Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-09-17 / nr. 104

/ Anul al X-lea No. 104. IASSI Vineri 17 (29 Septem­vrei 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul Aliou. și A­niin­ciu­rilor IN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.......................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI REC... ME, rândul . . 60 bani. SCĂRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunc­uri: Pag.I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 80 b. 17#i iii*. 200­0*uni CURIERUL (TH. BAL ASS­AN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Oa.le.nd.a.:r­ u.lS ept st m a. 23. e STIL VECHIU I p­I­O­A­I PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA ” 1 STIL NOU ____g­I­U­A _____________PATRONUL P­I­L­E­I_________­ Răs. Soar. Apusul Soar. "sipt.. ....... ‘ " " 1 s^pi. r 1 12 Duminică Sf. Ierom. Autonom.­­ 24 Duminică Rupertu Nn. 5—47 5—55 13 Luni Martirul Corneliu Centurionul. 1 25 Luni Cleophas 5—49 5—53 14 Marți (_■­•) înălțarea SF. Fi­zici. post. La 15 septemvrie lumină plină, ăela­­ 26 Marți Cipran. 5—52 5—51 15 Mercuri St. mart. Nich­ita Romana din Dacia. 15—22 bine in sara­zine ZI Mercuri Cosma și Damian. 6—53 5—49 16 Joi S­ta­m. Mart. Eufimia. .­­ Sma ploe1 . 28 Joi . Wenzel. 5-54 5-47 17 Vineri S. mart. Sofia. Agap., Pisti și Elpida. 29 Vineri Arh. Mihail. 5—55 5—45 18 Sâmbătă Cuviosul Părinte Eumeniu. ________________________ 30 Sâmbătă Ieronim. _____6—56_________5—44 Conrespom­enți in Străinatate. Pentru FRAFCIA : se primesc anunciuri la D-l Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un 20 buni A­NUNCIURI Institut de Domnișoare «lin Cernăut». Institutul meu cu imbunătățirele intro­duse au început cursul studielor de la 3/15 Septembre anul curent. Pe lângă limbele francese și germane, se va pute învăță limba englesă și italiană. CATARG­. PliFiIirile institului secondar de dom­nișo­­r­Ul Olli IltJ­re preparațiunile de Baca­laureat, vor începe la 10 septemvrie a. c. strada Carol casele Drosu. Directori : A. Dodan des ferneres Grigorie Cobalcescu. De vendare sau de inchiriet de la Sf. Dimitrie viitor Casele S­alaiș, situate in strada Sft. Vineri, in apropiere de Palat și de Hală, compuse, sus din un salon și 5 odăi mari, două autreturi și o camară jos, din o sufragerie, spălătorie, bucătărie și odaie de vedeteu, grajd de 6 cai, șură pentru 4 trăsuri, lemnărie, pivniță, grădină ogradă spațioasă. A se adresa la proprietarul lor D. George C. Balaiș, in casele Libling, ha­inr»hirio+ 3 odăi, 0 bucătărie și o o­­L­ C IIILIIIilCl dg­iță, cu s­au fără grajdj, in aerul cel mai bun, simt de dat cu chirie de la Sf. Dumitru viitor, Strada Carol vis-a vis de Teatru, Casele Arcitectului l­ainic Chetmner. Tot acolo e de in chiriet crăciuma din față cu sau fără popicărie.­ ­AS! 16 sept. 1882. Utilitatea Coapsalii Egonomîc. Greutățile ce-a trebuit și va mai trebui încă să le învingă congresul eco­nomic, hotărât a se întruni în Iași la 10 octombre sunt forte mari. Mulți au căutat să pun piedici acestei în­truniri , noua voință însă până acum n’a reușit, și să sperăm că pănă’n sfârșit nu va reuși. Greutățile întimpinate ne fac a con­sidera pe membrii viitorului congres nu ca pe niște omeni ce vin a-și re­gula afacerile lor particulare, ci ca pe niște cetățeni cu credință și simți­­minte adevărat românești, ca pe niște campioni ai unei cause sfinte. Spiritul economic general al unei țări se form­eză din tendința ce are fie­care industriaș pentru propășirea industriei sale. Cum s’ar putea for­ma acest spirit mai în grabă, dacă diferiții specialiști nu s’ar aduna îm­preună, și nu’și-ar comunica unii al­tora ideile lor, nu s’ar cunoște între, ei și nu’și-ar stabili punctile lor de­ plecare? Numai prin adunări se pro­duce contactul, și din acest contact esă lumina. Numai pe acestă cale se pote forma o industrie națională, cu individualitatea sa proprie, cu ca­ractere deosebite de cele­l­alte indus­trii europene. Industria nostru­ națională este, dacă ne-am putea exprima ast­fel, abea în fașă, și, ca la ori­ce lucru tiner, tre­­bue să i se dea o direcțiune bună, pentru a ne putea aștepta la resul­­tatele cele mai avantajose. Dar utilitatea congresului economic nu se indice numai în acest punct. Din întrunirea membrilor congresului și cunoșterea lor între sine resultă și­ o înfrățire, o simpatie între ei, care’i rî­­diest mai pre­sus de material sufftru ’ absolut și de interesele individuale. Fie­care simte nobila plăcere de a servi binele comun și a fi trecut în cartea omenilor de merit. Micile apetițiuni sunt lăsate la o parte, micile sacrificii se ivesc ici­colea, și, ast­fel, progresând prin forța sacrificiilor și a silințelor, pot ajunge la cele mai frum­ase re­­sultate. Solidaritatea intereselor nu­mai într’o asemenea adunare pate să’și întindă cercul seu și să dea in­dustriei și avântului economic al țarei caracterul unei la justul echilibru al puteri necesare puterilor din Stat. Din solidaritatea intereselor rezul­tă ca consecință imediată o activitate a relațiunelor, putem ț­ice chiar o sporire progresivă a afacerilor. Con­gresul economic va deveni cu timpul pentru viața economică tot atât de necesar ca și aerul pentru viața ma­terială. Să ne ferim însă de gurile rele, să nu vedem în congres o Bursă de comerciu, unde fie­care vine cu in­terese curat individual­, ci din contra să vedem în el o mare adunare unde fie­care aduce obolul seu pe altarul patrio­tismului, unde fie­care T­ine împins mai mult de idei și sentim­ente de­cât de interese pur egoiste. După cât aflăm, persónile cari vor constitui viitorul congres sunt dintre acr­ea cari­ au știut, tot­de­una a calea in piciore intere­­­sele lor pentru a ave in vedere nu­­­mai interesele generale. Să sperăm­ deci in reușita lucrărilor lor și să ’ii ajutăm cu toții, după puterile nóstre.­ Numai ast­fel póte progresa o țară­ mică, și progresul nu’i necesar numai­­ în armată și instrucțiune, ci și in in­dustrie, și în comerciu. Marile asociațiuni industriale cari astă­­zi pun lumea in mirare, nu s’au format de­cât ca o ș­ecință a spi­ritului de asociațiune­, opinitii de aso­­ciațiune însă nu se pote forma dacă fie­care se teme sau nu are mijlocul a ’și spune gândul seu altora, a că­pătă încrederea semenilor sei și a lucra împreună cu dânșii. Utilitatea congresului economic nu are numai o valore intrinsecă, ci mai are și o valore relativ cu complexul social. Chestiunile economice sunt strîns legate cu bunul traiu al unei societăți. Prin resolvirea lor, nu re­­solvim numai niște lucruri de o or­dine curat industrială sau comercială, ci resolvim în anp­laș timp, in mnul implicit și chestiuni relative la bu­nul traiu, cari sunt de domeniul na­­țiunei întregi. După cum vedem, tendințelor aces­tei adunări, pe lângă că sunt de o natură mai mult morală, nu le lip­sește în acelaș timp meritul de a în­tinde influențele lor și asupra ches­tiunilor de ordine utilitară. O națiune mică trebue să se exer­­citeze a se cunoște pe sine în tote chestiunile ei vitale, pentru ca la ne­­voe sâ-și potă da cuvântul. La națiunile mari, slăbiciunea ce resultă din destinâri adese­ori este suplinită prin întinderea teritoriului lor. La națiunile mici insă, acesta nu póte avea loc, și din contra, înfrățirea și unirea trebue să suplinescă ceia ce-i refuză hotarele sale, și, să nu uităm că mijlocul prin care o națiune pote cuceri sau a fi cucerită nu este nu­mai tunul și sabia. Terenul unei cu­ceriri este