Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-04-20 / nr. 45

Anul al 8-lea No, 45, Prețul «li­nii ii­ment­elor IN IASST, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICT­ 1­, pe an. 28 fr.­—pe semestru 14 fr.—­­pe trimestru 7 fr. STREINATATE . . ......................................40 fr. INSERTAÜt I și RF CLAME, rândul 60 b SOIR LOCA­LE „ 1 fr. Epistole­le Laneasa nu se primesc. Mim­ist». Anii IASSI, Duminică 20 Anii­ (2 Mai) IRRO, Apare Duminica, Hercurea și Vinerea. Prețul An­uncturilor FOAIA INTERESELOR GENERALE. ------------ --------------------------------------———_____________________________________—--------------------------=i--------------------------------------------------------------------------------------------— ...................................................... _____________________________________________________Oa.lendLa.r’u.l Septa, irx a n e t ; 1 • * • 111 1 v " STIL VECHI _____V­1­­­ A | PATRONUL I> 1­L­E­I TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | D 1 Ü A ___ PATRONUL IL­E­I _____I R&s­. Soa­ D-------1—APg9"| Soa £^ April , 7 ' =---------------------:----------------------------------------------;== ' Mf > till! ' . ^ ... ül I 1 ; .( ' . . . ^ Duminică |f] jj. pase, M. Viet, Zincu Scv. "I 3 Duminică Sigismund 4—42 7 17 ni tt) Jj­ **aue, M. Ian. Ales. An. r „ .. . 3 Luni Aflarea Crucii 4 49 22 Marti II­ C. Pase. Ap. Antalion La 19 Aprilie 3 ore _39 minute sala, 4 Marți Florian­­ . ' 4­37 l[on Mercur» (1) M. Hl. Acurge HI. Valerie timp nestatornic, patrani al treilea, 5 Mercuri­­ Piu Z Îa 7 ■ 20 24 . J?> . M. Valentin, Leontie­ 6 Joi Ermine 1­ W . I­.TM 33 Vineri Ap. Marcu Ev. P. Macedonia 7 Vineri Gotfrid 4—33 _ 1 L . 0„ db Sâmbătă M Vaa. S, Glafira, C. luata, Neator.__________________________________________________________ ________________________ Sâmbăta Stanislau 4—31 i~£ Q I­ MAGINA Í, 50 b'. Rag,' III 40. b, Pag. IV 30 b. Kontra'FRANCIA Use primesc annneiari Ia D-l Aiiam riégociant-commissiohaire 4, rue Clément Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Moașe Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz Hrdlicka .Teinfaltstrasse No, 31 Wien, Fil­lip Lob Éscbbachgásse 6' Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA ia D. Eu­gen Micoüd Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un JVr. 20 bant IAȘI, 19 April 1880. Ziua învierei Domnului nostru Iisus Christos fiind o zi de înfrățire și de dragoste pentru toți creștinii, o zi cari ne amintește tuturor abnegațiunea su­blimă a Fiului omului care s’a jertfit pe sine pentru binele omenirei, pe­cetluind cu sîngele său triumful sfintei sale religiuni, care are de bază prin­cipiile adevărului a justiției și a iu­­birei de oameni, principii cari for­mează temelia civilizațiunei și a progresului; in această sfîntă zi, fi­deli obiceiului nostru, lăsând la o­ parte politica și mizeriile de toate zilele, consacram locul de onoare pentru a­ reproduce frumosul articol ce urmează, intitulat Paștele, pe care îl datorim penei maestre a bardului nostru D. Dim. Gr. Bată­ 1: LA NOUL MAGASIN ENGLEZ StracLa Mare INTITULAT „LA PHILIP“ Au sosit deja, pe lângă alte arti­­cole de artă în bronz, mobile de Pa­­­ris și stofe de mobile, lampe, etc., și un bogat asortiment de toaflete pentru dame: costume­ de primăvară și de vară mi-confectione și cu cotul de lână, matasă, batistă etc. Rugăm­ pe onorabila noastră, clien­telă se bine­voească a visita această esposițiune de costume etc., și asigu­răm că gustul cel mai mode^, ce­l­ai nobil și cel mai excentric poate fi satisfăcut. Noutatea modelor și a eleganței întrece tot ce este până al­cum cunoscut in Iași. Iată prețurile sunt tot ce poate fi mai redus. GHORGES AL. KRUPENSKI, licențiat in drept de­ la facultatea din Paris Ș­i MPchuite V. € Jiure Licențiat in drept de la­ facultatea din Iași a fost