Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-06-03 / nr. 61

Anul al X-lea No. 61. IASSI, Mercuri 2 (14 iunie. ) 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. IN IASSI, pe an, 21 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICT­­, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREIN­AT­ATE . ...................................40 K­­ INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. m­ VI­, 90 bani (TH. BA FOREA INTERES L­A­S­S­A­N­­ELOR generale. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Di Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris, G. L. Daube k C ie, 31 bis, Faubourg Mnntmnrte & 31, Passage Vedeau, Paris. Pentru AUSTRIA Șj GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien. Vineenz Hrdlicka f., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. •Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un sit*. hani C­alendarul Septa­m­­anei | STIL VECHin I |) [ n A­I PATRONUL IHEI __ TIMPUL DIN SEPTAMANA __ STIL NOU__ț>­I_U­A | PATRONUL țILEI | Răs. Soar. | Apusul Soar. I ~ M^ ~—-------- "" " " luni.­­ ! ' H­­ I 30 Duminică Cuv. Păr. Isaciu din mon. Dalmați. D Duminică Barnaba. 4—16 44 31 Luni St. Ap. Eremia. La 21 Mai, pătrarul din urmă, de 12 Lun loan. 4—16 7—44 1 luni. Mar^i St. Mart. Justin filosoful. la 97 mai pănă a 4 lunii p­e mar:. Mercuri r.^T­dP P­­l­il 2 Mercuri St. Nicefor și St. Ien din Suceava. Mercur Basiliu. 4 15 7 45 3 Joi Mart. Lucian. știmp ames­tat. 15 Jo, Vițu. 4­ 15 7­ 47 4 Vineri St. Păr. Mitroplian Ara. Const. 16 Viclen­i Serb, mimei d-lni. 4—15 7—47 Prețul Alion. si Aiuin­ciurilor Conorespon­den­ți in Streina­taie. Loterie de Bine­facere in folosul incendiaților din țară, câștiguri 3000 lei în numerar 27 numere câștigătore din cari : 1 de 1000 —1000 1­i 250— 250 10­0 100 — 1000 15 a 50— 750 27 câștiguri de lei 3000 Tragerea se va face in cursul lunei mai. J­iua tragerei se va anunța prin ziare BĂILE NASTA SAdfl­u lin Târgu Ocna. Renumite, pentru calitatea apelor Mi­nerale vindecând felurite bóle cronice, prețurile mai reduse de­cât la tote băile din țară. Doritorii pentru angajarea apartamen­telor pe sezonul verii, sunt rugați a se adre­­sa direct. Administrator Costachi Tataru. Ocna. Pe Moșia Negrești 10­­ kili popu­șoi 200 k­­ord 50 k. rapiță. Doritorii bine­voească, pentru informațiuni a se adresa la D. Nicolai Suțu Strada Seulescu. Moșiile Miroslava și Uricanii sunt de arendat pe termen de cinci ani, îm­preună sau separat. Doritorii să vor adresa la Iași, la prințul A. Ghika, sau la Miroslava la proprietar._____________ (2(19 —12) H­e arendat Moșia Raste­nii din plasa Turia județul Iași, proprietatea Prințului Grigore M. Sturdza, se dă în arendă împreună cu velnița și tóte atenansele ei pe timp de 5 ani cu incepere de la 23 Aprilie 1883.­­­­ Amatorii vor bine­voi a se adresa la can­celaria Prințului Sturdza din Iași strada Sf. Gheorghe Lozonschi pentru informațiuni. Be­lae aflit 5 ma la sub­semnata strada 40 sfinți. Eufrosin Urechia CARIERA FLORESTI Renumita CArieră Florești, C­omuna Schela, Plasa Fundurile, Ju­«lețul vaslui se află astă­zli în posesiu­nea subscrisului. Toți Domnii architecți și antreprenori de construcțiuni sunt, înștiințați că subscrisul este în posițiune a contracta­ an­­gajamente pentru ori­ce soi de petră cioplită și de zidărie și în ori­câtă cantitate. A se adresa pentru ori­ce informațiuni la subscri­sul la Comuna Șcheia sau la D. N. Culianu în Iași, Strada Sf. Teodor. Georgie A. durea. 5 Sâmbătă St. Ierom. Dorothea Ep. Tirului.___________________________________________________________17 Sambată _____Adolf.____________________________________________ — 15 ______1—41 --------------------------------------------------------------------------------­ IAȘI.