Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-08-02 / nr. 88

Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. IR Anul al 9-lea No. 88. Prețul abonamentelor ffr IASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 11 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STAF.INATATE.........................................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE . 1 b­. Epistole ne­francate nu se primesc. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Win 1>*. 20 hani ________IASSI, Duminică 2 (14) August 1881. CURIERUL (TH. BALASSA­N) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la D-i. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Mont­­marte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seiierstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. ■------ o a, 1 e n a a, r VL 1 Septa-ma-nei _______________ SU­I. WEUfîf­­ i-----------FU­tTĂ----------------------- PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA­L STIL NOU­­ PIUA______________PATRONUL PILEI ._L doar~ ■ --- =|~.— —­­ --------------------------------------------------------- August. _ g August. Duminică Aducerea relig. Sf. Archid. Stefan. ** Duminică Usebe. g_ q 7—4 3 Luni Cur. Păr. Isachie, Dalmatiu și Faust. La 31 Mie la 5 oare dim. Lună plină «"“1. S*10“" B— 5­7—2­4 Marti S. S. șapte cuconi din Efes. . . . Kosene. 5_ ß 7—0 5 Mercuri Sf. Mart Eusigniu, cu timp frumos apoi plone. 17 Mercur Alexis. 5_ 7 6-69 « 1°} . [ț] Xr»M*fiS. »orna. (Schimb, la faja.) g Vineri Looser. 5~ » •“£ 7 Vineri Sf. Ierom. Domeniu. Sâmbătă Remard 5—10___________—56 8 ___________Sâmbătă___________Sf. Emilian mărturis._______________________________________________________________ 20------------------JiambaU__________Bfim­a­rd----------------------------- _­­ ■ -------------------­ Prețul Anunciurilor Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Nr. 20 bani a­nunciuri___ on non sa_enî sunt ^ ° n la WIWWW procent cu prima ipotecă, în condițiuni avantajose. Se pot da și­­ în parte. Pentru informațiuni ase a­­dresa la d. Gr. J. Buicliu sau la Admi­­­nistrațiunea farului Curierul Balassan. ülaimmari află de vânzare, grâu, Banat, de se­­mință, prima calitate. D-nii amatori se vor adresa la D. V. Alecsandri, in Mircești, special pentru balele interne și de piele, dă consultațiuni­ în tote filele de la ore­le 9—11 dimineță și 4 — 6 după ama­ lă. Pentru săraci gratuite. Locuește strada­ Sărărie în casa D-lui Pogor lângă casa Baștă.__________________(314—7). MOȘIA CĂUTĂCENI 1 Districtul Roman, plasa Fundurile, se dă în arendă, cu intrare în stăpânire, de pe acuma, tomna anului 1881. Pentru informațiuni, a se adresa la pro­prietară în Iași, strada Sf. Neculai. Maria Tufescu. na­­­ 6nHarű do buQÎi voe casele mele și­ S­ tî VollUari tuate la Copou, strada Lă­­țescu, având șapte camere, două bucătării, o grădină spațiosă pentru legume două grădini pentru flori, șură, grajdiu, beciu, pivniță, fe­­redeu, fântână de apă bună, în fine tote ate­nansele necesare. Pentru informațiuni, a se adresa la d. Moritz Rubensaft, ciasornicar, strada Lăpușnanu, casa Grabowieski. Sevastie Stegărescu. TELEGRAME Constantinopoli, 10 August. In pri­vința notei colective remise de către comtele Corti, relativă la cererea de suspendare a predării teritoriilor Gre­ciei pănă la evacuarea complectă acestor teritorii de