Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-10-19 / nr. 120

Anul al 3-lea No. 12Q.________________IASSI, Duminică 19 (31 Octomv.) 1880. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea, aiîi n­an­aesate!«r­IN IASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe­ trimestru 7 fr. STREINATATE.........................................40 fr.— INSERȚIUNI Și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE » 1 fr. Epistole ne­francate nu se primesc. fim J­r. 20 bani (TH. B AL A S S A N) ft;,'. FOAIA INTERESELOR GENERALE. O a 1 e n' d a r n 1 3 a p t a m anei STIL ZECH" ZIUA PAT­R­ON­U­L Z­U­E­I ______ _____TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU ZIUA___ _____ PAT­R­O­N­U­L Z­I­L­E­I____ Ras. Soar. Apusul Soar. Octonav. Octorav. 19 Duminică Pr. Ioil^S. Felice Duminică Wolfgang 6—42 4—45 20 Luni M. Artimin C. Matrona T n . j­ ..­­ Luni Nov., f Z. S. S. 6­^43 1—44 21 Marti C. Ilarion M. Dasie Teodosca La 21 Oct­ 5 01 4,„ " * P . Marii Pomenir. rep. 6­ 45 4—41 22 Mercuri M. Alexan. Averchie Ana Elisav. favorabil, lumină nouă. a Marcuri Gottlieb 6—47 f­­g 23 Joi Ap. Iacov fratele Domnului £ 1 °­ Carol 0 24 Vineri M. Harota Sevastiana Valentin \ gineri ~ Emeric 6— 50 25 Sâmbătă M. Valeriu Marcian Anastasie. O sâmbătă Leonhard 6—52 4 âo___ Prețul Anun­ciurior PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-i Adam négociant-commissionaire 4, rue Clémeot Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teiufaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. WJn Bír. 20 bani Călătoria AA. LL. Regale. Sosirea AA. NL. RR. la Roman. Că­lătoria de la Roman la Iași și sosi­rea in Iași. Mercuri la 47­ ore, AA. U­. RR. au sosit la Rom­an acompaniate de d. ministru de interne Teriachiu, d. mi­nistru de răsboiu, general Slăniceanu, de do. aghiotanți domnești Colonel Greceanu și Socot.-Colonel Filitis, și de aghiotantul d-lui ministru de res­­boiu d. sub-locotenent Gr. Ghica, car dame de onore d-na Mavroeni Olga și d-șora Grădișteanu. La gara din Roman AA, U­. RR. au fost intim­­pinate de d. prefect Aslan, de d. pri­mar, d. președinte al consiliului jude­­țan cu membrii comitetului, și ai con­siliului comunal, d. general Racoviță comandantul diviziei IV, de tote au­toritățile civile și militare, precum și de un numeros public de ambele sexe, A. S. R. Damna fu primită la gară de d-nele Elena Aslan și d-șora Ca­­targiu ca delegate din partea dame­lor din Roman. O companie din garda civică și una de dorobanți cu r­usica in frunte au dat onorurile militare. La sosirea trenului, AA. S­. RR. se coborâră din tren in sunetul musicei și a strigătelor entusiaste de ura cu buchete de flori, și intrară in gară in clasa I, unde DD. prefect și primar recomandară A. S. R. Domnu­lui pe toate autoritățele și notabilii cari așteptau la gară sosirea AA. LL. RR., iar demnele delegate, recoman­dară A. S. R. Domnei pe domnele ce erau presente. După acea AA. LL. RR. se suită in trăsura de gală, in­­cunjurată de toți d-nii ofițeri superi­ori, acompaniate de d. prefect și în sunetul clopotelor și a strigătelor de ura, se duseră la Episcopie, unde fură primiți în ușa bisericei de cătră I. P. S. S. Episcopul de Roman incunjurat de înaltul Cler. După un scurt ser­viciu divin, AA. L­. RR. plecară cu totă suita lor la gazdă la d. A. Mor­­țun, unde se făcuseră pregătiri pen­tru acestă ocasiune, și unde AA. N­. R­. au primit vizitele mai mul­tor domni și domne. Joi, la 10 ore dimineța. A. S. R. Domnul a vizitat seara de meserii, și a asistat la manevra corpurilor aflătore in tabăra de la Roman, de care a ră­­mas forte mulțumit. A. S. R. Domna nefiind bine dispusă, a stat totă ziua acasă. Vineri la 974 ore, A. S. R. Dom­nul, calare, s’a dus in fața grădinei Primăriei, s’a asistat la plecarea ar­matei din tabăra de la Roman, care defilă in sunetul muzicei și a strigă­telor de entusiasm. La 10 ore, trenul princiar plecă din gară, in sunetul musicei și a strigătelor entusiaste. AA. LL. RR. erau întovărășite de d. pre­fect, de totă suita de mai înainte, de doamna Zulnia Sturza și de domni­șoara Catargiu. 