Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)
1886-02-23 / nr. 23
V De veniare sau de închiriet De la Sf. Gheorghie a. c. una casă No. 7 strada Lățescu la Copou. Adresa la No. 5 strada Butu, Elena Istrati, Anul al XIV-lea No. 23.__________IASSI Duminică 23 Februari (7 Martie) 1886. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IAS31, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr — pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr. — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE..............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ ... 7 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc......................... Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. fiu Ji, 20 buni. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE __________________________________________________________Q 1 o darul Septamanei STIL_VECHIU PIPA PATRO_NULț>ILEI TIMPUL DIN SĂPTĂMÂNĂ STIL NOU 1 pIU A [ PATRONUL I Râs Sórolni--------Ani, Sorelui Fevrnafie. _ _ . "" Martie.--------------------------- f ' gV'fr .v ?\l .....= 23 Duminică Sf. Ieromon Policarp 7 Duminică Victor __ 6—28 5—57 ^ ^unl t Aflarea cap. sf. Ión Botez. (începe post) . 8 Luni (Quinquagdsin) Thoma d’Aquiiír; £>!& JJJ 6—25 5—58 25 Marți Sf. Par Tarasiu Arh. Constantin La 21 Fevruarie, Lună nouă cu 7a 9 Marți Ion Hrisostom stu Blöfi 1? 6—24 5—69 97 Mercuri Sf Păr Porfiri Episcopul Gazei padă, moină și vânt. 10 Mercuri Marța grasă, Francisca VA, i~Wl*&] .^y 6—28 6— 0 2fi7 Jo* . Cuv. Par. Procopiu Decapolit P . 5 v U Joi (Mere. comișei) <£ 6-21 6- 12?„ . Cuv. Par. Vasiliu Mărturisitorul 12 Vineri 40 Martiri 6-20 6-2 _______1 Mart________Sâmbătă_______Cuv. Martira Evdochia__________________________________________________________________________13 _______Sâmbătă_______Eulogiu_________________________ __15 __ 5 Cătră domnii abonați. Administrațiunea ziarului nostru a început a trimite de la 1 ianuarie curent onor sei abonați pentru propria D-lor înlesuire, prin cărți poștale corupturile respective de sumele ce datoresc pentru abonament până la 1 ianuarie al anului 1886.— In urma acestor cărți poștale, mulți din onori noștri abonați s’au grăbit a ne aquita sumele datorite și noi nu lipsim a li exprima prin acesta mulțumirile nóstre cele mai sincere.— Adresăm totodată respectuosa rugăminte tuturor din abonații noștri, cari sunt încă in restanță cu plata abonamentului, să bine-voiască a ni’l aquita cât mai curând, considerând multiplele cheltuieli re are administrațiunea pentru aparițiunea regulata a ziarului. Administratiunea. IASSI, 22 Fevruarie 1886. Conferenta de pace in Bratesci Până mai zilele trecute se telegrafiază din București in tote părțile lumei știrile că delegații păcei ar fi animați de sentimentele cele mai conciliatare de pace și că încheiarea pacei se póte aștepta cu siguranță. Din nefericire însă se pare a se adeveri cuvântul lui Bismarck, că se mințește ca și cum s’ar telegrafia. In momentul, când expiră terminul armistițiului, și când se așteptă din tote părțile afirmarea instrumentului de pace, vine de la Sofia neașteptata și meiata, că silințile Europei vor avea îngrozitorea știre, că principele Aleei cu atât mai puțin succes, câd armasandru, in vederea faptului, că Serbia, tele ambelor părți beligerente, vor sta cu tote concesiunile bulgare, a luat o ostile una in fața alteia, atitudine ostilă, că dirigiază tote trul In Sofia, nu există, se’nțege, nici cele rumefiate spre Sofia, și că el se un motiv de a se aprinde din nou Intorce de la Filipopol, spre a primi făclia resbelului, comanda trupelor la frontieră. Deși nu s’au îndeplinit tóte visele Dacă acesta știre nu este numai un prințului Alexandru, totuși ei aveasimplu spectru, atunci am trebui să lizat aprópe tóte dorințile, asupra cane întrebăm, ce înțeles mai pute avea rora erau ațintite planurile sale mărețe, conferența de