către trupelele și a autoritățile turcești. Assim-pașa a res­­pins in mod verbal, că ministrul de resbel va telegrafia lui Midayet-pașa de a resolva chestiunea la fața locu­­­­lui împreună cu comisiunea europenă. L­n New­ York, 10 August. Un advo­cat a scris d-lu­i Blaine pentru a-l in­forma că nihilistul Hartman a sosit de câte­va­­ zile in Statele­ Unite fu­gind din Canada. D. Blaine era mai înainte de pă­rerea, că Hartman să fie arestat și extrădat autorităților rusești, de­ore­­ce pare prea bine să fie un asasin. Advocatul cere d-lui Blaine de a-și modifica părerea acea și de a da a­­sigurațiunea că Hartmann nu va fi arestat pe teritoriul republicei Statelor Unite. In răspunsul său D. Blaine c­alifică trimiterea scrisorii din par­tea advocatului de o imprudență și presusă de a face cunoscută hotărârea guvernului. Paris, 11 August. Intr’un dis­curs pronunțat ieri sara la Nancy, d. Jules­ Ferry face elogiuri foastei ma­jorități a camerei și crede că ea se va intoarce și mai puternică. D. Ferry admite revizuirea parțială a constitu­­țiunei propusă de d. Gambeta prins discursul său de la Tours, dar acestă revizuire nu trebue să fie confundată cu o reformare radicală și violentă precum cer intransigenții. Paris, 11 august, z­iarul „Re­publica francesa“ publică noul pro­gram al comitetulu electoral de la Belleville, precum și o scrisoare a d­­lui Gambeta care aprobă f­isul pro­gram. Iată cum­ sunt punctele prin­cipale din program: Revizuirea par­țială a constit­uției; restabilirea scru­tinului cu list­ă pentru alegerile le­gislative ; serviciul militar obligator redus la 3 ani; descentralizarea ad­ministrativă. Centralizarea politică spre a garanta pacea in lăuntru și in a­­fară. Afară de aceasta comitetul spe­­reau­ă că relațiunile dintre muncă și capital vor fi modificate in favoarea celei dintăi prin progrese politice ne­curmate, prin libertatea complectă a asociațiunei prin crearea de sindicate și case de retragere pentru bătrânețe. Comitetul cere in fine trimeterea de­portaților recidiviști colonii peni­tenciare, in loc de a fi închiși in în­chisorile centrale. Constantinopoli, 11 August. Cir­culă vuetul că sultanul ar fi telegra­­fiat comandantului vasului „Izzedin“ de a readuce la Constantinopoli pe condamnații in afacerea Abdul-Aziz. Roma, 11 August. Z­iarul „Ri­­forma“ respuinjend la scrisoarea o­­mului politic german publicată ieri, declară că alianța italo-germană este naturală, logică și necesară chiar, nu­mai cere ca să fie pacifică și liberală spre a nu exclude posibilitatea unei alianțe italo-engleze. Sara, 11 August. Când s’a aflat numirea comisiunei însărcinată cu re­­gularea proprietăților musulmane, mai­­ multe mii de persoane interesate la­­ această regulare s’au întrunit, la Kus­­tendil și au mers,la prefectul spre a’l ruga să aducă la cunoștința prin­țului Alexandru mulțumirile și ex­­presiunea gratitudinei lor. Vulcovici fostul director al agri­­culturei in guvernământul Rumeliei orientale, este numit ministru­­ de ex­terne al Bulgariei.