Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-01-16 / nr. 6
Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Anul al 8-lea No. 6. IASSI, Marcuri 16 ianuariu 1860. Prețul Anuncuurilor Prețului Ionîi lucratelor *1 IN IASSI, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr — pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE...............................................40 fr. INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. scir. locale ș i fr. Epistole nefrancate nu se primesc. Un Mr. (TEBALASSAN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. n datu 1S ta. m. a. n. STIL VECHI JIUA | PATRONUL 1>ILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU | 1IUA____1__________PATRONUL gILEJ __Rag Jipar^ |_Ajnigul boar. ^ iamiar. “ = =a=====.. = ~ Ji= ‘ Ianuarie. _ 13 Duminică M. Emi!, Strategie, Maxim 25 Duminică Intoarc, 1 Pag. I_jo 7 ^ini 0. P. uciși in Sinai, M. Agni ^ Jimi. Policarp _ 7_38 4—52 « Merenri STI^SS* U I* > OM • »Ini» « g A ÄTM... ’jj £ g s nLr îL12”S.;”SS,i»1;Tool v?i„ BSSS. *g 19___________Sâmbătă C. Macarie Egipteanul _______ __________________________31________________Sambata Virgi___________ I PAGINA I. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentra FRANCIA : se primesc annnciuri la D-l Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2 Wien Vinceuz Hrdlicka Teinfaltstrasse No., 31 Wien, Fillip Löb Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. UnVr. 2 bani A N U N 0 I U R I fF« ’Pâlnia «sairt's frances se cere la UI ring@g Pensionatul Christe A. Karakasch. A se adresa li Direcțiunea Institutului. (13—4). Un administrator are o practică îndelungată și posede toate cunoștințele agricole și ale comptabilităței, dorește a se angaja in aceiaș calitate la vreo moșie oferind toate garanțiile necesare. A se adresa la Administrațiunea ziarului.________________ (6—6) 11000 ^na m’e greni sunt un un dat cu procente în prima Ipotecă. Doritorii de ai lua vor bine voia se adresa la Domnul George D. Serban făclier strada Sf. Vineri. __________________________ (15- 10) P&1 SiTff Si duzine de cămeși de ade- U@s«© V@b verata olanda de Ramburg și de Belgia sunt de cumpărat forte eftin in magasinul lui (16—6) W.bichol. Qncnnî de Pă3lâ cu talpa le puislă pen‘ OUbUlți (ra domni, p. dame, și p. domnișoare au sosit in magazin 1F. 6/r*jclol.3_61 lossy, Șt. Lapușneanu ■ OBFili. Aducem la cunoștința Onor. Public că nu nu a rămas decât un foarte mic număr de exemplare din acest calendar. Rugăm dar pe persoanele ce ar voia și-l procura de a face cererile lor in cel mai scurt timp cătră Administrație. Prețul calendarului este numai de 1 lei 50’ bani Avis proprietarilor de moșii La Tipografia Th. Balassan din lași se găsesc gata și se efectuează CONDICI DE CONTABILITATE etc. e.c. BIP.LIOGRAFIE Zilele acestea eșit de sub tipar JWorin Mul j Herodot, tradusă și adnodată de ALEXANDRU GR. SUȚU ; cartea a IV-a cu biografia și portretul lui Herodot precum și o hartă cu explicațiunele ei. Prețul 4 lei noi. &m; m ARAMpucopu Aâona 3STarbej, Fl.elpo h Laslpian, mim. SERVICIUL DEVIN și TE-DEUMUL DE LA BISERICA ARMEANA. Duminică, [18 Ianuar, după cum am anunțat în numărul trecut, E. S. Archiepiscopul Armenilor, Khoren Narbeg, a oficiat serviciul divin în biserica armeană, cu care ocaziune s’a celebrat și un Te-Deum în onoarea A.A. L.L. R.R. Domnitorul și Doamna României. Serviciul divin s-au început la 10 ore și luni, în prezența autorităților civile și militare din orașul nostru și a unui public de ambele sexe atît de numeros încît nu mai putea fi conținut în interiorul bisericei. Autoritățile civile erau representate prin d-nii Prefecți de județ și de poliție, d. primar cu adjutoarele sale, d. Al. Ureche, membru la Curtea de Apel, d. Corjescu, prezidentul Consiliului general, etc. Autoritatea militară prin d. general Al. Racovitză, comandantul diviziei IV-a, cu aghiotanții săi, și mai mulți alți ofițeri, din partea corpului consular azistau d. consul al Austro-Ungariei și d. consul Otoman. In timpul liturgiei, după cetirea Apostolului, E. S. Arhhiepiscopul ținu o predică în limba armeană, făcând prin vorbele sale elocvente și pline de înțelepciune să vibreze coarda patriotizmului în inimele Armenilor, și sfătuindu-i