Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-06-03 / nr. 61
Anul al X-lea No. 61. IASSI, Mercuri 2 (14 iunie. ) 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. IN IASSI, pe an, 21 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICT, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE . ...................................40 K INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. m VI, 90 bani (TH. BA FOREA INTERES LASSANELOR generale. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Di Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris, G. L. Daube k C ie, 31 bis, Faubourg Mnntmnrte & 31, Passage Vedeau, Paris. Pentru AUSTRIA Șj GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien. Vineenz Hrdlicka f., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. •Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un sit*. hani Calendarul Septamanei | STIL VECHin I |) [ n AI PATRONUL IHEI __ TIMPUL DIN SEPTAMANA __ STIL NOU__ț>I_UA | PATRONUL țILEI | Răs. Soar. | Apusul Soar. I ~ M^ ~—-------- "" " " luni. ! ' H I 30 Duminică Cuv. Păr. Isaciu din mon. Dalmați. D Duminică Barnaba. 4—16 44 31 Luni St. Ap. Eremia. La 21 Mai, pătrarul din urmă, de 12 Lun loan. 4—16 7—44 1 luni. Mar^i St. Mart. Justin filosoful. la 97 mai pănă a 4 lunii pe mar:. Mercuri r.^TdP Plil 2 Mercuri St. Nicefor și St. Ien din Suceava. Mercur Basiliu. 4 15 7 45 3 Joi Mart. Lucian. știmp amestat. 15 Jo, Vițu. 4 15 7 47 4 Vineri St. Păr. Mitroplian Ara. Const. 16 Vicleni Serb, mimei d-lni. 4—15 7—47 Prețul Alion. si Aiuinciurilor Conorespondenți in Streinataie. Loterie de Binefacere in folosul incendiaților din țară, câștiguri 3000 lei în numerar 27 numere câștigătore din cari : 1 de 1000 —1000 1i 250— 250 100 100 — 1000 15 a 50— 750 27 câștiguri de lei 3000 Tragerea se va face in cursul lunei mai. Jiua tragerei se va anunța prin ziare BĂILE NASTA SAdflu lin Târgu Ocna. Renumite, pentru calitatea apelor Minerale vindecând felurite bóle cronice, prețurile mai reduse decât la tote băile din țară. Doritorii pentru angajarea apartamentelor pe sezonul verii, sunt rugați a se adresa direct. Administrator Costachi Tataru. Ocna. Pe Moșia Negrești 10 kili popușoi 200 kord 50 k. rapiță. Doritorii binevoească, pentru informațiuni a se adresa la D. Nicolai Suțu Strada Seulescu. Moșiile Miroslava și Uricanii sunt de arendat pe termen de cinci ani, împreună sau separat. Doritorii să vor adresa la Iași, la prințul A. Ghika, sau la Miroslava la proprietar._____________ (2(19 —12) He arendat Moșia Rastenii din plasa Turia județul Iași, proprietatea Prințului Grigore M. Sturdza, se dă în arendă împreună cu velnița și tóte atenansele ei pe timp de 5 ani cu incepere de la 23 Aprilie 1883. Amatorii vor binevoi a se adresa la cancelaria Prințului Sturdza din Iași strada Sf. Gheorghe Lozonschi pentru informațiuni. Belae aflit 5 ma la subsemnata strada 40 sfinți. Eufrosin Urechia CARIERA FLORESTI Renumita CArieră Florești, Comuna Schela, Plasa Fundurile, Ju«lețul vaslui se află astăzli în posesiunea subscrisului. Toți Domnii architecți și antreprenori de construcțiuni sunt, înștiințați că subscrisul este în posițiune a contracta angajamente pentru orice soi de petră cioplită și de zidărie și în oricâtă cantitate. A se adresa pentru orice informațiuni la subscrisul la Comuna Șcheia sau la D. N. Culianu în Iași, Strada Sf. Teodor. Georgie A. durea. 5 Sâmbătă St. Ierom. Dorothea Ep. Tirului.___________________________________________________________17 Sambată _____Adolf.