­­ Iu­nu 1882. A­n­i­n a­ ­nul 1882 s-a semnalat de la in­­ceput prin declararea pe pețele co­­merciale a unei crise din cele mai simțitoare. Au trecut cinci luni fara ca situațiunea să se amelioreze câtuși de puțin. Pe fie­care­­ fi falimentele se înmulțesc și comerciul nostru este amenințat cu lovitura de moarte, des­­creditul. Se știe că ceia­ ce sufletul este pentru corp este creditul pentru comerciu. Dacă creditul unui comer­ciant este sdruncinat, el este perdut. Tot așa se petrece lucrul și cu cre­ditul unei piețe, a unei țeri. Atât in Iași, cât și in celelalte orașe ale Moldovei de sus transacțiunile co­merciale se împuținează pe fie­care a Ji intr’un chip simțitor. Causa este foarte firească: comercianții detailiști, neputând desface mărfurile lor, dau faliment pentru a nu plăti angrosiștilor. Aceștiea la rândul lor văd­ând nesi­guranța peței nu mai acordă un cre­dit întins detailanților. Negustori angrosiști dintre cei mai însemnați ne asigură că sunt mai bu­curoși de a prelungi de câte trei și patru ori terminele de plată ale de­bitorilor lor de­cât a-i declara de fa­liți, căci, in­cașul dintâi tot mai au cel puțin speranța că trebuie mergând mai bine spre toamnă, vor putea scoate măcar capitalurile angajate, pe când in­cașul din urmă nu pot scote de­cât 5 sau 1­0 la sută. Ori­cine observă această stare de lucruri își poate da samă de efectele ei dezastrose și de trei stele-i consecin­țe. Trebuie ca economiștii români — dacă există— să se ocupe cu studia­­rea acestei boale care bântui comer­cial țerei și să aviseze la mijloace de îndreptare. Noi credem că causa de căpitenie a crisei ce bănuue piețele noastre nu este alta de­cât insuficiența recoltei de anul trecut. Agricultura a fost și a rămas și astăzi unicul isvor de bo­găție a țerei noastre. Ast­fel când recolta dintr’um­an nu dă resultate satisfăcătoare, și cifra exportului nu echivalează pe cea pe care țara nos­­­tră trebue să o plătească străinătăței, pentru toate, obiectele necesare vieței­­ pe cari le importăm de aiurea, nu­ numai că țara nu câștigă nimic in acel­ an, dar perde o sumă egală cu diferența dintre valoarea produselor agricole ce exportează și cea a pro­duselor industriale ce se importează pentru trebuința locuitorilor. In­cest cas, sau trebue să se atace și ca­­­­pitalul producător, sau să se micșo­reze consumațiunea obiectelor impor­tate în proporțiune cu mijloacele de cari se dispune. Iată de ce comerci­anții cari au importat și importează mărfuri in prevederea unor timpuri bune sunt loviți in acest an și ame­nințați cu ruina. Puterea de pro­­ducțiune a țerei­ noastre a scăzut in­tr’un chip simțitor anul acesta. Este natural dar ca și con­u­mațiunea să fi descrescut. Și aceasta se va întâmpla chiar a­­nul acesta căci, după cum se știe, sa­tele noastre nu se mai pot esporta in Austria de la 1 ianuar trecut. Grisele comerciale cari se repetează la noi in­tot­dea­una de câte ori re­colta este rea, nu vor putea fi înlătu­rate pe câtă vreme agricultura va ră­mânea și de aici înainte singurul is­vor de înavuțire a țerei. Și dacă statistica ne arată că in cei mai mulți ani cifra esportului în­trece pe cea a importului, acesta nu provine după cum foarte bine o ex­­plică d. A. I­. Xenopol in articolile economice ce publica in „Românul,“ din o înmulțire a obiectelor esportate, ce din o urcare a prețului lor, pre­cum să vede aceasta prea bine la vi­tele esportate. Și nici se poate alt­fel, fiice d-sa, de vreme ce puterile pământului necontenit stoarse și nici o dată împrospătate, numai posedă vlaga cea veche, care făcea că’n anii buni să iasă 10 zile pe falce, pe când acum agricultorul se mulțumește cu 4 (și de multe ori nu ia de­cât 1 sau 2). Prețurile lucrurilor alimentare nu pot insă trece peste un maximum și dacă scăpând puterile noastre de produc­­țiune, suntem amenințați a vedea ră­­măind staționară și chiar dând înapoi cifra esportului nostru. Prin urmare, pe cât timp puterea de producțiune a țerei nu va spori, fie prin înmulțirea genurilor de cul­tură, după cum este d. e. creșterea vitelor, cultura viilor intr’un mod mai sistematic, cultura albinilor și a ver­­milor de mătase, brânsleturile etc. etc., sau prin crearea unei industrii na­ționale, starea