prezident de tribunal, retrăgănduse din magistratură și imbrațo­­șind profesiunea de avocat, au deschis un birou de avocatură, situat in Strada Toma­ Cosma No. 7, și oferă serviciile lor Onor­ persoane ce ar bine voi a­r­­ onora Cu încre­derea lor. Orele de consultațiune de la 8—11 a. n­. și de la 4—8 p. m. MOȘIA TEIFISTI 1 “Î.: cunoscută pentru calitățile posedate să Vinde lie veci sau să imposesiează Persoanele interesate să vor adresa la D-na Agripina Jora născută Hiccles Cf>. Proprietara, in Roman. A­te venzure Mosia Cămi­nărești sau Tziganaș din județul Iași. Se dă și in arendă cu începere de la 23 April 1881. Arendașul poate să-și facă semănăturile chiar din toamna anului cu­rent. A se adresa sau la Doamna Sofia Carp, strada Română, sau la D. Mihail Cerkhez, strada Serăriei. (59—12 D). PAS­TELE. 3 Și pe când jidovii junghieau mie­lul pascal pe altariu, pe atunci Fari­seii și Cărturarii lor restignesc pe fiul omului, pe I­sus, pe D-zeu! Și pe când crucea, semnul cel mai odios al infamiei și osândei se râdica pe Golgota, pentru ca pe el să se pi­ronească Hristos, pe atunci acest semn, această cruce stropită de sânge pre­­curat, pare-se că spunea, că are a fi invingătoarea și mântuitoarea neamu­lui omenesc! Și fața nevinovăției acelui, ce era mai curat decât rouă, s’a îngălbenit; și graiul pe buza Curentului a a­­muțit sub judecata cea crudă a câr­titorilor. Un strigăt plăngeros și sfă­­șiitor se auzi numai: „D-zeul meu ! căci m’ai lăsat!“ Și soarele s’a întunecat pentru ca să resară strălucitor asupra lumei în­cinse de doliu , și petrele și mormin­tele s’au despicat, și pământul s’au cutremurat, pentru că era momentul de trudă, când adevărul și iubirea de oameni avea a se naște, avea să în­vie din mormântul sapat de mâna blasfemătorilor, de ura necredincioșilor. Și trei zile a zăcut in mormântul coperit cu peatră, pecetluit și păzit de custodiile puterei. Dară cel ce zice: „Și in trii zile voi strica biserica și o voi zidi pre ea.“ Acela a treia zi, a și inviet ? Peatra s’a resturnat! Pe­­cețile s’au sfarmat și curajul custo­­zilor implânduse de frica și de mă­rirea Domnului sta in mirare la pă­mânt. .gg. ’^WiflWirnei sau a păcatului și vis­colul pasiunilor s’au răsipit,­­și prima­­vara adevărului a‘ umplut lumea ca florile și iarba verde câmpiile da, adevărul a triumfat Acea cruce de teroare^ f a devenit apoi simbolul cel mai prețios și mai sânt al creștinătatei, și astăzi cu mă­reție și glorie se ridică in toată lu­mea creștină. Acolo unde crucea strălucește, omul este mai bun, plai cult, mai luminat mai apropiat de chemarea pe jȘa este semnul libertății, civilisațiunei și tăriei neamurilor! Sunt mai la două mii de ani, de când lumea pășește triumfătoare sub semnul acestei sânte cruci. Sunt multe secole de când părinții noștri s’au născut și zac înmormântați la umbra acestui semn incrucit, este credința noastră, este reînvierea vieței noastre sociale și eterne. Tu cruce, care din creștet ai fost stropita de sânge și sub picioarele restignitului Iisus, la rădăcina ta a­­dăpată și spalată cu lacrimile mamei, fii vecinica noastră mângâere și bucurie! Turnurile bisericilor se clatină și limba cea sunătoare pe aripele ven­iturilor împrăștie cântarea bronzurilor­­ din ele. Bolțile din casa Domnului sunt strălucitoare de lumina, ce joacă printre nourii de tămăeri din ele. Preotul altariului, acest ministru al religiunei, de pe treptele sânțite zice: Hristos a inviet ! și glasul a peste 400 milioane de creștini, respund de prin toate unghiurile lumei: adeverat a învieat! Gloria ta Hritoase! Gloria lui D- zeu e gloria Părintelui lumilor! Și biserica pe care o ai zidit tu, și zil­nic o proclamă, e treaptă, pe care omul tinde a se urca la Creatoriul seu, la principiul eternităței! O! dar câte trepte sunt intrepuse între virtute și păcat pănă la acel Impiriu. Ce de