mai adese­ori preparat pe cale economică, lăsând focului onórea de a îndeplini numai cea de pe urmă formă. Exemplele pentru acesta nu ne lipsesc. Să ne uităm la aspectul ce presenta o națiune care într’un ne­ar mo­ment critic ar căuta mijloaale pe pețile strâine, ruinându-se. S’o pri­vim trămu­indu’și fiii la marele sacrificiu flămânzi și pe armați, s’o privim svâr­­colindu-se în agoniele lipsei și atunci numai ne va putea cuprinde desgus­­tul necesar pentru a putea aprecia im­portanța și utilitatea tuturor acelor a­­dunări cari tind la întărirea și propă­șirea națională. Numai atunci vom putea striga cu toții *. congresul eco­nomic român este necesar, este util, fie bine-venit, trăiască congresul eco­nomic ! T­ELEGRAME Cairo 25 semptemvrie. Redivul împre­ună cu toți miniștrii săi, au sosit astăzii aice. Rorna 26 septemvrie. In consistoriul ținut ieri, Papa a ridicat la demnitatea de cardinali pe Monseniorul Czaki nun­­ciul apostolic de la Paris, și pe monse­niorul Bianchi nunciul apostolic de la Ma­drid. Papa a confirmat de aseminea mai mulți nuoi episcopi. Cairo 26 septemvrie. Se știce că ge­neralul Wolseley se va intorce in curând in Anglia și că efectivul corpului arma­tei de ocupațiune ce va lasa in Egipet nu va corp de trece peste 8000 omeni. Acest armată va fi pus sub comanda generalului Alison. Londra 26 septemvrie, ziarul «Stan­dard» află că Kedivul va proclama in cu­rând o amnistie generală. Nu se vor bu­cura de acesta amnistie acei compromiși in masacrurile și incendiurile din Alexan­dria. Cairo 26 septemvrie. La primirea ofi­cială a Kedivului, Alteța Sa a refuzat de a primi pe un mare număr de pașale și bei, compromiși in rebeliune. Kedivul a declarat alemanelor, pașalelor și bei­lor, că acei dintre dânșii cari se vor o­­cupa de politică vor fi aspru pedepsiți. Aice s’a primit știrea că beduinii au tăiat cursul canalului de apă dulce aprope de Ismailia. Viena 26 septemvrie. împăratul a dat o sută mii florini din căsserta sa par­ticulară pentru a se ajuta pe victimele inundațiunelor din Tyrol și Carintia. Nici la Gratz nici in ori­care altă lo­calitate din Stiria nu a avut loc vre-un cas de h­oleră. Borna 26 septemvrie. Faia oficială pu­blică decretul regal cuprinzând că sesiu­nea parlamentară este închisă. Se așteptă in curând aparițiunea unui alt decret care să fixeze data convocărei parlamentului. Tunis 27 septemvrie. Ieri o bandă in a număr de aprope patru sute de jefuitori, atacat lingă Kaiman un detașament de șasezeci de călăreți cari făceau parte din o companie de voluntari. Un ofițer FOILETON. Ponson du Terrail 36 GRIERUL MOREI. (Urmare). Ea avu o bucurie nespusă, îmbrățoșind pe Lau­rent de mai multe ori. Timp de­ o­­ oră plânsul fu amestecat cu bucuria. Dacă Mihai ar fi fost la­moră, de­sigur că ar fi aflat totul. Dar Mihai plecase ca de obiceiu, și nu se întor­ce­a de­cât sara. To­ți omenii de la mbră erau la câmp. N era de­cât o servitore care mătura prin bu­cătărie, și care nu auzise nimica. In fine, după ce se mai liniști puțin masa, Lau­rent ’s Zise: — Acuma, când te-ai asigurat că în adevăr sunt fiul tău, ce-ai să faci ? — A­­­netrebnicul, respinse Morărița, gândinduse la Mahal, îi vom da bani și va pleca. — Nu, I’se Laurent, un om care a făcut una ca asta, îi capabil să facă ori­și­ce. In loc să se ducă, va face scandal, și cred că scandalul nu vă place. — Dar, respinse mama Suzan, nu pot să’l las să pui mâna pe averea ta. Laurent surise. — Mamă, Zisă el, nu cred că sunt așa de prost, dar pe Mihai trebue să’l fac să se prindă el sin­gur în laț. — Ce vrei să zici ? — Ca să nu’l demascăm noi. — Dar cine ? — El însuși. — Nu te’nțăleg respinse morărița, care începu­se a capata din nou, acea ură care­ o avea în con­tra