Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-08-02 / nr. 88
Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. IR Anul al 9-lea No. 88. Prețul abonamentelor ffr IASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 11 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STAF.INATATE.........................................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE . 1 b. Epistole nefrancate nu se primesc. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Win 1>*. 20 hani ________IASSI, Duminică 2 (14) August 1881. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la D-i. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seiierstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. ■------ o a, 1 e n a a, r VL 1 Septa-ma-nei _______________ SUI. WEUfîf i-----------FUtTĂ----------------------- PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANAL STIL NOU PIUA______________PATRONUL PILEI ._L doar~ ■ --- =|~.— — --------------------------------------------------------- August. _ g August. Duminică Aducerea relig. Sf. Archid. Stefan. ** Duminică Usebe. g_ q 7—4 3 Luni Cur. Păr. Isachie, Dalmatiu și Faust. La 31 Mie la 5 oare dim. Lună plină «"“1. S*10“" B— 57—24 Marti S. S. șapte cuconi din Efes. . . . Kosene. 5_ ß 7—0 5 Mercuri Sf. Mart Eusigniu, cu timp frumos apoi plone. 17 Mercur Alexis. 5_ 7 6-69 « 1°} . [ț] Xr»M*fiS. »orna. (Schimb, la faja.) g Vineri Looser. 5~ » •“£ 7 Vineri Sf. Ierom. Domeniu. Sâmbătă Remard 5—10___________—56 8 ___________Sâmbătă___________Sf. Emilian mărturis._______________________________________________________________ 20------------------JiambaU__________Bfimard----------------------------- _ ■ ------------------- Prețul Anunciurilor Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Nr. 20 bani anunciuri___ on non sa_enî sunt ^ ° n la WIWWW procent cu prima ipotecă, în condițiuni avantajose. Se pot da și în parte. Pentru informațiuni ase adresa la d. Gr. J. Buicliu sau la Administrațiunea farului Curierul Balassan. ülaimmari află de vânzare, grâu, Banat, de semință, prima calitate. D-nii amatori se vor adresa la D. V. Alecsandri, in Mircești, special pentru balele interne și de piele, dă consultațiuni în tote filele de la orele 9—11 dimineță și 4 — 6 după ama lă. Pentru săraci gratuite. Locuește strada Sărărie în casa D-lui Pogor lângă casa Baștă.__________________(314—7). MOȘIA CĂUTĂCENI 1 Districtul Roman, plasa Fundurile, se dă în arendă, cu intrare în stăpânire, de pe acuma, tomna anului 1881. Pentru informațiuni, a se adresa la proprietară în Iași, strada Sf. Neculai. Maria Tufescu. na 6nHarű do buQÎi voe casele mele și S tî VollUari tuate la Copou, strada Lățescu, având șapte camere, două bucătării, o grădină spațiosă pentru legume două grădini pentru flori, șură, grajdiu, beciu, pivniță, feredeu, fântână de apă bună, în fine tote atenansele necesare. Pentru informațiuni, a se adresa la d. Moritz Rubensaft, ciasornicar, strada Lăpușnanu, casa Grabowieski. Sevastie Stegărescu. TELEGRAME Constantinopoli, 10 August. In privința notei colective remise de către comtele Corti, relativă la cererea de suspendare a predării teritoriilor Greciei pănă la evacuarea complectă acestor teritorii de către trupelele și a autoritățile turcești. Assim-pașa a respins in mod verbal, că ministrul de resbel va telegrafia lui Midayet-pașa de a resolva chestiunea la fața locului împreună cu comisiunea europenă. Ln New York, 10 August. Un advocat a scris d-lui Blaine pentru a-l informa că nihilistul Hartman a sosit de câteva zile in Statele Unite fugind din Canada. D. Blaine era mai înainte de părerea, că Hartman să fie arestat și extrădat autorităților rusești, deorece pare prea bine să fie un asasin. Advocatul cere d-lui Blaine de a-și modifica părerea acea și de a da asigurațiunea că Hartmann nu va fi arestat pe teritoriul republicei Statelor Unite. In răspunsul său D. Blaine califică trimiterea scrisorii din partea advocatului de o imprudență și presusă de a face cunoscută hotărârea guvernului. Paris, 11 August. Intr’un discurs pronunțat ieri sara la Nancy, d. Jules