Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-09-16 / nr. 104
Pag. 2 ANUL IX No. 104. CURIERUL TH. BALASSAN. văzute de tratatul de Berlin in privința Armeniei, și de ași face prin acest mijloc din națiunea armeană care este așezată la porțile Asiei mici un amic credincios și devotat, oamenii de Stat ai Turciei întrebuințează toate mijloacele pentru a lovi in cele mai legitime aspirațiuni ale Armenilor și a înstrăina astfel simpatiile lor pentru Poartă. «Ignoranța, reaua-credință, dorința de a relama interesele națiunei armene inspiră unor organe a presei europene părerile cele mai opuse și calomniile cele mai odioase asupra intențiunilor Armenilor, $ie „Journal d’Orient.” Suferințele acestora in provinciile turcești sunt un fapt patent și netăgăduit; necesitatea de reforme este recunoscută de toate puterile europene, afară de Poartă, care n’a voit fănă acum se’nțeleagă că este mai mult in interesul ei decât nu a tuturor celorlalți de a acorda aceste reforme. Șefii națiunei armene și publiciștii săi afirmă că ei nu reclamă decât dreptul la existență, sub paza unei autonomii administrative, judiciare și municipale, conform trebuințelor locale și a necesităților apărării legitime a unei rase creștine. Această autonomie nu are nimic de comun cu autonomia politică propriu. Și nimeni nu are dreptul de a confunda aceste două formule,, pentru a conchide într’un chip perfid la restaurarea regatului Armeniei, cu sprijinul Rusiei. „Denunțările calomniatorilor se vor reduce in fum; vorbele proorocilor minciunoși vor trece; ora a sunat pentru autonomia administrativă a provinciilor locuite de Armeni; căci oamenii de Stat otomani vor sfârși negreșit prin a recunoaște că puterile vor inainte de toate salvgardarea integrităței statelor Sultanului, mulțumită reformelor necesare, astfel ca Armenii să nu fie reduși in posițiunea de a sfărma legăturele politice care-i leagă cu imperiul otoman. Poarta va ceda cu atât mai repede, cu cât prietinii și dușmănind vor fi de acord și pe cât timp vorbele principelui de Bismarck nu va mai liga pe Germania și Austro- Ungaria contra Armenilor, cum s’a făcut, pe câtă vreme chestiunea montenegreană și cea greacă nu erau incă rezolvate.® mogistîi in Orient altă diplomația europeana de a OlUityk WWIV UJW« curând și cu această chestiune, acordând acea autonomie administrativă pe care națiunea armeană o reclamă de atâta timp. Urechiă, d nii Colonel Schina, comandantul pieței, d-nii Coloneii Algin, Huldan și alte persone de distincțiune. (Rom.) Sunt numiți și transferați: D. I. Brezianu, fost elev al scalei politechnice din Viena, supt-prefect la plasa Ocolul, din județul Romanați, in locul d-lui Stefan Protopopescu. D. Gheorghe Herescu, fost judecător de ocol și substitut de procuror, in postul vacant de sub-prefect la plasa Berhometel, din județul Dorohoiu. D. A. I. Bunescu, actual administrator al plasei Sulina, județul Tulcea, in asemenea calitate la plasa Babadag, acel județ, in locul dlui Grigore Tufescu, chrămat in altă funcțiune. «Românul» află că s’a numit delegați ai guvernului român , la congresul geografic internațional pe d. Obedenaru, și la congresul geologic internațional pe d. Gr. Stefănescu. Cetim in «Farul Constanței“ . Emigrațiunea locuitorilor din Bulgaria in Impeperiul Padișahului continuă încă de a fi destul de animată. In timpul din urmă au trecut prin orașul Constanța, imbarcându-se spre Constantinopoli, 51 barbați, 91 cadîne și 100 copii, iar din cei emigrați de mai dinainte sau reintors abia 48 barbați, 42 cadîne și 25 copii. Amintim că și printre aceștia s’a observat familii musulmane din Bosnia Austro-Ungariei. In cât pentru locuitorii noștri musulmani aceștia î și văd liniștit de munca lor, se îmbogățesc și prosperă subt tote raporturile subt blânda și omenesa administrațiune a Regatului Român, care in mod egal și fără vre-o abatere iubește pe cetățenii sei. Dintre aceștia cei emigrați încă din timpul resbelului se reîntorc