lui Mihai. — Și dacă veți face ceia ce vă voi spune eu, d-ta și Noemi... — Ei bine? — înainte de­ o lună, Mihai ne va cere eroare în genunchi, și va pleca ca să nu se mai întdrcă , cu ori­câți bani îi vom da. — Pentru ce vrei să-l menajezi ast­fel ? — Fiind­că, respinse Laurent, mi-a fost fratele meu de țîță, și nu’l urăsc... și mai ales nu voi să’l trimet în închisore ! — In temniță esclamă morărița ! — Da. Nu s’a încercat să mă asasineze prin moș Brulart. — Oh! nenorocitul, Zi se morărița, care’i fu milă de dânsul. Și amândouă femeile încă tremurând promiseră să facă ori­ce va zice Laurent..................................... Mihai în acest timp se ducea să ceră sfaturi de la bunul său amic de Jouval. LVIII. Mihai își făcea felurite închipuiri, fiind­că totul îi părea a­suride. După ce mersă o bucată de timp încet pe la um­bră, mai antei închipuindu’și și tot fiindu’i frică că nu’și-ar ajunge la scop, dar pe dată gândul lui își lua alt avânt și atunci se vedea că este sigur de reușită, își ridica capul în sus cu mândrie, ca și cum s’ar bate joc de hasard, nedumerindu-se că cele mai mari pericole apar a doua zi după Zilele de fericire. Mihai înecase pe vrăjitorea Pitache, și nimene nu întrebase de dânsa. Era scapat de tatăl seu, neștiînd încă mortea a­­cestuia, fiind­că era sigur că acesta n’o să se mai întorcă. Era privit de toți, ca fiul morăriței și prin ur­mare, viitorul stăpân a morei... Și de ce ar fi făcut concesiuni ? Refuzase mamei Suzon ori și ce lucru pentru La­urent. Era un act de energie pe care trebuia să il spue lui Jouval, și de­sigur acesta era să’l feliciteze pen­tru acest lucru. Dar asta nu era totul. Mihai mai dorea încă ceva. Averea lui Laurent, acuma era a lui, dar acesta nu’i ajungea. Voia acuma să’i­eie și logodnica. Mihai ne mai temându-se de nimica, simțise din nou acel amor nebun care’l avea pentru Grier. Apucă pe vale ducându-se înspre fermele care le poseda camatarul din Val. Fiind­că apucase drumul pe malul fluviului, zări în mijlocul Luarei barca cămătarului. Se opri. D. Jouval îl zărise și el, îndreptându’și luntrea spre dânsul. — Ce veste’mi aduci ? întrebă el sărind din bar­că cu ore­care greutate, din cauză că era cam gros , căci trebue s’o mărturisim, d. Jouval nu era ca­matarul acel ușor și cu corpul deșirat, cu mânile slabe și fața uscată, pe cari romancierii îi descriu in ro~ mansurile lor. Era burduhănos și gras, având o față veselă, plă­­cându’i să mânânce bine și se bei vârtos. 7— Buna Ziua, stăpâne, îi zise Mihai. — Mulțumim d-tale. Așa’i că veneai la mine. — Da și nu. Tot­de­una îmi face plăcere să vor­besc o teacă cu d-ta, respinse Mihai. — Va să zică n’ai nimica nou a’mi spune ? — Nu... sau mai bine zis nimi ca important. — Totul merge bine la mdră ? D-nul Jouval scose luntrea pe năsip și lăsănd’o acolo, luă pe Mihai de braț. — Totul va merge bine dacă ai vroi, respinse Mihai cu mare liniște. — Cum? — Mima nu-i cam mulțămită... dar se va de­prinde cu timpul. — Și pentru ce nu’i m­­ulțămită? — Fiind­că nu ne-am înțăles. — Asupra cărui lucru ? — A fermelor. — A­ înțăleg, Zis0 Journal, vrea s’o deie pe cea mai mare lui Laurent ? — Da. — Și tu nu dai decât pe cea mai mică ? — Ba fiindcă nu vrau să dau nimica. Mihai respinse cu atâta îndeferență, încăt însuși Jouval se opri pe loc. — Nu vrei să dai nimica? — Nu. Fiind­că e degeaba, mai ales din momen­tul în care nu’i nimene care să conteste că nu sunt cu adevărat fiul morăriței. — Știu, respinse Jouval, ca’i plătit tăcerea vră­­jitorei Pitache... Dar dacă-i vor dar bani mai mulți... — Cât pentru asta! Zise Mihai subiZend. — Nu trebue să fii așa de sigur. — Eu, respinse Mihai cu liniște, sunt prea si­gur că ea nu va vorbi o vorbă. — Cum ! (Va urma)

Next