Ferry face elogiuri foastei majorități a camerei și crede că ea se va intoarce și mai puternică. D. Ferry admite revizuirea parțială a constituțiunei propusă de d. Gambeta prins discursul său de la Tours, dar acestă revizuire nu trebue să fie confundată cu o reformare radicală și violentă precum cer intransigenții. Paris, 11 august, ziarul „Republica francesa“ publică noul program al comitetulu electoral de la Belleville, precum și o scrisoare a dlui Gambeta care aprobă fisul program. Iată cum sunt punctele principale din program: Revizuirea parțială a constituției; restabilirea scrutinului cu listă pentru alegerile legislative ; serviciul militar obligator redus la 3 ani; descentralizarea administrativă. Centralizarea politică spre a garanta pacea in lăuntru și in afară. Afară de aceasta comitetul spereauă că relațiunile dintre muncă și capital vor fi modificate in favoarea celei dintăi prin progrese politice necurmate, prin libertatea complectă a asociațiunei prin crearea de sindicate și case de retragere pentru bătrânețe. Comitetul cere in fine trimeterea deportaților recidiviști colonii penitenciare, in loc de a fi închiși in închisorile centrale. Constantinopoli, 11 August. Circulă vuetul că sultanul ar fi telegrafiat comandantului vasului „Izzedin“ de a readuce la Constantinopoli pe condamnații in afacerea Abdul-Aziz. Roma, 11 August. Ziarul „Riforma“ respuinjend la scrisoarea omului politic german publicată ieri, declară că alianța italo-germană este naturală, logică și necesară chiar, numai cere ca să fie pacifică și liberală spre a nu exclude posibilitatea unei alianțe italo-engleze. Sara, 11 August. Când s’a aflat numirea comisiunei însărcinată cu regularea proprietăților musulmane, mai multe mii de persoane interesate la această regulare s’au întrunit, la Kustendil și au mers,la prefectul spre a’l ruga să aducă la cunoștința prințului Alexandru mulțumirile și expresiunea gratitudinei lor. Vulcovici fostul director al agriculturei in guvernământul Rumeliei orientale, este numit ministru de externe al Bulgariei. Ministrul de finance a plecat in concediu, insărcinându-se pe d. Stoilov cu interimul acestui departament ministerial. Belgrad, 12 August. Cavașii consulului turcesc la Niș au rănit de 1 moarte cățiva Șerbi. E teamă de tulburări. CRONICA INTERNA Circulara d-lui ministru cultelor și instrucțiunei publice, cu No. 9.509, din 22 iuliu 1881 cătră d-nii prefecți de județe. Domnule prefect: «Mai de mult, pe când încă nu erau scoli publice, fetele de târgoveți și chiar și de-ale sătenilor, primeau învățătura lor i sau pe la monastiri de la călugărițe, sau pe lângă cusutere bătrâne și de renume. Și la monastire și la cusătore, educațiunea fetelor române tindea a face din ele femei cari să știa’și căuta de casele lor și, la nevoie, chiar să câștige, prin o muncă onorabilă, pânea lor și a familiei lor. Am perdut multe obiceiuri bune ale strămoșilor și am perdut și pe acesta. In mania nostră de a aduce in țară numai instituțiuni străine, n’am știut a ne folosi de instituțiunile ce aveam, și, in loc de a le dărăma era mai bine a le aduce numai îmbunătățirile cari să le rădice la înălțimea secolului in care trăim. Era simplu și fără nici o perdere de timp in încercări la cari nu dădurăm nici astăzi de capăt, era fie mai simplu să transformăm, desvoltându-le pe neștiute, acele prime scule ale străbunilor noștri. Noi am crezut a face mai bine desființindu-le, oprind și pedepsind ca pe o călcătore a legei sculelor pe acea femee care se mai curcă a aduna in giurul ei copilele germane ca să le invețe ceea ce știe: ceslovul, psaltirea, rugăciuni câtră D-leu, și pe lângă tote acestea, meseria acului, meserie cu care să resiste in lume la vinele in cari miseria și trândăvia duc mai totdeauna. La ce resultate am ajuns cu prohibițiunea acestor mici scoli profesionale, de le pot numi așa, știe oricine, am înființat scoli publice in cari nu se învață, ce e dreptul, psaltiria, ceaslovul, dar in cari se învață de multe ori mai rău decât caslorul și psaltiria. In locul femeilor modeste, active, casnice (gospodine), cari