Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-05-30 / nr. 60
Anul al X-lea No. 60. IASSI, Duminică 30 Mai (II iunie ) 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul Alion. și Anunciurilor IN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.............................................40 b — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCĂRI LOCALE . . . I fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. f it Ar. 20 bani CURIERUL (TEBALASSAN) FOAEA INTERESELOR GEN ER ALE. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris, Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien. Vincenz Hrdlicka 1., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. STIL VECHIORIBA \ PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU țIUA ____________PAT IONUL PILEI | Răs. Soar. | Apusul Soar. Mai. 1 luni. [~ 30 Duminică Cuv. Păr. Isaciu din mon. Dalmasi. 11 Duminică Barnaba. 4—16 7—44 31 Luni St. Ap. Eremia. La 21 Mai, pătrarul din urmă, de 12 Luni Ioan. 4—16 7—44 1 luni. Mărfi St. Mart Justin filosoful. La 21 mai până la 4 luni, plăc mare E Mercuri Ed? de P. 2 Mercuri St. Nicefor si St. Ion din Suceava. e 14 Mercuri Basiliu. 4—15 7—45 3 Joi Mart. Lucian. și timp amesticat. 15 Joi Vifu. 4—16 7—47 4 Vineri St. Păr. Mitrophan Aris. Const. 16 Vineri Serb, inimei d-lui. 4—15 7—47 5 Sâmbătă St. Ierom. Dorothea Ep. Tirului. 17 Sâmbătă Adolf. 4—15 7—47 Correspondenți in Streinatate. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Vin Ir. 20 bani Loterie de Binefacere in folosul incendiaților din țară, câștiguri 3000 lei în numerar 27 numere câștigătore din cari: 1 de 1000 —1000 1 « 250— 250 10 — 100 — 1000 15 50— 750 27 câștiguri de lei 3000 Tragerea se va face in cursul lunei mai. Ziua tragerei se va anunța prin ziare BĂILE WSTASU III din Târgu Ocna. Renumite, pentru calitatea apelor minerale vindecând felurite bóle cronice , prețurile mai reduse decât la tote băile din țară. Doritorii pentru angajarea apartamentilor pe sezonul verii, sunt rugați a se adresa direct. Administrator Costachi Tataru, Ocna. i se arendat Moșia Balteni din plasa Turia județul Iași, proprietatea Prințului Grigore M. Sturdza, se dă în arendă împreună cu velnița și tote atenansele ei pe timp de 5 ani cu începere de la 23 Aprilie 1883 Amatorii vor binevoi a se adresa la cancelaria Prințului Sturdza din Iași strada Sf. Gheorghe Lozonschi pentru informațiuni. Ba incxprtaJÄ ma la subsemnata strada 40 sfinți. Eufrosin Urechia CARIERA FLORESTI Renumita CArieră Florești, Comuna Scheia, Plasa Fundurile,Județul Vaslui se află astăzi în posesiunea subscrisului. Toți Domnii arhitecți și antreprenori de construcțiuni sunt înștiințați că subscrisul este în posițiune a contracta angajamente pentru orice soi de petră cioplită și de zidărie și în oricâtă cantitate. A se adresa pentru orice informațiuni la subscrisul la Comuna Scheia sau la D. N. Culianu în Iași, Strada Sf. Teodor. Georgie A. durea. A apărut de sub presă, în editura tipografiei nostre noua zi jea E PENTRU TOCMELILE DE LUCRĂRI AGRICOLE și se află de vendare la Administrațiunea »Curierului« Calexid-arvLl S e p t ä m. â n e i IAȘI, 29 Mai 1882. Am țis în numărul trecut că scalele nóstre sunt într’o stare forte prostă, și vom căuta sa justificăm cele zise. In adevăr, de la scelele cele mai inferiore, pănă la cele mai superiore, tote trebue să prezinte unul sau mai multe vicii. Vom începe cu scalele primare rurale Aprope totalitatea localurilor acestor școli sunt absolut nepotrivite cu menirea lor. Cutrierând cineva tóte comunile rurale din țară, nu știm dacă va găsi, ca să nu exagerăm, din diece localurij de școlă, unul potrivit cu menirea sa. Tote eu sunt decât niște mizerabile bordeie, rău luminate și rău aerisite, cele mai multe cu pereții și acoperemintele dărâmate. In adevăr, județului nostru i s’a încuviințat să facă un împrumut pentru construirea de școli rurale, dar, cât timp va mai trece