­ Ministrul de finance a plecat in concediu, insărcinându-se pe d. Stoi­­­­lov cu interimul acestui departament ministerial. Belgrad, 12 August. Cavașii con­­­­sulului turcesc la Niș au rănit de 1 moarte căți­va Șerbi. E teamă de­­ tulburări. CRONICA INTERNA Circulara d-lui ministru cultelor și instruc­­țiunei publice, cu No. 9.509, di­n 22 iuliu 1881 cătră d-nii prefecți de județe. Domnule prefect: «Mai de mult, pe când încă nu erau scoli publice, fetele de târgoveți și chiar și de-ale sătenilor, primeau învățătura lor i sau pe la monastiri de la călugărițe, sau pe lângă cusutere bătrâne și de renume. Și la monastire și la cusătore, educațiu­­nea fetelor române tindea a face din ele femei cari să ști­a’și căuta de casele lor și, la nevoie, chiar să câștige, prin o mun­că onorabilă, pânea lor și a familiei lor. Am perdut multe obiceiuri bune ale strămoșilor și am perdut și pe acesta. In mania nostră de a aduce in țară nu­mai instituțiuni străine, n’am știut a ne folosi de instituțiunile ce aveam, și, in loc de a le dărăma era mai bine a le aduce numai îmbunătățirile cari să le rădice la­­ înălțimea secolului in care trăim. Era sim­plu și fără nici o perdere de timp in în­cercări la cari nu dădurăm nici astă­­zi de capăt, era­­ fie mai simplu să trans­formăm, desvoltându-le pe neștiute, acele prime scule ale străbunilor noștri. Noi am crezut a face mai bine desființindu-le, oprind și pedepsind ca pe o călcătore a legei sculelor pe acea femee care se mai curcă a aduna in giurul ei copilele ger­­mane ca să le invețe ceea ce știe: ces­­lovul, psaltirea, rugăciuni câtră D-­leu, și pe lângă tote acestea, meseria acului, me­serie cu care să resiste in lume la vin­­­ele in cari miseria și trândăvia duc mai tot­dea­una. La ce resultate am ajuns cu prohibițiu­­nea acestor mici scoli profesionale, de le pot numi așa, știe ori­cine, am înființat scoli publice in cari nu se învață, ce e dreptul, psaltiria, ceaslovul, dar in cari se învață de multe ori mai rău de­cât caslorul și psaltiria. In locul femeilor mo­deste, active, casnice (gospodine), cari în­vățau fetele sărmane a lucra cu acul, am încredințat învățătura lor, mai adesea, in mâni neexperimentate a sune institutiice intre 14—20 ani, cari au dat elevelor lor gusturi și trebuințe nepotrivite cu starea părinților lor și, deci, fatale pentru ele când mai ales pentru a le satisface, o dată ce vor intra in lume, nu vor avea măcar o meserie cu care să câștige necesarul veței. E timpul, d-le prefect, de a cugeta un moment la acastă mare întrebare a invă­­țăturei fetelor poporului român. Acele fe­te au a fi mame la rândul lor, și cum vor fi ele ca mame, așa va fi insuși po­porul nostru.” In așa termeni grăia cătră prefecții de la 1866 d. C. A. Rosetti, ministru de a­­tunci al instrucțiunei publice. Situațiunea schimbatu-s’a după 15 ani ? Negreșit, a­­vem astă­­zi două, trei școli profesionale și, pe lângă aceste, patriotismul câtor­va reuniuni de femei a mai creat încă una sau două altele. Puțin, de tot puțin sunt însă aceste creațiuni față cu nevoiele generale! De aceea, reluând ideia ministrului din 1866, vin, d-le prefect, să’ți fac îndem­nările următore: Pune să se cerceteze prin comunele rurale ca și prin cele urbane, cari sunt femeile ori călugărițele cari ’și-au făcut nume prin țesături de tot felul, cusături, croitorie și chiar mode, dar mai cu samă prin fabricarea de costume românesci. In tot­ o­dată informațiuni despre condițiunea morală a unor așa meseriașe. Mai adao­­ge­mi și notița, dacă în apropiere de lo­cuința unor asemene meseriașe se află și vre-o scală publică de fete, și mă mai înștiințeslă, în­ fine, și cam câte fete ar putea veni la lucru la casa meșterei ? Odată