Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-02-21 / nr. 21

Anul al X-lea No. 21. IASSI, Duminică 21 Fevruarie (5 Mart.) 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea, Prețul Alton, și Auiin­clurilor II IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREIN­AT­ATE............................................40 II.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . : 60 bani. SCĂRI LOCALE „ • • 1 i­­“ EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30 b. i­n /»>•• bani Pentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-l. Adam négociant-eomissionaire 4, rue Clement Paris, G. L. Daube & C ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. ȘTII, VECHI U PIUA PATRON­UL PILEI | TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOP P­I­N­A________P­ATRONUL PILEI Răs. Soar. | Apusul Soar. =--=====?===== ■ «.*■!---------=- - ■ 1 "­­=1 " Martie. 1 = =---------------------- | ? = evruarie. Duminică Ou. Păr. Thimoteiu din Simvoli. 5 Duminică Sept. Agata. 6—30 5—58 22 Luni Aflarea vol. S. Mart. din Eugenia. ............................. ț> .»III". Dorothea. 6—29 5—55 no Marti St. Ierom Policarp Episc. Smirnei­ La 21 f­evruarie lună plină, vânt și > Martă Romuald. 6—28 5—56 24 Mercuri­i la a 3- a 2-a aflare a cap. sf. lo­n bot. zăpadă. „ Mercur loan. 6—26 5—57 25 Joi St­. Păr. Tanasiu arch. Constant. ^ _ Apolonia. 6—24 5—58 26 Vineri St. Păr. Porfiriu Episc. Gazet. ^ Scholasforia. 6—28 5—59 27 Sâmbătă Cav. Procopiu Decapolitul. " ** Sâmbătă Desideriu. 6—21 6— 1 Correspondențat in Streinatate. Manuscriptele nepublicate se vor arde. t­n in­*. 20 bani Oalen.d.a.r­ u.1 Septă, m­a. mi­e­i COMITETELE­ UNITE se Pentru 21 Februarie la orele 3. p. m. va ține in folosul acestor Comi­tete o conferență de Domnul Titu Maio­­rescu, în salonele Domnei Maria R. Roz­­novanu. Prețul de intrare este 6 fr. Bilete se pot găsi : La Domna președintă Maria R. Roz­­novanu. La Domna Elisa Litteanu. La Tipografia Cartei Regale pr. Th. Balassan și la Domnul Nicolai Dimitriu funcționar la Tribunalul secțiunea a 11-a. COM­ITETELE­ UNITE In urma votului emis de Domnii și Domnele Membre a acestor Comi­tete în ședința din 12 Decembre 1881 pentru a se pune in venire casa proprietate a Comitetelor situată în acest oraș disp. III strada 40 sfinți, compuse din 4 odăi, bucătărie, șură, fântână, și loc îngrădit cu zaplaz de scânduri de jur inprejur. Se deștepta prin acesta că amato­rii ce vor bine­vor de a cumpără sus menționata casă, se pot presenta pen­tru informațiuni la ori­care din co­­misiunea insercinată compuse din Domnii Nicolai R. Roznovanu, Nicu Ceaur Aslan, Dimitrie Guste, Nicolai J­rossu și Nicolai Ghenea, care sunt rugați a primi acastă însărcinare de bine­facere. Prețul vânzărei se va hotărâ de Comit. SINDICATUL FALIMENTULUI *rean Bahic Conform autoritațiunei Trib. Comercial de Iași, se publică vânzarea Creanțelor și tuturor efectelor de portofoliu precum și a 4 losuri otomane a câte 400 fr. bucata cu cupanele lor, averea falitului Jean Ba­bic, vânzarea se va face în Sala Trib. Iași secția IV-a la 25 a curentei luni Fevruari 1882 erau­ jum. din­ții, prin licitațiune publică, față cu D-nul judecător comisar al falimentului. D-nii concurenți sunt in­vitați a se presenta cu garanții cerute de lege, la locul, zi­ua și ora aratată. Vân­zarea se va face en gros sau in detail după cum se va găsi mai avantajos pen­tru m­asa credală.