pănă se vor construi ? și apoi, nu vorbim numai de județul nostru, vorbim și de altele, cari, în acestă privință sunt mult mai nenorocite. învățătorii, din lipsa de control, de orece nu’i decât un revisor școlar la două districte, nu’și îndeplinesc datoria în mod conștiincios, (bine-înțăles că sunt și escepțiuni) așa că scalele rurale nu sunt decât o ilujie, nu produc efective bine-făcătore la cari ar trebui să se aștepte cineva de la ele. Sculele primare urbane, atât cele de băeți, cât și cele de fete, mai tate nu au un local al lor propriu. Se plătesc mulțime de bani pentru închirierea de localuri cari sunt cu totul nehigienice, cu totul nepotrivite pentru scală. Așa, vorbind în particular de Iași, mai tote scólele primare au localuri cu totul neincăpătore. Intr’o cameră în care n’ar putea trăi decât două sau trei persone se face classa I, și se grămădesc 70 sau 80 de copii, a căror respirațiune viciază atât de mult aerul, încât e imposibil să intri într’o asemenea clasă, mai cu sama iarm, când frigul nu permite a se ținea ușa sau vr’o ferestra deschisă. N’ar fi are cu mult mai nimerit ca în loc să se plâtăscă atâtea chirii pentru localuri de scală cari nu corespund de loc cu acestă menire, să se construiască școli sistematice, cari să răspundă tuturor cerințelor hygienice și tot odată să ne scutescă pe viitor a mai plăti chirii? Pentru ce art. 45 din legea instrucțiunei, care spune că în cazul „când numărul școlarilor va trece de cincizeci în clase, prisosul va forma o divisiune deosebită care va fi încredințată la un învățător divisional nu se pune în aplicație, și se lasă în sarcina unui institutor sau institutrice câte 70, 80 copii? Ce pote face un singur institutor sau institutrice pentru instrucțiunea unui așa mare număr de copii, ori câtă bunăvoință ar avea, de vreme ce timpul nu’i permite? Copii rămân cu lecțiunile în urmă și trec din clasă in clasă numai de mântuială. Liceile și gimnasiele încă lasă mult de dorit. Instrucțiunea primita de elevii lor nu’i decât o pospăială, deorece, și aici, numărul elevilor fiind prea mare, nu pot fi ascultați decât câte o dată pe lună, ba câte odată chiar nici atât, așa că nu învață lecțiunile decât atunci când îi ajunge rândul, și, la finele anului, nu știu nimic. Notele bune din semestru precum și opiniunea ce’și-o face profesorul despre ei, știindu’i de elevi buni, deorece când le venisă rândul și iau lecțiunile, îi face să trecă din clasa’n clasă fără să aibă cunoștințele necesare. La probă vom da un exmplu destul de suficient. Un tâpăr după ce face 7 clase gimnasiale, după ce studiază 7 ani limba franceză, n’are decât niște cunoștinți forte palide asupra ei, nu pate traduce un pasaj puțin mai încurcat. Și, nu vorbim de cazuri excepționale, ci vorbim de toți cei cari n’au studiat și’n particular. Universitățile încă lasă mult de dorit. Unii dintre profesori nu se duc la cursuri decât de două trei ori pe lună, fiind împedicați de alte ocupațiuni. Ce fel se pate explica și învăță de studenți un curs care trebue să se predea cel puțin de trei ori pe săptămână, și care în realitate nu se predă decât cel mult de trei ori pe lună ? Studenții, sau trebue să citesc o mulțime de autori străini pentru a’și putea explica diferitele chestiuni ce trebuiau să le fie explicate de profesorii respectivi, lucru care nu’l fac decât forte puțini, sau, cea mai mare parte, nu’și mai bat capul, știind că esamenile le vor trece cu ușurință, deorece profesorul respectiv nu’i va putea întreba decât lucruri elementare, decât chestiunile pe cari le-a explicat. Trebue insă să mărturisim că sunt unii dintre d-nii profesori cari’și îndeplinesc in conștiințămdatoririle d-lor. Un alt rău pe care’l-am putut observe și care asemenea strică forte mult studenților, este numirea de profesori in cursul anului. O catedra fiind vacantă, se numește un suplinitor care începe cursul după o metodă precare. Pe la jumatatea anului, catedra se