____________________________________________ — 15 ______1—41 -------------------------------------------------------------------------------- IAȘI. Iunu 1882. Anin a nul 1882 s-a semnalat de la inceput prin declararea pe pețele comerciale a unei crise din cele mai simțitoare. Au trecut cinci luni fara ca situațiunea să se amelioreze câtuși de puțin. Pe fiecare fi falimentele se înmulțesc și comerciul nostru este amenințat cu lovitura de moarte, descreditul. Se știe că ceia ce sufletul este pentru corp este creditul pentru comerciu. Dacă creditul unui comerciant este sdruncinat, el este perdut. Tot așa se petrece lucrul și cu creditul unei piețe, a unei țeri. Atât in Iași, cât și in celelalte orașe ale Moldovei de sus transacțiunile comerciale se împuținează pe fiecare a Ji intr’un chip simțitor. Causa este foarte firească: comercianții detailiști, neputând desface mărfurile lor, dau faliment pentru a nu plăti angrosiștilor. Aceștiea la rândul lor vădând nesiguranța peței nu mai acordă un credit întins detailanților. Negustori angrosiști dintre cei mai însemnați ne asigură că sunt mai bucuroși de a prelungi de câte trei și patru ori terminele de plată ale debitorilor lor decât a-i declara de faliți, căci, incașul dintâi tot mai au cel puțin speranța că trebuie mergând mai bine spre toamnă, vor putea scoate măcar capitalurile angajate, pe când incașul din urmă nu pot scote decât 5 sau 10 la sută. Oricine observă această stare de lucruri își poate da samă de efectele ei dezastrose și de trei stele-i consecințe. Trebuie ca economiștii români — dacă există— să se ocupe cu studiarea acestei boale care bântui comercial țerei și să aviseze la mijloace de îndreptare. Noi credem că causa de căpitenie a crisei ce bănuue piețele noastre nu este alta decât insuficiența recoltei de anul trecut. Agricultura a fost și a rămas și astăzi unicul isvor de bogăție a țerei noastre. Astfel când recolta dintr’uman nu dă resultate satisfăcătoare, și cifra exportului nu echivalează pe cea pe care țara nostră trebue să o plătească străinătăței, pentru toate, obiectele necesare vieței pe cari le importăm de aiurea, nu numai că țara nu câștigă nimic in acel an, dar perde o sumă egală cu diferența dintre valoarea produselor agricole ce exportează și cea a produselor industriale ce se importează pentru trebuința locuitorilor. Incest cas, sau trebue să se atace și capitalul producător, sau să se micșoreze consumațiunea obiectelor importate în proporțiune cu mijloacele de cari se dispune. Iată de ce comercianții cari au importat și importează mărfuri in prevederea unor timpuri bune sunt loviți in acest an și amenințați cu ruina. Puterea de producțiune a țerei noastre a scăzut intr’un chip simțitor anul acesta. Este natural dar ca și conumațiunea să fi descrescut. Și aceasta se va întâmpla chiar anul acesta căci, după cum se știe, satele noastre nu se mai pot esporta in Austria de la 1 ianuar trecut. Grisele comerciale cari se repetează la noi intotdeauna de câte ori recolta este rea, nu vor putea fi înlăturate pe câtă vreme agricultura va rămânea și de aici înainte singurul isvor de înavuțire a țerei. Și dacă statistica ne arată că in cei mai mulți ani cifra esportului întrece pe cea a importului, acesta nu provine după cum foarte bine o explică d. A. I. Xenopol in articolile economice ce publica in „Românul,“ din o înmulțire a obiectelor esportate, ce din o urcare a prețului lor, precum să vede aceasta prea bine la vitele esportate. Și nici se poate altfel, fiice d-sa, de vreme ce puterile pământului necontenit stoarse și nici o dată împrospătate, numai posedă vlaga cea veche, care făcea că’n anii buni să iasă 10 zile pe falce, pe când acum agricultorul se mulțumește cu 4 (și de multe ori nu ia decât 1 sau 2). Prețurile lucrurilor alimentare nu pot insă trece peste un maximum și dacă scăpând puterile noastre de producțiune, suntem amenințați a vedea rămăind staționară și chiar dând înapoi cifra esportului nostru. Prin urmare, pe cât timp puterea de producțiune a țerei nu va spori, fie prin înmulțirea genurilor de cultură, după cum este d. e. creșterea vitelor, cultura viilor intr’un mod mai sistematic, cultura albinilor și a vermilor de mătase, brânsleturile etc. etc., sau prin crearea unei industrii naționale, starea economică a țerei