pace și dacă delegații. Micul prinț vasal, s’a scuturat înn’ar face bine, ca să lege buccelura lor. t’un mod energic de îmbAtoșarea Rațiunei omenești, care nu este ini- rusă, care amenința a’l înăbuși, inițiatâ in jocurile intrigante ale diplomei ambelor Bulgarii, care era carmiaților, îi va cădea desigur forte sideratâ la început ca o ruptură ingreu să se împace cu idea, că opera famă a tractatului de Berlin, a devede pace, pentru care s’a lucrat de nu astă-<i un fapt îndeplinit, deși săptămâni întregi, să se distrugă ca sub forma precară a unei uniuni perdesavarși resonale. Sfera conferinței era chiar de la Bulgaria, prin urmare, nu mai are început forte îngrădită, hotărârea in privința chestiunilor mari, și-o reservase Europa și „celor mici“ era încredințată numai aplanarea unor chestiuni de detaliu, cari ar fi putut regula forte lesne cu puțină bunăvoința. Modul însă, cum aceste desbateri au fost prelungite și amânate din <Ji io ^ii, cowfcoll» wuulfSplope.tii»« stttrmtiS neînsemnate, tote acestea se pare a indica, că acesta bună-voința nu există de loc, ci că numai că toți aveau in vedere a câștiga timp. Și astfel car Serbia ar fi atins desigur un alt sens, de cum se crezuse, scopul ei, adică , de a restabili starea, precum ea a axistat înainte de 14 Novembre, cu tote pericolele și complicațiunile ei amenințătore. Vom av fi desigur in curând, că diplomația europena, însuflețită de dorința de a menține pacea, va juca rolul ei la Sofia și Belgrad, insă dacă bunele ei sfatuiri au produs atât de puțin in timpul armistițiului, temerea este destul de intenimic de sperat dintr-un resbel nou. Este însă astfel cu Serbia. Ministrul sărbesc, domnul Garașacin a declarat de curând prin circulara sa, că Serbia, ține ca și’n trecut la teoria equilibrului, în a caria nume junele regat a scos spada. Pe lângă motivul cel vechiu,'vgare însemnaann» rpffft!* Milinda li'ssovembre de a se presinta ca apărâtori, al tractatului de Berlin, s’au mai presintat încă și alte motive puternice. Nimicul, de care era înconjurat tănărul regat, s’a nimicit prin capitulările militare, și acestea au format trepta pe care s’a înalțat rivalul bulgar într’un mod impunător. Se pote înțelege dar acum, că Serbia se opune de a recunosce aceste fapte amare, se pote înțelege, că chauvinismul național va repurta victoria asupra rațiunei și că doresce a risca totul. Insă bărbații de Stat sărbi, desigur că nu sunt cuprinși de vârtejul național, pentru ca să nu’și potă da sema de pericolele cari le-ar provnna un resbel nou pentru țara lor. Insă cu tóte, ca décá s’ar lasa chiar a raportați de curentul național, totuși ar trebui să aibă convicțiunea, că Serbia, are pentru tot cazul un sprijin puternic, și că este animata de speranța, că ciocnirea din nou a armatei bulgare și sărbe va ațîța entusiasmul belicos al Grecilor, care de abia se sinisciră și că se va desvolta iarași chestiunea orientală în totă gravitatea ei fatală. Oare să se lase tulburate cercurile marei politice europene prin aspirațiunile exagerate de putere ale unui Stat mic ! Viitorul cel mai apropiat—conchide ziarul „Buk. Tagbl.“ articolul său— trebuie să deie un răspuns satisfăcător, și atunci se va proba, déci concertul european, despre care se vorbeace și se cântă pretutindeni, există în adevăr și déci posede puterea de a exercita influența sa. Același ziar din 21 ale curentei, vorbind despre acesta conferența spune, că în fine, după o parlamentare și îndelungată, delegației Turciei, Serbiei ș‘t*i Guul,a iub-1nui singur articol, care nu declară nimic mai mult, decât că pacea este din nou restabilită între părțile beligerante. Până în orele din urmă negocierile de pace erau aprope a face naufragiu, pană când diplomația europena, care stetea în dosul culiselor și care priveghia fiecare mișcare a delegaților, interveni prin votul ei puternic și decretă pacea. Astfel se iscăli