învățau fetele sărmane a lucra cu acul, am încredințat învățătura lor, mai adesea, in mâni neexperimentate a sune institutiice intre 14—20 ani, cari au dat elevelor lor gusturi și trebuințe nepotrivite cu starea părinților lor și, deci, fatale pentru ele când mai ales pentru a le satisface, o dată ce vor intra in lume, nu vor avea măcar o meserie cu care să câștige necesarul veței. E timpul, d-le prefect, de a cugeta un moment la acastă mare întrebare a invățăturei fetelor poporului român. Acele fete au a fi mame la rândul lor, și cum vor fi ele ca mame, așa va fi insuși poporul nostru.” In așa termeni grăia cătră prefecții de la 1866 d. C. A. Rosetti, ministru de atunci al instrucțiunei publice. Situațiunea schimbatu-s’a după 15 ani ? Negreșit, avem astăzi două, trei școli profesionale și, pe lângă aceste, patriotismul câtorva reuniuni de femei a mai creat încă una sau două altele. Puțin, de tot puțin sunt însă aceste creațiuni față cu nevoiele generale! De aceea, reluând ideia ministrului din 1866, vin, d-le prefect, să’ți fac îndemnările următore: Pune să se cerceteze prin comunele rurale ca și prin cele urbane, cari sunt femeile ori călugărițele cari ’și-au făcut nume prin țesături de tot felul, cusături, croitorie și chiar mode, dar mai cu samă prin fabricarea de costume românesci. In tot odată informațiuni despre condițiunea morală a unor așa meseriașe. Mai adaogemi și notița, dacă în apropiere de locuința unor asemene meseriașe se află și vre-o scală publică de fete, și mă mai înștiințeslă, în fine, și cam câte fete ar putea veni la lucru la casa meșterei ? Odată primite tote aceste informațiuni, eu ași prezența Camerei, la budgetul anului viitor, cererea unui credit din care să pot subvenționa pe meseriașele abile cari s’ar decide a înființa ateliere în cari să învețe o meserie școlarele de clasa IV, de la unele din scalele publice mai intăiu, pe căt sunt la scară la orele determinate , iar după ce absolv cursurile, în tot timpul zilei, până ce devin, la rândul lor, ariile profesioniste. Ceea ce spun aci este o schițare numai a unei lucrări importante viitore. Acesta lucrare e subordinată informațiunilor ce voia primi de la d-ta. La lucru dar, domnule prefect, căci a lucra pentru aceste ateliere, este a lucra in modul cel mai nimerit la reînflorirea industriei naționale, pe lângă că prin ele se va fi de FOILETON Eugène Scribe. ^ CARLO BROSCHI V (Urmare). ^ „El intră cu capul ridicat și cu fruntea strălucitore, și cu care înțelegeam sânta bucurie de care era animat, alergăi spre dânsul zicându’i: «— Amice! părinte! iată diua liberării mele... Am să’l revăd. «— Nu încă, îmi respunse el cu scrisu’i atât de trist și atât de espresive. „Apoi întorcându-se către guvernorul temniței care intra in acel moment, el’i dete o scrisóre pe care acesta o citi cu grăbire, și lovit de surprindere el o lăsă sa cada pe masă lângă care ședeam. Aruncăi ochii asupra acei scrisori, și tresării când vădui o scriere care’mi era prea cunoscută. Scrisorea totuși nu cuprindea decât aceste cuvinte: «Majestatea Voistră mi-a promis ori că’mi va acorda tot ce’i voi cere ; ei cer grațiarea comtesei de Pepoli și a soțului ei. „semnat: Carlo Miroschi. «Mai jos, și cu mâna regelui, era scris: «— Acordat: „semnat: JFertllnana. «Ușile temniței se deschiseră, eram liberi dar exilați pentru totdeauna din regatul de Neapoli, siliția 1 Părăsim douăzeci și patru ore și tote bunurile nóstre erau confiscate. Comtele se ocupă de plecarea nostră , și ea, cu inima palpitând de bucurie, de temere și de surprindere, mă închisei cu Theobaldo într’o cameră. «— El există strigăt eu, el există! «— Da, signora, l’am revăzut, i’am îmbrățișat căci acea scrisare, el însuși a adus’o, el n’a încetat nici o dată de a veghea asupra filelor d-vestre. „— Și ce a devenit? Pentru ce ne-a părăsit? Pentru ce mai ales acestă tăcere ca de morte asupra intregului seu destin ? »•— Juanito, îmi lise el cu tulburare și strîngându’mi manele, nu mă întrebați de acestea, nu mă întrebați de nimic, nu vă pot respunde. «— Ii cunoști dar secretul? «— El mi l’a spus, mie, lui Theobaldo