Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-10-19 / nr. 119

Anul al Xll-lea No. 119. IASSI Vineri 19 (31 Oct.) 1884. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR ÎN IASSI, pe an. 24 Fr — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 11 Fr. ÎN DISTRICTE, pe an. 23 Fr — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STAJIr NATATE ...................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. ..... Anunciuri . Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b­am­ J­r. 20 bani. FOAEA INTERESELOR GENERALE Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnu Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre £ 3i, Pas­sage Verdeau, Paris.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Vincenz Hrdlicka L, Hauptstrasse No. 36. Wien.— Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.— Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un­i ¥ ür. 20 bani• STIL­ VECHIU________țA­T­P­A _________________PATRONUL P­I­L­E­I Mi PUL DIN SEPT­A­MANA STIL NOU | SIDA PATRONUL P­­I­L­E­I Râs. Soar. | Apusul Soare oeT­­ocfc. — Duminica [1] Cuvioasa Parasch­iva 26 ‘ Duminică S. Rustigne 6-30 4-69 Io­nuni Martirul Lukian Preotul . 27 Luni S Frumen V 6—82 4—57 16 Mjarî’ Martirul Longin sutașu La 14 Oct. 8 <5re­dim Pătrarul iutei 28 Marți S.’ Sim. S. Jud. 6-33 4-55 17 Mercur Profetul Osie ,. . . ,, . .­­ 1 29 Mercuri­e î««» 6—34 4—54 18 Joi Apostolul Luca Evanghelistul cu P106’ mn* 8’ P« alte locuri zapada. V g Joi | 6­ 36 4-58 <(P­­ STEPHAN BALASSAN fost Președinte și cassier mai mulți ani al comunitaței armene din Roman). După o scurtă suferință a încetat din viață Marți dimine­a la orele 5, in vrrs­­tă de 66 ani. înmormântarea a avut loc aici Joi în 18 Oct. la orele I p. m. la cimitirul armean din Roman. Familia regretă din inimă acesta perdere. Fier­terina ușără. IAȘI, 18 Octombre 1884. Credem că este timpul de a ne a­­runca pentru un moment privirile și a­­supra lucrurilor ce se petrec și’n a­­fara de frontierele nóstre. Iată ce citim in privința acesta ia Neue freie Presse din 27 Oct. curent: „Sesiunea delegațiunei s’a deschis astă-fli. Astă-fli la amésla s’a întrunit la Pesta delegațiunea austriacă, caria ministrul de externe a presintat pro­iectele guvernului comun. Acestea sunt proiectele în privința budgetului comun pe anul 1885 : pro­iectul, relativ la trebuințile extra­or­­­­dinare ale trupelor cari se află in re­­­niunile de ocupare ; creditul suplemen­­tar pentru ministerul de externe, în fine comptul final pe anul 1882 cu corupturile justificative pe anul 1888. Cheltuielile totale, cari reiese din ci­frele actelor presintate este de 126.6 milione in contra 122.1 milione pen­tru anul curent. Pentru administra­­țiunea bosniacă nu se pretinde nici un credit de către ministrul comun al fi­nanțelor. Budgetul presintat astă­ fli pentru administrațiunea Bosniei și Herzegovinei finesce cu un excedent de 65.858 fiorini. Răspunsul afirmativ al Angliei la invitațiunea pentru conferența de la Congo s’a comunicat de abia Mercurea trecuta contelui Münster. Din causa acesta nu s’a făcut nici o mențiune despre conferență in discursul tronu­lui. Acum de sigur că se va notifica mai lămurit in privința termenului de întrunire al conferenței. Pape ziarul National-Zeitung din Berlin se pate considera de sigur, că principele Bis­marck, care se ocupă actualmente cu deosebire de chestiunile relative, va fi însărcinat și cu președintii. Sir Ed­ward Malet, ca plenipotențiar din par­tea Angliei va fi sprijinit de duci de­legați teh­nici. Tote ziarele berlineze se adreseza cu stăruinți apostrofate către alegă­tori, spre a-i invita ca să asiste un nu­măr considerabil la alegerile pentru camerile legislative. Ziarul „Nord­deutsche Allgemeine­­ Zeitung“, con­ține afară de un articol, care consi­deră de o fericire mare unire a națio­­nalilor­ liberali cu conservativii, și o poesie sub titlul „Concismarii 11, prin care sunt persiflați adversarii politicei interne bismarckiane. Foile liberale a­­mintesc, că liberalii naționali ar fi a­­sigurat voturile lor chiar d-lui Stocker, și ei se vor sili de a