Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)

1886-02-23 / nr. 23

V De veniare sau de închiriet De la Sf. Gheorghie a. c. una casă No. 7 strada Lățescu la Copou. Adresa la No. 5 strada Butu, Elena Istrati, Anul al XIV-lea No. 23.__________IASSI Duminică 23 Februari­­ (7 Martie) 1886. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IAS31, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr — pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr. — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE..............................................40 Fr.— INSERȚIU­NI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ ... 7 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc......................... Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. fiu Ji,­ 20 buni. CURIERUL (TH. BALASSA­N) FOAEA INTERESELOR GENERALE __________________________________________________________Q 1 o darul Septa­­m­anei STIL_VECHIU PIPA PATRO_NULț>ILEI TIMPUL DIN SĂPTĂMÂNĂ STIL NOU 1 p­IU A [ PATRONUL I Râs Sórolni--------Ani, Sorelui Fevrnafie. _ _ . "" Martie.­­---------------------------­ f ' gV'fr .v ?\l .....= 23 Duminică Sf. Ieromon Policarp 7 Duminică Victor __ 6—28 5—57 ^ ^unl t Aflarea cap. sf. Ión Botez. (începe post) . 8 Luni (Quinquagdsin) Thoma d’Aquiiír; £>!& JJJ 6—25 5—58 25 Marți Sf. Par Tarasiu Arh­. Constantin La 21 Fevruarie, Lună nouă cu 7a­ 9 Marți Ion Hrisostom stu Bl­öfi 1? 6—24 5—69 97 Mercuri Sf Păr Porfiri Episcopul Gazei padă, moină și vânt. 10 Mercuri Marța grasă, Francisca VA, i~Wl*&] .^y 6—28 6— 0 2fi7 Jo* . Cuv. Par. Procopiu Decapolit P . 5 v U Joi (Mere. comișei) <£­ 6-21 6- 1­2?„ . Cuv. Par. Vasiliu Mărturisitorul 12 Vineri 40 Martiri 6-20 6-2 _______1 Mart________Sâmbătă_______Cuv. Martira Evdochia__________________________________________________________________________13 _______Sâmbătă_______Eulogiu_________________________ __15 __ 5 Cătră domnii abonați. Administrațiunea ziarului nostru a început a trimite de la 1 ianuarie curent onor­ sei abonați pentru pro­pria D-lor înlesuire, prin cărți poștale corupturile respective de sumele ce datoresc pentru abonament până la 1 ianuarie al anului 1886.— In urma acestor cărți poștale, mulți din onori noștri abonați s’au grăbit a ne aquita sumele datorite și noi nu lipsim a li exprima prin acesta mulțumirile nós­­tre cele mai sincere.— Adresăm tot­odată respectuosa rugăminte tuturor din abonații noștri, cari sunt încă in restanță cu plata abonamentului, să bine-voiască a ni’l aquita cât mai cu­­rând, considerând multiplele cheltuieli re are administrațiunea pentru apari­țiunea regulata a ziarului. Administratiun­ea. IASSI, 22 Fevruarie 1886. Conferenta de pace in­ Bratesci Până mai zilele trecute se telegra­­fiază din București in tote părțile lu­­mei știrile că delegații păcei ar fi a­­nimați de sentimentele cele mai con­­ciliatare de pace și că încheiarea pa­cei se póte aștepta cu siguranță. Din nefericire însă se pare a se a­­deveri cuvântul lui Bismarck, că se mințește ca și cum s’ar telegrafia. In momentul, când expiră terminul ar­mistițiului, și când se așteptă din tote părțile afirmarea instrumentului de pace, vine de la Sofia neașteptata și meiata, că silințile Europei vor avea îngrozitorea știre, că principele Alee­i cu atât mai puțin succes, câ­­d arma­­sandru, in vederea faptului, că Serbia, tele ambelor părți beligerente, vor sta cu tote concesiunile bulgare, a luat o ostile una in fața alteia, atitudine ostilă, că dirigiază tote tru­­l In Sofia, nu există, se’nțe­ge, nici cele rumefiate spre Sofia, și că el se un motiv de a se aprinde din nou Intorce de la Filipopol, spre a primi făclia resbelului, comanda trupelor la frontieră.