Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-05-30 / nr. 60

Anul al X-lea No. 60. IASSI, Duminică 30 Mai (II iunie­ ) 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul A­lion. și An­unciurilor IN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.............................................40 b­ — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCĂRI LOCALE . . . I fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. f­ it Ar. 20 bani CURIERUL (TE­BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GEN ER ALE. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris, Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien. Vincenz Hrdlicka 1., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. STIL VECHIO­RIBA \ PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTA­MANA STIL NOU ț­­I­U­A ____________P­AT I­­O­NUL P­I­L­E­I | Răs. Soar. | Apusul Soar. Mai. 1 luni. [~ 30 Duminică Cuv. Păr. Isaciu din mon. Dalmasi. 11 Duminică Barnaba. 4—16 7—44 31 Luni St. Ap. Eremia. La 21 Mai, pătrarul din urmă, de 12 Luni Ioan. 4—16 7—44 1 luni. Mărfi St. Mart Justin filosoful. La 21 mai până la 4 luni, plăc mare E Mercur­­i Ed? de P. 2 Mercuri St. Nicefor si St. Ion din Suceava. e 14 Mercuri Basiliu. 4—15 7—45 3 Joi Mart. Lucian. și timp amesticat. 15 Joi Vifu. 4—16 7—47 4 Vineri St. Păr. Mitrophan Aris. Const. 16 Vineri Serb, inimei d-lui. 4—15 7—47 5 Sâmbătă St. Ierom. Dorothea Ep. Tirului. 17 Sâmbătă Adolf. 4—15 7—47 Correspon­denți in Strein­atate. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Vin Ir. 20 bani Loterie de Bine­facere in folosul incendiaților din țară, câștiguri 3000 lei în numerar 27 numere câștigătore din cari: 1 de 1000 —1000 1 « 250— 250 10 — 100 — 1000 15­­ 50— 750 27 câștiguri de lei 3000 Tragerea se va face in cursul lunei mai. Z­iua tragerei se va anunța prin ziare BĂILE WSTAS­U­ III din Târgu Ocna. Renumite, pentru calitatea apelor mi­nerale vindecând felurite bóle cronice , prețurile mai reduse de­cât la tote băile din țară. Doritorii pentru angajarea apartamen­­tilor pe sezonul verii, sunt rugați a se adre­sa direct. Administrator Costachi Tataru, Ocna. i se arendat Moșia Balten­i din plasa Turia județul Iași, proprietatea Prințului Grigore M. Sturdza, se dă în arendă împreună cu velnița și tote atenansele ei pe timp de 5 ani cu începere de la 23 Aprilie 1883 Amatorii vor bine­voi a se adresa la can­celaria Prințului Sturdza din Iași strada Sf. Gheorghe Lozonschi pentru informațiuni. Ba incxprt­­­aJÄ ma la sub­semnata strada 40 sfinți. Eufrosin Urechia CARIERA FLORESTI Renumita CArieră Florești, Comuna Sch­eia, Plasa Fundurile,­­Ju­dețul Vaslui se află astă­z­i în posesiu­nea­ subscrisului. Toți Domnii arh­itecți și antreprenori de construcțiuni sunt înștiințați că subscrisul este în posițiune a contracta an­gajamente pentru ori­ce soi de petră cioplită și de zidărie și în ori­câtă cantitate. A se adresa pentru ori­ce informațiuni la subscri­sul la Comuna Scheia sau la D. N. Culianu în Iași, Strada Sf. Teodor. Georgie A. durea. A apărut de sub presă, în editura tipografiei nostre noua zi je­a E PENTRU TOCMELILE DE LUCRĂRI AGRICOLE și se află de vend­are la Administrațiunea »Curierului«­ Calexid-arvLl S e p t ä m. â n e i IAȘI, 29 Mai 1882. Am ți­s în numărul trecut că scalele nóstre sunt într’o stare forte prostă, și vom căuta sa justificăm cele­­ zise. In adevăr, de la s­celele cele mai inferiore, pănă la cele mai superiore, tote trebue să prezinte unul sau mai multe vicii. Vom începe cu scalele primare rurale Aprope totalitatea localurilor acestor școli sunt absolut nepotrivite cu me­nirea lor. Cutrierând cine­va tóte co­­munile rurale din țară, nu știm dacă va găsi, ca să nu exagerăm, din diece localurij de școlă, unul potrivit cu me­nirea sa. Tote eu sunt de­cât niște mizerabile bordeie, rău luminate și rău aerisite, cele mai multe cu pereții și acoperemintele dărâmate. In adevăr, județului nostru i s’a încuviințat să facă un împrumut pentru construirea de școli