distruge „Fic­țiunea unei uniri a tuturor elemente­lor moderate. Ziarul Național-Zeitung flice : „Cu fie­care alegere nouâ, dreptul electo­ral comun adună un număr mai con­siderabil la urnele electorale pe dife­ritele clase ale poporului; ast­fel n’ar trebui să lipsească urme la votarea din 28 Octomvrie. Noul ministeriu belgian este în fine compus. Este un Cabinet ultramontan de clasa a 2-a. Dl. Bernaert este pre­ședintele și trezorierul. De­sigur că va exista mai multă moderațiune, de­ore­ce s’au esclus oponenții lui Iacob și Woeste și fiind­că s’a retras și Marou, după ce a su­s în urma ultimei sale convorbiri cu regele: „Patru­zzeci de ani m’am luptat pentru prosperi­­­­tatea și libertatea Belgiei ;­ acum am de ajuns.“ Dar cu noul Cabinet s’a creat numai un stadiu de transițiune,­­ căci legea instrucțiunei remiăne cum a­i fost și tocmai în jurul aceștia se ro­­stesce decisiunea. Din mini­steriul ve­­jchiu au trecut în cel nouț­ Bernaert, Pontus, Van der Peereboom și Moreau.­­Cu tote acestea a schimbat Bernaert ministerul agriculturei cu spreședința ministerială și cu finanțele lii Moreau ministerul de externe cu­­ acel al a­­griculturei.­­ N­ai sunt: „Thonissen“(pentru in­terne și instrucțiune, „de­­cider“ la justiție, „Caraman-Chimay“ Centru ex­terne. Bernaert și de Volderj nu apar­țin Camerei. * Numirea generalului „Ricotti“ de ministru de resbel a provocat în Ita­lia cea mai mare sensațiune, fiind că Ricotti este un barbat pronunciar al partidului și fiindcă a fost totdeauna numărat între partizanii cei mai aprigi ai dreptei. Depretis a făcut iarăși un pas spre drepta prin alegerea lui Ri­cotti, și organele oposițiunei nu mai pot de mănie, mai ales că ,s flice, că Ricotti ar fi un adversar ^înfiintă­­rei celor două regimente m­oi de ca­valerie deja încuviințate. Ziarele Drep­tei se pronunță în un mod forte fa­vorabil în privința noului ministru de resbel. Armata italiană îi datoresce mult. CURIERUL (TH. BAL A­SS­AN) CONRESPONDENȚI IN STRAINATATE : D­a 1 n d. a, r­ox 1S­p­t­ă­ m­â­n­e 19 Vineri Profetul lean si martirul Uar­k 31 Vineri Vig­et. Jeane 6—38 4—51 29_____________Sâmbătă___________Martirul Artemie______________________________________________________________________________________^­­ Nov. | Sâmbătă TOUSSAINT 6—39 4—50 T­E­LEGRAME Londra 27 Oct. Rezultă din depe­­șile conținute in „Cartea Galbenă“ că instrucțiile date de cabinetul englez d-lui Wolseley au fost totdeauna de a scapa­bandona pe Gordon, dar apoi de a a­ Kartumul și toată provincia de dincolo de Wacihalfa. Berlin 27 Oct. Consiliul federal au hotărât de a recunoște deplinele pu­teri ale representanților numiți de con­siliul regenței Brunsvigului. acă Pesta 27 Oct. Delegațiunea austri­an ales de president al ei pe Smolen. Proiectul de buget pe 1885 com­parat cu acel pe 1884, la capitolul ministerului de răsboiu, dă o scădere de 163.017 florini, iar bugetul ma­rinei prezintă un spor de 1,305,639 florini. Creditul cerut pentru cheltuelele de ocupațiune a provinciilor de sud se ridică la 838,000 florini. Ministrul de externe cere prin un memorandum autorizarea de a spori cifra salatilor corpului consular. Viena 27 Oct. „Corespondența po­litică“ vorbește de niște tulburări ce ar fi avut loc in Albania, unde popu­­lațiunea restratita, ar fi ars și jefuit trei sate, masacrând pe locuitorii lor. Brunswick 28 Oct. Presidentul Di­etei a cetit ieri Adunărei o scrisore ce prințul Bismark au adresat minis­trului de stat spre al informa că s’a remis împăratului scrisorea consiliului de regență ,din 18 curent,,și că îm­păratul au refuzat de a primi pe contele Brote care’i aducea o scri­sore de la ducele Cumberland. S’a dat apoi lectură decretului im­perial adresat consiliului regentei și cuprinzând că împăratul să va sili se resolve, nu înțelegere cu guvernele confederate chestiile constituționale ce resultă din situația actuală, salvgar­dând tot­de­odată drepturile și inte­resele populațiunei ducatului. Dieta a votat apoi o resoluțiune prin care exprima speranță că drep­turile stipulate de constituție vor fi salvgardate tot pre atât ca și acele ale împăratului