Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-09-17 / nr. 104
/ Anul al X-lea No. 104. IASSI Vineri 17 (29 Septemvrei 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul Aliou. și Aniinciurilor IN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.......................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI REC... ME, rândul . . 60 bani. SCĂRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anuncuri: Pag.I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 80 b. 17#i iii*. 2000*uni CURIERUL (TH. BAL ASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Oa.le.nd.a.:r u.lS ept st m a. 23. e STIL VECHIU I pIOAI PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA ” 1 STIL NOU ____gIUA _____________PATRONUL PILEI_________ Răs. Soar. Apusul Soar. "sipt.. ....... ‘ " " 1 s^pi. r 1 12 Duminică Sf. Ierom. Autonom. 24 Duminică Rupertu Nn. 5—47 5—55 13 Luni Martirul Corneliu Centurionul. 1 25 Luni Cleophas 5—49 5—53 14 Marți (_■•) înălțarea SF. Fizici. post. La 15 septemvrie lumină plină, ăela 26 Marți Cipran. 5—52 5—51 15 Mercuri St. mart. Nichita Romana din Dacia. 15—22 bine in sarazine ZI Mercuri Cosma și Damian. 6—53 5—49 16 Joi Stam. Mart. Eufimia. . Sma ploe1 . 28 Joi . Wenzel. 5-54 5-47 17 Vineri S. mart. Sofia. Agap., Pisti și Elpida. 29 Vineri Arh. Mihail. 5—55 5—45 18 Sâmbătă Cuviosul Părinte Eumeniu. ________________________ 30 Sâmbătă Ieronim. _____6—56_________5—44 Conrespomenți in Străinatate. Pentru FRAFCIA : se primesc anunciuri la D-l Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un 20 buni ANUNCIURI Institut de Domnișoare «lin Cernăut». Institutul meu cu imbunătățirele introduse au început cursul studielor de la 3/15 Septembre anul curent. Pe lângă limbele francese și germane, se va pute învăță limba englesă și italiană. CATARG. PliFiIirile institului secondar de domnișorUl Olli IltJre preparațiunile de Bacalaureat, vor începe la 10 septemvrie a. c. strada Carol casele Drosu. Directori : A. Dodan des ferneres Grigorie Cobalcescu. De vendare sau de inchiriet de la Sf. Dimitrie viitor Casele Salaiș, situate in strada Sft. Vineri, in apropiere de Palat și de Hală, compuse, sus din un salon și 5 odăi mari, două autreturi și o camară jos, din o sufragerie, spălătorie, bucătărie și odaie de vedeteu, grajd de 6 cai, șură pentru 4 trăsuri, lemnărie, pivniță, grădină ogradă spațioasă. A se adresa la proprietarul lor D. George C. Balaiș, in casele Libling, hainr»hirio+ 3 odăi, 0 bucătărie și o oL C IIILIIIilCl dgiță, cu sau fără grajdj, in aerul cel mai bun, simt de dat cu chirie de la Sf. Dumitru viitor, Strada Carol vis-a vis de Teatru, Casele Arcitectului lainic Chetmner. Tot acolo e de in chiriet crăciuma din față cu sau fără popicărie. AS! 16 sept. 1882. Utilitatea Coapsalii Egonomîc. Greutățile ce-a trebuit și va mai trebui încă să le învingă congresul economic, hotărât a se întruni în Iași la 10 octombre sunt forte mari. Mulți au căutat să pun piedici acestei întruniri , noua voință însă până acum n’a reușit, și să sperăm că pănă’n sfârșit nu va reuși. Greutățile întimpinate ne fac a considera pe membrii viitorului congres nu ca pe niște omeni ce vin a-și regula afacerile lor particulare, ci ca pe niște cetățeni cu credință și simțiminte adevărat românești, ca pe niște campioni ai unei cause sfinte. Spiritul economic general al unei țări se formeză din tendința ce are fiecare industriaș pentru propășirea industriei sale. Cum s’ar putea forma acest spirit mai în grabă, dacă diferiții specialiști nu s’ar aduna împreună, și nu’și-ar comunica unii altora ideile lor, nu s’ar cunoște între, ei și nu’și-ar stabili punctile lor de plecare? Numai