—Sindici: Krupenski, Bejan. _3­. CREDITUL URBAN ROMÂN Cursul scrisurilor fără cuponul Ianuarie 1882 se vând cu 88—881/*. Avii d-lor abonați Rugăm pe d-nii abonați retardatori cari, de­și a trecut și anul nou, nu’și-au achitat încă abonamentile d-lor din urmă, să bine-voiască a’și achita compturile ce le au către Ad­­ministrațiunea nostră, căci, cunoscut este tuturor că, cheltuelile necesitate de regulata aparițiune a unei foi sunt enorme, mai cu samă când ea nu-i susținută de­cât numai de abonații săi. Profitând de ocasiune, credem de a nostră datorie a mulțumi acelora dintre d-nii abonați cari, apreciând e­­normile cheltueli necesitate de apari­­țiunea regulată a „Curierului“ își a­­chita regulat abonamentile d-lor. A­dm­ inigraatiunea 1 ® film ® NTM n7 1882, să publică vânzarea de bună voe pentru terminul de 12 Martin 1882, la Trib. Dorohoi, a moșiei Vicob­ilii din Jud. Dorohoi Plasa Bașeu in întindere peste 100. fălci, remasă după def. Neculai Cananău. Pentru informații, amatorii se pot adresa la Dorohoi la tutorele casei Dl. Constantin Cananău. O parisiană cu diplomă membre, dorește a se plasa intr’o familie. Pentru informațiuni a se adresa la Institutul secondar de domnișore a D-nei Dodun des Perrieres, strada Carol. (­4), IAȘI, 20 Fevruarie 1882. Articolul 8 flin­lea licenței. D. C. A. Rosetti ca ministru de interne au adus un mare bine teres, făcând ca art. 8 din legea licenței să nu mai rămîe ca’n trecut o literă moartă. Imparțialitatea nostră ne im­pune ca să recunoaștem acest mare merit a fostului ministru de interne. Moldova, în deosebi, trebue să-i fie recunoscătoare pentru această faptă patriotică. Vom aproba și aplauda tot­dea­una cu aceiași nepărtinire actele cele bune, precum vom combate fără cruțare pe cele rele, fără a privi cine este au­torul lor. In virtutea acestui princi­piu, care formează programul politic a ziarului nostru, încă o dată afirmăm că d. C. A. Rosetti a lucrat ca bun romăn și ca ministru luminat, sustrâng populațiunea rurală de sub influența ucigătoare a crâșmarilor evrei. Dovada cea mai bună că salutările disposiții ale fostului ministru de in­terne au fost primite cu bucurie de țara întreagă, am avut’o în întrunirea pro­prietarilor cari au avut loc în Iași in fi­lele de 8 și 9 Ianuar. In acel impozant meeting nici un glas nu s’a ridicat pen­tru ca să combată măsurile luate de d. C. A. Rosetti in privința evreilor. Oratorii cari au vorbit atunci au re­cunoscut in unanimitate că una din cauzele de căpitenie a decadenței țe­­ranului nostru a fost crășmarul evreu care destila in vinele săteanului ro­măn două otrăvi, a rachiului și a conrupțiunei. Altă dovadă că C. C. A. Rosetti a lovit hydra jidovească acolo unde­ o doare este svîrcolirea spasmodică de care ea este cuprinsă de când s’au apli­cat aceste măsuri. Deputațiuni și pe­­tițiuni către M. S. Regele, cătră Cor­purile Legiuitoare, stăruinți pe lângă guvernele puterilor străine, ademeniri și încercări de conrupțiune, înăuntru ; în sfârșit întregul aparat, cu care se slujesc evreii de la nii pentru ași a­­junge scopurile lor­ nfeochine, a fost și este pus in mișcare pentru ca să se poată ajunge la revocarea disposi­­țiilor d-lui C. A. Rosetti cel puțin pentru tîrgușoare. Mulțumită Cerului, pănă astăzi opin­­tivele verminei evreești au rămas zădarnice. Cine ne poate garanta însă pentru ziua de mări ? Buna voință a ministrului de a face binele este ea oare in de-ajuns secondată de capii administrației districtelor, a plă­­șilor și a comunelor? Indolența unora, bună­oară ca la noi, venalitatea al­tora, fac ca disposable luate de fos­tul ministru de interne să nu fie ese­­cutate cu toată vigoarea. Ni se scrie de prin unele sate că să fac păsueli, că jidanii sunt ocrotiți pe sub mână. Așa de pildă să știe foarte bine că marfa din crâșma foastă a lui Herșcu Burău care valorează sute de galbini nu poate fi a lui Ion Stan care vinde astăzi, căci să știe că el nu avea para frântă în pungă. Toată lumea știe că marfa este a evreului, că evreul este de fapt adevăratul proprietar al crâșmei, iar Ion Stan nu este de­cît slugă la dânsul. Cu toate aceste au­toritățile să fac că nu văd, și nu știu ceia­ ce toată lumea prea bine vede, prea bine știe. Ar trebui ca d. ministru de interne să deie ordine severe către capii ad­ministrației județelor, plășilor și a co­munilor ca să facă toate investigațiu­­nile necesare pentru a se descoperi și pedepsi acei cari servesc manoperile