păstrați frumoasele voastre tra­­dițiuni, studiați limba atât de bogați a­­tât de bărbătească pe care o vorb­ai gii voștri, și lasați o fiilor voștri de moș­tenire cu calitățile prin care elemezi armean au știut ași atrage pretutindiee respectul și simpatia. Da, domnilor, țara ce locuiți nu este leagănul raselor voastre. Cu toate aces­te­­a este patria adoptivă a voastră tu­turor , este Patria Română. Iubiț-o, sus­țineți-o, și lucrați pentru propășirea ei, pentru fericirea ei! Grupați vă inprejurul unui Suveran care ține atăt de sus stin­dardul Romăniei. Văd cu o plăcere nespusă că vați adunat aici pentru a ridica gla­sul vostru cu al meu cătră Cer pentru ca să trimită fericire atăt Lui căt și Au­gustei Sale Soții. Acesta iubire adăncă pentru Suveranii Voștri, iubire pe care de alt­mintrelea am găsito pretutindene, e­i FOILETON AMeneandru M­iu IMPERATORELE RUSIEI (Extras din memoriele principelui de Meternich­ (Urmare). Dar acest scop, ce să îndeplini totu­și, nu este suficient pentru a expi­ra stranie­­tatea conduitei sale, desplăcuta­ grație și procedeurile la care țarul se lăsă a fi tâ­rât de către sora sa. Cred trebuincios a raporta aici o anec­dotă care este de natură a arunca oare­­care lumină asupra ideilor bizare și ade­sea neexplicabile a lui Alexandru. Majestatea Sa Imperială lingușea bu­curos pe bărbații cei mai însemnați din oposițiunea anglă. Intr’o zi ea ceru Lor­dului Grey ca să’i supună un proiect a­­supra creării unei oposițiuni în Rusia. Du­pă audiență, lordul Grey veni la mine ca să’mi ceară lămuriri asupra ideei țaru­lui, care i se părea pe atât ne’nțeleasă pe cât puțin practică. «Nu cum­va țarul, mă’ntrebă lordul Grey, gândește a intro­duce un Parlament în Rusia ? In cazul când ar fi decis a o face—și m’aș feri tare mult a’l consilia aceasta,—el nu va avea a se preocupa de a crea oposițiu­nea: de­sigur că ea nu­ va lipsi.” Congresul din Viena aduse o nouă schimbare în relațiunele mele cu țarul. Crearea unui regat Polon care sub sceptrul Rusiei trebuia să cuprindă tot teritoriul ex-ducatului Varșoviei, și atri­buirea regatului Saxoniei Prusiei, fusese­ră decise între imperatorele Alexandru și regele Frideric Wilh­elm al III-ea în timpul negocierilor de la Reltsch. Noi știam acestea. Incorporarea Saxoniei cu Prusia ciocnea principiile invariabile a imperatorelui Austriei și trebuia în ace­­lalași timp să provoace ciocniri regreta­bile intre Statele sale și Prusia. îndată ce acest plan fu format, imperatorele Francisc fu decis a’l combate energic; totuși el crezu prudent de a amâna ori­ce discuțiune asupra acestui punct pănă după încheierea păcii cu Francia, și de a reserva cestiunea pentru congresul ca­re trebuia să reguleze reconstituirea di­feritelor puteri din Europa. Această importantă cestiune aduse o răceală între curți. Nimeni nu cuteza a vorbi de densa. Ast­fel se trecură mai multe săptămâni, chiar după întrunirea congresului, fără ca cine­va să fi atins cătuși de puțin acea cestiune. Imperatorele Alexandru fu cel ăntăiu care se destăinui lordului Castlereagh. Acesta mă’nștiință pe dată. Câte­va zile mai tărziu, țarul ’mi vorbi direct de a­­cest subiect. Ii găsit puțin cam încurcat. Chiar în ziua convorbirei ce avusesem cu Majestatea sa Imperială, principele de Hardenberg ’mi fac în acest sens o co­municare pe care o sprijini cu o notă. Declarațiunele mele verbale și scrise fură aceleași ce făcusem deja imperatorelui Rusiei. Principele de Herdenberg ’și vedea toa­te calculele încurcate și se afla personal­mente într’o situațiune supărătoare. Prea iritabil precum era, îm­pedient poate prin surzenia­ de a înțelege bine toate cu­vintele mele, știind prin mine că țarul nu apărase cu destul foc titeza corpora­­țiunei în convorbirea sa cu mine, și pri­vind prin urmare afacerea sa nereușită, cancelariul prusian crezu de datoria sa