Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-09-18 / nr. 104

Anul al XI-lea No. 104. IASSI Duminică 18 (­0 Sept.) 1883. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea ,Prețul Allow, și Anuneiurilor N FASST, pe an, 2­4 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE..............................................40 fI.— INSERȚI­UNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. 1,50 b. Pag. HI, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un Nr. 20 bani FOREA INTERES Ellor GENERALE. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam négoeiant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte &31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Nr. 20 bani CURIERUL (TH. BAL AS­SAN) Da orpnihi visl­­ lp la Tomesti a moște­ L­C dl CI locii nitorilor Icon. George Iones­­cu pentru condițiuni la D. profesor Toma Să­­vescu in Sărărie. Co­respondenți in Streinatate­rea prestigiului religiunei creștine or­todoxe, care din ce in ce merge spre decadență, noi le urăm din suflet is­­bânda, reușită strălucită. Os­lend­ar-CLl Săptă­m­­â­n­e­i STIL VECHID ț­­I­U­A | PATRONU­­L £­I­L­E 1_________________TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU [ 1] 1 P­A­J PATRONUL Z­­I­L­E­I Răs. Soar. | Apusul Soar. — ^ — . . “ ~ ~ ' “ . rr " ' ' 18 Duminică Cuviosul Părinte Evmenie o0 Duminică Ieronim 5—58 5—40 19 Luni Martirul Trofimat 1 Luni Regimius 5—59 5—39 20 Marți Marele Martir Eustațiu­­ Placid La 19 sept., la 10 ore naptea, Lumină 1 . 2 Marți Volbrand 6—0 5—38 21 Mercuri Apostolul Kodrar nouă cu plac, frig și pe alte locuri zăpadă. Mercuri Candida 6— 2 5—36 22 Joi Martirul Foca și Iona 4 Joi Francisc 0— 4 5—34 23 Vineri 1 Zămislirea Sf. Ion și sf. Policsenia . 5 Vineri Eb­enfried 6— 5 5—32 24 Sâmbătă întâia Martira Tekla_______________________ 1­­6 Sâmbătă Fiedes __ 6— 6 5—30 TELEGRAMA Apa de Colonia Mo. 4W11. a lui Ferd. Mü­ldens din Colonia a primit la Exposițiunea Internațională din Amsterdam medalia de Argint care este cea mai inaltă pentru apa de Colonia. Matilda Blancfort Elevă cu diplomă a Conservatorului din Viena, se oferă a da lecțiuni de Piano și de Harpă in institute de d-șore și particular. Adresa : Iași casele Vrănceanu Sărărie. ^PENSIONATUL de DOMNÎSORE FOST JOYE vis-a-vis de Grăd. Copoii dirigent de D-na MAJTEWSCLI Aduce la cunoștința părinților că priimește copile pentru clase primare și gimnasiale asi­­gurândule o educațiune alesa și instrucțiune conform programei scptelor publice ; afară de acesta limbele franceză, germană, precum și musica sunt intre obiectele obligatorie. Con­­dițiunile se vor face după cerințele părinților și cu cât se póte mai reduse. MEDIC ȘI CHIRURG /ii1. O. €** Moniza de la Facultatea din Viena Consultațiuni de la 10—11 a. m. și de la 3—4 p. m. Iași, Strada Mare lângă Hotel Dacia fost Pârlita. Pind­urile ITnkelstein in­ly ULIUI III știiuți d­ă pe onor­ sei clienți și pe cei ce vor bine-voi a’l onora de acum cu încrederea D-lor că a așezat in cancelaria sa un apparat Pneumatic sistem Dr. Waldenburg pentru inspirațiune de aer comprimat sau sub­țiat și expirațiune in aer subțiat după tre­buință (contra Astma,— Enphiseria plămăilor și diverse alte maladii a organelor pieptului) precum și mai multe apparate de inhalațiune de vapori medicamentoși (contra diverse ma­ladii a gâtului). Consultațiune de la 8—10 dim. și 2—4 după amed­a, in casele sale pro­prie (foste Temistocle Bastachi) strada Poilu­ Vechi, lângă fosta vamă veche. Poople situate pe strada Sf. Vinere, vis-a­ UdoCIC vis Scala. Comerc­ală, compuse din 8 camere spațiose, pivniță, grajd, șură, grădină, ogradă spațiosă precum și alte ate­­jtanse, se dau in închiriere de la Sf. Dimitrie viitor. Doritorii a le lua in inchiriere se pot adresa la domiciliul meu, casele Liebling vis­­a-vis de Aghenție. G. C. Balaiș. IAȘI. 17 septemvre 1883. USIMU UEI. Într’o țară în care civilisațiunea n’a ajuns încă la un grad destul de mare de desvoltare, în care populațiunea rurală și chiar cea de prin târguri nu’și póte câștiga principiele de mo­rală