jidanilor. Proprietarii și posesorii din partea lor n’ar trebui ca pentr un cîștig mes­chin să tolereze pe moșiile lor aceste manopere nedemne, ajutând ast­fel in­direct la demoralizarea sătenilor. Ei n’ar trebui să uite nici odată acele sfaturi înțelepte și patriotice ce li-a dat Bardul Moldovei cu ocaziunea in­­trunirei din Iași. „Crășmele au existat tot d’a­una în țara noastră, țese atunci ilustrul poet, și poporul nu s’a demoralizat. Răul vine de la acela care ține crâșma­r și care ațîță pe țărani, bărbați, femei și copii ca să bee , acela care le vinde băuturi otrăvite și răpește pănă mă­măliga din gura copilașilor.“ Pentru a înlătura aceste rele d. V. Alecsandri propune proprietarilor de a face pe moșiile lor ceia­ ce d-3a a făcut la Mircești, adecă de a se face singuri crășmari. „Am deschis, d-lor, singur crășmă și de atunci nu văd in Mircești oa­meni căzuți de beție și otrăviți de băuturi prefăcute. Când aveam un străin în crâșma mea numai in cîte­­va săptămâni au murit 40 de oa­meni, de­sigur otrăviți cu rachiu prefăcut. Administrația n’a știut a­­ceasta, eu însă am știut’o“ și m’am hotărît a pune capăt răului, alun­gând din satul meu pe străin. As­tăzi nici un om nu mai moare otră­vit cu rachiu amestecat cu vitriol, și crâșma mea ’mi aduce un folos de 40 la sută mai mare de­cît a­­cela care mi-i dădea străinul. „Când un beizadea Gr. Sturdza, un Lascar Catargiu, un Roznovanu se vor face crășmari prin satele lor, atunci vom scăpa poporul de rana beției ce-i roade. „Dacă iubiți un adevăr poporul și „doriți moralizarea lui, atunci faceți­­„vă crășmari, faceți ceia­ ce am făcut „eu la Mircești.“ Aceste vorbe ale ilustrului autor a „Lipitorilor Satelor“ ar trebui să rămîe neșterse in inimile tuturor a­­celora cari iubesc in adevăr poporul și doresc fericirea lui. Fie ca ele să deștepte în inimile tuturor Românilor sentimentul conservărei naționale, mai a samă in aceste momente când șuvo­iul elementului străin ne amenință mai mult de­cît ori­când cu vălurile lui tulburi și glodoase. Când privim în jurul nostru inima ni se strînge de durere vădind că tot co­­merciul, tote meseriile, o parte din agri­cultură este in mările străinului. In curs de 80 de ani numai, averea mo­biliară a țărei și cea mai mare parte din proprietatea urbană au trecut la jidani. Dacă nu ne vom deștepta din această amorțală in mai puțin de 20 de ani de acum înainte, proprietățile rurale din Moldova vor trece in ace­leași mări. Străinul va fi atunci domn in această țară și noi slugile lui. In fața primejdiei ce ne amenință datoria publicistului este de a scote strigătul de alarmă: Români vegheați! CRIZĂ! Efectele catastrofei cari au isbit sunt acum câte­va săptămăni, piețele din Lyon și Paris, facend mulțime de victi­me și pricinuind daune de miliarde, nu se putea să nu se resimtă in tot restul Europei. Acest desastru financiar, in țara cea mai bogată din Europa, a vârît spai­ma in tote spiritele; speculațiunile sângeresc; lichidările se fac cu cea mai mare greutate; falimentele spo­resc pe fie­care zi; într’un cuvânt Cri­za cu urmările ei grozave domnește la Paris ca și la Berlin, la Lyon ca și la Viena, și la noi pute mai mult de­cât ori­unde. Pe de altă parte veștile neasigură­­tore ce străbat de la un capăt la altul al Europei și răscola din peninsula Balcanică nu sunt tocmai de natură a liniști spiritele și a aduce încrede­rea pe piețe. Temerea de complica­ FOILETON Ludovic Halévy. O CĂSĂTORIE DIN AMOR. (Urmare). «Deci, el era general suprem... nu D. Gambetta, «nu. D. de Léonelle... El comanda toată armata fran­­­cesă ; el repurtase o mare victorie. D. Gambetta «se dusesă sâ’l găsască și’i p isesă :—Ați fost Bona­parte, fiți Napoleon! «D. Gambetta voia să-i puc pe cap o coronă ; «dar atunci, el, cu o admirabilă modestie, răspunsă : „—Nu, nu, Bonaparte’mi ajunge, Napoleon, nu țin­e la asta... «Și D. Gambetta replică :—îmi place și asta, păs­­­trez eu puterea... «Ce prostie, visurile, ce