de a iubi națiunea română, de a se instrui, făcându-se demni de trecutul istoric și glorios a Armeniei, drepre care ei trebue să-și amintească necontinut. — E. S. și cu această ocaziune dovedi recunoștința ce păstrează Suveranilor Romăniei și autorităților țerei și a orașelor prin cari a trecut pentru primirea simpain Biserica Armeană din Iași. Frați Români! tică ce-i au făcut, exprimând totodată in rezumat traducțiunea discordată admirațiunea și interesul viu ce j suiii rostit in limba franceză de Em. poartă instituțiunea liberale cu care l La Archiepiscopul Principe de Lusignan, România este înzestrată. In special E. S. mulțămi autorităților civile și militare din orașul nostru pentru primirea cordială ce-i a făcut în a doua capitală a Romăniei, exprimându-și în termenii cei mai călduroși stima înaltă ce are pentru acești înțelepți demnitari.Apoi după cetirea Evangeliei, E. S. ținu un discurs în limba franceză al cării rezumat îl publicăm mai jos. In tot timpul serviciului divin oborul vocal, acompaniat de orgă, intonă cele mai frumoase cântări dintre care Imnul național au mișcat adânc sufletul asistenților. Acest imn au fost compus de Mgr. principe de Lusignan incă din timpul când dirija studiile tinerilor din Lyceul armean din Paris. Această frumoasă cerimonie religioasă să isprăvi pe zi la orele 12, când E. S. împărți cu mâna sa anafora asistenților, și apoi precedat de cortegiul clerului E. S. eși din Biserică. Atît la intrarea Ca sa la eșirea E. S. din biserică muzica militară, așezată in ogradă, intonă imnuri naționale. In scurt, această serbare a fost cu totul conformă cu demnitatea și prestigiul acestui inalt representant al bisericei armene, care va lăsa o suvenire neștearsă in inimile tuturor acelora ce au avut fericirea de al cunoaște, și de a fi măcar câtva timp în contact cu dânsul. După aceasta E. S., inturnându-se la locuința sa, primi din nou vizirile demnitarilor orașului, a d-lor consuli și a mai multor persoane notabile din societatea ieșană. «Domnul alege pe cel slab pentru a rușina pe cel tare».—Pot eu oare să citez aceste vorbe admirabile ale Apostolului intr’un veac in care forța este apotheoza gloriei lui ? Și pentru ce nu, domnilor ? Oare Spiritul lui D-zeu a vorbit numai pentru cutare sau cutare veac ? Adevărurile proclamate de densul sunt pentru toate veacurile, căci adevărul este in eternitate.—Da, domnilor, chiar in veacurile acelea când se credea subjugată de forța celui mai tare, slăbiciunea a biruit prin valoarea ei intrinsecă. Forța materială este bună fără îndoială, dară nu ea poate ridica pe un popor. Un individ, și un popor, care nu se bizue decît pe forța lui materială, trebue să cedeze dinaintea forței morale a rivalului său, căci aceasta dă naștere forței materiale; dar d-voastră nu veți vede nicăeri forța brutală dând naștere forței morale, aceasta forță care va triumfa asupra lumei! Fraților, v’ați luat drept un popor slab , dar ați demonstrat că sunteți un popor tare, dacă nu prin forța numerică și materială, dar desigur prin forța voastră mor aia, care va fi susținut un curs de veacuri, și v’au făcut în sfîrșit să dobîndiți cauza voastră; această cauză era sfîntă, căci era întemeiată pe justiție. Da, frații mei, singura forță care are pentru f’énsa viitorul, este morala pe care un popor o întemeează prin o instrucțiune solidă și o consfințește prin unirea lui. Atunci când morala domnește in familie, instrucțiunea in scoală, și unirea in spiritul unui popor, acest popor este și va fi totdeauna tare! Acesta-i poporul ales a lui Dumnezeu ! De trei luni de când strebat țara voastră, fraților Români, am putut constata cu plăcere, că morala creștină mobilează pe poporul vostru, că instrucțiunea crește copii voștri, și că unirea cea mai perfectă armonisază pe diferitele neamuri care locuesc în România. Poparele care vor avea cele mai bune școli vor fi cele întăi popoare din lume , țara unde unirea împinge inimele cătră o țintă, și prin un principiu național, acel popor merge cu pași solizi către un viior sigur și strălucitor. Sub boltele misterioase a acestui venerabil templu unde un popor antic, a migrat din leagănul său de veacuri, închină Domnului în aceeași limbă iu ca Apostolii săi sau rugat, umilul