mulți cari apoi stabilindu-se definitiv, se pun in posesiunea bunurilor ce părăsiseră. «Monitorul» publică un raport al prefectului de Sucéva cătră d. ministru de interne, privitor la starea județului. Situațiunea, după arătarea raportului, pare a fi bună.Tr,orinava n’a întrunit din nou ConsiD, Laurian a propus să nu se alegă nici o comisiune de vreme ce in sesiunea de la 1880 s’a discutat și votat o programă, pe care ministrul nu’l pune in vigore, nici nu’l critică. Propunerea d-lui Laurian nu s’a primit. D. Al. Petrescu propune să se decidă ca programa pentru liceele de băeți să fie aplicabilă și pentru liceele de fete. Acastă propunere se respinge și consiliul se desparte la 10 ore fără a fi luat nici ootărîre. Marea viitare, se va ține o nouă ședință și se va discuta proiectul de programă ce s’a depus eri. Se zice, că Guvernul a hotărît să trimită, in cestiunea Dunărei, o notă prin care ar declara, că țara rămâne in termenii tractatului de Berlin, cât timp va fi nemodificat acest tractat, care nu recunoște nici o comisiune mixtă. Se mai adaogă, că, in consiliele de miniștri, d. Brătianu sprijină ideea modificărei cabinetului, intr’un sens conservator. (R. L.) Din Sofia, se scrie că guvernul român a invitat pe cel bulgar ca să trimeată la București un representant al său special, spre a indeea negocierile începute de un an de vreme, între cele două guverne, pentru construcția unui drum Craiova-Șiștov-Rusciuc și in același timp pentru stabilirea unui pod stabil peste Dunăre la Șiștov. Guvernul Român s’a silit a convinge pe cel bulgar, de importanța ce va avea această cale ferată și acest pod pentru comerțul bulgar. Am anuncat că d. de Rosny, președintele societății de etnografie din Paris, se află in țară. Ni se spune Zice «Românul,“ că joia viitóre se va da in București in ouerea lui un pronij mare la care vor fi invitate mai multe personalități literare, științifice și politice. CRONICA INTERNA Sâmbătă la ora 11, s’a celebrat la metropolie un De profundis pentru repausarea rămășițelor regretatului președinte al Republicei Statelor Unite d. J. Garfied. La acest serviciu, oficiat de trei archierei, au asistat d. Represintante al Statelor Unite, d-nii Tornielli, ministrul Italiei, principele Usurof, ministru Rusiei, d. Ducros-Aubert, ministrul Franciei, d-nii C. A. Rosetti, ministru de interne, d. Dabija ministru de lucrări publice, d. nei care e de părere sa se sup* Aliuta Kutsa VIII, pentru că nu este prevăzută in legea de la 1864. Raportorele a depus și proiectul de programă pentru licee alcătuit pe șapte clase. D. Al. Petrescu, membru al Curți de Casație a observat că nu-i pare fundată considerațiunea asupra căreia se baseza comisiunea pentru a desființa clasa VIII. Și in adevăr, consiliul general pare să emită dorința ca ministerul să cară de la Cameră să esiste 8 sau chiar 9 clase precum este in Francia și in Germania. D-sa a adăugat că desființarea clasei VIII nu va ridica nivelul invățământului și a cerut bifurcațiunea. S’a deschis atunci o discuțiune asupra propunerei liceelor de fete. IAȘI Mercuri~16 (23] Sept.) 1881.1 REGULAMENT de detaliu și de ordine pentru executarea arangjamentului privitor la încasarea prin poștă a efectelor de comerciu, chitanțelor, etc., încheiată intre România și Belgia. Subsemnații, având in vedere art. 14 ali-Ori ce valore depusă spre încasare, trebue: 1) A avea o enunciarea in litere și in moneta țetei, însărcinată cu încasarea, (caractere latine) a sumei de încasat, numele și adresa debitorului, precum și semnătura pentru achitare a depunătorului. 2) Să fi fost supusă dreptului de timbru din țara de origină, dacă este supusă la acest drept. 3) Să fie înscrisă într'un borderou, conform modelului A, anexat la presentul regulament. 