prostie de-a scrie ast­­«fel de lucruri !... «Ziua am încălicat pe Jupiter. Mereu același mi­si nune. El nu se arată, din discrețiune, sunt sigură. «Sara după masă, reapărerea colonelului. Mama, au­«Zând anunțându’l, a făcut o mică strîmbătură care «voia să zică :—Ce ! iar acest militar ! «Colonelul ne spusă că afacerea lui Jupiter era «aranjată, cu o mie noua sute de franci... Și pe ur­­­mă-l văd că se intorce și manevreză în așa mod «ca să ducă pe tata să fumeze o țigară în grădină. «Trecu un sfert de oră. Mama începu a se neliniști: «—Ah ! ce póte face tatăl tău cu colonelul ? Are să «râcască, era cu capul gol. Du’i o pălărie, și caută „a’l face să intre’n casă.— Bine, mamă... «Sosii în grădină... Auzii acastă frasă pronunțată­­ de colonelul. E un mărgârintar, ve spun, e un «mărgărintar... și pe urmă nu. Țști luați sama! «Schimbară convorbirea. Ah! asta’i prea mult. Ore­u a pus să mi se cară mâna ierarhicamente de co­­­lonelul seu ? Ore ast­fel se petrec lucrurile in ca­valerie? Asta ar însămna a merge puțin cam ră­­spide! După o singură întrevedere în care n’a fost „vorba de cât de fân, de paie și de ovăs! «Colonelul și tata reintrară’n salon. Colonelul ple­­acă. Tata părea preocupat. La unsprezece ore, când «l-am îmbrățișat, înainte de a mă sui în camera mea, „el mi-a luat amândouă mânâle și’mi-a zis:— Ești „mulțumită cu calul acestui domn?... Răspunseiu: «—O! da, tată... Dac’ai ști, scumpul meu Jupiter, «âl ador!... Ei ador !! «Cred c’am spus asta cu prea mult foc, cu prea­­ mare entusiasm, cu prea multă pasiune. In fie­care­­ moment, mi-e frică să nu mă trădez. Când vorbesc «de calul meu, mi se pare că vorbesc de el! Și măr­„gărintarul, are cine’i mărgăruntarul ? El sau eu ?” — «Duminica 8 iuniu. Am primit ani dimineță «acestă scrisore de la sora mea. Nu mai pot. Am «petrecut aceste două file făcând patruzeci de vi­­«site. Făceam ca să alunec în convorbire acestă «mică frasă . Nu cunoșteți, din întâmplare, o fa­­­milie Lablinière ? Am primit cinci sau fesă res­­«punsuri. Tote admirabile. Niște omeni perfecți, a­­u fără de bani, ceia ce nu strică nici o dată «nimic, dar cu bani câștigați într'un mod forte »corect. Asupra fetiței, un singur strigăt: E un «înger! Mergeți deci înainte, căpitane, dacă m­i­­ama v­a spune: «Remăseții încremenit! Așa­dar se vede că sunt «amorezat ? Soră-mea a observat’o. La șesă óre, o „mică scrisore de la părinte. Mă invita la masă «pentru mercurea viitare, mercuri­ul. Colonelul îmi „spusesă : In­tr'o cinci­spre­zece file. Trebue să «răspund îndată? Nu, abea mâne.” — «Duminică 8 iuniu. Astă­zi de dimineță, m’am «coborât jos. Factorul trecusă. Era un pachet de «scrisori pe tabla, in anticameră. E vr’o una pen­­tru mine? Nu, dar iată una pentru bunica. O scri­­s sare administrativă cu o mare pecete roșă; pe a­­«căstă pecete, citii: Republica franceză. Ministerul­­ de răsboiu. Direcțiunea personalului. Când mă «gândesc că destinul meu e acolo, în acea scrisóre! «căci, sunt forte sigură, a cerut informațiuni, buni­cea, a cerut informațiuni. Un servitor trecu. Fugii „ca o hoță, r­ece ore. Bunica trebue să fie deștep­­ată. Ea trebue să-și fi citit scrisorea. Mă stii­ la ea: „—Ah­­eată-te, micuța !.. «Bunica părea forte veselă; ea mă îmbrățișă cu „forte multă frăgezime, mai cu frăgezime de­cât de­­ ordinar. O ! ea’i mulțumită! Asta se vede numai „după modul cum m’a îmbrățișat aZi dimineță. Scri­­„sarea generalului’i-a făcut plăcere... «Astă­zi e duminică, tata nu s’a dus la Paris. «După dejun, bunica’i­a^ă Am să’ți vorbesc.» «Iată, și eu asemenea .. «Ei s’au dus amândoi în sala de fumat. Pentru «ce s’a dus bunica în sala de fumat ? M’ași prinde «că ea a pus pe tata să citescă scrisórea genera­­­lului... «Bunica’i patriota. Fórte adela am auzit’o spu­­­nând că nu’i altă carieră mai nobilă de­cât arma­ta... și că sunt culpabile mumele cari, din egoism, „îm­pedică pe fetele lor de a se căsători cu soldați.

Next