Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-04-20 / nr. 45
Anul al 8-lea No, 45, Prețul «linii iimentelor IN IASST, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICT 1, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.—pe trimestru 7 fr. STREINATATE . . ......................................40 fr. INSERTAÜt I și RF CLAME, rândul 60 b SOIR LOCALE „ 1 fr. Epistolele Laneasa nu se primesc. Mimist». Anii IASSI, Duminică 20 Anii (2 Mai) IRRO, Apare Duminica, Hercurea și Vinerea. Prețul Anuncturilor FOAIA INTERESELOR GENERALE. ------------ --------------------------------------———_____________________________________—--------------------------=i--------------------------------------------------------------------------------------------— ...................................................... _____________________________________________________Oa.lendLa.r’u.l Septa, irx a n e t ; 1 • * • 111 1 v " STIL VECHI _____V1 A | PATRONUL I> 1LEI TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | D 1 Ü A ___ PATRONUL ILEI _____I R&s. Soa D-------1—APg9"| Soa £^ April , 7 ' =---------------------:----------------------------------------------;== ' Mf > till! ' . ^ ... ül I 1 ; .( ' . . . ^ Duminică |f] jj. pase, M. Viet, Zincu Scv. "I 3 Duminică Sigismund 4—42 7 17 ni tt) Jj **aue, M. Ian. Ales. An. r „ .. . 3 Luni Aflarea Crucii 4 49 22 Marti II C. Pase. Ap. Antalion La 19 Aprilie 3 ore _39 minute sala, 4 Marți Florian . ' 437 l[on Mercur» (1) M. Hl. Acurge HI. Valerie timp nestatornic, patrani al treilea, 5 Mercuri Piu Z Îa 7 ■ 20 24 . J?> . M. Valentin, Leontie 6 Joi Ermine 1 W . I.TM 33 Vineri Ap. Marcu Ev. P. Macedonia 7 Vineri Gotfrid 4—33 _ 1 L . 0„ db Sâmbătă M Vaa. S, Glafira, C. luata, Neator.__________________________________________________________ ________________________ Sâmbăta Stanislau 4—31 i~£ Q I MAGINA Í, 50 b'. Rag,' III 40. b, Pag. IV 30 b. Kontra'FRANCIA Use primesc annneiari Ia D-l Aiiam riégociant-commissiohaire 4, rue Clément Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Moașe Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz Hrdlicka .Teinfaltstrasse No, 31 Wien, Fillip Lob Éscbbachgásse 6' Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA ia D. Eugen Micoüd Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un JVr. 20 bant IAȘI, 19 April 1880. Ziua învierei Domnului nostru Iisus Christos fiind o zi de înfrățire și de dragoste pentru toți creștinii, o zi cari ne amintește tuturor abnegațiunea sublimă a Fiului omului care s’a jertfit pe sine pentru binele omenirei, pecetluind cu sîngele său triumful sfintei sale religiuni, care are de bază principiile adevărului a justiției și a iubirei de oameni, principii cari formează temelia civilizațiunei și a progresului; in această sfîntă zi, fideli obiceiului nostru, lăsând la o parte politica și mizeriile de toate zilele, consacram locul de onoare pentru a reproduce frumosul articol ce urmează, intitulat Paștele, pe care îl datorim penei maestre a bardului nostru D. Dim. Gr. Bată 1: LA NOUL MAGASIN ENGLEZ StracLa Mare INTITULAT „LA PHILIP“ Au sosit deja, pe lângă alte articole de artă în bronz, mobile de Paris și stofe de mobile, lampe, etc., și un bogat asortiment de toaflete pentru dame: costume de primăvară și de vară mi-confectione și cu cotul de lână, matasă, batistă etc. Rugăm pe onorabila noastră, clientelă se binevoească a visita această esposițiune de costume etc., și asigurăm că gustul cel mai mode^, celai nobil și cel mai excentric poate fi satisfăcut. Noutatea modelor și a eleganței întrece tot ce este până alcum cunoscut in Iași. Iată prețurile sunt tot ce poate fi mai redus. GHORGES AL. KRUPENSKI, licențiat in drept de la facultatea din Paris Și MPchuite V. € Jiure Licențiat in drept de la facultatea din Iași