prin instrucțiune, religiunea este un ce indispensabil pentru a menține buna ordine in societate și mai cu samă in familie, unde, fără morală și fără religiune ar ajunge să domnescă cea mai mare destrăbălare a mora­vurilor. A pretinde că într’o țară ca a nos­­tră, in care nici a trecea parte a po­­pulațiunei pu știe carte pentru a-și putea câștiga din citirea diferitelor scrieri cunoștințele și principiele mo­rale necesare, a pretinde oricem ca, micul număr a­celor culți să caute a insufla masei ignorante principiele mo­rale ale filosofiei moderne ar fi un ce absurd, de­ore­ce vedem că, chiar cei cari susțin acesta, au o purtare cu totul contrară de ceia ce­ ar trebui s’o aibă pentru a servi de exemplu masei inculte pe care d-lor pretind s’o moraliseze pe calea științifică. Nu’i destul a spune ceia ce’i bine să se facă, ci, prin chiar faptele nós­­tre trebue să dăm exemplu celor ce voim a’i moralisa, resultat la care eu pute ajunge cine­va vfar’a fi el însuși insuflat de pricipiile moralei și ale echităței. Pănâ când însă marea masă a po­­pulațiunei nóstre, care astă­­ ji face in cea mai complectă ignoranță, va pu­tea primi atâta instrucțiune ca din ea să ’și potă forma principii de morala, pentru a nu deveni un element de di­sordine în societate, religiunea este de mare trebuință, dci, numai ea pote pune un frâu degtrăbalărei mo­ravurilor și corupțiune ce ne-a nă­vălit cu pseudo-culturi de care ne bucurăm astă­z­i. Misiunea răspânditei și întărirea principielor religiose find încredințată clerului, și î n special ferului mirean care trăește in contact mai de aprope cu populațiunea necitita, ar trebui ca acesta clasă a societaței să atragă mai mult atențiunea și bu­na-voință asu­pra sa. Asta-ț­i sorta dl­- WMasa forte, mult de dorit, material minter și moralminte vorbind. Micul, am putea fi dte chiar derizo­riul salar acordat preoților noștri, ne­­regularitatea cu care se plătește acest salar, face ca mulți ch­i-ar avea vo­­cațiunea a se face puoți și cari­ ar putea fi pute folositor, societăței pe acésta cale, să ’și tae pula, cum zice Românul, și să fuga <je preoție, adi­­ce de mizerabila existență ce ’l-ar aștepta puind potcapul pe cap; alții, mai nepăsători, mai puțin ambițioși, îmbrățișază acestă carieră. Mijlocile de existență ce li se aeord­â însă fiind forte restrînse, preoții noștri se află tot­deauna in lipsă, de unde rezultă că, pentru a ’și câștiga traiul de au­r pe mâne, pe de o parte se ocupă cu alte afaceri și cu alte lucrări, lăsând religiunea mai la o pa­rte, ca un ce secundar, iar, pe de altă parte, pân­desc ocasiunea când locuitorii au tre­buință de ei, pentru a le putea lua cât mai mult ca plată a unui serviciu religios ce li se cere sa ’i facă. De aici vrajba între turmă și păstor, în­tre părintele sufletesc și fii sei, între preot și poporăni. Dacă s’ar căuta ca actuala stare ma­terială a clerului să fie îmbunătățită, lucrurile s’ar schimba, preoții ’și-ar putea îndeplini adevărata lor misiune de îmblânzitori ai caracterului popu­­lațiunei neculte, explicându’i principiile evangelice și dându’i frumosele exem­ple ce se pot trage din ele. In adevăr, îmbunatățindu-se sorta materială a clerului, preoții noștri, a­­vând și existența asigurată, ar putea da mai mult interes religiunei de­cât lucrurilor lumești, ceia ce­ ar aduce a­­devărata înfrățire care trebue să dom­­nescă între preoți și poporănii lor. Pe lângă acesta ar trebui ca să nu se mai tolereze obiceiul de a se preoți niște copii cari ou posed de căt o um­bră de instrucțiune, și cari, din cau­za etăței lor, nu pot insufla nici o în­credere. Ar trebui ca, față cu tendințele și mișcările contra ortodoxismului cari le vedem iscându-se în tote părțile in țară să căutăm a da o instrucțiune mai întinsă clerului nostru. Ar trebui ca, nimeni care nu posedă 7 clase se­­minariale să nu se potă face preot, nici chiar la țară. Pe lângă acesta ar trebui ca, pe lângă universitățile din București și Iași, să se instaleze că­­te-o facultate de teologie, bine orga­­nisate, de cari avem neaparata