și imperiului. După aceea Dieta au pronunțat a­­mănarea ei. Mannheim 28 Oct. Desordine avură loc Duminică la Ludiigshafen cu o­­cazia unei întruniri electorale. Auto­ritatea militară a trebuit să intervie spre a stabili ordinea. Peste 28 Oct. Împăratul au pri­mit azi delegațiunile. Respuns­ând la discursul presidenților lor, M. S. a slis: „Pot să spun, cu mare satisfac­­țiune, că după tote prevederile, vii­torul rezervează poporelor mele o lun­gă perioda de pace, de lucru și de bun train. Relațiile nóstre cu tote pu­terile, mai cu samă cu statele vecine, sunt din cele mai amicale. întreve­derea de la Skiernievici, nu numai că mi-a procurat ocasiunea de a re­­îooi relațiunile mele cu casa de Ru­sia, dar a fost in același timp o măr­turie de acordul absolut ce există în­tre cele trei monarhii și guvernele lor întru menținerea bazelor păcei și a liniștei atât de necesară bunului traiu poporelor lor. Ințelegerea să ba­­zează pe menținerea tractatelor și pe încrederea mutuală care trebuie să formeze o garanție sigură de respec­tarea păcei și să producă efecte sa­lutare de care nu vom profita numai noi, ci vor profita și tot«­­celalte po­­pore. împăratul declară apoi că cheltu­elele necesare pentru­­ întreținerea ar­matei vor fi restrânse pre cât se va putea, și au accentuat tot­odată ne­cesitatea de a creea mijloce moderne de aparare, proprii de a proteje mai cu eficacitate castele. Terminând, M. S. constată de a se crea progresul care continuă in provinciile ocupa­te, și care a atras după sine mic­­șorarea efectivului trupelor de ocupa­țiune. Paris 28 Oct. Trei­spre­szece pro­tejați străini, pintre cari și patru fran­­cezi, au fost arestați la Maroc. Consulul francez au adresat o pro­testare guvernului marocan. F­OILETON A. BELLOT. MEDICUL DE ALIENAȚI Roman tradus de d. JIT. J?« (Urmare). «Cum? Bancherul nu cunoscea pe acel care’i pre­­sintase asignațiunea. Chitanța care o dădu era falsă. Și în fine asignațiunea a dispărut de odată cu por­tofoliul și cu bancnotele.” «Cum stă dor acesta nefericit, care urmază a fi de­­[ă cu aceste accidente?” despre dânsul. In flina a­­iorului, era în piciore natu­­l poliție și jandarmerie. Și liîa crimei primiră autoritățile nóstre scrie de la autoritățile din Fontainebleau, că s’ar fi prins acolo un vagab­und, care se pare a fi după tate probabilitățile, asasiniul "ÎqȚ Frederic Baltus » «Și pentru care crimă era acuzat acel vagabund?* «Motivele de acuzare în co­traV­ lui erau grave, necontestabile, sdrobítore. Ace t­or ve Snise într’o ta­vernă la Fontainebleau și pro­vin aQi un modest. La plată scose un bilet de cir fleci ŰU" lunar și’l înmână proprietarului tavern j cț*­­ ^_ mintea de a i se înapoi restm. Acesta j­ge’nțelege dH era forte surprins de a vedea pe acest­ offs Cracat ,cu nisce haine misere în possesiunea i­­gume atât de considerabile și se uită f prin urmare la acest boi­let cu o atențiune deosebită. Cine descrie mirarea sa, când descoperise că în el se aflau patru găuri rotunde, tocmai ca și cum biletul ar fi fost îndoit de două ori și găurit de un glonte. Naturalmente că se aufliseră deja multe vorbe în Fontainebleau în privința omorului de la Melun, și bănuiala proprie­tarului tavernei se deșteptase curând, ațintindu-se a­­supra aspelui său. Sub pretextul de a schimba biletul, părăsi proprietarul prăvălia, aducând cu dânsul a­­genți polițienesci cari arestară imediat pe ospete ne­cunoscut și’l aduseră de’naintea inspectorului. El fu revizuit și lucrul cel d’ântăii ce se găsi la dânsul, —era portofoliul lui Frederic Baltus.» »El oprise acel portofoliu ? Nerodul! Nepricepu­tul ! Trebuia dar se scie că acesta va forma un in­diciu doveditor în contra lui!” «Tocmai așa gândia și inspectorul de poliție. Cei cinci­spre­zlece mii de franci însă dispărură din por­tofoliu. El nu conținea nimic mai mult de­cât două bilete de câte una sută de franci presa, care amân­două erau găurite ca și cel d’ânteia. Acum nu se mai îndoi nime că s’a prins adevăratul culpabil, însă acesta tăgădui tot, susținând că nu scie nimic des­pre acestă faptă. La întrebarea cum a venit în po­sesiunea acelui portofoliu, respinse el fără a se con­­trafi­ce nici o singură dată, că i s’ar fi dat un bar­bat pe care’l întâlnise în pădurea de la Seineport și pe care’l rugase să’i deie ce­va de pomană.” «O pomană de două sute cinci­ fleci de franci,” flise domnul Delarm­­are cu o ironie ușoră. «Din ne­norocire nu există mulți omeni atât de darnici pe lume !» «Dar dacă acest nenorocit ar fi spus cu tote a­­ce­stea adevărul?” flise doctoral. «Cum ? Și d-ta cref­i că ar putea fi posibil ?