1). prefect de Roman a acompaniat pe A. A. L.L. R.R. pănă la Pașcani, iar d-na Sturza și d-ra Catargiu Le-au acompaniat pănă la Iași. La plecarea trenului de la gara din Roman, era adunat un nu­meros public. Orașul și gara au fost decorate și iluminate două seri. La stațiunele Mircești și Hălăucești, trenul princiar fu primit de d-nii pri­mari respectivi de școli cu stendardele lor și de mulțime de locuitori. Tre­nul trecu in strigăte de ura fără a se opri. La 11 ore, trenul princiar sosi la Pașcani unde fu primit de d-nii pre­fecți ai districtelor: Suceava, Botoșani, Dorohoiu și Iași, de representanții con­­silielor județene a districtelor sus-ci­­tate, de representanții mai multor con­silii comunale, de representanții jus­tiției, de un mare număr de proprie­tari de prin districte, cu damele lor, de mai mulți representanți ai comer­­ciului și de un foarte numeros public. Gara era decorată splendid. RA. L­. RR. se coborâră din tren in sunetul muzicei gardei civice din Botoșani, și intrară in gară, unde d-nii prefecți recomandară AA. LL. RR. pe auto­ritățile ce erau față precum și pe d­­nii proprietari și pe damele d-lor. După ce AA. LL. RR. convorbiră cu diferite persoane cât­va timp, luară dejunul și la 12 ore se suită iarăși iu vagonul princiar. La Ruginosa, Altețele Lor Regale fură intimpinate de primarul comu­nei, de scală cu stindardul, precum și de mulțime de locuitori. Trenul trecu­so strigate de ura. La 1 oră 10 m. trenul sosi la T.­­Frumos. Aici Altețele Lor Regale ză­­boviră 10 minunte. Altețele Lor Re­gale coborându-se din tren fură in­­timpinate de d. primar, cu consiliul comunal, de d-nii membri ai comite­tului permanent din Iași, de mai mulți proprietari de prin împrejurimi de un numeros public, precum și de sculele de băeți și fete. Chiar la coborârea din tren. A. S.. R. T mna­iu intim­­pinata de o copiliță care­ f­ură bună­­sosire. A.A, L.L. Regale in Iași. La 2 iun. ore, trenul princiar fru­mos împodobit, intră in gară salutat de bubuitul tunului, de sunetul­ clo­potelor și a muzicei și de entusias­­tele aclamări ale mulțimei care aștep­ta sosirea Altețelor Lor Regale pe peronul gării împodobit cu stindarde tricolore și cu gherlănzi de verdeață. D-nii Slolenski și Ingraf au plecat de joi la Roman intru intimpinarea Altețelor Lor Regale. De la Bucu­rești și pănă la Iași, Altețele Lor Re­gale au fost întovărășite și de d. ba­ron Herț președintele companiei căi­lor ferate române. Pe peronul gării, Altețele Lor Re­gale fură întimpinate de o companie­ din garda civică, un pluton de cala­­rași și un dispărțământ de jandarmi pedeștri, de membrii Consiliului ju­­dețan și a Consiliului comunal, de ci­­nii prefecți de district și de poliție de deputații și senatorii din Iași, precum și de o mulțime de domni și domne din florea societăței iașane. 1). Conta, ministrul de culte și in­strucțiune publică, și d. Pogor, pri­marul Iașilor salutară pe Altețele Lor Regale de bună sosire in orașul no­stru, presentându-Le pâna și sare. Intrând in sala de așteptare cl. I, Altețele Lor Regale fură intimpinate și salutate de mai multe dame, ofe­­rindu-Le și buchete de flori. După ce convorbiră puțin cu per­soanele ce erau presente in sala de așteptare, Altețele Lor Regale se sui­tă, împreună cu d. primar, intr’o tră­sură de gală la care erau inhumați patru cai albi, și se duseră la Mitro­polie întovărășiți de­ un mare cortegiu de trăsuri și de pietoni. La Mitropolie, Altețele Lor Regale Cauuuul și Doamna fură intimpinați de I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei incunjurat de inaltul cler. In ograda Mitropoliei se aflau ele­vii școalei fiilor de militari, ai Insti­­tutelor­ Unite și ai școalelor primare precum și o mare mulțime de popor. După ce I. P. S. S. Mitropolitul o­­ficiă un serviciu divin și bine­cuvân­­tă pe Altețele Lor Regale, Domnul și Doamna se’ntoarseră la locuința ce li se pregătise in casele d-lui Eugeniu Alcaz. In tot drumul de la gară la Mitropolie