primite tote aceste informațiuni, eu ași prezența Camerei, la budgetul a­­nului viitor, cererea unui credit din care să pot subvenționa pe meseriașele abile cari s’ar decide a înființa ateliere în cari să învețe o meserie școlarele de clasa IV, de la unele din scalele publice mai intăiu, pe căt sunt la scară la orele determinate , iar după ce absolv cursurile, în tot timpul­­ zilei, până ce devin, la rândul lor, ariile profesioniste. Ceea ce spun aci este o schițare nu­mai a unei lucrări importante viitore. Acesta lucrare e subordinată informațiu­­nilor ce voia primi de la d-ta. La lucru dar, domnule prefect, căci a lucra pentru aceste ateliere, este a lucra in modul cel mai nimerit la reînflorirea industriei na­ționale, pe lângă că prin ele se va fi de­ FOILETON Eugène Scribe. ^ CARLO BROSCHI­ V (Urmare). ^ „El intră cu capul ridicat și cu fruntea străluci­­tore, și cu care înțelegeam sânta bucurie de care era animat, alergăi spre dânsul­­ zicându’i: «— Amice! părinte! iată d­iua liberării mele... Am să’l revăd. «— Nu încă, îmi respunse el cu scrisu’i atât de trist și atât de espresive. „Apoi întorcându-se către guvernorul temniței care intra in acel moment, el’i dete o scrisóre pe care acesta o citi cu grăbire, și lovit de surprindere el o lăsă sa cada pe masă lângă care ședeam. Aruncăi ochii asupra acei scrisori, și tresării când văd­ui o scriere care’mi era prea cunoscută. Scrisorea totuși nu cuprindea de­cât aceste cuvinte: «Majestatea Voistră mi-a promis ori că’mi va a­­corda tot ce’i voi cere ; ei cer grațiarea comtesei de Pepoli și a soțului ei. „semnat: Carlo Mir­o­schi. «Mai jos, și cu mâna regelui, era scris: «— Acordat: „semnat: JFertllnana. «Ușile temniței se deschiseră, eram liberi dar exi­­lați pentru tot­deauna din regatul de Neapoli, siliți­­­a 1 Părăsi­m­ două­zeci și patru ore și tote bunurile nóstre erau confiscate. Comtele se ocupă de pleca­rea nostră , și ea, cu inima palpitând de bucurie, de temere și de surprindere, mă închisei cu Theo­­baldo într’o cameră. «— El există­ strigăt eu, el există! «— Da, signora, l’am revăzut, i’am îmbrățișat căci acea scrisare, el însuși a adus’o, el n’a înce­tat nici o dată de a veghea asupra filelor d-vestre. „— Și ce a devenit? Pentru ce ne-a părăsit? Pentru ce mai ales acestă tăcere ca de morte asu­pra intreg­ului seu destin ? »•— Juanito, îmi­­ lise el cu tulburare și strîn­­gându’mi manele, nu mă întrebați de acestea, nu mă întrebați de nimic, nu vă pot respunde. «— Ii cunoști dar secretul? «— El mi l’a spus, mie, lui Theobaldo preotul, ministrul lui D-z eu,... și sub sigilul nevalabil a con­­fesiunei. »— Un cuvânt numai, îi­­ lisei eu , mă mai iu­bește încă ? »— Mai mult de­cât ori­când. «— Este el liber ? «— E tot liber; el n’a iubit și nu va iubi nici o dată de­cât pe d-vostră. Iată, urmă el cu emo­­țiune, cea ce pate nu trebuia să vă spun... Dar în­țelegeți din acesta că pentru fericirea d-vnătre și pentru a sa... nu trebue să vă vedeți... i-am impus acestei ca o lege... El mi-a jurat că se va supune ei, și’mi place a crede că’și va ține cuvântul. «— Aveți dreptate, trebue să nu ne mai vedem. «Și fără voe’mi vărsăm lacrimi, și o nesiguranță, îngrozitore mă agita încă și’mi sfășia inima. «— In acea nópte, îi­­ lisei eu, in care trebuia să ne unești, fost’a nevoit a se depărta de silă sau de violență ? »— Nu, din propria lui