in loc de a se îmbunătăți va deveni din ce în ce mai precară, pănă când intr’o bună dimineața ne vom deștepta că o ruină complectă ce ne amenință cu petrea. Iată de ce credem că este de datoria atât a guvernului cât și a Corpurilor Legiuitoare, de a lăsa discuțiunile academice asupra unor nenorocite paragrafe de legi nepractice la o parte, și a se ocupa cu toată seriositatea și activitatea ceruta de partea materială a țerei, fără de care nu vom putea nici o dată să ne afirmăm ca popor independent și civilizat. In curând vom reveni asupra acestei chestiuni. TELEGRAME Paris 10 iunie. Camera discutând proiectul de lege relativ la reforma judecatoresca, a adoptat cu 800 voturi contra 204 desființarea inamovibilităței membrilor magistraturei și juraților, și a adoptat apoi cu 284 voturi contra 212 principiul efectivităței judecătorilor, acesta contrar opunerei lui Humbert. Cairo 10 iunie. Kedivul a declarat lui Derviș pașa că nu există nici o împăcare posibilă intre Kediv și Arabi-pașa. Consulii generali vorbiră comisarului otoman in acelaș sens. Constantinopoli 10 iuoiu. Conform instrucțiunilor primite de la guvernele lor, ambasadorii Germaniei, Austriei, Rusiei și Italiei merseră astârzi la Portă spre a sprijini in termini identici demersul făcut in ziua de 7 iuniu de catre do. de Noailles și Dufferin și prin care acești din urmă insistară din nou ca Porta să adere la propunerea de întrunire a unei conferențe. Știrile oficiale sosite din Cairo desmint temerile despre o asasinare a Redivului. Viena 10 iunie. Aflăm din izvor autentic că știrea despre trimiterea de vase de resbal austriace la apele Alexandriei, nu are nici un temei. Londra 10 iuniu. Ziarul „Daily News“ face: „Cele din urmă știri din Egipet lasă a se spera că misiunea lui Derviș-pașa va fi încoronată de succes“. Peste 10 iuniu. Sesiunea Reichstagului s-a închis prin un rescript regal și se va deschide la 5 oct. viitor. Alexandria 11 iuniu. Mari încăerări au ibucnit aice între europeni și indigeni, ocasionând câțiva morți și FOILETON. matilda. 34 Traducere din limba germană de JP saru A. A. (Urmare). Ah ! domnule, nu voi uita nici o dată acea scenă, și amintirea ei m’a torturat mai tărziu într’un mod îngrozitor, dar atunci îmi deșteptă numai nerăbdarea și necazul contra femeei mele, pe care o acuzam de neîncredere și gelosie. «A doua iii întrebăi pe Matilda dacă iubea pe cineva și dacă era adevărat că era logodită cu Max Ebner. «— l Nu iubesc pe nimeni, și nu’mi-am dat cuvântul nimănui, dar familia mea dorește căsătoria mea cu Max. «— Am cercat să gâcesc întotdeauna, ce fantasie diabolică a făcut’o să nege logodna ei cu Max, dar din acel moment iată ce se întâmplă. Intr’o ții ea mă făcea să sper că eram iubit de ea , cu tote că datoria și delicateța ei, ar fi trebuit s’o oprască de a’mi-o spune. Purtarea ei cu mine era când rece, când pasionată, ceia ce exalta pănă la nebunie sentimentul ce aveam pentru ea, și într’o fii îminse : «Ce vrei se respund la declarațiile de amor ale unui bărbat însurat ? Eram cât pe ce să blestem, în delirul meu, legăturile ce me uniau cu Ebba. Părăsit pe Matilda ca un nebun, și sărmana Ebba deja așa de nenorocită, trebui să sufere esplosia furiei și durerei mele. „— Matilda ! dacă ași fi liber m’ai iubi tu? o întrebăi a doua zi: «Ea mă privi cu un aer melancolic, și, jucându o« cu o flore îmi lise «póte». «— Dă’mi florea asta mie, Matilda, și’ți jur să nu’ți spun nici un cuvânt de amor pănă ce nu voi fi liber. «— Ține, iată florea, dar sunt convinsă că’ți vei schimba sentimentele înainte ca ea să se veștezască. «In acel moment era frumasa ca un înger. «— Și chiar nu cred in amorul tău, urmă ea, când nu mă vei mai vedea, el va dispărea ca un fum. «Pe când bcea acestea, fața ei devenise tristă. «— Dar dacă-ți voi proba prin actele mele, că pot sfărâma orice obstacol, pot sfărâma orice legătură, ce acum mă disparte de tine, vei crede tu