rurale, dar, cât timp va mai trece pănă se vor construi ? și apoi, nu vorbim numai de județul nostru, vorbim și de altele, cari, în acestă pri­vință sunt mult mai nenorocite. în­vățătorii, din lipsa de control, de ore­ce nu’i de­cât un revisor școlar la două districte, nu’și îndeplinesc datoria în mod conștiincios, (bine-înțăles că sunt și escepțiuni) așa că scalele ru­rale nu sunt de­cât o ilujie, nu pro­duc efective bine-făcătore la cari­ ar trebui să se aștepte cine­va de la ele. Sculele primare urbane, atât cele de băeți, cât și cele de fete, mai tate nu au un local al lor propriu. Se plă­tesc mulțime de bani pentru închi­rierea de localuri cari sunt cu totul nehigienice, cu totul nepotrivite pen­tru scală. Așa, vorbind în particular de Iași, mai tote scólele primare au localuri cu totul neincăpătore. Intr’o cameră în care n’ar putea trăi de­cât două sau trei persone se face classa I, și se grămădesc 70 sau 80 de copii, a căror respirațiune viciază atât de mult aerul, în­cât e imposibil să intri într’o asemenea clasă, mai cu sama iarm, când frigul nu permite a se ținea ușa sau vr’o ferestra deschisă. N’ar fi are cu mult mai nimerit ca în loc să se plâtăscă atâtea chirii pen­tru localuri de scală cari nu cores­pund de loc cu acestă menire, să se construiască școli sistematice, cari să răspundă tuturor cerințelor hygienice și tot o­dată să ne scutescă pe viitor a mai plăti chirii? Pentru ce art. 45 din legea instruc­­țiunei, care spune că în cazul „când numărul școlarilor va trece de cinci­zeci în clase, prisosul va forma o di­­visiune deosebită care va fi încredin­țată la un învățător divisional nu se pune în aplicație, și se lasă în sar­cina unui institutor sau institutrice câte 70, 80 copii? Ce pote face un singur institutor sau institutrice pen­tru instrucțiunea unui așa mare nu­măr de copii, ori câtă bună­voință ar avea, de vreme ce timpul nu’i per­mite? Copii rămân cu lecțiunile în urmă și trec­ din clasă in clasă numai de mântuială. Liceile și gimnasiele încă lasă mult de dorit. Instrucțiunea primita de elevii lor nu’i de­cât o pospăială, de­ore­ce, și aici, numărul elevilor fiind prea mare, nu pot fi ascultați de­cât câte o dată pe lună, ba câte odată chiar nici atât, așa că nu învață lecțiunile de­cât atunci când îi ajunge rândul, și, la finele anului, nu știu nimic. No­tele bune din semestru precum și opiniunea ce’și-o face profesorul des­pre ei, știindu’i de elevi buni, de­ore­ce când le venisă rândul și iau lecțiu­nile, îi face să trecă din clasa’n clasă fără să aibă cunoștințele necesare. La probă vom da un exmplu destul de suficient. Un tâpăr după ce face 7 clase gimnasiale, după ce studiază 7 ani limba franceză, n’are de­cât niște cunoștinți forte palide asupra ei, nu pate traduce un pasaj puțin mai în­curcat. Și, nu vorbim de cazuri ex­­cepționale, ci vorbim de toți cei cari n’au studiat și’n particular. Universitățile încă lasă mult de dorit. Unii dintre profesori nu se duc la cursuri de­cât de două trei ori pe­­ lună, fiind împedicați de alte ocupațiuni. Ce fel se pate explica și învăță de studenți un curs care trebue să se predea cel puțin de trei ori pe săp­tămână, și care în realitate nu se predă de­cât cel mult de trei ori pe lună ? Studenții, sau trebue să citesc o mul­țime de autori străini pentru a’și putea explica diferitele chestiuni ce trebuiau să le fie explicate de profesorii respec­tivi, lucru care nu’l fac de­cât forte puțini, sau, cea mai mare parte, nu’și mai bat capul, știind că esamenile le vor trece cu ușurință, de­ore­ce pro­­fesorul respectiv nu’i va putea întreba de­cât lucruri elementare, de­cât ches­tiunile pe cari le-a explicat. Trebue insă să mărturisim că sunt unii dintre d-nii profesori cari’și în­deplinesc in conștiințăm­datoririle d-lor. Un alt rău pe care’l-am putut ob­serve și care asemenea strică forte mult studenților, este numirea de pro­fesori in cursul anului. O catedra fiind vacantă, se numește un suplinitor care începe cursul după o metodă pre­care. Pe