Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)

1886-10-10 / nr. 117

r Anul al XIV-lea No. 117. IASSI Vineri 10 (22) Octombrie 1886. Apare Duminica, IHercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr­­pe trimestru 6 Fr. % N DISTRICTE, pe an, 28 Fr. — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 BAni-ȘTIRI LOCALE , ... I FI.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc..................... Anunc­uri: Pag I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. TV, 30 b. N) (TH. BALASSA _________________________________ ■ _ _­­ — ... - - ...­­ V _ _________________________________________________________________________ C­alend­arul Săptă­m­­â­n­­e i STIL VECHIU 1­DA ! PATRONUL 1>­I­L­E­I TIMPUL DIN S­­PTĂMÂNĂ . STIL NOU | ț­­I Ü­A ! PATRONUL 1>­I­LE­I ( Răs. Sorelui Apus. Sorelui : Octombrie. ~ Octombrie. 5 Duminică Sfânta Martiră Haritina 17 Duminică Edvig 6—19 5—10 6 Luni Sfântul Apostol Toma 18 Luni Luca Evanghelistul 6—20 5— 8 7 Marți Martirii Sergie și Vach La 8 Octombrie Pătrarul di­n urmă 19 Marți Petru d’Ascant 6—22 5— 7 8 Mercuri Cuviosa Pelagia cu vifor și vânt, apoi bine. 1 20 Mercuri Felician 6-23 5-6 9 Joi Sfântul Apostol Iacov Alfeu . 1 21 Joi Ursula 6—24 5— 4 10 Vineri Sfații Evlampie și Evlampia 22 Vineri Cordula 6—25 5— 3 11 Sâmbătă Sfântul Apostol Filip 23 Sâmbătă Ion din Cap. 6—27 5— 2 Win JVi­ 20 Omni. FOAEA INTERESELOR GENERALE" Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— _ John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­­pAU,v'^age Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pen­tru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strijtia St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la R<$o­lf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. R­>tter & C­o Pfemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde, Win J ¥r* 20 bănim Biuroul Consulatului Elen din orașul nostru s’a mutat in casele Cervinov, strada Muselor No. 7. S­­ABITICOL Consul Elen. AN­FICIU PENSIONATUL DE EREȚI con­i­sa de 5 A. Weitzsecker Profesor la Liceul Național, Pundacul Sf. Gheorghie Lozonski No. 2 Iași. Toți elevii preparați in acest pensionat au fost promovați la esamenele oficiale de juriu. Cursurile au reînceput la 1 Septembrie. în­scrierile se fac in fie­care zii de la 8 ore a. m. până la 8 ore sera. Direcțiunea AR. DENSUSIANU 3 Advocat se însărcinează cu pledarea proceselor îna­intea instanțelor din țară și cu facerea acte­lor de notariat. Consultațiuni la orele 8—11. Locuința in Sărărie casele D-nei Antonia No. 119. O minti pentru un cal sau pentru­­ AJ.L 11 doi, în buna stare este de vânzare in stradela Golia No. 8 vis-a vis de Golia în dosul Prefecturei Poliției. De vânzare sau de inchiriet de la Sf. Dimitrie a­ curent casele Radi­­chevschi din strada Sf. Neculai. A se a­­dresa la D-nul avocat Abgar M. Buiucliu. IASSI, 9 Octombrie 1886. Memoriul lordului Beresford „Pall Mall Gazette“ publică un ar­ticol care pare a fi memoriul pe care lordul Beresford ’l-a supus amirali­tății și din care reproducem urmă­toarele : Anglia nu are un plan complect de resboiu și un plan de mobilisare. Francia, Germania, Italia și Rusia au în amiralitatea lor câte un stat-major special a cărui chemare este de a lu­cra planuri pentru coșuri de resboiu. Isbuco este un resboiu, comandanții flotelor la moment pot avea ordinele trebuinciose. Organisarea e atât de complectă în­cât ministrul de resboiu nu are de­cât să tragă clopotul pentru a telegrafia amiralilor. „Răsboiu cu Anglia sau cu o altă țară“ și el la moment află că fie­care ofițer, fie­care soldat și fie­care bucată de echipament se găsește acolo unde trebue să fie. In Anglia nu există un asemenea sistem de și ea are mai mare tre­buință de­cât ori­care altă țară fiind că posesiunile ei sunt împrăștiate. A­­cesta lipsa de o organisațiune și de instrucțiuni sistematice oferă mari a­­vantage unui dușman ca Francia sau Rusia în contra Angliei, care cu ac­tualul ei sistem de formalități trece două­­ file pănâ ce amiralitatea pate să comunice chiar și numai declara­rea de resboi a comandanților stațiu­nilor flotei. Acestă tărăgăire pate să fie desastrasă pentru stațiunile chi­neze și australe. Inamicul care cu doua sau trei z­ile mai ’nainte are cu­­noscința de declararea de resboi póte sa taie cablul și ast­fel comunicarea că a izbucnit un resboiu ar putea să consiste din scrrea că un vas de resboiu britanic a dispărut. „Eu sciu, zice lordul Charles Be­resford, dintr’o conversare cu un că­pitan rus de marină, că flota Rușilor este ca să taie firele ti grafice ale adversarului. Faptul că vasele de răs­boiu ale Rusiei la 1885, staționați la punctele centrale ale cablului confirmă în­deajuns acesta a mea expunere.“ Flota englesă are destui căpitani și comandanți, dar î i lipsesc cel puțin 800 locotenenți trebuincioși pentru torpilare și pentru apărarea coastelor. Numărul sub-locotenenților asemenea e neîndestulator când e vorba ca ei să înlocuiască pe locotenenți. Mateloții de răsboiu­ și soldații de marină sunt excelenți, în­cât pentru alegerea reservei e lă­sată la voia întemplarei. Tot aseme­nea în cazul unei mobilisări s’ar simți lipsa mașiniștilor, a fochiștilor și me­dicilor. Serviciul de transport e bine or­­ganisat. In campania de la Suakim în timpul cel mai scurt guvernul dis­punea de 116 vase. „Noi seim bine că ne lipsesc ofi­­țerii, cărbunii, munițiunile, provian­­tul, aprovisionari de medicamente, etc. și pentru ce nu voim să le regulăm tóte acestea pentru ca la isbucnirea unui răsboi confusiunea să nu fie și mai mare ? Următorele puncte trebue avute în vedere: 1). Grabnica punere în serviciu a vaselor din prima reservă; 2) Repe­dea chemare a reserviștilor pentru vasele litoralelor; 8) Grabnica echi­pare a încrucișătorilor; 4) Procurarea de cârciuri, munițiuni și vase pentru proviant; 5) Stabilirea unui anumit plan de răsboiu pentru fie­care sta­țiune a flotei. Reserva flotei franceze pate fi mo­­bilizată în 48 ore, cea engleză însă când tote merg strună nu pate de­cât abia în 5­­ zile. Germanii, Aus­­triacii și Rușii în fie­care an pun va­sele reservelor în serviciul manevrelor. * * * CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: In amiralitate să se facă urmato­­rele schimbări: „Comitetul inteligent extern“ sa se despartă în două sec­țiuni : cea d’ánteiu să adune tóte soi­rile, invențiunile și experiențele din străinatate, privitóre la marină, iar secțiunea a doua să se ocupe numai cu mobilisarea flotei și cu lucrarea planurilor de resbeiu. Cheltuelile ce­rute ar fi forte mici. Situațiunea amenințatore din Orient ne impune ca o ceeziune de urgență că imediat să se elaboreze un plan Resbelul vamal și societatea danubiană austriacă. „Neue Freie Presse“ scrie urmă­toarele : Dintre societățile de transport, mai grav este isbită, pe urma resbelului vamal cu România, societatea danu­biană de navigațiune. O întreprin­dere a cărei masă este transportul pe drumul internațional de apă, pote și mai puțin suporta tăierea relațiunilor comerciale internaționale, de­cât pot căile ferate, la care transportul local jocă rolul hotărâtor. Societatea danubiană a încărcat în anul 1883 700.000 de tone de ce­reale din România, care au fost es­­portate, parte în Ungaria, parte în Germania. De asemenea transportul pe Dunăre în România constitue o parte esențială din exportul austriac. Dar transportul din România, mijlo­cit de societatea danubiană austriacă, nu este de mare importanță numai din cauza cantităței, ci mai vertos din punctul de vedere al rentabilitatei, de­ore­ce acest transport, de obiceiu, face drumuri lungi. Așa­dar marile scăderi, pe care le-a avut anul acesta societatea danu­biană în veniturile sale, sunt mai mult o urmare a resbelului vamal cu Ro­mânia. Nu-i vorbă, societatea danu­biană a păgubit în ultimele luni și din causa recoltei nefavorabile din Un­garia, precum și din causa scăderei neobicinuite a nivelului apei, ast­fel că nu s’a putut face nici transportu­rile angajate. In ce privește nivelul apei, depe­­șile sosite astăzi la societatea danu­biană semnaliza o îndreptare atât pe Sava cât și pe Dunărea de jos. Dacă va ține, acesta îndreptare atunci se pute ca în curând să se înmulțescă afacerile de transport ale societăței. îndreptarea radicală însă în veniturile societăței nu se va putea face de­cât facându-se un arang­ament politico­­comercial cu România. Iip inprim­af un apartament de 3 odăi, Wü lllisIMI ICI bucătărie, spălătorie etc. Strada Lăpușneanu No. 16.