și de la Mitropolie la ca­sele d-lui Alcaz, Altețele Lor Regale fură viu aclamate. Orașul e frumos decorat cu sten­­darde tricolore, cu covoare și alte. La casele D-lui Alcaz, Altețele Lor Regale fură intimpinate de funcțio­narii justiției, de corpul profesoral de epitroprii spitalelor Sf. Spiridon și de d-nii consuli ai puterilor streine. Sara orașul a fost iluminat splen­did. Sara, la 8 oare, Altețele Lor Regale eșiră la prembrare, împreu­nă cu D. primar, și pretutindenea fură aclamate cu strigări entusiaste de cătră mulțime. Atât la gara cât și in parcursul stradelor, se oferiră mulțime de bu­chete Altețele Lor Regale. Alteța Sa Regală Doamna era foarte veselă și respundea la saluturile doamnelor cu mare plăcere. Vizitele făcute de A.A. S.S. Re­gale Sâmbătă în Iași, se vor vedea la Cronica Locală. T­ELEGRAME Londra 27 oct. Toți membrii irlan­­dezi din Parlament au aderat la liga agrarie, din causa urmărilor îndrepta­te in contra unora din ei. Intr’un banchet de conservatori mar­c­usul de Salisbury a zis că puterile nu sunt de fel ținute de a face ca să se executeze cu puterea decisiunile tra­tatului de Berlin in ceea ce privește Grecia, și că Anglia nici­odată n’a promis acestea din urmă măriri teri­toriale. Atena 27 oct. In programul mini­sterial d. Cumanduros zice că Grecia trebue să se pregătească de a executa decisiunile conferinței de Berlin, ce­­rând’o aceasta interesele și onoarea națională. Berlin 27 oct. „Gazeta Germaniei de Nord“ vorbind de declarațiunile făcute de baronul Haymerle înaintea comitetului delegațiunei austriace, zice că tendința politicei Austro-Ungare in Orient este de a se opune la ori­ ce măsura estremă, și că această tendin­ță nu e desmințită in nici unul din FOILETON 13 Philibert Audebrand. O chii Negri ȘI O € MII ALBAȘTRI. (Urmare). Ast­fel noul avut dădea cele mai bune mese. El avu arta a face să vie la drumul femeile cele mai însemnate. Sub raportul bărbaților, societatea era fără î ndoială puțin cam amestecată, dar in fond, printre invitați, nu era de­cât un mic minier de vulgari, zece sau cinci-s­pre-zece, tocmai cea ce tre­bue pentru a face niște nule, și nulele dau valorea lor cifrelor. In primul rang al intimilor, se semnala Saint- Rambert, elegantul pe care­ l-am vedut figurând la începutul acestei povestiri. Era el protectorul sau protejatul stăpânului casei ? Acesta era un punct delicat de disbărut, forte greu de hotărît. Faptul este că acest h­on, care nu voia a’nceta să fie ast­fel, avea aerul rând pe rând a comanda lui La Ro­­seraie sau a’l ascultă. In forte multe cozuri, ei erau nedespărțiți. Se’nțelege de la sine că elegantul lua parte la tote serbările cari se dădeau la otel. Forte bine făcut la personă, tot­de­ una pus la moda di­­mineței, de­ o politeță rece dar infatigabilă, Saint- Rambert, care se gătea cu titlul de comte, era un fel de rebus în carne și ose. Nu i se cunoștea nici starea, nici ocupațiunea, nici alianța, nici trecutul, nici viitorul; dar pentru frumosele sale maniere, era de­sigur propriu la mii de lucruri forte folositore. — Acest baet este din lemnul din care se fac ambasadorii. zi ceau împrejurul lui. Nu trebui omului de Bursă de­cât cinci, minunte de examinare pentru a deosebi folosul ce’l putea trage dintr’un ast­fel de auxiliar, începură a se servi de el ca de un înlocuitor la joc la o masă de whist, sfârșită prin a-l asocia la mișcarea mai multor afa­ceri. Și acesta era o șansă de care el nu căuta a se îndepărta. Ca aprope la toți de felul său, lui Saint-Rambert îi plăcea a se apropria de omenii cu proiecte, adică în curând el ajunsă a privi pe fericitul speculator ca o providență. El își făcuse un refugiu din oțelul din strada Helder. — Cine știe ? Și cea galeria cu limbajele sale de vipere, fără marele La Roseraie, ar fi pute redus a se duce să-și petrecă bătrâneța la Sainte-Perrine. Ei se complecteză unul pe altul. Puțin câte puțin, obiceiul de a se întâlni în fie­care zi luasă la acești doi omeni totă puterea in­­timităței. Saint-Rambert nu mai era un ajutor, el