pune la concurs, reușește unul dintre concurenți care se numește profesor, și începe cursurile după o sistemă cu totul altfel de cum era mai dinainte. Asta, nu pate să aducă decât încurcata, nu pate să fie decât o sarcină îndoită pentru studenți, cari sunt siliți a studia aceiași materie după două metode deosebite. Credem că este timpul ca cei în drept să se gândescă cu seriositate la reformarea scalelor nóstre, deorece, așa cum sunt asta-<si organisate, nu fac altceva decât consumă, fără nici un folos, un timp forte precios pentru tinerimea nostră. TELEGRAME Roma, 5 iunie. Ani pe la amiază se răspândia prin public un ziar humoristic in care se puteau citi mai multe pamfleturi la adresa lui Garibaldi. Studenții, cari tocmai în timpul acesta se reîntorceau de la Universitate, grăbită spre biroul tipografiei unde se imprimase Ziarul cu pamfletele. Abia se pute descrie ravagiul ce l’au făcut acești studenți in imprimeria nenorocitului tipograf. Nici o cutie de litere n’a rămas întreagă, toate s’au spart și cuprinsul lor a fost aruncat pe stradă ; in cele de pe urmă, indignații studenții au rupt și firma tipografiei și au tărît’o pe strade pănă s’a făcut bucăți. Un căpitan care alerga in contra studenților cu un detașament de soldați, fu desarmat prin aclamațiunile studenților , tratanCă armata. Din străinătate au sosit numerose deputațiuni. Telegrame de condolență au sosit din tote părțile Poloniei. Un principe Romanoff va representa Rusia. Cremațiunea cadavrului eroului s’a amănat pe jos. Cairo, 7 iunie. Alaltăieri, luni, șefii militari s’au întrunit la Araby bey și acolo amenințară a ucide pe Kedivul dacă europenii sau alții vor isgoni pe Araby bey din Egipet. Viena, 7 iunie, miarele desmint știrea cum ca contele Chevenhuler ministru plenipotențiar al Austriei la FOILETON. MATILDA. 32 Traducere din limba germană de Misóra A. A. (Urmare). — Nu, fără îndoială, nu ; și D-Zeu îmi e martor că n’ași voi să’mi ușurez nici una din suferințele mele pe socotela ta. Dar îmi vine greu să înșăl personile ce mă iubesc, și să fiu nevoită să păstrez tăcerea, din causa unei făgăduinți, pe când cea ântăi dorință a mea este adevărul. Nu-i loc a arata acum lectorului urmările acelei întrețineri. XXVII. Să intrăm acum în camera lui Stuart. E nopte de tot. Stuart și Carol stau pe-o sofa. După o tăcere destul de îndelungată, căpitanul Stuart începu astfel: „ Despre cei antei ani ai Ebbei, n’am nimic de spus ca să nu știi, și chiar le știi mai bine decât mine. Știi asemenea că avea numai 13 ani când veni în Englitera cu contele Hjelm, fratele baronesei Remmer. Trei ani după sosirea ei acolo, fui presentat tatălui adoptiv al Ebbei, și, în curând, devenit intim în casă. Iubit pe Ebba și fui destul de fericit a fi iubit de ea, astfel că o luăi de soție. — Ebba s-a măritat cu un căpitan Brandis, care servea în flota englizască, și care era American de naștere, cu tote că era naturalisat engles. Da, din contra, domnule... — Ești cred și te numești Stuart, vrei să Zic ? — Da, cum se explică asta ? — Dă’mi voe să urmez, și totul se va lămuri. Era un an de când cunoșteam pe Ebba, când mă însurai cu ea, și am găsit într’ânsa o astfel de camera de grație, junetă și amabilitate, încât, de la despărțenia nóstră, nu am putut înțelege cum am putut să te uit un minut, căci ea era bogat înzestrată cu spiritul, și, pentru inimă, era un înger de bunătate și de iubire. Suvenirile fericirei ce-am gustat lângă ea, și sfărâmat eu însu’mi, nu întârzie a’mi umplea inima cu regretele cele mai amare și cele mai vii. Ebba mă iubea cu acel amor ce nu prinde rădăcină decât într’o inimă nobilă. După un an de fericire împărtășită, făcurăm un voiaj pe continent, cunoști pasiunea Englesilor pentru voiajuri, și prin asta voiam să procur Ebbei, o satisfacție la care, cum era ea vióe și impresionabilă, aspira de mult. Voiajul nostru nu avea alt sfârșit decât distracția. Ne duserăm in Italia. Venirăm la