la jumatatea anului, catedra se pune la concurs, reușește unul dintre concurenți care se numește profesor, și începe cursu­rile după o sistemă cu totul alt­fel de cum era mai dinainte. Asta, nu pate să aducă de­cât încurcata, nu pate să fie de­cât o sarcină îndoită pentru studenți, cari sunt siliți a studia ace­iași materie după două metode deo­sebite. Credem că­ este timpul ca cei în drept să se gândescă cu seriositate la reformarea scalelor nóstre, de­ore­ce, așa cum sunt asta-<si organisate, nu fac alt­ceva de­cât consumă, fără nici un folos, un timp forte precios pen­tru tinerimea nostră. TELEGRAME Roma, 5 iunie. Ani pe la amiază se răspândia prin public un ziar hu­moristic in care se puteau citi mai multe pamfleturi la adresa lui Gari­baldi. Studenții, cari tocmai în timpul acesta se reîntorceau de la Universi­tate, grăbită spre biroul tipografiei unde se imprimase Ziarul cu pam­fletele. Abia se pute descrie ravagiul ce l’au făcut acești studenți in impri­meria nenorocitului tipograf. Nici o cutie de litere n’a rămas întreagă, toate s’au spart și cuprinsul lor a fost aruncat pe stradă ; in cele de pe urmă, indignații studenții au rupt și firma tipografiei și au tărît’o pe strade pănă s’a făcut bucăți. Un căpitan care a­­lerga in contra studenților cu un de­tașament de soldați, fu desarmat prin aclamațiunile studenților , tratanCă ar­mata. Din străinătate au sosit numerose deputațiuni. Telegrame de condolență au sosit din tote părțile Poloniei. Un principe Romanoff va representa Ru­sia. Cremațiunea cadavrului eroului s’a amănat pe jos. Cairo, 7 iunie. Alaltăieri, luni, șefii militari s’au întrunit la Araby bey și acolo amenințară a ucide pe Kedivul dacă europenii sau alții vor isgoni pe Araby bey din Egipet. Viena, 7 iunie, m­iarele desmint ști­rea cum ca contele Chevenhu­ler mi­nistru plenipotențiar al Austriei la FOILETON. MATILDA. 32 Traducere din limba germană de Mi­sóra A. A. (Urmare). — Nu, fără îndoială, nu ; și D-Zeu îmi e mar­­tor că n’ași voi să’mi ușurez nici una din suferin­­țele mele pe socotela ta. Dar îmi vine greu să în­­șăl personile ce mă iubesc, și să fiu nevoită să păs­trez tăcerea, din causa unei făgăduinți, pe când cea ântăi dorință a mea este adevărul. Nu-i loc a arata acum lectorului urmările acelei întrețineri. XXVII. Să intrăm acum în camera lui Stuart. E nopte de tot. Stuart și Carol stau pe-o sofa. După o tă­cere destul de îndelungată, căpitanul Stuart începu ast­fel: „ Despre cei antei ani ai Ebbei, n’am nimic de spus ca să nu știi, și chiar le știi mai bine de­cât mine. Știi asemenea că avea numai 13 ani când veni în Englitera cu contele Hjelm, fratele baronesei Remmer. Trei ani după sosirea ei acolo, fui presen­­tat tatălui adoptiv al Ebbei, și, în curând, devenit intim în casă. Iubit pe Ebba și fui destul de fericit a fi iubit de ea, ast­fel că o luăi de soție. — Ebba s-a măritat cu un căpitan Brandis, care servea în flota englizască, și care era American de naștere, cu tote că era naturalisat engles. D­­a, din contra, domnule... — Ești cred­ și te numești Stuart, vrei să Zic ? — Da, cum se explică asta ? — Dă’mi voe să urmez, și totul se va lămuri. Era un an de când cunoșteam pe Ebba, când mă însurai cu ea, și am găsit într’ânsa o ast­fel de ca­­mera de grație, junetă și amabilitate, încât, de la despărțenia nóstră, nu am putut înțelege cum am putut să te uit un minut, căci ea era bogat înzes­trată cu spiritul, și, pentru inimă, era un înger de bunătate și de iubire. Suvenirile fericirei ce-am gus­tat lângă ea, și sfărâmat eu însu’mi, nu întârzie a’mi umplea inima cu regretele cele mai amare și cele mai vii. Ebba mă iubea cu acel amor ce nu prinde rădăcină de­cât într’o inimă nobilă. După un an de fericire împărtășită, făcurăm un voiaj pe continent, cunoști pasiunea Englesilor pen­tru voiajuri, și prin asta voiam să procur Ebbei, o satisfacție la care, cum era ea vióe și impresio­nabilă, aspira de mult. Voiajul nostru nu avea alt sfârșit de­cât distrac­ția. Ne duserăm in