devenea pe nesemțite ceva ca un alter ego al ami­cului său. In absența lui La Roseraie, el primea pe visitatori și presida la masă. Intr’o­­ li apopo de-o operațiune financiară de î­­naltă importanță, el fusese însărcinat a se duce să ducă o scrisare la Constantinopoli și a aduce un re­­spuns. Misiunea reușind peste ori­ce speranță, i se atribui, mai tatăi, o frumosă parte din beneficii; în al doilea loc, el deveni cavalerul servant al domnei La Roseraie (să nu’nțelegem cuvântul cavaler servant de­cât în sensul cu totul italian­). El conducea pe Matilda aprope pretutindenea, la pădure, la predică, la bal, la cursele de la Marche, la Operă și chiar la băile de marea. Dacă gurile rele pronunțau îm­prejurul lor un cuvânt ascuțit în epigramă, de exem­plu acel a lui Sigisbe, nici unul din ei trei au’l au­­zea: soțul, fiind-că gândea cu totul la altceva; Ma­tilda, fiind-că se hotărâse a nu mai asculta nimic; Saint- Rambert, fiind-că se găsea de-asupra strigătelor sau a luărelor în rîs ale mulțimei. Privescă cine­ va împrejurai seu, și va vedea că ast­fel de obiceiuri, forte îndrăsnețe în lumea mică, sunt privite ca forte corecte in lumea înaltă. De vr’o două­zeci și cinci de ani, lucrul are puterea de lege. De la 1865 pănă la 1867, își amintește ori­cine, pasiunea afacerilor de bani se liniștisă puțin. Totul trece. Frigurile speculațiunei mergeau pe fie­care zi spre periada lor de liniștire. Dacă acesta era bine pentru țară, era cu atât mai rău pentru jucă­tori. Din acestă epocă trebue a face să dateze de­­sastrele unui ore­care număr din aceste individu­alități. Forte multe lavre, pe cari jocul le-a făcut momentan fluturi strălucitori, recădeau de-o­dată în starea de lavre. Un mare poet a scris că norocul vinde cea­ ce are aerul a da. La Roseraie înțelesă cât de mult acest adevăr era și serios și sever. — Vom vedea cele patru milione ale sale topin­­duse ca o bucățică de unt la foc. Și ceau șireții de la Bursă, confrații săi. Cu toate acestea el voi a se încăpățina la joc; toți aventurierii cred că sorta nu’i va tracta nici­o­­dată. Câte­va perderi, mai întăi neînsemnătore, îl înveseliră. El se’ncordă, voi să urmeze. Averea pe care­ o grămădisă fiind pișcată de o neorânduială de bancheri, el își frământa crierii pentru a găsi un mijloc de a’și recapata banii sau chiar a’i întrei. In acest timp, situațiunea sa nu primise încă nimic, în aparență, nici o atingere gravă. El se bucura de a­­celaș credit; el trecea necontenit drept unul din fe­riciții secolului. Otelul din strada Helder samana mai mult de­cât ori­când cu curtea unui mic principe italian din timpul Renașterei, cea ce însamnă că nu înceta a răsuna de zgomotul ospețelor, de musică și de flecăria tinerelor femei. — Fericită Matildă! Și ceau fetele de măritat. Iată una care, fórte sigur, trebue să fi avut, în Șiua nașterei sale, o bună zină drept nânașă. II. Intr’o zi, jucând asupra fondurilor austriace, La Roseraie perdin dintr’o lovitură 500.000 franci. — Având în vedere starea afacerilor mele, își zicea el, acestă jumătate de milion era cea mai frumosă și ultima flore a coronei mele. Ori­care altul s’ar fi mult, speculatorul luă lu­crul cum trebue să fie un cal o lovitură, de pintin. El se pasă a mări suma. El îndoi obrăznicia. Chiar a doua zi după acest fapt, se vedea apărând în ztare la cronică un echo din lume, cu cuprinsul următor: «Fostul fiu al țarului Rusiei a ridicat în valea Chamoriny un măreț șalet. O marte aprope fără de veste surprinzind pe principe în timpul șăderei sale la Nița, mobila a fost pusă în ven­are. D. La Ro­seraie, unul din fin­ancierii de renume, a cumpărat saletul fiului lui Alexandru II.» Adevărat sau fals, noutatea era aruncată cu forte mare artă. Parisul este așa de bine capitala neghio­­bielor umane, în­cât aceste linii fură de ajuns un moment pentru a ridica creditul unui om de bursă. Dar ce’i de făcut contra Norocului, când el și-a pus în cap a’ți întorce spatele ? La Roseraie fusese mult timp tratat de dânsa ca copil alintat, dar se făcuse\

Next