­­ Deși nu s’au îndeplinit tóte visele Dacă acesta știre nu este numai un prințului Alexandru, totuși ei a­vea­­simplu spectru, atunci am trebui să lizat aprópe tóte dorințile, asupra ca­ne întrebăm, ce înțeles mai pute avea rora erau ațintite planurile sale mărețe, conferența de pace și dacă delegații. Micul prinț vasal, s’a scuturat în­­n’ar face bine, ca să lege buccelura lor. t­’un mod energic de îmbAtoșarea Rațiunei omenești, care nu este ini- rusă, care amenința a’l înăbuși, ini­­țiatâ in jocurile intrigante ale diplo­­m­ei ambelor Bulgarii, care era car­­miaților, îi va cădea de­sigur forte­ sideratâ la început ca o ruptură in­­greu să se împace cu idea, că opera famă a tractatului de Berlin, a deve­­de pace, pentru care s’a lucrat de nu­ astă-<­i un fapt îndeplinit, deși săptămâni întregi, să se distrugă ca sub forma precară a unei uniuni per­­desavarși re­­­sonale. Sfera conferinței era chiar de la Bulgaria, prin urmare, nu mai are început forte îngrădită, hotărârea in privința chestiunilor mari, și-o reser­­vase Europa și „celor mici“ era încre­dințată numai aplanarea unor ches­tiuni de detaliu, cari­­ ar fi putut re­gula forte lesne cu puțină bună­voința. Modul însă, cum aceste desbateri au fost prelungite și amânate din <Ji io ^ii, cowfcoll» wuulfSplo­pe.tii»« stttr­mtiS neînsemnate, tote acestea se pare a indica, că acesta bună-voința nu există de loc, ci că numai că toți aveau in vedere a câștiga timp. Și ast­fel car Serbia ar fi atins de­sigur un alt sens, de cum se crezuse, scopul ei, adică , de a restabili starea, precum ea a axistat înainte de 14 Novembre, cu tote pericolele și com­­plicațiunile ei amenințătore. Vom av­ fi de­sigur in curând, că diplomația europena, însuflețită de do­rința de a menține pacea, va juca rolul ei la Sofia și Belgrad, insă dacă bunele ei sfatuiri au pro­dus atât de puțin in timpul armisti­țiului, temerea este destul de inte­nimic de sperat dintr-un resbel nou. Este însă ast­fel cu Serbia.­ Ministrul sărbesc, domnul Garașa­­cin a declarat de curând prin circu­lara sa, că Serbia, ține ca și’n trecut­ la teoria equilibrului, în a caria nume junele regat a scos spada. Pe lângă motivul cel vechiu,'vgare însemnaan­n» rpffft!*­ Milinda li'sso­vembre de a se presinta ca apărâtori, al tractatului de Berlin, s’au mai pre­­sintat încă și alte motive puternice. Nimicul, de care era înconjurat tă­­­nărul regat, s’a nimicit prin capitu­l­­ările militare, și acestea au format trepta pe care s’a înalțat rivalul bul­­­gar într’un mod impunător. Se pote înțelege dar acum, că Ser­bia se opune de a recunosce aceste fapte amare, se pote înțelege, că chauvi­­nismul național va repurta victoria a­­­­supra rațiunei și că doresce a risca totul. Insă bărbații de Stat sărbi, de­si­gur că nu sunt cuprinși de vârtejul național, pentru ca să nu’și potă da sema de pericolele cari le-ar provnna un resbel nou pentru țara lor. Insă cu tóte, ca décá s’ar lasa chiar a raportați de curentul național, totuși ar trebui să aibă convicțiunea, că Ser­bia, are pentru tot cazul un sprijin puternic, și că este animata de spe­ranța, că ciocnirea din nou a armatei bulgare și sărbe va ațîța entusiasmul belicos al Grecilor, care de abia se sinisciră și că se va desvolta iara­și chestiunea orientală în totă gravitatea ei fatală. Oare să se lase tulburate cercurile marei politice europene prin aspira­­țiunile exagerate de putere ale unui Stat mic ! Viitorul cel mai apropiat—conchide ziarul „Buk. Tagbl.“ articolul său— trebuie să deie un răspuns satisfăcă­tor, și atunci se va proba, déci con­certul european, despre care se vor­­beace și se cântă pretutindeni, există în adevăr și déci posede puterea de a exercita influența sa. Același ziar din 21 ale curentei, vorbind despre acesta conferența spu­ne, că în fine, după o parlamentare și îndelungată, delegației Turciei, Serbiei­­ ș‘t*i G­uul,a iu­b-1­nui singur articol, care nu declară nimic mai mult, de­cât că pacea este din nou restabilită între părțile be­ligerante. Până în orele din urmă negocierile de pace erau aprope a face naufra­giu, pană când diplomația europena, care stetea în dosul culiselor și care priveghia fie­care mișcare a delega­ților, interveni prin votul ei