a fost prezident de tribunal, retrăgănduse din magistratură și imbrațoșind profesiunea de avocat, au deschis un birou de avocatură, situat in Strada Toma Cosma No. 7, și oferă serviciile lor Onor persoane ce ar bine voi ar onora Cu încrederea lor. Orele de consultațiune de la 8—11 a. n. și de la 4—8 p. m. MOȘIA TEIFISTI 1 “Î.: cunoscută pentru calitățile posedate să Vinde lie veci sau să imposesiează Persoanele interesate să vor adresa la D-na Agripina Jora născută Hiccles Cf>. Proprietara, in Roman. Ate venzure Mosia Căminărești sau Tziganaș din județul Iași. Se dă și in arendă cu începere de la 23 April 1881. Arendașul poate să-și facă semănăturile chiar din toamna anului curent. A se adresa sau la Doamna Sofia Carp, strada Română, sau la D. Mihail Cerkhez, strada Serăriei. (59—12 D). PASTELE. 3 Și pe când jidovii junghieau mielul pascal pe altariu, pe atunci Fariseii și Cărturarii lor restignesc pe fiul omului, pe Isus, pe D-zeu! Și pe când crucea, semnul cel mai odios al infamiei și osândei se râdica pe Golgota, pentru ca pe el să se pironească Hristos, pe atunci acest semn, această cruce stropită de sânge precurat, pare-se că spunea, că are a fi invingătoarea și mântuitoarea neamului omenesc! Și fața nevinovăției acelui, ce era mai curat decât rouă, s’a îngălbenit; și graiul pe buza Curentului a amuțit sub judecata cea crudă a cârtitorilor. Un strigăt plăngeros și sfășiitor se auzi numai: „D-zeul meu ! căci m’ai lăsat!“ Și soarele s’a întunecat pentru ca să resară strălucitor asupra lumei încinse de doliu , și petrele și mormintele s’au despicat, și pământul s’au cutremurat, pentru că era momentul de trudă, când adevărul și iubirea de oameni avea a se naște, avea să învie din mormântul sapat de mâna blasfemătorilor, de ura necredincioșilor. Și trei zile a zăcut in mormântul coperit cu peatră, pecetluit și păzit de custodiile puterei. Dară cel ce zice: „Și in trii zile voi strica biserica și o voi zidi pre ea.“ Acela a treia zi, a și inviet ? Peatra s’a resturnat! Pecețile s’au sfarmat și curajul custozilor implânduse de frica și de mărirea Domnului sta in mirare la pământ. .gg. ’^WiflWirnei sau a păcatului și viscolul pasiunilor s’au răsipit,și primavara adevărului a‘ umplut lumea ca florile și iarba verde câmpiile da, adevărul a triumfat Acea cruce de teroare^ f a devenit apoi simbolul cel mai prețios și mai sânt al creștinătatei, și astăzi cu măreție și glorie se ridică in toată lumea creștină. Acolo unde crucea strălucește, omul este mai bun, plai cult, mai luminat mai apropiat de chemarea pe jȘa este semnul libertății, civilisațiunei și tăriei neamurilor! Sunt mai la două mii de ani, de când lumea pășește triumfătoare sub semnul acestei sânte cruci. Sunt multe secole de când părinții noștri s’au născut și zac înmormântați la umbra acestui semn incrucit, este credința noastră, este reînvierea vieței noastre sociale și eterne. Tu cruce, care din creștet ai fost stropita de sânge și sub picioarele restignitului Iisus, la rădăcina ta adăpată și spalată cu lacrimile mamei, fii vecinica noastră mângâere și bucurie! Turnurile bisericilor se clatină și limba cea sunătoare pe aripele veniturilor împrăștie cântarea bronzurilor din ele. Bolțile din casa Domnului sunt strălucitoare de lumina, ce joacă printre nourii de tămăeri din ele. Preotul altariului, acest ministru al religiunei, de pe treptele sânțite zice: Hristos a inviet ! și glasul a peste 400 milioane de creștini, respund de prin toate unghiurile lumei: adeverat a învieat! Gloria ta Hritoase! Gloria lui D- zeu e gloria Părintelui lumilor! Și biserica pe care o ai zidit tu, și zilnic o proclamă, e treaptă, pe care omul tinde a se urca la Creatoriul seu, la principiul eternităței! O! dar câte trepte sunt intrepuse între virtute și păcat pănă la acel Impiriu. Ce