— A se adresa la Confiseria Tur­li­­na închiriat­ă a s^­ uimitiîe viitor, IIj IIILIl­s Ius una pereche case situate in desp. 3-a strada Sărărie, in doua etaje cu« prințjatore, sus, de un balon, 4 odăi, antret cu balcon și coridor, iar etajul de jos cuprin­de: 3 odăi, 1 cameră și coridor, un curte grajd, șură, 3 odăi pentru servi cu bucătărie, fân­tână și pivniță, precum și grădină spațiosă cu pomi roditori.—Amatorii se vor adresa la pro­prietar, dt. colonel Ion Petrovanu, strada Carol No. 30. T­ELEGRAME Moscova 18 Octombre, Z­iarul „Viedomosti“ respungând­­ Harului „Fremdenblatt“ spune că din causa depunerii principelui, depunere ne­­prevenută de constituțiune, Bulgaria cade din nou în stare în care se găsia in 1878 și că singura autoritate legitimă este a puterilor semnatare ale tratatului de la Berlin, dintru cari nici una n’a recunoscut regența bulgară. „Viedomosti* esprimă neîncrederea față cu Austria și conchide că a venit timpul pentru a fini cu pigmeii politici ai Bulgariei. Rusciuk 18 Octombre. Generalul Kaulbars și-a modificat intinerariul, nu se va mai duce la Tîrnova, ci la Sofia prin Lom-Palanca. Plecarea e­ficială pentru Miercuri. El va fi deci Joia viitare la Sofia. Sofia 18 Octombre. A apărut la Sofia un nou tliar bulgar, redactat în limba franceză, „Liberté. Primul său articol tratază despre cestiunea legalității alegerilor pentru marea adunare. El conchide că datoria guvernului este de a convoca adunarea pentru a alege cât se pate mai curând pe principe, căci a devia din acesta linie de conduită este a trăda intere­sele țerii. Viena 18 Octombre. »Fremdenblatt“ vorbind de pretinsele aserțiuni ale generalului Kaul­bars, reproduse într’o depeșe a „Agenției Ha­vas", spune că la Viena nu se știe că gene­ralul Kaulbars, înainte de a pleca in Bulga­ria, se fi avut ocasiunea a da ore­căror per­­sone competente explicațiuni asupra misiunei sale, și mai puțin încă a aduce o perfectă în­țelegere asupra procedărilor sale. Era ceva conform cu raportele diverselor state ca generalul Kaulbars, sosind la Sofia. FOILETON. Emile Richebourg 51 E. de Lyden. 17 AMORELELE DIN PARIS Traductiune din limba francesa. PARTEA ANTEIA. Ze roLin­esa. Imperia. (Urmare). Casa în care d. de Brogni primia pe am­icii sei, și in care ducea o viață de plăceri, nu era pentru el de­cât un teatru unde î și juca rolul de descreerat, ca in modul acesta să potă urmări in tostă siguranța sarcina sa de resburător. Adevăratul seu domiciliu, apartamentul seu de om de lume, era situat in strada Grenelle-Saint-Germain. Luisa așteptă câte­va minute. Tot de­odată per­deaua verde de damască ce masca ușa, se ridică. Juna fată se sculă repede. Tocmai se pregătia să salute, când, in locul unei femei, ea vé­nu intrând pe Gaston, cu surîsul pe buze. Ea rămase uimită, Gaston o salută și cu vocea sa cea mai dulce, îi­­ lise. Ședeți, d-soră, nu vé temeți. Luisa își regăsi calmul. Ea’și­­ b­­ea cu fie­care aparență de rațiune că contesa de Rostang și baroina fiind amice, nu era de mirare a întâlni pe contele la acastă din urmă. Oare a’și fi atât de fericită, d-le,­­fie ea, ca să am ondrea de a întâlni aci pe d na contesă ? Mama mea nu este aci, eu sunt acela care ve primesc. Vĕ mulțumesc că a’ți venit. Eu, d-le, trebue să mulțumesc d-nei contese de a se fi gândit la noi. Dar cine, după ce v’a ve­nit, putea să vă uite ? respunse Gaston. Tonul tenorului miră pe Luisa , dar ea nu înțe­lese încă că era victima unei perfidii infame. Ea se credea încă că’i la barcina. Incuragiat de tăcerea