preotul, ministrul lui D-z eu,... și sub sigilul nevalabil a confesiunei. »— Un cuvânt numai, îi lisei eu , mă mai iubește încă ? »— Mai mult decât oricând. «— Este el liber ? «— E tot liber; el n’a iubit și nu va iubi nici o dată decât pe d-vostră. Iată, urmă el cu emoțiune, cea ce pate nu trebuia să vă spun... Dar înțelegeți din acesta că pentru fericirea d-vnătre și pentru a sa... nu trebue să vă vedeți... i-am impus acestei ca o lege... El mi-a jurat că se va supune ei, și’mi place a crede că’și va ține cuvântul. «— Aveți dreptate, trebue să nu ne mai vedem. «Și fără voe’mi vărsăm lacrimi, și o nesiguranță, îngrozitore mă agita încă și’mi sfășia inima. «— In acea nópte, îi lisei eu, in care trebuia să ne unești, fost’a nevoit a se depărta de silă sau de violență ? »— Nu, din propria lui voință, silit numai de onore și de datorie. «— încă o întrebare, Theobaldo, de ați fi fost in locul seu, ați fi făcut tot astfel ? «— Da, signora. «— Așadar îi aprobați purtarea lui de atunci și acea de astăzi, și tăcerea lui, și absența lui, și pănă și misterul care-l încungiură? «— Da! respunse el cu o voce sigură și fără a cugeta, le aprob. «— Și eu atunci sunt liniștită! strigăi eu întinzându’i mâna; ca și dânsul, Theobaldo, voi fi demnă de d-ta, ca și dânsul voi rămâne fidelă onorei și datoriei. «Contele de Pepoli apăru, vaporul era gata, trebuia să plecăm;zilele de exil începeau pentru mine. Adio, dar, patrie! îmi lisei eu plângând, adio frumos cer de Neapoli! adio tot ce iubesc ! Și vaporul ne ducea pe noi sărmani exilați! exilați pentru totdeuna!... Acest cuvânt îmi resuna la urechi mai tare decât zgomotul valurilor și strigătele mateloților, pe când din depărtare și stând in piciore pe mal, Theobaldo mai agita încă, in semn de adio, o batistă albă care in curând se șterse și dispăru in bruma serei. Mult timp mă silii de a o zări, și când n’o mai vălui, totul se fim pentru mine, mă credui singură pe lume. «In nenorocire găsim cu înlesnire curagiu pentru a suferi cu acei ce iubim. Dar a suferi o mare nenorocire cu niște indiferenți, a împărți o asemenea nenorocire cu acei ce nu iubim, sunt două suplicii din care cel întăi nu este pate cel mai crud. Trebue să sufăr plângerile, supărarea și chiar reproșurile contelui de Pepoli, căci el îmi reproșa tot,... pănă și miseria ce nu cunoșteam, și care venim curând să ne atace. «Căutaserăm un refugiu in Anglia, și sosiserăm aci, fără nici o scrisóre de credit, fără resurse, fără bani; bunurile nóstre confiscate nu ne permiteau d’a aștepta bani de la dânsele, și închipuiți-ve spaima mea, când in hanul unde ne coborîserăm de opt file, ni se ceru prețul unei locuinți pe care melile și bijuteriile ce’mi mai remăsese nu’l puteau nici chiar achita... Eram dar să fim goniți cu rușine. Eram să ne găsim fără pane și fără asti... când sosi către comtele de Pepoli, și nu știu prin ce mijloc, căci nimeni pe lume nu putea cunoște încă sosirea nostrá, nici adresa nostră, un pachet din Londra și o scrisore prin care un vechiu datornic a ducelui de Arcos, unchiul meu, în credința nepotei sale o sumă de zece mii livre sterlingi ce-i datorea de mult timp. «Comtele privi acești bani ca călați din ceriu, și cu care n’aveam decât un amic pe pământ, gâcii fără ostenilă, chiar din termenii scrisorii, pe acel care’și ascundea astfel bine facerile sub forma recunoștinței. «Ferindu-ne de a ședea in orașe, neotărârăm de a ne așeza la țară, unde devenea necesar să șed pentru sanatatea mea deja slăbită. Comtele însărcină pe un om de afaceri ca să ne caute o reședință modestă și convenabilă, și se prezintă o ocasiune admirabilă , o casă de țară incântătore in vecinătatea Londrei, situată precum puteam dori, mobilată cu gust și cu eleganță, apoi, ape frumose, un parc magnific, și aceste tóte pentru un preț puțin considerabil. Un lord care pleca in călătorie, avea mare dorință de a închiria acea casă, și afacerea fu încheiată într-un moment. Soțul meu era încântat de frumuseța acestei locuinți, pe care o priveam cu indiferență și in curând cu mirare, când găsii pentru mine un cabinet de lucru mobilat și așezat cum era