in fine și instrumentul de pace de mult așteptat. Greutatea, care apasa până acum asupra Europei, a dispărut. Dar cu tote, că pacea este restabilită între Serbia și Bulgaria, totuși ea nu prezintă tote garanțiile pentru ca se risipiasca tote temerile. Tóte motivele, care îndemnaseră pe Serbia păna acum atrage spada, există și asta<ji într’o vigore neslăbită, și pacea n’a aplanat încă nici una din diferențele, cari există între Serbia și Bulgaria. Diplomația nu are prin urmare nici un motiv de a fi mândră asupra operei de pace încheiată la București, și nu trebuie să fie cineva tocmai pesimist, spre a găsi pete negre pe orizontul peninsulei balcanice, cari se pot preface, sub împrejurări, in nouri negri de furtună. Acesta nu este o stare înveselitore pentru peninsula balcanică, și se intreba, daca Europa n’ar fi câștigat mai mult, dacă diferențele ar fi fost aplanate imediat într’un mod radical, decât a se mulțumi printr’o stare, care nu se pote numi decât forte putredă CONRESPONDENȚI IN STRANATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue demtmt tans,— John F. Jones, 51 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter , C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Meet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un 20 buni. MONOPOLUL BEUTURILOR SPIRTUOASE. Se știe că singura industrie a țărei, este fabricarea spirtuoaselor, industrie care aduce un puternic ajutor agricultu»v. V.C-pi irtOB «'t----- . .-adele acesteia H e o calitate inferiorä ce nu se pot esport», int r«u»nțănd invelnițe lemnele pădurelor, piele pănî,chiar și piova. Mai mult încă, industria spirtuoaselor Înlesnește comercial vitelor de export precum și comercial nutrețelor care de altmintielea ar remănea perdute. Aceste singură industrie dă existență la peste 600 mii suflete ce compun familiile acelor, care ocupă, cu lucru prin velnițe și prin grajdiurile de vite, cu producerea vinului și spirtului din el și din prune etc.,— și calculând impozitul ce stat al ia de la aceștia sub diferite forme precum și de la spirtuoase, apoi acest venit trece peste 30 milione franci. In ce privește stârpirea viciunui beției, tóte guvernele câte s’au succedat de la 1868 pentru a ajunge la acest scop, a ridicat dările asupra acestui articol pănă FOILETON A. BELOT. 54 ZUGRUMATORII DIN PARIS ROMAN CONTIMPORAN. Traducere din limba germană de Gk 3ST- 33. (Urmare). Picănd aceste cuvinte, se depărtă doctorul Lavril, se duse la palatul de justiție, intră acolo in cabinetul domnului de Beaudin și-i comunică tote cele ce se petrecuse. El conchise cu cuvintele : «Am crezut că trebuie să-ți fac acestă comunicare. Te rog însă să nu consideri acesta scrie ca o acuzare în contra expeditorului meu. D-ș0ra Guérin a cunoscut in el numai pe persona care venise în data de 23 Martie. Acesta este faptul...“ Domnul de Beaudin il întrerupse: «Pardon, d-le doctor. Jagou pare să fi fost în adevăr numai un simplu vizitator. Pentru mine însă, el este mai mult. D-ta mi vei înțelege în curând portretul, pe care mi’l schițase odinióre d-sora Guérin, și pe care d-ta mi mai reprodus chiar acum aât de exact, se potrivesce pănă la un punct cu alte două semnalmente, mai ântăiu cu acel, care l’a dat un birjar în privința unui pasager sttaniu, și apoi cu acel al unui individ, care s’a dus spre bulevardul Bessières pe la 1 oră despre $iua." «O, acesta schimbă desigur lucrul!* «Eu voiu mai adăoga, că acest individ s’a aflat în societatea lui Josef Blanchard, al acelui arestant, pe care l’am arestat în afacerea acesta. D-ta vei înțelege prin urmare importanța comunicațiunei ce ne-ai făcut; nu este acum vorba numai de o simplă vizită și nici de visul unei fete tinere alterate. Me voia îngriji prin urmare ca expeditorul d-tale se va scape din manile nóstre.” picând aceste cuvinte trase clopoțelul și dispuse ca domnul Claude să se presinte de’naintea sa: «Pănă când va veni șeful poliției de siguranță, iubite doctore, vom conversa puțin despre domnul Jagon al d tale, déci bine-voiesci. Ei stă prin urmare de patru ani în serviciul d-tale și are o purtare bună ?