prin adunări se produce contactul, și din acest contact esă lumina. Numai pe acestă cale se pote forma o industrie națională, cu individualitatea sa proprie, cu caractere deosebite de celelalte industrii europene. Industria nostru națională este, dacă ne-am putea exprima astfel, abea în fașă, și, ca la orice lucru tiner, trebue să i se dea o direcțiune bună, pentru a ne putea aștepta la resultatele cele mai avantajose. Dar utilitatea congresului economic nu se indice numai în acest punct. Din întrunirea membrilor congresului și cunoșterea lor între sine resultă și o înfrățire, o simpatie între ei, care’i rîdiest mai presus de material sufftru ’ absolut și de interesele individuale. Fiecare simte nobila plăcere de a servi binele comun și a fi trecut în cartea omenilor de merit. Micile apetițiuni sunt lăsate la o parte, micile sacrificii se ivesc icicolea, și, astfel, progresând prin forța sacrificiilor și a silințelor, pot ajunge la cele mai frumase resultate. Solidaritatea intereselor numai într’o asemenea adunare pate să’și întindă cercul seu și să dea industriei și avântului economic al țarei caracterul unei la justul echilibru al puteri necesare puterilor din Stat. Din solidaritatea intereselor rezultă ca consecință imediată o activitate a relațiunelor, putem țice chiar o sporire progresivă a afacerilor. Congresul economic va deveni cu timpul pentru viața economică tot atât de necesar ca și aerul pentru viața materială. Să ne ferim însă de gurile rele, să nu vedem în congres o Bursă de comerciu, unde fiecare vine cu interese curat individual, ci din contra să vedem în el o mare adunare unde fiecare aduce obolul seu pe altarul patriotismului, unde fiecare Tine împins mai mult de idei și sentimente decât de interese pur egoiste. După cât aflăm, persónile cari vor constitui viitorul congres sunt dintre acrea cari au știut, totdeuna a calea in piciore interesele lor pentru a ave in vedere numai interesele generale. Să sperăm deci in reușita lucrărilor lor și să ’ii ajutăm cu toții, după puterile nóstre. Numai astfel póte progresa o țară mică, și progresul nu’i necesar numai în armată și instrucțiune, ci și in industrie, și în comerciu. Marile asociațiuni industriale cari astăzi pun lumea in mirare, nu s’au format decât ca o șecință a spiritului de asociațiune, opinitii de asociațiune însă nu se pote forma dacă fiecare se teme sau nu are mijlocul a ’și spune gândul seu altora, a căpătă încrederea semenilor sei și a lucra împreună cu dânșii. Utilitatea congresului economic nu are numai o valore intrinsecă, ci mai are și o valore relativ cu complexul social. Chestiunile economice sunt strîns legate cu bunul traiu al unei societăți. Prin resolvirea lor, nu resolvim numai niște lucruri de o ordine curat industrială sau comercială, ci resolvim în anplaș timp, in mnul implicit și chestiuni relative la bunul traiu, cari sunt de domeniul națiunei întregi. După cum vedem, tendințelor acestei adunări, pe lângă că sunt de o natură mai mult morală, nu le lipsește în acelaș timp meritul de a întinde influențele lor și asupra chestiunilor de ordine utilitară. O națiune mică trebue să se exerciteze a se cunoște pe sine în tote chestiunile ei vitale, pentru ca la nevoe sâ-și potă da cuvântul. La națiunile mari, slăbiciunea ce resultă din destinâri adeseori este suplinită prin întinderea teritoriului lor. La națiunile mici insă, acesta nu póte avea loc, și din contra, înfrățirea și unirea trebue să suplinescă ceia ce-i refuză hotarele sale, și, să nu uităm că mijlocul prin care o națiune pote cuceri sau a fi cucerită nu este numai tunul și sabia. Terenul unei cuceriri este mai adeseori preparat