economică a țerei in loc de a se îmbunătăți va deveni din ce în ce mai precară, pănă când in­­tr’o bună dimineața ne vom deștepta că o ruină complectă ce ne amenință cu petrea. Iată de ce credem că este de da­toria atât a guvernului cât și a Cor­purilor Legiuitoare, de a lăsa discu­­țiunile academice asupra unor neno­rocite paragrafe de legi nepractice la o parte, și a se ocupa cu toată se­­riositatea și activitatea ceruta de par­tea materială a țerei, fără de care nu vom putea nici o dată să ne afirmăm ca popor independent și civilizat. In curând vom reveni asupra a­­cestei chestiuni. TELEGRAME Paris 10 iunie. Camera discutând proiectul de lege relativ la reforma judecatoresca, a adoptat cu 800 vo­turi contra 204 desființarea inamovi­­bilităței membrilor magistraturei și ju­raților, și a adoptat apoi cu 284 vo­turi contra 212 principiul efectivită­­ței judecătorilor, acesta contrar opu­­nerei lui Humbert. Cairo 10 iun­ie. Kedivul a declarat lui Derviș pașa că nu există nici o împăcare posibilă intre Kediv și A­­rabi-pașa. Consulii generali vorbiră comisaru­lui otoman in acelaș sens. Constantinopoli 10 iuoiu. Conform instrucțiunilor primite de la guvernele lor, ambasadorii Germaniei, Austriei, Rusiei și Italiei merseră astârzi la Por­tă spre a sprijini in termini identici demersul făcut in­­ ziua de 7 iuniu de catre do. de Noailles și Dufferin și prin care acești din urmă insistară din nou ca Porta să adere la propunerea de întrunire a unei conferențe. Știrile oficiale sosite din Cairo des­­mint temerile despre o asasinare a Redivului. Viena 10 iunie. Aflăm din izvor au­tentic că știrea despre trimiterea de vase de resbal austriace la apele A­­lexandriei, nu are nici un temei. Londra 10 iuniu. Ziarul „Daily­ News“ fa­ce: „Cele din urmă știri din Egipet lasă a se spera că misiunea lui Derviș-pașa va fi încoronată de succes“. Peste 10 iuniu. Sesiunea Reichsta­gului s-a închis prin un rescript re­gal și se va deschide la 5 oct. viitor. Alexandria 11 iuniu. Mari încăe­­rări au ibucnit aice între europeni și indigeni, ocasionând câți­va morți și FOILETON. m­atilda. 34 Traducere din limba germană de JP­ saru A. A. (Urmare). Ah ! domnule, nu voi uita nici o dată acea­ scenă, și amintirea ei m’a torturat mai tărz­iu într’un mod îngrozitor, dar atunci îmi deșteptă numai nerăbda­rea și necazul contra fem­eei mele, pe care­ o acu­­zam de neîncredere și gelosie. «A doua iii întrebăi pe Matilda dacă iubea pe cine­va și dacă era adevărat că era logodită cu Max E­bner. «— l Nu iubesc pe nimeni, și nu’mi-am dat cuvân­tul nimănui, dar familia mea dorește căsătoria mea cu Max. «— Am cercat să gâcesc în­tot­deauna, ce fanta­sie diabolică a făcut’o să nege logodna ei cu Max, dar din acel moment iată ce se întâmplă. Intr’o ții ea mă făcea să sper că eram iubit de ea , cu tote că datoria și delicateța ei, ar fi trebuit s’o oprască de a’mi-o spune. Purtarea ei cu mine era când rece, când pasionată, ceia ce exalta pănă la nebunie sen­timentul ce aveam pentru ea, și într’o fii îmi­­nse : «Ce vrei se respund la declarațiile de amor ale u­­nui bărbat însurat ? Eram cât pe ce să blestem, în delirul meu, legăturile ce me uniau cu Ebba. Pă­răsit pe Matilda ca un nebu­n, și sărmana Ebba deja așa de nenorocită, trebui să sufere esplosia furiei și durerei mele. „— Matilda ! dacă ași fi liber m’ai iubi tu? o în­trebăi a doua­­ zi: «Ea mă privi cu un aer melancolic, și, jucându o« cu o flore îmi­­ lise «póte». «— Dă’mi florea asta mie, Matilda, și’ți jur să nu’ți spun nici un cuvânt de amor pănă ce nu voi fi liber. «— Ține, iată florea, dar sunt convinsă că’ți vei schimba sentimentele înainte ca ea să se veștezască. «In acel moment era frumasa ca un înger. «— Și chiar nu cred in amorul tău, urmă ea, când nu mă vei mai vedea, el va dispărea ca un fum. «Pe când­­ b­cea acestea, fața ei devenise tristă. «— Dar dacă-ți voi proba prin actele mele, că pot sfărâma ori­ce obstacol, pot sfărâma ori­ce legătură, ce acum mă disparte de