bucurie umple iază și pămân­tul in amintirea serbărei învierei tale Hristoase! Ce de inimi rebele se prostera înain­tea acestui vecinic adevăr, care ești Tu ! ■Din mezul nopții cântările de mă­rire au început și cu zorile zilei se înalță in certuri amestecându-se in imnurile îngerilor, spre a glorifica in­­vierea, biruința vieței asupra morței, a virtuței asupra păcatului. Inimilor creștine, luați veștmentul cel bogat și de serbătoare al bucu­riei, și cu iubire curată, cu acest a­­mor al lui Hristos, ce pentru voi a suferit, eșind d­e la altariu unde se învață a iubi tot ce este bine practi­cați preceptele mântuitoare, și iubind omenirea strigați: Hristos a inviet! Cu ce glorie , cu ce podoabă se îmbracă natura eșind din iarnă in prima­vară și trecând de la moarte la viață! Această tranzițiune, plină de mira­cole și mistere sunt zilele in care s’a consumat minunea minunilor! Așa zilele aceste sunt zilele Paș­­telui, când pentru salvarea omenirei cel fără de moarte s-a imbracat in putrezeciunea morții pentru a invia și a fi vecinie viu, după cum a fost este și va fi. Și tu rege al certurilor, Tu amo­rul lumilor, lanț­ de suflet între om și Dumnezeu ! Hristoase îndreaptă bu­curia noastră întru mărirea ivirei tale ! Fă, ca într’un foc de iubire să ardă credința noastră a oamenilor pe alta­­riu­l cel vecinic al puterniciei Tale, și un foc de suspine, de dureri,’ viața se­crciale,­ nori de profumuri plăcute Țieî Fă, ca între moarte și speranță să strigăm cum­credera: Hristos a inviet! Fă, ca patria română sub scutul Tatălui,­ Fiului și Sântului Spirit sa vreze în fericire. ! Fă, ca între apostolii și martirii na­țiunii Române să nu fie vre­un Iuda nici sărutarea celor trei­zeci de ar­ginți­ . . Fă, • ca lacrimile din grădina Olivi­­lor să fie rouă libertăților și vieții noastre! Fă, o Dumnezeule! că a Ta este puterea. Fă, ca România să aibă o singură voință, o singură dorință.. fe­ricirea ei! și atunci ca și acum sâ strigăm: Hristos a inviet! TELEGRAME Berlin 28 April. Reichstagul au respins propunerea d-lui Reichter, și au adoptat cu 181 voturi contra 69, ordinea de zi propusă de principele Hohenlohe în contra monopolului tu­tunurilor. Ordinea de zi motivată, propusă de d. Delbruch este ast­fel: „Conside­rând că în sesiunea ultimă s’au sta­bilit o deplină înțelegere între guvern și Reichstag asupra impozitului de tutunuri. Reicstagul dorește ca acea­stă înțelegere se nu fie pusă în d­e­ _____F­O­I­L­E­T­U­IN______________ l"bert Delpit. 23 MYSTERUL din II A­S­MM l/ Jß­ON. (Urmare). Zece minunte după acea, cupeua mergea răpide prin aleele pădurei. Malvern și I­. de Maudreuil stăteau tăcuți. Ce’și puteau spune ? Situațiunea ii era așa de’ncurcată. In acest timp o idee veni in mintea pictorului. El gacea ca și Loic că acest fals Marius Roussin era in adevăr asasinul defunctului baron de Maudreuil. El simțea că Loic era într’o țesătură ghidoace, din care’i era greu, dacă uu im­posibil, a scapa. El se hotăra să’i agiute. Apoi, când gândea la nefericita femee pe care­ o iubise atâta, îi cuprindea o surdă mânie, căci descoperirea gre­­șelei sale, datorită scrisorilor furate de acel om, erau poate causa care-o omora. El o cunoștea ! Clara a­­ putut să se’nșele, a putut să cedeze unei pasiuni, dar pentru ca să fie așa, a trebuit să se fi luptat. — D-le baron, zisă el lui Loic, oare nu vă miră această evaziune subită? --- In adevăr, d-le. «w Atât unul cât și celâ­lalt avem a ne resbuna contra acestui om, reluă Richard cu tărie; deci, trebue să’l găsim. Asta’i cam greu, căci pentru ca să aibă îndrăzneala a veni la d-voastră și la mine, trebue să fi fost foarte sigur că putea după dorință să se facă de necunoscut. — Aveți dreptate.