pe cale economică, lăsând focului onórea de a îndeplini numai cea de pe urmă formă. Exemplele pentru acesta nu ne lipsesc. Să ne uităm la aspectul ce presenta o națiune care într’un near moment critic ar căuta mijloaale pe pețile strâine, ruinându-se. S’o privim trămuindu’și fiii la marele sacrificiu flămânzi și pe armați, s’o privim svârcolindu-se în agoniele lipsei și atunci numai ne va putea cuprinde desgustul necesar pentru a putea aprecia importanța și utilitatea tuturor acelor adunări cari tind la întărirea și propășirea națională. Numai atunci vom putea striga cu toții *. congresul economic român este necesar, este util, fie bine-venit, trăiască congresul economic ! TELEGRAME Cairo 25 semptemvrie. Redivul împreună cu toți miniștrii săi, au sosit astăzii aice. Rorna 26 septemvrie. In consistoriul ținut ieri, Papa a ridicat la demnitatea de cardinali pe Monseniorul Czaki nunciul apostolic de la Paris, și pe monseniorul Bianchi nunciul apostolic de la Madrid. Papa a confirmat de aseminea mai mulți nuoi episcopi. Cairo 26 septemvrie. Se știce că generalul Wolseley se va intorce in curând in Anglia și că efectivul corpului armatei de ocupațiune ce va lasa in Egipet nu va corp de trece peste 8000 omeni. Acest armată va fi pus sub comanda generalului Alison. Londra 26 septemvrie, ziarul «Standard» află că Kedivul va proclama in curând o amnistie generală. Nu se vor bucura de acesta amnistie acei compromiși in masacrurile și incendiurile din Alexandria. Cairo 26 septemvrie. La primirea oficială a Kedivului, Alteța Sa a refuzat de a primi pe un mare număr de pașale și bei, compromiși in rebeliune. Kedivul a declarat alemanelor, pașalelor și beilor, că acei dintre dânșii cari se vor ocupa de politică vor fi aspru pedepsiți. Aice s’a primit știrea că beduinii au tăiat cursul canalului de apă dulce aprope de Ismailia. Viena 26 septemvrie. împăratul a dat o sută mii florini din căsserta sa particulară pentru a se ajuta pe victimele inundațiunelor din Tyrol și Carintia. Nici la Gratz nici in oricare altă localitate din Stiria nu a avut loc vre-un cas de holeră. Borna 26 septemvrie. Faia oficială publică decretul regal cuprinzând că sesiunea parlamentară este închisă. Se așteptă in curând aparițiunea unui alt decret care să fixeze data convocărei parlamentului. Tunis 27 septemvrie. Ieri o bandă in a număr de aprope patru sute de jefuitori, atacat lingă Kaiman un detașament de șasezeci de călăreți cari făceau parte din o companie de voluntari. Un ofițer FOILETON. Ponson du Terrail 36 GRIERUL MOREI. (Urmare). Ea avu o bucurie nespusă, îmbrățoșind pe Laurent de mai multe ori. Timp de o oră plânsul fu amestecat cu bucuria. Dacă Mihai ar fi fost lamoră, desigur că ar fi aflat totul. Dar Mihai plecase ca de obiceiu, și nu se întorcea decât sara. Toți omenii de la mbră erau la câmp. N era decât o servitore care mătura prin bucătărie, și care nu auzise nimica. In fine, după ce se mai liniști puțin masa, Laurent ’s Zise: — Acuma, când te-ai asigurat că în adevăr sunt fiul tău, ce-ai să faci ? — Anetrebnicul, respinse Morărița, gândinduse la Mahal, îi vom da bani și va pleca. — Nu, I’se Laurent, un om care a făcut una ca asta, îi capabil să facă orișice. In loc să se ducă, va face scandal, și cred că scandalul nu vă place. — Dar, respinse mama Suzan, nu pot să’l las să pui mâna pe averea ta. Laurent surise. — Mamă, Zisă el, nu cred că sunt așa de prost, dar pe Mihai trebue să’l fac să se prindă el singur în laț. — Ce vrei să zici ? — Ca să nu’l demascăm noi. — Dar cine ? — El însuși. — Nu te’nțăleg respinse morărița, care începuse a capata din nou, acea ură care o avea în contra lui Mihai. — Și dacă