puternic și decretă pacea. Ast­fel se iscăli in fine și instru­mentul de pace de mult așteptat. Greutatea, care apasa până acum asupra Europei, a dispărut. Dar cu tote, că pacea este restabi­lită între Serbia și Bulgaria, totuși ea nu prezintă tote garanțiile pentru ca se risipiasca tote temerile. Tóte motivele, care îndemnaseră pe Serbia păna acum a­trage spada, există și asta­<ji într’o vigore neslăbită, și pacea n’a aplanat încă nici una din diferențele, cari există între Serbia și Bulgaria. Diplomația nu are prin urmare nici un motiv de a fi mândră asupra ope­rei de pace încheiată la București, și nu trebuie să fie cine­va tocmai pesi­mist, spre a găsi pete negre pe ori­zontul peninsulei balcanice, cari se pot preface, sub împrejurări, in nouri ne­gri de furtună. Acesta nu este o stare înveselitore pentru peninsula balcanică, și se intre­­ba, daca Europa n’ar fi câștigat mai mult, dacă diferențele ar fi fost apla­nate imediat într’un mod radical, de­cât a se mulțumi printr’o stare, care nu se pote numi de­cât forte putredă CONRESPONDENȚI IN STRANATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue d­emtmt tans,— John F. Jones, 51 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter , C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Meet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un 20 buni. MONOPOLUL BEUTURILOR SPIRTUOASE. Se știe că singura industrie a țărei, este fabricarea spirtuoaselor, industrie care aduce un puternic ajutor agricultu­­»v. V.C-pi irt­OB «'t----- . .-adel­e acesteia H e o calitate inferiorä ce nu se pot esport», int­ r«u»­nțănd in­velnițe lem­nele pădurelor, piele pănî,chiar și piova. Mai mult încă, industria spirtuoaselor În­lesnește comercial vitelor de export pre­cum și comercial nutrețelor care de alt­mintielea ar remănea perdute. Aceste singură industrie dă existență la peste 600 mii suflete ce compun fa­miliile acelor, care ocupă, cu lucru prin velnițe și prin grajdiurile de vite, cu pro­­ducerea vinului și spirtului din el și din prune etc.,— și calculând impozitul ce sta­t al ia de la acești­a sub diferite forme precum și de la spirtuoase, apoi acest venit trece peste 30 milione franci. In ce privește stârpirea viciunui beției, tóte guvernele câte s’au succedat de la 1868 pentru a ajunge la acest scop, a ridicat dările asupra acestui articol pănă F­OILETON A. BELOT. 54 ZUGRUMATORII DIN PARIS ROMAN CONTIMPORAN. Traducere din limba germană de Gk 3ST- 33. (Urmare). Picănd aceste cuvinte, se depărtă doctorul La­­vril, se duse la palatul de justiție, intră acolo in cabinetul domnului de Beaudin și-i comunică tote cele ce se petrecuse. El conchise cu cuvintele : «Am crezut că trebuie să-ți fac acestă comuni­care. Te rog însă să nu consideri acesta scrie ca o acuzare în contra expeditorului meu. D-ș0ra Guérin a cunoscut in el numai pe persona care venise în data de 23 Martie. Acesta este faptul...“ Domnul de Beaudin il întrerupse: «Pardon, d-le doctor. Jagou pare să fi fost în a­­devăr numai un simplu vizitator. Pentru mine însă, el este mai mult. D-ta mi vei înțelege în curând­­ portretul, pe care mi’l schițase odinióre d-sora Gué­­rin, și pe care d-ta mi mai reprodus chiar acum a­­­ât de exact, se potrivesce pănă la un punct cu alte două semnalmente, mai ântăiu cu acel, care l’a dat un birjar în privința unui pasager sttaniu, și apoi cu acel al unui individ, care s’a dus spre bulevar­dul Bessières pe la 1 oră despre $iua." «O, acesta schimbă de­sigur lucrul!* «Eu voiu mai adăoga, că acest individ s’a aflat în societatea lui Josef Blanchard, al acelui arestant, pe care l’am arestat în afacerea acesta. D-ta vei în­țelege prin urmare importanța comunicațiunei ce ne-ai făcut; nu este acum vorba numai de o sim­plă vizită și nici de visul unei fete tinere alterate. Me voia îngriji prin urmare ca expeditorul d-tale se va scape din manile nóstre.” picând aceste cuvinte trase clopoțelul și dispuse ca domnul Claude să se presinte de’naintea sa: «Pănă când va veni șeful poliției de siguranță, iubite doctore, vom conversa puțin despre domnul Jagon al d tale, déci bine-voiesci. Ei stă prin ur­mare de patru ani în serviciul d-tale și are o pur­tare bună ?