Neapoli, și intr’o sară ne duserăm la teatrul San-Carlo. Abea luasem loc și priveam toaletele de prin loji, când într’o lojă încă deșartă, intră o damă in vârstă, urmată de o tânără așa de frumosă, încât nu’mi putui opri o esclamație de admirare. Ebba privi și ea in acea parte, și’mi zise cu emoțiune și surprisă : „E mătușa mea, baronesa Remmer, cu vara mea Matilda, din Suedia”. Totă sora aceia nu’mi putui deslipi privirile de la acea figură ce fermeca, și care captivasă simțurile și mintea mea. Persistența ce puseiu a privi pe tânără, sfârși prin a’i atrage bagarea de samă, căci văzui că privirile ei se rătăciră de mai multe ori asupra noistră. Musica, cântecile, chemările, aprinsele, tóte acestea trecură nebăgate in samt» de smuc ; o singură imagină, imaginea Matildei, ocupa sufletul meu întreg. La eșirea nostră din theatru, o rezurăm de departe, din trecut, ca un fulger ce abia se zărește și îndată dispare, și pentru prima oră presența Ebbei îmi fu o sarcină, căci ea mă împedica a alerga după frumosa mea aparițiune. Nu știu dacă Ebba băgă de samă impresiunea ce Matilda făcu asupra mea, dar ochii ei cântau pe ai mei cu o iubire neliniștită. Când ajunsăm la oțel, ea îndoi dismerdările, și-mi făcu cele mai tandre avansuri.—Dar gândurile mele erau tot la Matilda, și nu răspundeam la iubirea Ebbei decât cu un aer distrat. A doua zi nu am avut nimic mai grabnic de făcut decât a căuta locuința Matildei; umblămu, întrebăm de baronesa Remmer, dar în zădar. Nemulțumit, revenit la oțel, unde Ebba’mi spuse cu bucurie, că mătușa și vara ei locuiau același oțel cu noi. După ameză făcurăm o visită baronesei ce primi pe Ebba cât se pate de bine, cât pentru mine, nu aveam ochi decât pentru Matilda, prin vanitate, și fiindcă nu avea ce face, și ea’mi arătă o atențiune din cele mai încurăjătore, așa că eram tulburat de de tot; în fine, când ești de-acolo, rațiunea’mi era perdută. Câteva zile trecură astfel, urmam a face visite dese și familiare rudelor Ebbei, și Matilda mă tot onora cu totă atențiunea ei. Intr’o sară în momentul de a ne culca, camerista baronesei intră spăriată și ne spusă că baronesa avea un atac de apoplecsie. Alergai curând la doctor, și Ebba mersă să îngrijască de bolnavă. Zile și săptămâni trecură, și Ebba cu Maria veghiau pe rând la patul bolnavei; cât pentru Matilda, slaba ei sănătate nu’i permitea nici o veghere și mama ei, care pănă aprape de marte’i păstrasă totă iubirea numai ei, pretindea să nu se ostenescá de loc. Din asta rezultă că eu țineam necontenit de urât Matildei, ș’o întovărășam la fiecare preumblare. Cred că’ți închipui grațiele, amabilitățile și candorile neresistibile ce ea’mi prodigă în acest timp. Câte o dată visătore, exaltată, câte o dată tristă și plângând ca o fiică devotată, sau veselă și fără grijă ca un copil, ea’și schimba rolul neîncetat, dar era intotdeauna adorabilă. Rațiunea mea, datoriele mele, tóte cedau violentei pasiuni ce ea deșteptă in mine. Intr’o Zb Ebba, ostenită de atâtea veghieri, voia se eie puțin repaos, în camera nostru, și văzându-mă gata de a mă duce, îmi Zse cu un ton trist. — Stăi cu mine, Tom, sufăr și mă simt nenorocită, căci îmi pare că tu nu mă mai iubești ca altă dată. — Scumpă Ebbă, am promis Matildei să merg cu ea la preumblare. — Nu te preumbla astăzi cu ea, și mai ales nu te duce așa des cu ea, Zise Ebba luându-mă de gât și plângând. Dar nu’mi păsă de loc de lacrimile Ebbei, cu care gândiam la Matilda, care trăiam numai prin ea, mă smulsemu din brațele Ebbei și fugii afară. La întorcerea mea găsii pe Ebba plângând încă, ceia ce ocasionă între noi o scenă durerosă. Ea mă rugă să mă întorc cu ea în Englitera, îmi spusă că Matilda era logodită cu unul din verii ei, Max Eldner, și că’l iubea, mă rugă cu stăruință s’o scutesc de chinurile ce’i causa indiferența mea, a gândi mai bine la fericirea nostră dispărută, in fine multe și multe cari ți le închipui fără să ți le mai spun. (Va urma),