4) Să fie adresată, împreună cu borderoul de încasare, biroului poștal de destinațiune, sub un plic, conform și analog modelului B, nici anexat, și a fi investită cu Un timbru postal de 25 bani in România, și de 25 centime in Belgia. ir. Plicul conținând valorile de încasat cu borderoul de încasare, este depus deschis la biuroul de expediere. După verificarea conținutului și rectificarea, dacă va avea loc, agentul poștelor care a primit depositul închide plicul și-l expediază ca recomandat. Trimiterile, regulat condiționate și francate, găsite deschise in cutia (de scrisorri) sunt expediate ca recomandate și tratate pentru rest, ca și când ar fi fost depuse h guischet. III. Este interzis de a consemna pe borderoul de incasare alte adnotațiuni decât acelea ce comportă contextura acestor formule, și de a alătura la valorile de încasat scrisori sau note putând ține loc de corespondență intre creditor și debitor. Nu se ține compt un asemenea cas de adnotațiunile ilicite consemnate pe borderoul de incasare. Incât pentru scrisorile sau notele separate s’ar găsi anexate la trimitere, ele se înapoiază depunătorului. Tot astfel va fi și pentru piesele neregulate. IV. însărcinatul biuroului de destinațiune deschide plicul recomandat, verifică numărul valorilor și suma lor. Resultatul verificărei este constatat pe borderoul de incasare și certificat prin semnătura însărcinatului. V. Valorile sunt presentate debitorilor cât mai curând posibil, și, dacă este loc, chiar in ziua scadenței. VI. Titlurile neplătite la presentare sunt aduse la biuroul de poștă însărcinat cu încasarea, și lăsate in timp de 24 ore la disposițiunea debitorului, care pote veni încă să le plătescă. Despre acest fapt el este prevenit prin factor. VII. Sumele încasate după ce se va scădea retribuțiunea prevăzută la art. 6 din arangiament, a cheltuelilor de timbru, dacă este loc, și a dreptului proporțional aplicabil la mandatele poștale, sunt convertit într’un mandat stabilit in conformitatea regulamentului ar*angiamentului de la 4 iunie 1878, și purtând d’asupra cuvântul „recouvrement.“ Acest mandat este transmis, in cel mai scurt termen posibil, de cătră biuroul care a făcut încasarea, biuroului unde s’a depus valorea, sub un plic conform sau analog modelului C, act anexat, și sub recomandare din oficiu. Biuroul de deposit predă trimiterea depunătorului și plata mandatului se efectuăză in forma ordinară. VIII. Valorile cari, pentru un motiv precare, nu s’au putut incasa, sunt de-opotriva inserate în plic. Se face mențiune de neîncasare printr’o notă alăturată la titlu, fără altă constatare. IX. Mandatele poștale emise conform art. VII ni 2) Mumere și adresa depunătorului (care beneficiază de mandat), data depunerei și suma valorilor depuse; 3) Numele biuroului unde acest mandat este exclusiv plătit ; 4) Valorea mandatului; 5) Suma detailată a cheltuelilor; 6) Suma valorilor încasate; 7) Numărul și suma valorilor neîncasate. Totalul mandatului și al cheltuelilor va trebui să egaleze suma valorilor încasate. Adunarea sumelor încasate și neincasate trebue să dea suma exactă a valorilor depuse la origină. Indicațiunile inutile ale borderoului se șterg (barries). X. Valorile de încasat asupra unui debitor care a părăsit circumscripțiunea poștală a biuroului însărcinat cu încasarea, sunt asemenea înapoiate depunătorului, în forma prevăzută prin art VIII și IX precedente și cu o notă în care se va arăta noua adresă sau deslușirile date factorului. XI. Se înțelege că, in lipsă de disposițiuni formale ale arangamentului din 1881 sau a presentului, fiecare administrator va avea facultatea de a aplica serviciul incasărilor disposițiunile cari regulăză (regissant) materia în serviciul seu interior. xir. Sunt însărcinate cu serviciul încasărilor în România biurourile care emit și plătesc mandate internaționale, cu excepțiunea biurourilor Câmpina, Sinaia și Sulina, în Belgia tote biurourile de poștă, fără distincțiune. XIII. Presentul regulament va fi executor cu începere din Ziua punerei in vigore a arangjamentului de la 26 august 1881. Va avea aceeași durată ca acest aranjment. Cu tote acestea, administrațiunile contrante