ministr al Evangheliei vede cu bucurie grupându-se două nobile ruse, cea română și cea armeană, care, unite prin aceeași sfânta religiune, și prin interese comune, formează pe acelaș teritor o națiune nouă. O binecuvântez pe aceasta tânără și viguroasă națiune română, în numele acelui a cărui morală divină, constitue forța și fericirea ei ! Cu toate aceste prezentul nu trebue a face să se uite trecutul, căci trecutul este istoria, domnilor. Copii ai anticei Rome, aduceți-vă aminte de patria voastră mamă ! Gloria ei să vă inspire, să ve susție ! «Romanus sum“ează ceea ce trebue să învățați pe copiii voștri, pentru a face să pătrundă in tinerele lor spirite sentimentul patriotismului și a adevăratei măriri! Și voi, copii ai Araratului, de biblică amintire, nu uitați, or! nu uitați splendoarea acestei națiuni atît de suferinde astăzi a căriea copii și mângăere sunteți voi. Fiți demni de străbunii voștri, de glorioasa voastră Glorie păstrați frumoasele voastre tradițiuni, studiați limba atât de bogați atât de bărbătească pe care o vorbai gii voștri, și lasați o fiilor voștri de moștenire cu calitățile prin care elemezi armean au știut ași atrage pretutindiee respectul și simpatia. Da, domnilor, țara ce locuiți nu este leagănul raselor voastre. Cu toate acestea este patria adoptivă a voastră tuturor , este Patria Română. Iubiț-o, susțineți-o, și lucrați pentru propășirea ei, pentru fericirea ei! Grupați vă inprejurul unui Suveran care ține atăt de sus stindardul Romăniei. Văd cu o plăcere nespusă că vați adunat aici pentru a ridica glasul vostru cu al meu cătră Cer pentru ca să trimită fericire atăt Lui căt și Augustei Sale Soții. Acesta iubire adăncă pentru Suveranii Voștri, iubire pe care de altmintrelea am găsito pretutindene, ei FOILETON AMeneandru Miu IMPERATORELE RUSIEI (Extras din memoriele principelui de Meternich (Urmare). Dar acest scop, ce să îndeplini totuși, nu este suficient pentru a expira stranietatea conduitei sale, desplăcuta grație și procedeurile la care țarul se lăsă a fi târât de către sora sa. Cred trebuincios a raporta aici o anecdotă care este de natură a arunca oarecare lumină asupra ideilor bizare și adesea neexplicabile a lui Alexandru. Majestatea Sa Imperială lingușea bucuros pe bărbații cei mai însemnați din oposițiunea anglă. Intr’o zi ea ceru Lordului Grey ca să’i supună un proiect asupra creării unei oposițiuni în Rusia. După audiență, lordul Grey veni la mine ca să’mi ceară lămuriri asupra ideei țarului, care i se părea pe atât ne’nțeleasă pe cât puțin practică. «Nu cumva țarul, mă’ntrebă lordul Grey, gândește a introduce un Parlament în Rusia ? In cazul când ar fi decis a o face—și m’aș feri tare mult a’l consilia aceasta,—el nu va avea a se preocupa de a crea oposițiunea: desigur că ea nu va lipsi.” Congresul din Viena aduse o nouă schimbare în relațiunele mele cu țarul. Crearea unui regat Polon care sub sceptrul Rusiei trebuia să cuprindă tot teritoriul ex-ducatului Varșoviei, și atribuirea regatului Saxoniei Prusiei, fuseseră decise între imperatorele Alexandru și regele Frideric Wilhelm al III-ea în timpul negocierilor de la Reltsch. Noi știam acestea. Incorporarea Saxoniei cu Prusia ciocnea principiile invariabile a imperatorelui Austriei și trebuia în acelalași timp să provoace ciocniri regretabile intre Statele sale și Prusia. îndată ce acest plan fu format, imperatorele Francisc fu decis a’l combate energic; totuși el crezu prudent de a amâna orice discuțiune asupra acestui punct pănă după încheierea păcii cu Francia, și de a reserva cestiunea pentru congresul care trebuia să reguleze reconstituirea diferitelor puteri din Europa. Această importantă cestiune aduse o răceală între curți. Nimeni nu cuteza a vorbi de densa. Astfel se trecură mai multe săptămâni, chiar după întrunirea congresului, fără ca cineva să fi atins cătuși de puțin acea cestiune. Imperatorele Alexandru fu cel ăntăiu care se destăinui lordului Castlereagh. Acesta mă’nștiință pe dată. Câteva zile mai tărziu, țarul ’mi vorbi direct de acest subiect. Ii găsit puțin cam încurcat. Chiar în ziua convorbirei ce avusesem cu Majestatea sa Imperială, principele de Hardenberg ’mi fac în acest sens o comunicare pe care o sprijini cu o notă. Declarațiunele