­­Bine-voiți a’mi permite o’ntrebare. Când ați aflat la castelul de Lamargelle c’acest martor fals era un mizerabil, și că me pradusă pe mine, după ce ve’nșelasă pe d-voastră, nu v’a venit prin gând a’l căuta după adresa care v’a indicat-o el singur ? L-am căutat eu însumi. — Sub numele de Marius Roussin ? — Da. — Marius Roussin nu există. — Ve’nșelați; el există. — L-ați vezut ? — I-am vorbit. In câte­va cuvinte Loi­ nară pictorului scena pe care­ o cunoaștem și care se petrecusă’n hanul din strada Prony. Richard asculta cu lăcomie. El se gândea la acea germană femee care murea. — V’a lasat el adresa sa ? — Da. —• Vreți să’mi încredințați hărtia’n care­ a scris acea adresă ? — Sperați oare?... — Ah! d-le baron, ași fi foarte fericit a vă res­­punde da ! Dar nu sper nimic. Vreți să’ncerc cât s’a putea mai mult! Permiteți’mi a fi franc, urăsc pe­ acest om, care’i un asasin, care­ a făcut poate ne­norociri foarte mari ce trebuesc ascunse. N’ar fi dreptate’n ceriu, dacă n’ar fi pedepsit. Trebue să fie, și giul lui D-zeu că tot ce poate face­ un om pentru asta, voi face-o ! Bine-voiți a mĕ primi ca partaș în lucrarea care-o urmăriți. Amiciția nu’i po­­sibilă’ntre noi. Insă oamenii de onoare, dispăru­ți chiar prin împregiurări, sud- făcuți pentru a se’n­­țelege și a se stima. — Primesc oferirea d-voastre. Poate de douzeci de ori, Richard voi să adreseze o’ntrebare tovarășului seu de drum, și de douzeci de ori se opri. Richard tot lașa pentru momentul viitor, momen­tul în care era să pronunțe vorba care’i ardea bu­zele, și amâna fără’ncetare acest moment. Cupella era s’agiungă la Louveciennes. El nu mai putu ținea : — Permiteți’mi înc’o întrebare, d-le baron. V’am auzit spuind că d-na... d-na... intriga d-voastre mu­mă ’i foarte bolnavă... Această’ntrebare, dacă Richard de doua oare se temea a o adresa, Loic de doua oare se temea c’o va auzi. Dar el se gândise mult și’nțelegea emoțiu­­nea lui Richard. — Vai­ d-le, d-na baroană de Maudreuil îi per­­dută. — Perdută! —■ Dar poate să se’ndrepte. — Mâine, poate, va fi moartă. — Ah! Loic aruncă o privire la Malvern; două lacrimi mari îi curgeau pe față. — Și el îi pedepsit, se gândi Loic. S’apropiau de Louveciennes. Richard își amintea prea bine natura Clarei pentru a nu ști de ce mu­rea ea. El combătuse destul de adesa remușcările sale. Cupella se propia de castelul de Maudreuil. — Ve mulțumesc d­­e baron, zisă Richard încli­­nându-se, că’mi-ați făcut onoarea a me’ntovărăși în această mică călătorie. — Din contra, eu ve mulțumesc, de grațiosita­­tea d-voastre. — In satul Longourias, lângă Tarles, locuește țaranul pe care’l-ați vezut? — Da, respinsă Loic puțin mirat. — Nu fiți surprins de­ această’ntrebare ; poate voi afla ceva. Am o idee pe care­ o cred bună. In acel moment, cupella se opri dinaintea grijei castelului. Richard nu putu să n’arunce o privire spre această casă în care sta poate în agonie, la această vară, o femee cărea el îi dăduse atâta a­­mor. Viața’i plină de realități crude. Loic se cobo­­râ din cupea, impresionat de durerea ce-o gâcea în Richard. — Vreți să’mi dați mâna, d-le? zis’acest din urmă. —■ Ah! făcu Loic cu plăcere. El reluă c’un ton foarte mișcat: — N’ați avut dreptate a zice, d-le, că nu va pu­tea exista amiciție’ntre noi. Amiciția există, din par­tea mea cel puțin, c’o profundă gratitudine pentru tot cea ce-ați făcut pentru mine. Vo’ntoarceți mâi­ne la Paris ? — La Paris ? — Mi-ați cerut o hârtie pe care voi avea onoa­rea a v’o trimeti; ceva mai mult, vă voi înștiința despre d-na de Maudreuil... — Ah ! ce mulțumesc, d-le ! Richard strîmă înc’o dată mâna baronului, și pe când acesta deschidea portița grijei, auzi in urma lui un suspin. — Viața’i făcută pentru a suferi, murmură el. Un filosof a zis: Omul se naște țipând. Așa­dar nu’i el destinat a trăi ast­fel. XVII. fflitritura. . — Cum se află d-na baroană ? întreba­toic pe Justina, îndată ce intră în apartamentul intrigei sa­le mume. — Doarme, d-le. — Nu s’a mai trezit ? — încă nu.

Next