“ «Nu s’ar putea admite», flise Georges Vernier, «ca ucigașul să fi dat portofoliul spre a se sustrage de la ori­ce bănuială, aruncând’o asupra altuia ?» «Hm­­­da,— ar fi posibil și acesta, însă s’ar fi pu­tut lua de­sigur informațiuni mai detaliate despre antecedentele arestatului, din cari s’ar fi putut a­­precia dăcă el a fost sau nu capabil de a comite o asemenea crimă. «Judecătorul de instrucțiune gândia ca și d-ta, însă nu putu parveni la nici un resultat prin cercetările sale din causa nătângiei arestatului, care nu voia să descopere absolut nimic în privința vieței sale din trecut. Făcândui-se interogatorul, respinse el că se numesce Petru, că nu cunosce prenumele său, că nu are nici o rudă, că nu posedă altă patrie de­cât drumul mare și că nu cunosce alte mijloce de sub­­sistență de­cât numai cerșitoria , nici orele cele lungi ale singurătății, nici lipsa de ocupațiune în închi­­sore, nici insistențele seriose ale judecătorilor săi, nici cuvintele consolatire ale preotului penitencia­rului nu erau în stare de a’i storce o altă mărtu­risire. Acest om trebuie se aibă vre­un motiv se­cret forte puternic de a acoperi viața lui din trecut cu u n mister atât de nepătrunzător. La tote întrebă­rile avea numai singurul răspuns: «Eu sunt nevi­novat. ” «Forte, forte de mirare !» Ilise bancherul. «Și cer­cetările în privința trecutului său au fost făcute în adevăr ca îngrijire și activitate ? «Cu esactitatea cea mai penibilă. Rezultatul ne­gativ al acestor cercetări este cu atât mai surprin­­f­ător, cu cât signalmentul său prezintă o mulțime de trăsături și semne, din care el s’ar putea cunosce prea lesne. Mai înainte de tote are el un semn atât de precis și caracteristic, că numai prin acesta sin­gur s’ar putea stabili identitatea lui, și mă mir prea mult că acesta nu s’a făcut până acum ; brațul drept al acestui om este paralizat Jm «Brațul drept este paralisat ? !“ repetă bancherul cu atâta mirare, că acesta avea mai multă asemă­nare cu o înspăimântare. «Așa este. Din cauza unei sesiuni considerabile, el nu mai pute întrebuința de loc brațul său. Jude­cătorul voia să întrebuințeze pentru stabilirea iden­­tităței personei sale acel mijloc, care a avut mai totdeauna resultatul dorit în asemenea cozuri crimi­nale,—el voia să’l fotografieze și să răspândiască portretul prin ziare , însă el întimpină o opunere a­­tât de energică din partea arestatului, că a fost tre­buință a’l lega pentru a se putea realisa acesta in­­tențiune. Cu tote acestea asemănarea era forte de­­fectuosa, fiind­că cu tote legăturile, totuși reușise de a se mișca necontenit.“ »Oare ce pute fi causa acestei opuneri în contra răspândirei portretului său?” Ilise d. Delarm­­are după o gândire mai îndelungată. «Trebuie dor să mai existe încă ce­va de care acest om să teme mai mult de­ cât de morte. Ce vrâstă pate să aibă el, domnule doctor și de care clasă a societăței pate fi ?* «Prin buna-voința d-lui medic primar, mi s’a permis a intra intr’o fli în carcerul lui,” replică doctorul, «și atunci am vorbit cu dănsul. Mi se pare că trebuie să fie într’o vrâstă de vr’o patru­ fleci și cinci de ani, și se pare că s’a bucurat de o educa­­țiune distinsă. Manierele sale erau bune și limba­­giul corect.“ «De­ore­ce declară că este nevinovat în privința omorului, trebuie să fie de­sigur forte indispus în contra judecătorilor săi, cari l’au condamnat?* «Nu, el persistă numai în declarațiunea sa că ar fi nevinovat, însă el face acestă declarațiune într’un mod mai mult resignat de­cât amenințător,* capitat mâne, în legi «Vom­ vorbi în cât ceva, după comiterea falmente Intrega nó două fiile după comit

Next