trebu­ind nentrru a putea face ca clerul bi­­sericei române să potă numara in si­nul seu indestui omeni capabili cari să potă ținea sus prestigiul religiunei nóstre. Numai prin îmbunătățirea materiala a clerului vom putea lupta contra ten­dințelor contrarii bisericei nóstre. In curând, cu tote pedicile ce i s’au opus, un congres de preoți din totă țara se va întruni la Focșani, pentru a se sfătui asupra mijlocelor ce tre­bue să le întrebuințeze și asupra de­mersurilor ce trebue să le facă, pen­tru a obținea óre­cari îmbunătățiri a sortei lor și ore-cari drepturi. Dacă spiritul de cari vor fi numiți membrii acestui congres va fi ridica­ TELEGRAME Viena, 25 septembre, împăratul Fran­­cisc Iosif va primi mâne pe d. I. C. Bră­­tianu în audiență privată. Paris, 25 septembre. Se cunoște astă­z­i răspunsul Chinei la propunerile Franciei în privința Tonkinului. China propune Franciei de a anexa imperiul Anamului la posesiunile sale din Cochinchina pănă la fluviul roș care să servescă de mar­gine și care să fie deschis liberei naviga­­țiuni pentru tote pavillerjele. Francia re­clamă delta fluviului cu zona de teren de pe malul stâng al fluviului. Petersburg, 26 septemv. Journal de «St. Petersburg” Zice compunerea noului minister bulgar Lsă a se prevedea des­­binarea sau chiar scurburări ce pot avea loc in principal. Ziarul adauge ca autori­­zații de Țar generalii Sobolev și Kaulbars ’și-au dat demisiunile de miniștrii ai prin­țului fiind­că nu vroiau să’și asume răs­punderea unor măsuri periculose. Rusia se interesază prea mult de sorta Bulga­riei pentru a privi cu indiferență eveni­­mentele cari au a se desfășura și’și va re­­guL parte rea­le după împrejurări. Viena, 26 septembre. D. L. C. Brătia­­nu a fost primit în audiența de împăratul și a avut după aceia o intervedere cu d. Kalnoki și cu principele de Reuss. Paris, 26 septembre. Oare­care discor­­dare in situația politică a Serbiei se sem­nalează de o depeșă din Belgrad, cuprin­zând pe lângă acesta că, ca totă majori­tatea radicală eșită in ultimele alegeri, ministerul cugetă a conserva puterea, mai cu samă dacă partidul guvernamental ob­ține încă vre-o șăse sau șapte scaune în alegerile suplimentare. Salzburg, 26 septembre. Prințul Bis­marck însoțit de familia sa a plecat a<oli de aice mergând direct la Berlin, Bem­a, 26 septembre. Papa, primind astă­zi pe preoții italieni în număr de pa­tru mii, a zis : «Preoții italieni se arată FOILETON. Xavier de Montepin. 32 FIICA UCIGAȘULUI. (Urmare). Se schimbară mulțime de strîngeri de mână, și Andre se sui în unul din aceste vehicule jărpelite, destinată la serviciul nocturn, și pe care cine­va n’ar mai putea să le găsască în Paris îndată ce strălu­cește sarele. Vereteul era să dea bici calului, dar Maugiron îi dădu ordin să aștepte și, apropiindu-se de oblon, zisă tânărului:—D. Verdier sosește în acesta dimi­­nuț , nu-i așa ?... —• Da... — Știi la ce oră ?... Știu numai cât că trebue să fie acasă dimi­­nuță...—între unsprezece ore și ameză, presupun... —Pentru ce acestă întrebare ?... Pentru că grăbindu-mă să sfârșesc cu el afa­cerea care mă ocupă de mai multe zile, doresc să mă aflu în cherestegii aprope în momentul sosirei sale... In ori­care altă împrejurare asta ar fi ușor, dar astă­zi ffără îndoială, ai trebuință de repaos și te vei scula mai tărziu... ■ Eu !... nici de cum...—O ! sunt deprins cu via­ța nocturnă !...­ Voi lua o bae, voi dormi o oră, îmi vj­i citi corespondența, voi dejuna și voi pleca la cherestegii...—Dacă D. Verdier sosește înaintea mea, anunță’i visita mea, te rog, și întrebă’l dacă bine­­voește să mă aștepte... — Increde-te în mine , comisionul d-tale va fi făcut..—la revedere, scumpe domnule Maugiron. — La revedere, scumpe domnule de Villers... Maugiron se’ndepărtă și André dădu ordin să mer­gă la cheiul de Billy și să mergă rapide.