Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-12-03 / nr. 139

Anul al 8-lea No. 139.________________JASSI, Mercur­ 3 (15 Deceni.) 1880._________Apare Duminica, fiiercurea și Vinerea. Iarcțu­l :N TASST, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru­l fr. DUTIUOTF, pe an. 23 fr.— pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE..............................................10 fr.— INSI­AȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. FOfRI LOCALE » 1 i­. Epistole ne­francate nu se primesc. fIn JWv* Wip ham­ (TH. BALASJS A­N) | RS# Ci SISIKJiW FOAIA INTERESELOR GENERALE. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam r.égeciint commissionaire 4, rue Clement Paris Pontra AUSTRIA ?i GERMANIA la Rudolf Mosse Seiierstatle No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Toinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip L5b Fsc^bachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree F. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Csuletn.d.a.r'u.l Septa, m a, n e i sm vechi. [ ZIUA PA­TRONUL ZILEI ]_ TI­M­­PUL DIN SEPT­AM­ANA STIL NOU ZIUA­­ ____PATRONUL ZILEI _____Rân.* Soar. I Apragi Soar. Noornv. 1 Deceni 7. 30 Duminică Ap. Andreiu, P. Trumenic­e 12 Duminică Otilia 7—45 4­­­ 1 Luni Pr. Naum, C. Filaret, M. Anania _ _ 13 Luni Lucia 7—43 4— 5 2 Marfă Pr. Avacum, C. Irad­emon La 4 deceimre 5 ore 23 m. sara, 14 Marți Nicasius 7-44 4— 1 3 Mercuri Pr. Sofronie, M. Theodor timp variabil, lumină plină.­­ 15 Mercuri Valerie 7-46 4— 5 4 Joi M. Varvara, C. P. loan r 16 Joi Adelheid 7—47 4— 5 5 Vineri C. Sava, M. Anastasie. Diogen 17 Vineri Lazar 7—47 4— 5 G Sâmbătă |f| S. S ®. N­icolae 18 Sâmbătă Christof 7—48__________ Fresii! /iuimdur­ilor PAGINA I. 50 b. Pag. IU. 40 b. Pag. IV. 30 b. Un iWr. hani A apărut de sub presă. Calendarul Curierului pe nani 1881 Cuprinz­ind pe lângă materiele ne­cesare unui calendar, și următorele legi: JLeg­ii pentru urmărire. n­egea pentru facerea recensimentu­­lui contribuțiunilor directe. împrumutul orașului Bucuresci de IO,«©»,© O © lei. J Lista generală de tóte seriile eșite de la inceput și pană la 1 Ianuarie 1881, și o bogată parte amusantă, novele și po­­eșii anunciuri etc. Roman Dl. lacob Vartires Librar. Bacău « Margulis « Vaslui * Grunberg « Botoșani« Ivașco « ~ Dr. B. C. BUICLI S’au mutat strada Danco din dosul ca­selor Roznovanu, vis-à-vis de Ferdinand caratașul. — Consultațiuni de la 7—10 dim, și 5—8 seara._______(428—10). He­venaare 1) . Una dugheană situată pe drumul Soco­­lei la trei fântâni alături cu fabrica de chi­brituri a d-lui Goldenthal. 2) . Cercul prenumit a lui Peretz lăngă ba­riera Pecurari, având vie și case încăpătoare, in întindere peste 75 fălci, fănaț și aratură Doritorii să vor adresa pentru informații la D. A. .Vrabie locuind strada Serăria lăngă Pompieri. (429—12) ESTE CEL MAI BUN SAPON De GLYCEBIN DE LA Franz Maria Farina Glockeng­ tsse No. 4711 in Colonia. Se găsește la toate magasiele cele mari, farmaciști și la cei d’intei friseri. (448—12) Vaccina animala din Vienna Subsemnați priimesc in fiecare săptămână vaccina prospete și bună din Vienna. Frații Konya, farmaciști. Se caută 10,000 galbeni cu procent de opt la sută, cu prima ipotecă. A se adresa la redacțiunea acestei foi. 17T~ Cofetăria uieia lu­i Fondată 1» anul a lui S. A. SFETCIOTICI Au sosit chiar acum un transport de Bonboné, Fructe ciocolate, Bonboniere precum și Marons grasse de Paris, cham­pagne, vinaluri și ligururi. 