* «Da. El este credincios și activ.» «Nu ați observat nimic extra­ordinar ?• «D-fleul meu­, el nu mi-a plăcut nici­odată... fața lui îmi era antipatică... Acesta rnse este tot ce pot spune.» «Cu tote acestea, este ce­va. Adu-ți aminte, că domnișara Guérin a pățit-o tot ast­fel în timpul d’ăntăiu. Iuse te rog, spune’mi tot ce scii... gândes­­ce te bine... Nu s'a întâmplat nimic extra­ordinar în cancelaria D-tale de când Jagon se află în ser­viciu acolo?» «Nu sciu nimic... Căte­va acte mai importante, pe care le s’au găsit mai avuse sub mâna sa, au dispărut, însă tărț­iu. Așa de exemplu caut acum de cât­va timp în zadar o copie după o sentință judecătorească in contra unei persone, care ocupă astă­z­i un rang destul de mare in societatea nos­tră.. Insă și acest document se va găsi de­sigur, precum s’au găsit și cele­l­alte.» «Acésta disparițiune—deși momentană—a unor documente importante, este în tot cazul straniu, și eu îmi voiu nota-o. Insa să revenim acum la al­tele. Domnul Jagon a trebuit să aibă cunoscință, că domnul capitan Guérin avea să ridice o sumă considerabilă de la D-ta?» «De­sigur. El nici nu nega acesta, fiind­că el însuși istorisise, că clientul meu îi comunicase multe amănunte din afacerile sale. In timp ce mă aștepta.» «Chiar acum îmi vine în gând , nu m’am fost mi­rat eu mai dăună-m­ de’naintea D-tale, că căpitanul Guérin n’a depus averea sa la vre­o bancă ?» «Da, îmi aduc aminte. Insé eu vé observasem în același timp că el se depărtă de la mine de abia la cinci ore, cănd casele de bancă erau deja închise. Este adevărat, că eu mă înțelesesem cu dânsul de a ne întâlni la trei ore, și el a fost chiar punctual. íuse el a fost împedicat să intre la mine...» «Cine l’a împedicat ?» «Expeditorul meu...» «Cum se făcu acesta ?» «Eu așteptam pe capitan singur în cabinetul meu. Fiind­că mi se părea că întârzie prea mult, mé ui­­tam­ pe la 4 ore în anticameră, și’l văsluia șefâ­nd în tota liniștea lângă expeditorul meu, care’i spu­sese, că eu ași avea o vizită și că nu l’ași putea primi.» «Și acesta era un neadevăr?» «Da.» «Și mulțumită acestui neadevăr,» z ise domnul de Beaudin aprope triumfând, timpul trecu repede și căpitanului îi era imposibil să mai depună suma pri­mită, acei cinci sute trei­z­eci de mii franci trebu­iau să călătoriască la Batignolles și ucigașul scla unde trebuia să-i găsească. Și acum,—pe Dumnezeul meu!—cred acum că am găsit pe persona de care avem trebuință!» Se bătu în ușa. Șeful poliției de siguranță intră. CAP. XL. Incursițiune. «Ce flici la acesta?* întrebă judecătorul de ins­trucțiune pe șeful poliției de siguranță, după ce co­municase acestuia deposițiunile doctorului Lavril. «Eu țlic,» respinse domnul Claude, «că întâm­­plarea ne ajută totdeauna mai mult de­căt totä di­băcia noistră. Acei acesta împrejurare­ mizerabili apreciază prea puțin și ar putea fi scutiți de alt­mintrerea de o mulțime de măsuri de precauțiune. Acest mizerabil nu se gândi de sigur că vizita lui din două­zeci și trei a lunei va produce o impre­­siune atăt de gravă asupra domnișorei Guérin. El trăiește prin urmare liniștit mai departe după co­miterea crimei, nu schimbă nimic din obiceiurile sale, vine ca de obiceiu la cancelarie, ba încă și mai de­vreme, spre a nu se întâlni cu nime, și o părăseșce de abia după ce Insereza, pentru a nu fi cunoscut pe strade, și se află atât de sigur în un­­gherașul biuroului său ca în sinul lui Avram. Nime dintre noi nu s’ar fi gândit a căuta pe făptuitor a­­colo. Insă întâmplarea ! Din întâmplare, doctorul Lavril este împedicat să facă vizită domnișorei Gué­rin, ast­fel îi face ca vizită, și găsesce acolo... a propus, îmi aduc aminte de ce­va. Cum putea sta acest vagon în anticamera sa, când tota lumea a-

Next