Luisei, Gaston urmă: Sunteți frumosă... și seduce tare !... Astă­ dată, Luisa se roși și începu a i se face frică. Contele se apropiă de ea, și voi a’i lua mâna. Acastă mișcare lumină spiritul Luisei. Ea înțelese că contele profitând de ocasiunea unei întâlniri din întâmplare, își arăta adevăratele sale intențiuni. Pardon, d-le conte,­­lise ea retrăgându’și mâna și depărtându-se puțin, dar cred că domna baroină me așteptă, Bardna nu este grăbită și avem tot timpul să vor­bim, frumoisa mea copilă. N’am nimic a asculta, n’am nimic a va spune, d-le. Fie, dar am a ve spune eu, că sunteți ființa cea mai încântătore ce se potte vedea. D-le, abusați... mă insultați!... strigă Luisa, Dacă d-na Bardnă .. Scumpa mea mititică, trebue să sfârșesc cu acestă glumă. Bardina in chestiune nu există, Gaston se îndoi puțin înainte de a pronuncia a­­ceste cuvinte. In inima sa simția că comitea o tră­dare mișelescă și’i era rușine de sine, dar iubia cu pasiune și­ nu credea in virtutea femeilor suresci­tat de acest gând că, ori­cât l’ar costa, trebuia să mergă înainte pe calea cea rea, sub pedepsa de a fi obiectul de rîs al amicilor săi, el cre­d­ că cel mai bun mijloc de a reuși pe lângă Luisa era de a lua in fața ei o atitudine mai mult de­cât cavalerescă. Ce voiți a­­lice, d-le, respinse Luisa, pe care o cuprinse frica, căci tonul liber al lui Gaston îi des­chidea de tot ochii. Acesta va să­­ zică că barcina este o invențiune. Atunci Unde sunt? La mine, sau tot ca și mine. Acesta’i o cursă oribilă, d-le. O cursă de amor, convenții. Lăsați-mi să plec, d-le. Nu mai nainte de a’ți fi spus tot, respinse Gas­ton împedicând’o de a trece. Luisa se refugiă într’un colț al salonului. Gaston merse spre ea. Lăsați-mi, d-le, sau strig, chem... Incerca, mititico! Luisa înțelese că era fără apărare, simți câ’i perdută. Să vedem copila mea,­­lise contele, nu fi așa săl­­batică, ce dracu, nu-ți voiesc reul, contrariu ?... Eu voi să facă o ultimă sforțare. D-le coate, vă rog, lăsați-mi să ies de aci... și va promit a păstra tăcerea, de a nu spune nimic nici mamei mele, nici domnei contese... In numele cerului lâsați-me să plec. Nici mama mea, nici mama ta, nici cerul, n’au a face în toate acestea, scumpa mea frumoasă... Te iu­besc !... D-le conte, invoc­ândrea voistră! lăsați-moi se plec! Astă-dată, Luisa părăsind tonul seu rugător, luă o atitudine imposantă și plină de noblețe. " Gaston surise. In numele amorului meu, Luisa,­­lise el, te rog remâi. Gândiți-voi la mama voistră, d-le conte , lăseți-mi La a ta Luisa și vei remâne. Tonul lui Gaston deveni imperios, amenințător. Luisa tresări. Ea privi pe Gaston in față ca cum ar fi voit să vadă pe fața sa ceia ce se petrecea in inima sa. Gaston nu putu susține privirea reală a Luisei și intorrse capul. Un scris batjocoritor și de dispreț alunecă pe bu­zele Luisei. Ea înțelese infama amenințare a ina­micului său, dar vor sa-i facă o mărturisire com­plectă. De altă parte, in mișcarea ce făcuse pentru a evita privirea sa, ea presimțise cu acel dor de prevedere ce a dat D-­leu femeilor in asemenea îm­prejurări grave, că contelui îi lipsia tăria de carac­ter și cu puțină prezență de spirit, putea nu numai să scape din reaua posițiune in care se găsia, dar încă a domina pe adversarul seu. Raționamentul era just. Curagiul lui Gaston nu era de­cât trufie, îi plăcea de a exagera perversi­tatea sa, chiar in ochii săi proprii; făcea paradă de vicii cum un altul ar fi­ făcut fanfaronadă de virtu­te ! își închipuise că avea a face cu o fată fără ener­gie, lesne de sedus și de intimidat și că era destul de a se arăta pentru a învinge fără lupta. In loc de-a remâne in colțul în care se furișase, Luisa făcu mai mulți pași înainte și se așe­ză pe un scaun, in fața lui Gaston, ea era apărată de o exa­­geră pe care, printre mai multe fantasii de preț, zări un mic pumnal in formă de iantagan. Ședeți, d-le conte, îi­­ lise ea, forte mirat de a­­cestă schimbare. Gaston se supuse, întrebându-se ce însemna acesta. (Va urma).

Next