de bucurie umple iază și pământul in amintirea serbărei învierei tale Hristoase! Ce de inimi rebele se prostera înaintea acestui vecinic adevăr, care ești Tu ! ■Din mezul nopții cântările de mărire au început și cu zorile zilei se înalță in certuri amestecându-se in imnurile îngerilor, spre a glorifica invierea, biruința vieței asupra morței, a virtuței asupra păcatului. Inimilor creștine, luați veștmentul cel bogat și de serbătoare al bucuriei, și cu iubire curată, cu acest amor al lui Hristos, ce pentru voi a suferit, eșind de la altariu unde se învață a iubi tot ce este bine practicați preceptele mântuitoare, și iubind omenirea strigați: Hristos a inviet! Cu ce glorie , cu ce podoabă se îmbracă natura eșind din iarnă in primavară și trecând de la moarte la viață! Această tranzițiune, plină de miracole și mistere sunt zilele in care s’a consumat minunea minunilor! Așa zilele aceste sunt zilele Paștelui, când pentru salvarea omenirei cel fără de moarte s-a imbracat in putrezeciunea morții pentru a invia și a fi vecinie viu, după cum a fost este și va fi. Și tu rege al certurilor, Tu amorul lumilor, lanț de suflet între om și Dumnezeu ! Hristoase îndreaptă bucuria noastră întru mărirea ivirei tale ! Fă, ca într’un foc de iubire să ardă credința noastră a oamenilor pe altariul cel vecinic al puterniciei Tale, și un foc de suspine, de dureri,’ viața secrciale, nori de profumuri plăcute Țieî Fă, ca între moarte și speranță să strigăm cumcredera: Hristos a inviet! Fă, ca patria română sub scutul Tatălui, Fiului și Sântului Spirit sa vreze în fericire. ! Fă, ca între apostolii și martirii națiunii Române să nu fie vreun Iuda nici sărutarea celor treizeci de arginți . . Fă, • ca lacrimile din grădina Olivilor să fie rouă libertăților și vieții noastre! Fă, o Dumnezeule! că a Ta este puterea. Fă, ca România să aibă o singură voință, o singură dorință.. fericirea ei! și atunci ca și acum sâ strigăm: Hristos a inviet! TELEGRAME Berlin 28 April. Reichstagul au respins propunerea d-lui Reichter, și au adoptat cu 181 voturi contra 69, ordinea de zi propusă de principele Hohenlohe în contra monopolului tutunurilor. Ordinea de zi motivată, propusă de d. Delbruch este astfel: „Considerând că în sesiunea ultimă s’au stabilit o deplină înțelegere între guvern și Reichstag asupra impozitului de tutunuri. Reicstagul dorește ca această înțelegere se nu fie pusă în de _____FOILETUIN______________ l"bert Delpit. 23 MYSTERUL din II ASMM l/ JßON. (Urmare). Zece minunte după acea, cupeua mergea răpide prin aleele pădurei. Malvern și I. de Maudreuil stăteau tăcuți. Ce’și puteau spune ? Situațiunea ii era așa de’ncurcată. In acest timp o idee veni in mintea pictorului. El gacea ca și Loic că acest fals Marius Roussin era in adevăr asasinul defunctului baron de Maudreuil. El simțea că Loic era într’o țesătură ghidoace, din care’i era greu, dacă uu imposibil, a scapa. El se hotăra să’i agiute. Apoi, când gândea la nefericita femee pe care o iubise atâta, îi cuprindea o surdă mânie, căci descoperirea greșelei sale, datorită scrisorilor furate de acel om, erau poate causa care-o omora. El o cunoștea ! Clara a putut să se’nșele, a putut să cedeze unei pasiuni, dar pentru ca să fie așa, a trebuit să se fi luptat. — D-le baron, zisă el lui Loic, oare nu vă miră această evaziune subită? --- In adevăr, d-le. «w Atât unul cât și celâlalt avem a ne resbuna contra acestui om, reluă Richard cu tărie; deci, trebue să’l găsim. Asta’i cam greu, căci pentru ca să aibă îndrăzneala a veni la d-voastră și la mine, trebue să fi fost foarte sigur că putea după dorință să se facă de necunoscut. — Aveți dreptate.Bine-voiți a’mi permite o’ntrebare. Când ați aflat la castelul de Lamargelle c’acest martor fals era un mizerabil, și că me pradusă pe mine, după