—Vereteul își înăbuși o jumătate de duzină de înjurături aflând ce cursă enormă trebuia să facă și, după obiceiul semenilor săi, își trecu reaua la disposiție cărăbă­­nind o grindină de bice pe spinarea slabă a sărma­nului cu­ care nu mai putea !... Mergând pe drum, André se gândi că sgomotul unei trăsuri oprindu-se la pofta cherestegiei ar a­­trage atențiunea, și avu grija a se da jos la o sută sau o sută cinci­zeci de pași înainte da­ a fi ajuns la capătul cursei, începea să se lumineze de Ziuă în momentul în care el își scolă cheia din buzunar pentru a des­chide portița... XIII. In revărsatul ci tei, André își introduse cheia în broscă,— portița se deschisă, și tânărul nu-și putu opri o mișcare de vie contrarietate văzând in fața lui pe calfă care se pre­gătea să tragă zaverele porței celei mari. Din partea sa, Pierre făcu un gest de înmărmurire. — Domnule André strigă el: — Mai încet!...—Zisă casierul cu viociune—e ne­folositor să te potă auzi din casă... — Domnule André!...—repetă Pierre plecând vo­cea—d-ta, la acesta era, și’n acesta toaletă de mire !... — Ce’i de mirare în asta?—replică tânărul, nu fără o încurcată extremă—vin... Pierre râdică mânîle spre ceriu: — Bunătate dumnezeiască !...—murmură el—așa dar ai petrecut noptea întrega afară?... !— Fără îndoială .. — Dar cassa, cassa care’ți este încredințată, ai părăsit’o ?... — Nici un pericol n’o amenința, cred..­— Ei! cine știe?—banii atrag pe hoți!...—Din fericire, am veghiat ea...—Am veghiat pănâ’n Ziuă!— Ai! domnule Andre, nu m’ași fi așteptat la asta de la d-ta!...—Dacă nu te-ași fi văzut cu ochii mei, n'își crede-o încă... — Sunt vre­un sclav ?—răspunsă tânărul cu ne­răbdare—n’am dreptul să’mi întrebuințez timpul cum m­i va plăcea, când timpul nu’mi mai aparține lu­­crului ? Pierre stătea cu capul în jos și cu sprincenile încruntate.—De o dată el se îndreptă și privi pe D. Villers drept în față. — Unde-ai petrecut, astă napte domnule André ? —întrebă el cu un ton aprope poruncitor Mândria tânărului se deșteptă sub biciuirea acestei întrebări. — Ah ! ce’ți pasă ?—strigă el—de unde vine că’ți permiți să mă întrebi ast­fel ?—Trebue sâ’ți amintesc posiția d-tale subalternă ?—Ești aici sub ordinile mele, domnule Pierre, pentru că represint ps stăpânul!...—D-ta ai uitat’o, dar eu n’o uit!... — Nu uit nimic, domnule André—îngână calfa ci umilință—n’am trebuință să mă puc cine­va la locul meu, din care nu mă gândesc de­loc la el, ș știu că sunt forte puțin lucru...—Dac’am putut si’mi permit să te întreb, causa’i că­ este aici o fetiță... un înger bun... (d-ta ânsu’ți­-ai dat acest nume) și credeam că inima și sufletul d-tale erau ale acestei fetițe. Pentru asta văzându-te intrând adu­iarea, n’am fost stăpân pe surprinderea mea, pe întristarea mea, și, pentru ce’ți-ași ascunde-o? asemenea pe mânia mea!...—D ta ești superiorul meu, domnule André, îți datoresc respect și nu tre­bue să văd nimic în purtarea d-tale, e forte drept...— Asigură-mă deci că nu te gândești la domnișora Lucie, că nu te vei gândi nici o dată, că nici o gândire nu s’a presentat și nu se va presenta în spiritul d-tale, și, ți-e jur, nu mă voi mai neliniști de loc a ști unde­ ai petrecut astă nópte, nici cu cine­ ai petrecut... D. de Villers părea iritat,—el își mototolea mă­nușile în mânîle’i crispata ,—dinții îi mușcau buzele sale palide. — Te am oprit deja,—­’să eL duc** O tăcere, cu o voce sacă și c’un ton sever și aprope dispre­țuitor—te-am oprit sâ’mi pui numele alăturea cu cel al domnișorei Lucie Verdier !...—Dar încăpăți­­narea d-tale într’o neascultare de neînțăles mă si­lește a’ți spune că’ți-ai arogat asupra «entimentelor mele un control care mă importanezá și mă atinge !... —Nu ești nimic pentru domnișara Verdier .. nimic de­cât un lucrător plătit de părintele seu!...—Ință­­legi deci, după tate, domnule calfă, cât e de ridiculă și nepotrivită, pentru a nu face mai mult, așternerea marilor sentimente de cari faci profesiune în pri­vința sa, și amintește-ți că acest atașament și acest devotament de care vorbești fără încetare și pe care indulgența domnișorei Verdier îl încurajară, trebue să rămâe mereu respectuase și să știe a se ținea la distanță !... — N’am voit să te întrerump, domnule de Vil­uflnîr»n frictofă d­’n apalac fimn ln*»es_

Next