pot să aducă la orice epocă modificite ce ele, de un comun acord, ar crede cesari. Făcut la București, la 25 august 1881 la Bruxelles, la 31 august 1881. Director general al tele- Director general al grafelor și poștelor, telor și telegrafelor. C. F. Robescu. Vindent. CRONICA ESTERNA Austro-Ungaria Congresul ^terar internațional din Viena a ținut la sept. prima sa ședință preliminară. Din 230 membri ai asociațiunei litere internaționale, 108 au sosit în Vie După presentarea delegaților guvernor străine, biuroul congresului a constituit. Lara, membrii asociațiunei scriitori germani s’au întrunit pentru a ura cu venire membrilor asociațiunei literareternaționale. Președintele de onore d. Normann a jutat congresul într’un discurs care fu mit cu lungi aplauze. Orchestra cântătunei Marseillesa. D. Braszenzi mulțumi societăței C cordia de primirea sa cordială și zisă vedea iu numele acestei societăți pretirea Uniunei care se va stabili între pare pe terenul literar. După acest curs, orchestra cântă imnul popular atriac: d. Walbach se întinse la rândul asupra solidarităței intereselor tutu scriitorilor și d. Lezarus afirmă uniu tuturor omenilor instruiți. Ședința oficială fu atunci ridicată. A mai mor-o voadlip n’a înCălnf fi domni întrunire. Spania. Se comunică din Maci cu data de 20 sept., că, într’o întrui a majorităței Senatului, d. Sagasta, j ședințele consiliului, a Z>3 că politica berală va face fericirea țărei și va ai prosperitatea sa. Bolsinul (culisa bursei) era astă nu forte animată. Se asigură că regele Ludovic Portugaliei se va duce in curând la 1drid, pentru a intorce regelui Alfons sita pe care acesta’i-a facut’o la Lisana in 1878. Italia. Se comunică din Roma la 19 curent, tot orașul era frumos podobit pentru a sârba intrarea trup italiene în Romată ca un sfânt, și exemplul evlaviei sale făcea admirația orașului Valența; el își înfrânase tóte pasiunele afară de orgoliu care încă trăia in el sub aparența unei piese umilinți. Astfel era omul pe care dona Beatrix îl chemă spre a-i cere consilii pentru deciderea sortei fiicei sale. El venise un ajun, și văzuse desolarea acestei familii asupra căreia cădea desenarea Theresei, și el fusese unul din cei mai aprinși a căuta mijlocile de reparație și răsbunare. Când dona Beatrix ei spusă plângând că fiica sa era găsită, el simți o mare bucurie, pentru acel serman suflet, căruia o aspră pocăință era să’i rescumpere greșala, și, în interesul resbunărei, dona Theresa va denunța pe rapitor, deși după tote aparențile era probat că ea’l urmase de buna voe; familia Vasconcelos avea destul credit pentru a face să se pronunțe in contra lui o condemnațiune infamantă. Călugărul se însărcină să conducă totă afacerea, însă mai întăiu să ducă să se asigure de dona Theresa. Em aprope 8 ore de dimineță. Mulțime de lume era adunată in mahalaua unde era situată casa Vasconcelos, însă nu era nimene sub arborii Almedei, afară de Paco Rosales care pândea. Când acesta văzu pe cftegi, mai întăiu ei ceru milă, și pe urmă-l arată In biserică. Letiturghia de diminăță de isprăvisă și câteva femei evlavioserăceau tatăl nostru lăngă grija corului. Tovalito, îngenunche după un stâlp, observa cu o tristă atențiune pe dona Theresa. Ea era tot inconfesional cu brațele de-a lugul corpului, părul desfăcut și privirea fixă. Era ceva spăimântător in acea nemișcare. Ea nu exprima decât o durere fără simțire și o mirare tristă. Canonicul făcu o mică rugăciune intrând în biserică ; pe urmă mersă drept la Theresa, care părea că nu’l vede. — Theresa ! sculă-te ! La acestă voce ea tresări, și se sculă iar’a spune nimic. — Pune’ți vălul. Ea’l pusă pe cap și’și acoperi și fața. — Urmază-mă. Ea se încercă să umble, însă genunchii i se îndoiră și o mișcare instinctivă o făcu să întindă mâna, ca să se razeme de brațul călugărului. Dar el e respinsă, ea ar fi căzut dacă Tovalito nu s’ar fi apropiat pentru a o ajuta. — Haide! Zs, călugărul, adorază pe D Zeu și vine cu