24ß$pfp galbeni sunt de dat cu împrumut cu prima ipotecă. Doritorii se pot adresa la Dl. avocat C. Leonar­­descu, strada Pecurari, casa Goldenthal. Varti­tie Visita Se efectuează elegant și eftin la Ti­pografia Th. Balassan. OCN­II ALBASTRI Traductiune de G. C. Stamatopulo. Se află de vânzare­­a Tipografia Th. Balassan cu prețul de 1 leu 50 b. A eșit de sub presă OCHII NEGRI T B­L­E­G­R­A­M­B Constant­inopoli 12 dec. Gaselier și Bertrand, consilieri de stat germani, sunt așteptați să sosască in curând aici spre a ocupa posturi înalte, cel dintâiu in ministerul trebilor esterne, și al doilea in direcțiunea vămilor. În urma unei noue observațiuni fă­cute de către ambasadorii puterilor, Poarta va trimite instrucțiuni lui Der­­viș-pașa spre a delimita partea dis­trictului Dub­ignei cuprinsă intre A­­driatica și lacul Scutiri, precum și pentru protecțiunea delegaților însăr­cinați de puteri cu această delimitare. Bedry-Bey va fi delegatul otoman. Biuroul presei a interzis ziarelor de a reproduce din „Partea albastră“ a Angliei. Paris 12 dec. In discursul ce a rostit d. Gambetta la­ Sorbona, cu o­­casiunea distribuțiunii premiilor la societatea politech­nică, a­cris: „Fran­­cejii s’au lepădat de Vechiul lor obi­­ceiu ; ei au învațat sa se conducă ei însăși spre scopul care este de a pune pe Francia înapoi in locul ei între națiuni“. D. Gambetta a terminat discursul „seu­­ friend : Totul pentru patrie, ști­­­ință și glorie!“ Aplause și ovațiuni. Londra 18 dec. Consiliul de mi­niștri a fost convocat in mare grabă pentru astăzi. Se pote să se hotăras­că convocarea imediată a parlamen­tului. Galați 13 dec. Comisia dunăreană ține astăzi ședință. Paris 13 dec. „Debats“ elice. Pro­iectul arbitragiului european pentru deslegarea chestiunei turco-grece pare a lua pe fie­ce a fi tot mai mare con­sistență. De altmintrese singurul mij­loc de a preveni resboiul între Tur­cia și Grecia. Toate ziarele doresc să isbutească proiectul acesta. Belgrad 13 dec. Eri s’au făcut a­­legerile pentru scopcină. Candidații favorabili guvernului au eșit in marea majoritate. CRONICA INTERNA Aniversarea hărei Plevnei. Este drept, este patriotic, este bine ca o țară se celebreze cu solemnitate aniver­sarele iei gloriose sau bine­făcătore, e bine se celebreze chiar acele aniversări ce-i aduc aminte că într’o ții, a primit o lovitură, ’i s’a făcut o rană care încă nu s’a vindecat, care nu se pute vindeca. Este bine pentru că acele celebrări întrețin și desvoltă în popor simțimentele de datorie și de drepturi, și întrețin emu­­lațiunea generațiunilor. Dar precum ani­versarele triste nu trebuie se deștepte în popor idei de resburare, ci de mai mare înțelepciune și stăruință, tot ast­fel ani­­versariele gloriose nu trebuie să deștepte în sufletele cetățenilor, idei de mândrie ce s’ar traduce printr’o perniciosă îngăufare, ce idei de iubire și de devotament către Patrie și de recunoștință pentru cei cari au lucrat la sevârșirea faptelor celor bune cari insuflă nouelor generațiuni dorința de a mări și întări moștenirea ce-au priimit. Solemnitatea de ori a fost însemnată prin Împărțirea drapelelor la nouele re­gimente și prin un act de recunoștință către Augusta soră de Caritate, care, în timpul resbelului s-a devotat la misiune, atât de nobilă, cea mai nobilă între tote, pentru femei în asemenea timpuri, aceea de a îngriji de sorta răniților. Sod­ele oficierilor nu puteau alege o aniversară mai nimerită pentru a arăta Suveranei Românilor recunoștința lor, a armatei, a țărei întregi pentru aceia care, ca o adevărată Domnă, a luat inițiativa acestei mișcări de caritate ce a luat un așa mare avânt în țară și care a afirmat, odată mai mult, cât de nobil este sufletul Românului. Dina când se serba căderei Plevnei, era în adevăr d­iua în care trebuia să se în­coroneze și iubirea, și nobila și bine­fă­­cătorea misiunei a femeei în persana Dom­­nei Românilor, în numele vitezei armate care, cu eroism luptase în giurul și în fața acelei cetăți. De dimineță stradele principale ale o­­rașului începuseră a se împodobi cu steguri. Bulevardul de la calea Victoriei pănă la Eforia Spitalelor era împodobit cu steguri care fâlfâiau sub un cer senin. Pe piață, dinaintea statuei lui Mihai