veți face ceia ce vă voi spune eu, d-ta și Noemi... — Ei bine? — înainte de o lună, Mihai ne va cere eroare în genunchi, și va pleca ca să nu se mai întdrcă , cu oricâți bani îi vom da. — Pentru ce vrei să-l menajezi astfel ? — Fiindcă, respinse Laurent, mi-a fost fratele meu de țîță, și nu’l urăsc... și mai ales nu voi să’l trimet în închisore ! — In temniță esclamă morărița ! — Da. Nu s’a încercat să mă asasineze prin moș Brulart. — Oh! nenorocitul, Zi se morărița, care’i fu milă de dânsul. Și amândouă femeile încă tremurând promiseră să facă orice va zice Laurent..................................... Mihai în acest timp se ducea să ceră sfaturi de la bunul său amic de Jouval. LVIII. Mihai își făcea felurite închipuiri, fiindcă totul îi părea asuride. După ce mersă o bucată de timp încet pe la umbră, mai antei închipuindu’și și tot fiindu’i frică că nu’și-ar ajunge la scop, dar pe dată gândul lui își lua alt avânt și atunci se vedea că este sigur de reușită, își ridica capul în sus cu mândrie, ca și cum s’ar bate joc de hasard, nedumerindu-se că cele mai mari pericole apar a doua zi după Zilele de fericire. Mihai înecase pe vrăjitorea Pitache, și nimene nu întrebase de dânsa. Era scapat de tatăl seu, neștiînd încă mortea acestuia, fiindcă era sigur că acesta n’o să se mai întorcă. Era privit de toți, ca fiul morăriței și prin urmare, viitorul stăpân a morei... Și de ce ar fi făcut concesiuni ? Refuzase mamei Suzon ori și ce lucru pentru Laurent. Era un act de energie pe care trebuia să il spue lui Jouval, și desigur acesta era să’l feliciteze pentru acest lucru. Dar asta nu era totul. Mihai mai dorea încă ceva. Averea lui Laurent, acuma era a lui, dar acesta nu’i ajungea. Voia acuma să’ieie și logodnica. Mihai ne mai temându-se de nimica, simțise din nou acel amor nebun care’l avea pentru Grier. Apucă pe vale ducându-se înspre fermele care le poseda camatarul din Val. Fiindcă apucase drumul pe malul fluviului, zări în mijlocul Luarei barca cămătarului. Se opri. D. Jouval îl zărise și el, îndreptându’și luntrea spre dânsul. — Ce veste’mi aduci ? întrebă el sărind din barcă cu orecare greutate, din cauză că era cam gros , căci trebue s’o mărturisim, d. Jouval nu era camatarul acel ușor și cu corpul deșirat, cu mânile slabe și fața uscată, pe cari romancierii îi descriu in ro~ mansurile lor. Era burduhănos și gras, având o față veselă, plăcându’i să mânânce bine și se bei vârtos. 7— Buna Ziua, stăpâne, îi zise Mihai. — Mulțumim d-tale. Așa’i că veneai la mine. — Da și nu. Totdeuna îmi face plăcere să vorbesc o teacă cu d-ta, respinse Mihai. — Va să zică n’ai nimica nou a’mi spune ? — Nu... sau mai bine zis nimi ca important. — Totul merge bine la mdră ? D-nul Jouval scose luntrea pe năsip și lăsănd’o acolo, luă pe Mihai de braț. — Totul va merge bine dacă ai vroi, respinse Mihai cu mare liniște. — Cum? — Mima nu-i cam mulțămită... dar se va deprinde cu timpul. — Și pentru ce nu’i mulțămită? — Fiindcă nu ne-am înțăles. — Asupra cărui lucru ? — A fermelor. — A înțăleg, Zis0 Journal, vrea s’o deie pe cea mai mare lui Laurent ? — Da. — Și tu nu dai decât pe cea mai mică ? — Ba fiindcă nu vrau să dau nimica. Mihai respinse cu atâta îndeferență, încăt însuși Jouval se opri pe loc. — Nu vrei să dai nimica? — Nu. Fiindcă e degeaba, mai ales din momentul în care nu’i nimene care să conteste că nu sunt cu adevărat fiul morăriței. — Știu, respinse Jouval, ca’i plătit tăcerea vrăjitorei Pitache... Dar dacă-i vor dar bani mai mulți... — Cât pentru asta! Zise Mihai subiZend. — Nu trebue să fii așa de sigur. — Eu, respinse Mihai cu liniște, sunt prea sigur că ea nu va vorbi o vorbă. — Cum ! (Va urma)