mine. Ea ascultă. Călugărul, mersă înainte și ea se târă în urma lui. Cerșetorii o urmau la o mică distanță. Nenorocita fată trecu astfel o parte a orașului fără ca se a observe cineva ; însă, aprope de locuința ei, ea fu recunoscută. Atunci, lumea se îngrămădi, și in urmă cu cuvinte fără milă ; cu infame luări în rîs: toți se strângeau împrejurul ai cu o crudă curiositate; și tota acea lume care din ajun se ocupa numai de dispariția ei, făcea ingura mare comentarii asupra reintorcerei sale. Ea suferi afrontul lor, insultanta lor milă, fără a părea mișcată. Călugărul o expusesă de bună voe la o așa batjocură; el traversă acestă scenă cu orgoliosa umilință a unui evlavios care face un act greu de curaj și resignare. Ajungând la pragul ușei, elisă tare. Greșala a fost publică, pocăința trebuie asemenea să fie publică. Intrând în casă, dona Theresa căzu în genunche cu brațele întinse și striga : mama !... Numai ai mamă, Zisă călugărul depărtând pe dona Beatrix cu un gest imperios, nu mai ai familie; lumea te-a condemnat, rugă pe D Zeu să te urte. El o condusă în camera pe care ea o părăsisă cu două Zile mai’nainte așa de frumosa, așa de gătită, pentru nunta sa. Și atunci lumea o urmașă , însă cu felicitări și bine-cuvântări. La acastă amintire așa de vie și recentă, nenorocita fată plânse în sine, și conștiința teribilei sale situațiuni ai apăru de o dată. — Theresă Z‘să călugărul presentându’i crucea, fă un act de umilință la piciorele acestei sfinte imagine, și pregătește-te să-ți începi noua sorță. Trebuie să mori pentru familie, și pentru toți acei ce te-au cunoscut, pocăința ta va fi lungă, fiindcă ești tânără, și D-Zeu nu chiamă la el decât pe cel ce-i iubește. — El va avea milă de mine! Zisă Theresa, voi suferi în lumea acesta suferințele unei eternități, greșala mea’i mare.. — Vei spune acesta la mărturisire, întrerupsă călugărul ; mie nu’mi trebue decât un cuvânt, numele celui ce te-a desonorat. — Theresa nu răspunsă. — Numele meu ? repetă călugărul, justiția umană cere o resbunare... — Răsbunarea mea, întrerupsă Theresa,cu exaltațiune; nu pot s’o aștept decât de la D-Zeu! Acest nume nu va eși nici o dată din inima mea ; o jur înaintea lui Christos, și pe viața mea!... La acest jurământ, călugărul ridică mânele spre ceriu, și striga cu o voce înfuriată : Nu vrei să spui numele seducătorului tău; vrei ca crima și infamia să cadă numai pe tine singură ? Ei bine vei suferi pedepsa și pentru el și pentru tine! Don Ignacio, după acastă amenințare e și din cameră închizând ușa cu cheia. Atunci Theresa recăzu în trista ei amorțire din care sguduirea de moment o scosese ; ea nu mai avea putere a sa țiua trecu astfel. Spre sară don Ignacio reveni, el găsi pe Tb sa tupilată jos pe scândurile góle într’un colț a merei, cu capul acoperit cu mantila sa, ca cum ar fi voit să fugă și de lumina Zilei. — Scolă-te! Zisă el, schimbă’ți haina de petrecere ce-o ai încă, pentru a lua pe acesta. La aceste cuvinte el îi arătă un fel de rochie făcută dintr’o materie ce era țesută cu păr de cal și lână, el i-o aruncă dinainte adăogând: asta va fi rasa ce vei purta-o pănă la marte. El e și după aceste cuvinte, spre a’i da timp să se îmbrace. Ea ascultă, fără a ști ce face. Acea tristă haină abea o acoperea, însă părul ai cădea ca un vâl și’i acoperea umerii și brațele jumătate gale. — Vino, aiti să călugărul deschizând ușa, Theresa’ urmă; el o conduse spre un mare salon care servea numai a primi visite solemne. Ajungând pănă lângă ușă, luna fată se dădu înapoi cu spaimă și strigă cu o voce sdrobită: — Nu! nu! nu voi intra!... Tata familia Vasconcellos era acolo, în acea sală pe care printr’un fel de superstiție dona Beatrix nu voise s’o deschidă pentru nunta fiicei sale. La mortea contelui de Vasconcellos, ea primisă acolo, un mare doliu, cu tote pregătirile etichetei, visitele și consolațiunele de condolență. Din acea zi ea nu mai intrasă acolo, și ușa era întotdeauna închisă. (Va urma). Ar