* «Da. El este credincios și activ.» «Nu ați observat nimic extraordinar ?• «D-fleul meu, el nu mi-a plăcut niciodată... fața lui îmi era antipatică... Acesta rnse este tot ce pot spune.» «Cu tote acestea, este ceva. Adu-ți aminte, că domnișara Guérin a pățit-o tot astfel în timpul d’ăntăiu. Iuse te rog, spune’mi tot ce scii... gândesce te bine... Nu s'a întâmplat nimic extraordinar în cancelaria D-tale de când Jagon se află în serviciu acolo?» «Nu sciu nimic... Căteva acte mai importante, pe care le s’au găsit mai avuse sub mâna sa, au dispărut, însă tărțiu. Așa de exemplu caut acum de câtva timp în zadar o copie după o sentință judecătorească in contra unei persone, care ocupă astăzi un rang destul de mare in societatea nostră.. Insă și acest document se va găsi desigur, precum s’au găsit și celelalte.» «Acésta disparițiune—deși momentană—a unor documente importante, este în tot cazul straniu, și eu îmi voiu nota-o. Insa să revenim acum la altele. Domnul Jagon a trebuit să aibă cunoscință, că domnul capitan Guérin avea să ridice o sumă considerabilă de la D-ta?» «Desigur. El nici nu nega acesta, fiindcă el însuși istorisise, că clientul meu îi comunicase multe amănunte din afacerile sale. In timp ce mă aștepta.» «Chiar acum îmi vine în gând , nu m’am fost mirat eu mai dăună-m de’naintea D-tale, că căpitanul Guérin n’a depus averea sa la vreo bancă ?» «Da, îmi aduc aminte. Insé eu vé observasem în același timp că el se depărtă de la mine de abia la cinci ore, cănd casele de bancă erau deja închise. Este adevărat, că eu mă înțelesesem cu dânsul de a ne întâlni la trei ore, și el a fost chiar punctual. íuse el a fost împedicat să intre la mine...» «Cine l’a împedicat ?» «Expeditorul meu...» «Cum se făcu acesta ?» «Eu așteptam pe capitan singur în cabinetul meu. Fiindcă mi se părea că întârzie prea mult, mé uitam pe la 4 ore în anticameră, și’l văsluia șefând în tota liniștea lângă expeditorul meu, care’i spusese, că eu ași avea o vizită și că nu l’ași putea primi.» «Și acesta era un neadevăr?» «Da.» «Și mulțumită acestui neadevăr,» z ise domnul de Beaudin aprope triumfând, timpul trecu repede și căpitanului îi era imposibil să mai depună suma primită, acei cinci sute treizeci de mii franci trebuiau să călătoriască la Batignolles și ucigașul scla unde trebuia să-i găsească. Și acum,—pe Dumnezeul meu!—cred acum că am găsit pe persona de care avem trebuință!» Se bătu în ușa. Șeful poliției de siguranță intră. CAP. XL. Incursițiune. «Ce flici la acesta?* întrebă judecătorul de instrucțiune pe șeful poliției de siguranță, după ce comunicase acestuia deposițiunile doctorului Lavril. «Eu țlic,» respinse domnul Claude, «că întâmplarea ne ajută totdeauna mai mult decăt totä dibăcia noistră. Acei acesta împrejurare mizerabili apreciază prea puțin și ar putea fi scutiți de altmintrerea de o mulțime de măsuri de precauțiune. Acest mizerabil nu se gândi de sigur că vizita lui din douăzeci și trei a lunei va produce o impresiune atăt de gravă asupra domnișorei Guérin. El trăiește prin urmare liniștit mai departe după comiterea crimei, nu schimbă nimic din obiceiurile sale, vine ca de obiceiu la cancelarie, ba încă și mai devreme, spre a nu se întâlni cu nime, și o părăseșce de abia după ce Insereza, pentru a nu fi cunoscut pe strade, și se află atât de sigur în ungherașul biuroului său ca în sinul lui Avram. Nime dintre noi nu s’ar fi gândit a căuta pe făptuitor acolo. Insă întâmplarea ! Din întâmplare, doctorul Lavril este împedicat să facă vizită domnișorei Guérin, astfel îi face ca vizită, și găsesce acolo... a propus, îmi aduc aminte de ceva. Cum putea sta acest vagon în anticamera sa, când tota lumea a-