ce ve’nșelasă pe d-voastră, nu v’a venit prin gând a’l căuta după adresa care v’a indicat-o el singur ? L-am căutat eu însumi. — Sub numele de Marius Roussin ? — Da. — Marius Roussin nu există. — Ve’nșelați; el există. — L-ați vezut ? — I-am vorbit. In câteva cuvinte Loi nară pictorului scena pe care o cunoaștem și care se petrecusă’n hanul din strada Prony. Richard asculta cu lăcomie. El se gândea la acea germană femee care murea. — V’a lasat el adresa sa ? — Da. —• Vreți să’mi încredințați hărtia’n care a scris acea adresă ? — Sperați oare?... — Ah! d-le baron, ași fi foarte fericit a vă respunde da ! Dar nu sper nimic. Vreți să’ncerc cât s’a putea mai mult! Permiteți’mi a fi franc, urăsc pe acest om, care’i un asasin, care a făcut poate nenorociri foarte mari ce trebuesc ascunse. N’ar fi dreptate’n ceriu, dacă n’ar fi pedepsit. Trebue să fie, și giul lui D-zeu că tot ce poate face un om pentru asta, voi face-o ! Bine-voiți a mĕ primi ca partaș în lucrarea care-o urmăriți. Amiciția nu’i posibilă’ntre noi. Insă oamenii de onoare, dispăruți chiar prin împregiurări, sud- făcuți pentru a se’nțelege și a se stima. — Primesc oferirea d-voastre. Poate de douzeci de ori, Richard voi să adreseze o’ntrebare tovarășului seu de drum, și de douzeci de ori se opri. Richard tot lașa pentru momentul viitor, momentul în care era să pronunțe vorba care’i ardea buzele, și amâna fără’ncetare acest moment. Cupella era s’agiungă la Louveciennes. El nu mai putu ținea : — Permiteți’mi înc’o întrebare, d-le baron. V’am auzit spuind că d-na... d-na... intriga d-voastre mumă ’i foarte bolnavă... Această’ntrebare, dacă Richard de doua oare se temea a o adresa, Loic de doua oare se temea c’o va auzi. Dar el se gândise mult și’nțelegea emoțiunea lui Richard. — Vai d-le, d-na baroană de Maudreuil îi perdută. — Perdută! —■ Dar poate să se’ndrepte. — Mâine, poate, va fi moartă. — Ah! Loic aruncă o privire la Malvern; două lacrimi mari îi curgeau pe față. — Și el îi pedepsit, se gândi Loic. S’apropiau de Louveciennes. Richard își amintea prea bine natura Clarei pentru a nu ști de ce murea ea. El combătuse destul de adesa remușcările sale. Cupella se propia de castelul de Maudreuil. — Ve mulțumesc de baron, zisă Richard înclinându-se, că’mi-ați făcut onoarea a me’ntovărăși în această mică călătorie. — Din contra, eu ve mulțumesc, de grațiositatea d-voastre. — In satul Longourias, lângă Tarles, locuește țaranul pe care’l-ați vezut? — Da, respinsă Loic puțin mirat. — Nu fiți surprins de această’ntrebare ; poate voi afla ceva. Am o idee pe care o cred bună. In acel moment, cupella se opri dinaintea grijei castelului. Richard nu putu să n’arunce o privire spre această casă în care sta poate în agonie, la această vară, o femee cărea el îi dăduse atâta amor. Viața’i plină de realități crude. Loic se coborâ din cupea, impresionat de durerea ce-o gâcea în Richard. — Vreți să’mi dați mâna, d-le? zis’acest din urmă. —■ Ah! făcu Loic cu plăcere. El reluă c’un ton foarte mișcat: — N’ați avut dreptate a zice, d-le, că nu va putea exista amiciție’ntre noi. Amiciția există, din partea mea cel puțin, c’o profundă gratitudine pentru tot cea ce-ați făcut pentru mine. Vo’ntoarceți mâine la Paris ? — La Paris ? — Mi-ați cerut o hârtie pe care voi avea onoarea a v’o trimeti; ceva mai mult, vă voi înștiința despre d-na de Maudreuil... — Ah ! ce mulțumesc, d-le ! Richard strîmă înc’o dată mâna baronului, și pe când acesta deschidea portița grijei, auzi in urma lui un suspin. — Viața’i făcută pentru a suferi, murmură el. Un filosof a zis: Omul se naște țipând. Așadar nu’i el destinat a trăi astfel. XVII. fflitritura. . — Cum se află d-na baroană ? întrebatoic pe Justina, îndată ce intră în apartamentul intrigei sale mume. — Doarme, d-le. — Nu s’a mai trezit ? — încă nu.