Vi­­tezu, s-a ridicat un cort pavilion pentru AA. LI. RR. Domnul și Domna. La pe­­lele statuei s’au grămădit arme în grupa forte elegante, din mijlocul cărora se ră­dică o femeie—România s’au Biruința, Resboiul s’au Pacea. In drepta și ’n stânga scărei principale a universității s’au înființat două legi pentru corpul diplomatic și corpurile le­­giuitore. Vestibulul Palatului e împodobit cu mult gus, precum și scara pănă la sala unde s’a depus statua pe care spc­ele o­­ficialilor din armata română o oferă A. S. R. Domna, precum acum un an ofi­­țerii armatei au oferit o sabie A. S. R. Domnului. Pe la 12 ore, bulevardul era plin de lume. La ora 1 sosiră MM. LL. RR. Domnitorul călare și urmat de statul major și un escadron de gendarini. Domna in trăsură à la Caum­ont. Pe tot drumul de la Palat pănă la Universitate, publicul aclama pe MM. LL. și regimentele cari veniau în urma Lor. După bine-cuvântarea religiosă a dra­pelelor, M. S. R. Domnul împărți dra­pelele fie­cărui colonel. Acestă ceremoniă terminată MM. N­. RR. străbătură Bulevardul și se duseră la Universitate unde era espus frumosul grup de marmoră pe care soțiele ofițe­­rilor îl ofereau M. S. R. Domna. Aci Domna Cernat in numele Domnelor cari oferiră Statua, rosti următorul discurs: «Măria Ta, „Soțiele ofițerilor, interprete credinciose ale simțimintelor tuturor femeilor române, depun cu respect și iubire acest omagiu de recunoștință la piciorele M. T. R. care, FOILETON GUSTAVE CHADEU 1L. 8­2>vol7 aria LAU HENRIC IT si LANSGRENETUL. (Urmare). VI. O arestare politica. In sara aceleași zlile, totul era liniștit, tăcut, to­tul repausa la castelul de La Vrillere. In aleele um­­brose și singuratice ale parcului, nu se aud­ea nici un zgomot, nici un suspin al vântului. Insectele dor­meau în iarbă și cele din urmă cântice ale paseri­lor se stinseseră in profunditatea frunzișului. To­tuși, în colțul cel mai isolat, dacă un observator ar fi lasat să pătrundă privirea sa, ar fi întrevăzut una din acele zine delicate după cum ni se descriu po­­vestirele arabe. Ea mergea, abea atingând nisipul cu încrețiturile undulătore ale rochiei sale, înain­tând cu atâta ușurință, în­cât urechea n’ar fi des­tins nimica, nici chiar o fâșietură. Acestă zină era Maria. Când câte o dată, intre doi nouri, luna arunca prin atmosferă lumina sa de argint mat, observatorul ar fi putut observa lacrimi sau mai bine niște mărgărintare diamantate cobo­­rându-se de-a lungul obrajilor săi și ducându-se să se pardă iu traisa gulerului seu. Ea se gândea la BeautreiJlis pe care un zadar îl aștepta de o oră, ea se întreba, cu inima strînsă dacă, în aceste tim­puri de lupte civile, viața unui om de resboiu, fra­gilă ca o armură de cristal, nu era tot așa de ex­pusă ca și florile pe cari piciorul seu le strivea în iarbă. Ea mergea cu pași grăbiți, pentru a ameți prin obosala corpului neliniștea secretă a sufletului. In curând, chiar fără a înțelege cum venise acolo, ea se găsi in mijlocul gradinei. Puțin câte puțin, vagele sale temeri se liniștiră. Prin puterea voinței, ea își carătă ei însăși că numai rigorile serviciului trebue să fi oprit pe Saint-Rieul; și de departe, prin spațiu, ea scrisă intr’un mod plăcut generosului amic pe capul căruia se concen­trau plăcerile mysteriose ale gândirei sale. — Oh! totuși, murmură ea, aceste flori, acest sare, aceste paseri ca deci o dată îmi sunt indife­rente astă­zi când el nu-i aici pentru a le admira cu mine. Tóte fericirele mele de fată tânără se to­pesc în una singură, acea de a’i vedea sau a’l auzi când vocea sa, care nu răsună la urechea mea, ci în inima mea, îmi zice de aceste cuvinte preci­se pe cari le culeg cu scumpătate și pe cari le gust picătură cu picătură, cum gustă un serman conva­lescent o liniștită raZă de sare. O D-Zeule­ sfârși ea rîdicându’și spre ceriu ochii întipăriți de o me­lancolie nespusă, fă