atunci îfi amorul meu ? « — Fără îndoială; dar la ce nevoie tóte aceste presupuneri nu ești tu însurat ? „— Matilda ! te las, și, numai când voiu fi liber, te voi revedea. «In acel moment baronésa chemă pe Matilda. «Nu trecea nici o zi fără ca Ebba să nu me rge a mă întorce în Englitera, dar in totdeuna fusesem surd la rugămințile ei. In acea zi ai anunțăm că în două flile vom pleca în Englitera. «Ebba mă privi cu o espresiune nespusă de amor și de bucurie, fără a avea presimțirea amarei dureri ce-i păstram. Dar nici recunoștința, nici amorul ei, nu mă făcură să mă schimb , tote’mi erau o sarcină. După două zile părăsirăm Neapoli. Baronesa era mai bine, dar tot trebuia să stea în pat. Luându’mi adio de la Matilda, o rugai în genunchi să’mi dea voea’i scrie câte o dată, și’mi răspunse astfel: «— Condițiunea prin care am putea să ne revedem este astfel, încât e mai mult decât sigur că nu ne vom mai revedea ; nu văd prin urmare, cear putea să ne împedice pentru a avea o corespondență plăcută. «Când ajunsei la Londra, era tocmai un an de când plecasăm , reîntrând in acel oraș unde trăisem așa de fericit cu o femee ce mă iubia, și pe care o iubisem, sentimentele mele nu le pot descrie, și, cu tote acestea, eram nemulțumit când gândeam că Ebba era o piedică fericirei ce visam. Nu-ți pot descrie bucuria și fericirea Ebbei când se vădu în acel oraș unde amorul ei, gândea ea, era să reînflorască, dar unde trebuia să bee amărăciunea pănă la sfârșit. Ea uită lacrimile și chinurile ce răcela mea’i causasă, ea era plină de amor și speranță, dar vai! bucuria ei trebuia să fie forte scurtă. Aci Stuart făcu o pausă . Carol care fuma o țigară, se învăla într’un fum des, și nu lasă nimic; apoi Stuart reluă. — Câteva săptămâni trecură în care Ebba făcu tot ce pute face o femee pentru a câștiga iar inima bărbatului ei, și nu întârzie a vedea că acea inimă era departe de ea. Ea nu se plânse, nu’mi făcu nici un reproș, tristețele și melancoliele ei spuneau mai mult decât cuvintele. In fine mă hotărâi să pun un capăt acelei situațiuni mărturisindu’i intențiunea de a mă dispărți de ea. «— Ebbo, ai lisei într’ori, nu găsești tu că m’am schimbat mult? «— Oh! da, forte mult. „— Pute cunoști causa acestei schimbări ? „ — Nu, Tom, dar nici nu vreu s’o cunosc,lise ea devenind palidă. «— Dar eu vreau s’o știi. «Ea mă apucă de mâni și’mi fuise cu o emoțiune profundă . «— Nu’mi spune nimic, căci nu am curajul a te asculta. «— Dar trebue să cunoști o dată adevărul, să cunoști ce fel de sentiment mă înlănțuește de asta. «— Pentru Dleu Tom! strigă ea tremurând, nu’mi mai spune nici un cuvânt, nu’ți-am făcut nici o întrebare, vreau să mă resemnez să aștept ca inima ta să’mi revie. Numai te rog nu pronunța cuvinte ce mă spăimântă. «— Ah! nu este om mai crud și mai nemilos decât acel ce’i stăpânit de-o pasiune violentă. Aveam înaintea ochilor durerea Ebbei, aufliam vocea ei rugatóre și desperată, și cu tóte acestea stăruiam a’i înfige pumnalul in inimă. Ei spusei cu brutalitate că iubeam pe Matilda, și că nu puteam trăi fără ea, și că o rugam pe ea, pe Ebba, a mă lăsa liber, și terminăm prin aceste cuvinte: «— Trebue ca Matilda să devie femeia mea, sau de nu, îmi voi sdrobi crierii. Acum trebue să hotărăști între viață și viitarea mea fericire.® «— Pe când vorbeam astfel, nu mă uitașăm la Ebba, căci nu îndrăzneam ; în fapt eram gădele ei și ea era victimă dar la cel din urmă cuvânt, mă uităi la ea. Vai nu voi uita nici o dată espresiunea feței sale turburată de durere. Buzele’i tremurau și erau albe ca zăpada; se silea a spune un cuvânt fără a’l putea pronunța; în fine un suspin sfâșietor îi scăpă din pept; ea’și puse amândouă mânâle la pept; și căflând un genunchi în atitudinea desperărei îmi grișă : «— Omoră-me dar mai ântăi retrage-ți cele ce-ai spus !» — Fără îndoială că ai cercat să faci totul, pentru ca ea să uite ceia ce spuseși, Ilise Carol. (Va urma).