de a apela pe dată direct la conștiința imperatorului Rusiei, care s’ar fi putut simți brosat prin multele false interpre­tări date cuvintelor mele. Acest incident împinse pe țar la o cu­rioasă faptă. A doua zi după esplicațiu­­nea mea cu cancelariul prusian, impera­­toarele, stăpânul meu, mă chiemă de­vreme. Majestatea Sa mă informă că impera­torele Alexandru o părăsise de curând după o conversațiune foarte animată în ca­re acest principe, socotindu-se ofensat personalmente de către mine, declarase Majestății Sale că era decis a me provo­ca la duel. Imperatorele adăugă că îna­inte de toate observase țarului ceea ce era singular într’o asemenea intențiune, dar, văzând zădărnicia observațiunelor sa­le, finise prin a’i zice că, de persistă în ideea sa, mă va găsi de­sigur gata a răs­­punde la o provocațiune, pe care rațiu­­unea mea ar condamna-o negreșit, dar pe care onoarea ’mi ordona de a accep­ta. Majestatea ta fini prin a’mi zice că insistase formal pentru ca țarul, înainte de a mă provoca, să mai trimită pe un al treilea pentru a se explica direct cu mine, și că Alexandru consimțise la a­­ceasta. Declarat Majestăței Sale imperiale că voi aștepta cu liniște demarșele ce va fa­ce imperatoarele Rusiei. Abia mă­ ntor­­sesem la mine și cornițele Ozarowsky, u­­nul din adjutanții lui Alexandru se a­­nuncia. Era, ’mi zise el, însărcinat de augustul seu stăpân ca să mă someze a declara cancelariului prusian că se stre­curaseră erori în cele ce zisesem acestui din urmă asupra convorbirei mele cu ța­rul. Rugai pe adjutant de a încredința pe stăpânul seu că nici o dată nu voi retracta vre­un cuvânt despre care con­știința mea mi ar garanta esactitatea ; că totuși, dacă principele de Hardenberg m’ar fi înțeles rău, dacă în urmă ar fi reprodus într’un mod greșit cuvintele mele, eram gata a face toate rectificările nece­sarii. Cornițele Czarowsky se retrase. Că­­te­va momente după aceea, Majestatea Sa Imperială’mi trimise răspuns ca nu va veni la balul la care invitasem în a­­ceași zi pe toți principii și pe toți mem­bri congresului. Văzui încă in aceași zi pe miniștri ruși, și pusei pe cornițele de Nesselrode în curentul celor ce se petre­cuse. El ’mi zise că nu primise instruc­țiuni de la țar în această privință. Con­ferințele continuară ca și cum nu s’ar fi ridicat nici un fel de dificultate, și ele a­­vură de resultat de a lăsa regelui Saxo­niei jumătate din regatul seu. Dacă acest singular incident nu impe­­dică intru nimic importantele discuțiuni a congresului, dacă chiar relațiunele de fran­că amicie care uneau ambele curți impe­riale n’au suferit de fel din causa lui, nu fu tot astfel in privința relațiunilor mele personale cu imperatorele Rusiei. Alexan­dru căruia­ plăcea mult de a umbla in lume, își găsea plăcerea mai cu osebire în oare­care reuniuni intime ce și eu a­­veam obiceiul de a frecventa. Mai toate zilele ne întâlneam. Ne făceam că nu ne vedem. Ceea ce era singular in conduita noastră pentru observatorii cari frecven­tau in acea epoc­ă saloanele din Viena, incetă in curând de a fi observat; lumea se deprinse cu această situațiune. Mem­brii familiei imperiale ruse asistau ca mai nainte la serbările și la întrunirile care aveau loc in ospețul meu. Cam adela am primit invitări indirecte ca să fac primul pas către Majestatea Sa. Crezul nimerit a lăsa timpului grija de a pune lucrurile iarăși in starea lor nor­mală. In realitate, sfada noastră dură pănă’n momentul in care un eveniment imens schimbă fața afacerilor in Europa. Primit știrea despre plecare lui Napo­leon din insula Elba, la 6 Mart, la 6 ore de dimineață, printr’un expres (curier) ce’mi trimisese consulul general al Aus­triei din Genua. Raportul acestui din ur­mă se reducea la simpla enunciare a fap­tului. Me dusei pe dată la imperatorele stăpânul meu, Majestatea Sa Imperială’mi

Next