ca el să mă iubăscă tot­de­una și ca inima mea să rămâe destul de curată pentru ca să’mi fie dat a o’nțelege tot­de­una pe a sa! Și Maria, îndepărtând câte­va ramuri, să opri gânditore, frumosă într’un mod poetic în mijlocul vaporilor armonioși ai serei, ca o virgină fantastică de-a lui Ossian. Dar privirea sa, pănă acum per­­dută pe tot cea ce-o înconjura, se dusă să se pue la ferestrele castelului. Ea pusă de-o dată mâna la ochi , redusă, după un glam, o privire fascinatore care-o atrăgea ca un magnet. Era őre o nălucire? Maria se’ndreptă din instinct spre scara de ser­viciu, pe care o sui și’n capătul cărea, necontenit dominată de o voință superioră, ea căută pe părete un buton a cărui secret îi fusese descoperit în co­pilăria sa. O ușă mascată se deschisă de la sine, și Maria se opri pe pragul unei piese lungărețe în care intra prin acestă ușă. Care nu fu bucuria sa, când putu să se convingă că era tocmai Beautreillis, Beau­­treillis în genunchi și întinzind spre densa niște brațe rugătore ca în fața unei misiuni! Dar lansquenetul promisesă lui Honoré Magde­­bourg a nu căuta să vadă pe domnișora de La Vril­lere, și el se găsea în fața ei, fără putere de a o ruga să se’ndepărteze, fără curaj de a putea resista farmecului de care’l bucura prefența sa. Acestă ui­tare a promisiunei sacrate îl apasa. In francheți sa de copil, el povesti Măriei totul, făr’a omite nimic. Maria’s scrisă cu un scris de înger. Ea însăși, re­chemată de vocea severa a rațiunei, nu îndrăzni a mai remânea mult timp lângă acest om, contra că­ruia ea nu cunoștea nici un adăpost destul de pu­ternic pentru a o apara. Deci ea dispăru făr’a res­­punde; și Beautreillis, amant generos și timid, o lăsă să plece în tăcere, dar întovărășind’o cu o pri­vire în acelaș timp castă și pasionată. Nu trecusă zece minunte de când Maria’s pătrun­­sese inima cu acestă privire îmbătătore, când Saint- Rieul auzi în afară un mare strigăt. O groză su­bită și misteriosă năvăli în inima sa; el se aruncă spre ferestra. De­desubtul lui, un om de-o talie co­losală părea că pândește. Mai departe, un alt om fugea, ținând în brațele sale o femee. Beautreillis, asemenea cu un leu pe care-l ame­nință un pericol, scosă un muget surd amestecat cu spaimă și cu furie. El s’aruncă dintr’o săritură pe de­asupra rezemătorei de la ferestră, se aban­donă un spațiu, și că în gramadă la piciorele gi­gantului. — Ve știam aici, domnule, îi zisa acest din ur­­mă continuându’și mereu paza. Saint-Rieul n’avea trubă cu gigantul , el se pasă’n­ urmărirea complicelui seu care se perdusă’n desi­mea parcului. Condus de instinctul seu, el l-ar fl ajuns în curând, era să se arunce asupra lui, dar zări, cu marea sa surprindere, că fusese deja pre­venit. Doi pumni de fer apucaseră pe râpitor de gât. Alte două brațe se deschiseseră pentru a pri­mi preciósa sarcină pe care durerea’l facusă s’o pă­­răsască. Cei doi pumni de fer aparțineau ducelui Ramond de La Vrillere; cele două brațe deschise erau ale bătrânului intendent Honoré Magdebourg. In acest moment, gigantul sosi­ — La mine! Mahon, la mine ! strigă omul pe care’l strîngea ducele. —­ O ! Zisa Mahon, mi-ați promis, domnule de La Vrillere, în schimbul denunțărei mele, să nu faceți nici un zeu bunului meu stăpân, monseignorul com­­te François Gravamont de La Tour. — E adevarat! Z­ă ducele, fără ca să lese cea ce a prins. — Ei bine­­monse ignore, reluă Marion, cred că n’am trebuință a re aminti că cuvântul unui gen­tilom e sacru ? Ducele, somat de a’și ținea cuvântul, lăsă prada cu regret. Grammont, văzindu-se liber, preumblă mai întăi împrejurul lui o bruscă aruncătură de ochi ca o bestie care, urmărită de un ogar, caută unde­va o trecere, o bortă ; pe urmă, cum era un spațiu în­tre duce și intendentul seu el se aruncă cu capul ple­cat, scăpând ast­fel prin fugă de sorta care’l ame­nința.

Next