mele verbale și scrise fură aceleași ce făcusem deja imperatorelui Rusiei. Principele de Herdenberg ’și vedea toate calculele încurcate și se afla personalmente într’o situațiune supărătoare. Prea iritabil precum era, împedient poate prin surzenia de a înțelege bine toate cuvintele mele, știind prin mine că țarul nu apărase cu destul foc titeza corporațiunei în convorbirea sa cu mine, și privind prin urmare afacerea sa nereușită, cancelariul prusian crezu de datoria sa de a apela pe dată direct la conștiința imperatorului Rusiei, care s’ar fi putut simți brosat prin multele false interpretări date cuvintelor mele. Acest incident împinse pe țar la o curioasă faptă. A doua zi după esplicațiunea mea cu cancelariul prusian, imperatoarele, stăpânul meu, mă chiemă devreme. Majestatea Sa mă informă că imperatorele Alexandru o părăsise de curând după o conversațiune foarte animată în care acest principe, socotindu-se ofensat personalmente de către mine, declarase Majestății Sale că era decis a me provoca la duel. Imperatorele adăugă că înainte de toate observase țarului ceea ce era singular într’o asemenea intențiune, dar, văzând zădărnicia observațiunelor sale, finise prin a’i zice că, de persistă în ideea sa, mă va găsi desigur gata a răspunde la o provocațiune, pe care rațiuunea mea ar condamna-o negreșit, dar pe care onoarea ’mi ordona de a accepta. Majestatea ta fini prin a’mi zice că insistase formal pentru ca țarul, înainte de a mă provoca, să mai trimită pe un al treilea pentru a se explica direct cu mine, și că Alexandru consimțise la aceasta. Declarat Majestăței Sale imperiale că voi aștepta cu liniște demarșele ce va face imperatoarele Rusiei. Abia mă ntorsesem la mine și cornițele Ozarowsky, unul din adjutanții lui Alexandru se anuncia. Era, ’mi zise el, însărcinat de augustul seu stăpân ca să mă someze a declara cancelariului prusian că se strecuraseră erori în cele ce zisesem acestui din urmă asupra convorbirei mele cu țarul. Rugai pe adjutant de a încredința pe stăpânul seu că nici o dată nu voi retracta vreun cuvânt despre care conștiința mea mi ar garanta esactitatea ; că totuși, dacă principele de Hardenberg m’ar fi înțeles rău, dacă în urmă ar fi reprodus într’un mod greșit cuvintele mele, eram gata a face toate rectificările necesarii. Cornițele Czarowsky se retrase. Căteva momente după aceea, Majestatea Sa Imperială’mi trimise răspuns ca nu va veni la balul la care invitasem în aceași zi pe toți principii și pe toți membri congresului. Văzui încă in aceași zi pe miniștri ruși, și pusei pe cornițele de Nesselrode în curentul celor ce se petrecuse. El ’mi zise că nu primise instrucțiuni de la țar în această privință. Conferințele continuară ca și cum nu s’ar fi ridicat nici un fel de dificultate, și ele avură de resultat de a lăsa regelui Saxoniei jumătate din regatul seu. Dacă acest singular incident nu impedică intru nimic importantele discuțiuni a congresului, dacă chiar relațiunele de francă amicie care uneau ambele curți imperiale n’au suferit de fel din causa lui, nu fu tot astfel in privința relațiunilor mele personale cu imperatorele Rusiei. Alexandru căruia plăcea mult de a umbla in lume, își găsea plăcerea mai cu osebire în oarecare reuniuni intime ce și eu aveam obiceiul de a frecventa. Mai toate zilele ne întâlneam. Ne făceam că nu ne vedem. Ceea ce era singular in conduita noastră pentru observatorii cari frecventau in acea epocă saloanele din Viena, incetă in curând de a fi observat; lumea se deprinse cu această situațiune. Membrii familiei imperiale ruse asistau ca mai nainte la serbările și la întrunirile care aveau loc in ospețul meu. Cam adela am primit invitări indirecte ca să fac primul pas către Majestatea Sa. Crezul nimerit a lăsa timpului grija de a pune lucrurile iarăși in starea lor normală. In realitate, sfada noastră dură pănă’n momentul in care un eveniment imens schimbă fața afacerilor in Europa. Primit știrea despre plecare lui Napoleon din insula Elba, la 6 Mart, la 6 ore de dimineață, printr’un expres (curier) ce’mi trimisese consulul general al Austriei din Genua. Raportul acestui din urmă se reducea la simpla enunciare a faptului. Me dusei pe dată la imperatorele stăpânul meu, Majestatea Sa Imperială’mi