voință, silit numai de onore și de datorie. «— încă o întrebare, Theobaldo, de ați fi fost in locul seu, ați fi făcut tot ast­fel ? «— Da, signora. «— Așa­dar îi aprobați purtarea lui de atunci și acea de astă­­zi, și tăcerea lui, și absența lui­, și pănă și misterul care-l încungiură? «— Da! respunse el cu o voce sigură și fără a cugeta, le aprob. «— Și eu atunci sunt liniștită! strigăi eu întin­­­zându’i mâna; ca și dânsul, Theobaldo, voi fi dem­nă de d-ta, ca și dânsul voi rămâne fidelă onorei și datoriei. «Contele de Pepoli apăru, vaporul era gata, tre­buia să plecăm;­­zilele de exil începeau pentru mine. Adio, dar, patrie! îmi­­ lisei eu plângând, adio fru­mos cer de Neapoli! adio tot ce iubesc ! Și vaporul ne ducea pe noi sărmani exilați! exilați pentru tot­­de­una!... Acest cuvânt îmi resuna la urechi mai tare de­cât zgomotul valurilor și strigătele matelo­­ților, pe când din depărtare și stând in piciore pe mal, Theobaldo mai agita încă, in semn de adio, o batistă albă care in curând se șterse și dispăru in bruma serei. Mult timp mă silii de a o zări, și când n’o mai vă­lui, totul se fim­ pentru mine, mă cred­ui singură pe lume. «In nenorocire găsim cu înlesnire curagiu pen­tru a suferi cu acei ce iubim. Dar a suferi o mare nenorocire cu niște indiferenți, a împărți o aseme­nea nenorocire cu acei ce nu iubim, sunt două su­plicii din care cel întăi nu este pate cel mai crud. Trebue să sufăr plângerile, supărarea și chiar re­proșurile contelui de Pepoli, căci el îmi reproșa tot,... pănă și miseria ce nu cunoșteam, și care veni­m­ curând să ne atace. «Căutaserăm un refugiu in Anglia, și sosiserăm aci, fără nici o scrisóre de credit, fără resurse, fără bani; bunurile nóstre confiscate nu ne permiteau d’a aștepta bani de la dânsele, și închipuiți-ve spai­ma mea, când in hanul unde ne coborîserăm de opt­­ file, ni se ceru prețul unei locuinți pe care m­elile și bijuteriile ce’mi mai remăsese nu’l puteau nici chiar achita... Eram dar să fim goniți cu rușine. E­­ram să ne găsim fără pane și fără asti... când sosi către comtele de Pepoli, și nu știu prin ce mijloc, căci nimeni pe lume nu putea cunoște încă sosirea nostrá, nici adresa nostră, un pachet din Londra și o scrisore prin care un vechiu datornic a ducelui de Arcos, unchiul meu, în credința nepotei sale o su­mă de­­ zece mii livre sterlingi ce-i datorea de mult timp. «Comtele privi acești bani ca că­lați din ceriu, și cu care n’aveam de­cât un amic pe pământ, gâ­­cii fără ostenilă, chiar din termenii scrisorii, pe a­­cel care’și ascundea ast­fel bine­ facerile sub forma recunoștinței. «Ferindu-ne de a ședea in orașe, ne­otărârăm de a ne așe­za la țară, unde devenea necesar să șed pentru sanatatea mea deja slăbită. Comtele însărcină pe un om de afaceri ca să ne caute o reședință mo­destă și convenabilă, și se prezintă o ocasiune ad­mirabilă , o casă de țară incântătore in vecinătatea Londrei, situată precum puteam dori, mobilată cu gust și cu eleganță, apoi, ape frumose, un parc magnific, și aceste tóte pentru un preț puțin consi­derabil. Un lord care pleca in călătorie, avea mare dorință de a închiria acea casă, și afacerea fu în­cheiată într-un moment. Soțul meu era încântat de frumuseța acestei locuinți, pe care o priveam cu in­diferență și in curând cu mirare, când găsii pentru mine un cabinet de lucru mobilat și așe­zat cum era

Next