tine, vei crede tu atunci îfi amorul meu ? « — Fără îndoială; dar la ce nevoie tóte aceste presupuneri nu ești tu însurat ? „— Matilda ! te las, și, numai când voiu fi liber, te voi revedea. «In acel moment baronésa chemă pe Matilda. «Nu trecea nici o­­ zi fără ca Ebba să nu me r­ge a mă întorce în Englitera, dar in tot­de­una fuse­­sem surd la rugămințile ei. In acea­­ zi ai anunțăm că în două flile vom pleca în Englitera. «Ebba mă privi cu o espresiune nespusă de amor și de bucurie, fără a avea presimțirea amarei dureri ce-i păstram. Dar nici recunoștința, nici amorul ei, nu mă făcură să mă schimb , tote’mi erau o sarcină. După două z­ile părăsirăm Neapoli. Baronesa era mai bine, dar tot trebuia să stea în pat. Luându’mi a­­dio de la Matilda, o rugai în genunchi să’mi dea voe­a’i scrie câte o dată, și’mi răspunse ast­fel: «— Condițiunea prin care am putea să ne reve­dem este ast­fel, în­cât e mai mult de­cât sigur că nu ne vom mai revedea ; nu văd prin urmare, ce­­ar putea să ne împedice pentru a avea o corespon­dență plăcută. «Când ajunsei la Londra, era tocmai un an de când plecasăm , reîntrând in acel oraș unde trăisem așa de fericit cu o femee ce mă iubia, și pe care o iu­­bisem, sentimentele mele nu le pot descrie, și, cu tote acestea, eram nemulțumit când gândeam că Eb­ba era o piedică fericirei ce visam. Nu-ți pot des­crie bucuria și fericirea Ebbei când se văd­u în acel oraș unde amorul ei, gândea ea, era să reînflorască, dar unde trebuia să bee amărăciunea pănă la sfârșit. Ea uită lacrimile și chinurile ce răcela mea’i causa­­să, ea era plină de amor și speranță, dar vai! bu­curia ei trebuia să fie forte scurtă. Aci Stuart făcu o pausă . Carol care fuma o ți­gară, se învăla într’un fum des, și nu­­ lasă nimic; apoi Stuart reluă. — Câte­va săptămâni trecură în care Ebba făcu tot ce pute face o femee pentru a câștiga iar inima bărbatului ei, și nu întârzie a vedea că acea inimă era departe de ea. Ea nu se plânse, nu’mi făcu nici un reproș, tristețele și melancoliele ei spuneau mai mult de­cât cuvintele. In fine mă h­otărâi să pun un capăt acelei situațiuni mărturisindu’i intențiunea de a mă dispărți de ea. «— Ebbo, ai­­ lisei într’o­­ri, nu găsești tu că m’am schimbat mult? «— Oh! da, forte mult. „— Pute cunoști causa acestei schimbări ? „ — Nu, Tom, dar nici nu vreu s’o cunosc,­­lise ea devenind palidă. «— Dar eu vreau s’o știi. «Ea mă apucă de mâni și’mi fuise cu o emoțiune profundă . «— Nu’mi spune nimic, căci nu am curajul a te asculta. «— Dar trebue să cunoști o dată adevărul, să cu­noști ce fel de sentiment mă înlănțuește de asta. «— Pentru D­­leu Tom! strigă ea tremurând, nu’mi mai spune nici un cuvânt, nu’ți-am făcut nici o întrebare, vreau să mă resemnez să aștept ca i­­nima ta să’mi revie. Numai te rog nu pronunța cu­vinte ce mă spăimântă. «— Ah! nu este om mai crud și mai nemilos de­cât acel ce’i stăpânit de-o pasiune violentă. Aveam înaintea ochilor durerea Ebbei, aufliam vocea ei ru­­gatóre și desperată, și cu tóte acestea stăruiam a’i înfige pumnalul in inimă. Ei spusei cu brutalitate că iubeam pe Ma­tilda, și că nu puteam trăi fără ea, și că o rugam pe ea, pe Ebba, a mă lăsa liber, și terminăm prin aceste cuvinte: «— Trebue ca Matilda să devie femeia mea, sau de nu, îmi voi sdrobi crierii. Acum trebue să hotă­răști între viață și viitarea mea fericire.® «— Pe când vorbeam ast­fel, nu mă uitașăm la Ebba, căci nu îndrăzneam ; în fapt eram gădele ei și ea era victimă dar la cel din urmă cuvânt, mă uităi la ea. Vai­ nu voi uita nici o dată espresiu­­nea feței sale turburată de durere. Buzele’i tremu­rau și erau albe ca zăpada; se silea a spune un cuvânt fără a’l putea pronunța; în fine un suspin sfâșietor îi scăpă din pept; ea’și puse amândouă mânâle la pept; și căflând un genunchi în atitudinea desperărei îmi grișă : «— Omoră-me dar mai ântăi retrage-ți cele ce-ai spus !» — Fără îndoială că ai cercat să faci totul, pen­tru ca ea să uite ceia ce spuseși, Ilise Carol. (Va urma).

Next