Italia. Venirăm la Neapoli, și intr’o sară ne duserăm la teatrul San-Carlo. Abea luasem loc și priveam toaletele de prin loji, când într’o lojă încă deșartă, intră o damă in vârstă, ur­mată de­ o tânără așa de frumosă, în­cât nu’mi pu­tui opri o esclamație de admirare. Ebba privi și ea in acea parte, și’mi zise cu emoțiune și surprisă : „E mătușa mea, barone­sa Remmer, cu vara mea Matilda, din Suedia”. Totă sora aceia nu’mi putui deslipi privirile de la acea figură ce fermeca, și care captivasă simțurile și mintea mea. Persistența ce puseiu a privi pe tânără, sfârși prin a’i atrage ba­­garea de samă, căci văzui că privirile ei se rătă­ciră de mai multe ori asupra noistră. Musica, cânte­cile, chemările, aprinsele, tóte acestea trecură ne­băgate in samt» de smuc ; o singură imagină, ima­ginea Matildei, ocupa sufletul meu întreg. La eșirea nostră din theatru, o rezurăm de departe, din tre­­cut, ca un fulger ce abia se zărește și îndată dis­pare, și pentru prima oră presența Ebbei îmi fu o sarcină, căci ea mă împedica a alerga după frumo­­sa mea aparițiune. Nu știu dacă Ebba băgă de samă impresiunea ce Matilda făcu asupra mea, dar ochii ei cântau pe ai mei cu o iubire neliniștită. Când ajunsăm la oțel, ea îndoi dismerdările, și-mi făcu cele mai tandre a­­vansuri.—Dar gândurile mele erau tot la Matilda­, și nu răspundeam la iubirea Ebbei de­cât cu un aer distrat. A doua zi nu am avut nimic mai grabnic de fă­cut de­cât a căuta locuința Matildei; umblămu, în­trebăm de baronesa Remmer, dar în zădar. Nemul­țumit, revenit la oțel, unde Ebba’mi spuse cu bucu­rie, că mătușa și vara ei locuiau același oțel cu noi. După ameză făcurăm o visită baronesei ce primi pe Ebba cât se pate de bine, cât pentru mine, nu a­­veam ochi de­cât pentru Matilda, prin vanitate, și fiind­că nu avea ce face, și ea’mi arătă o atențiune din cele mai încurăjătore, așa că eram tulburat de de tot; în fine, când ești de-acolo, rațiunea’mi era perdută. Câte­va zile trecură ast­fel, urmam a face visite dese și familiare rudelor Ebbei, și Matilda mă tot onora cu totă atențiunea ei. Intr’o sară în momentul de a ne culca, camerista baronesei intră spăriată și ne spusă că baronesa a­­vea un atac de apoplecsie. Alergai curând la doctor, și Ebba mersă să îngrijască de bolnavă. Zile și săptămâni trecură, și Ebba cu Maria ve­­ghiau pe rând la patul bolnavei; cât pentru Matil­da, slaba ei sănătate nu’i permitea nici o veghere și mama ei, care pănă aprape de marte’i păstrasă totă iubirea numai ei, pretindea să nu se ostenescá de loc. Din asta rezultă că eu țineam necontenit de urât Matildei, ș’o întovărășam la fie­care preumbla­re. Cred că’ți închipui grațiele, amabilitățile și can­­dorile neresistibile ce ea’mi prodigă în acest timp. Câte o dată visătore, exaltată, câte o dată tristă și plângând ca o fiică devotată, sau veselă și fără grijă ca un copil, ea’și schimba rolul neîncetat, dar era in­tot­deauna adorabilă. Rațiunea mea, datoriele mele, tóte cedau violentei pasiuni ce ea deșteptă in mine. Intr’o Zb Ebba, ostenită de atâtea veghieri, voia se eie puțin repaos, în camera nostru, și văzându-mă gata de a mă duce, îmi Z­se cu un ton trist. — Stăi cu mine, Tom, sufăr și mă simt neno­rocită, căci îmi pare că tu nu mă mai iubești ca altă dată. — Scumpă Ebbă, am promis Matildei să merg cu ea la preumblare. — Nu te preumbla astă­zi cu ea, și mai ales nu te duce așa des cu ea, Zise Ebba luându-mă de gât și plângând. Dar nu’mi păsă de loc de lacrimile Ebbei, cu care gândiam la Matilda, care trăiam numai prin ea, mă smulsemu din brațele Ebbei și fugii afară. La în­­torcerea mea găsii pe Ebba plângând încă, ceia ce ocasionă între noi o scenă durerosă. Ea mă rugă să mă întorc cu ea în Englitera, îmi spusă că Ma­tilda era logodită cu unul din verii ei, Max Eldner, și că’l iubea, mă rugă cu stăruință s’o scutesc de chinurile ce’i causa indiferența mea, a gândi mai bine la fericirea nostră dispărută, in fine multe și multe cari ți le închipui fără să ți le mai spun. (Va urma),

Next