Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)

1887-08-02 / nr. 86

r PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestm 12 Fr — ^ pe trimestru 6 Fr. N DISTRICTE, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE.................................................40 Fr.— [NSERTIU­NI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE , ... 1 Fr.— 3 PISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. •. • * 4 rinciuri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. An Nr. 20 bani. 6­5432­7. Aducerea religvelelor Sfântului Archidiacon Stefan Cuviosul Părinte Isachie Dalmatiu și Faust Sfinții 6 coconi din Efes Martirul Ewigen (1) Schimbarea la față a Domnului Martirul aloiâotei Sfântul Btniijjhn Romanul IA8SI Duminică 2 (14) August 1887. Apare Duminica, miercurea și Vinerea CURIERUL (TH. BALASSAN) ^ FOAEA INTERESELOR GENERISI C a.lend.a.r­ u.1 S ©­p­t su m. u. n. ș­i STIL NOU 1­­i­u A August. Duminică Luni Marți Mercuri Joi Vineri t Lambă 14 15 16 17 18 19 20 CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Loretta, 51 bis strada St. Anna.­- Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter & C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Ai*. 9 bani. PATRONUL PILEI Râs. Söreim Apus. Sorelu Eusebiu + Adormirea Măriei Rod­u Liberatu Helena Sebald Bernhardt Dr. I. AL. CIUBE reîntorcându-se de la băile de la Slănic, are onore­a In cunoștiința onor.­sa clientelă că va continua consultațiunile sale medicale in tote zilele dim. de la 9 jum. la 11 și șira de la 5—7. Consultațiuni gratuite in tote dimine­­țele la spitalul Sf. Spiridon. La 31 Iulie timp frumos. Pătrarul din urmă cu August. Duminică Luni Marți Mercuri Joi Vineri Sâmbătă STIL VECHIU­L ț>­I­U­A PATRONUL ț Z­I­L­E­I TIMPUL DIN SĂPTĂMÂNĂ 5- 1 5— 2 5- 3 5— 5 5— 6 5- 7 5— 11 7— 7­7— 6­7- 4 6­— 2 6- 0 6-59 6-57 De inchiriet sau de vânzare Casele mele ce le am pe strada Carol No. 12 conținând 13 odăi, atenanse, grajd, șură, gră­dină etc., sunt de dat cu chirie de la Sf. Du­mitru a. c. sau de vânzare. Doritorii se pot adresa la Redacția »Curierul* sau la D-na Efrosina Voicu Str. Popa Feru No. 7 București. AN­UNC­IU De la 26 a viitorei luni Octombre a. c. și chiar de acuma fiind de Inchiriet pentru unul sau mai mulți ani. 1. Dreptul de percepere a taxelor de la carăle, căruțele, tărăbele și coșurile sau rogo­­jinele cu felurite mărfuri ce se aduc zilnic spre vânzare in piața Sf. Spiridon din Iași. 2. Una dugheană de zid de la strada Sf. Spiridon. 3. Una crîșmă idem, la colț in capătul de la deal a pieței cu trei odăi și pivnițe bună, încăpătore de mai multe vase. 4. Una dughiană idem cu una odae in mij­locul pieții alăturea cu cafm­eaua in care au fost bărbierie. 5. Una magazie pentru gaz forte incăpă­tore cu ușile de fier, la strada Română. 6. Mai multe gherete de lemn din acele vechi și nouă din mijlocul pieții. 7. Mai multe apartamente pentru locuințe. 8. Trei dughene de zid din șirul dughe­­nilor nouă din mijlocul pieții. Amatorii sunt rugați a se adresa la sub­scrisul proprietar al zisei piețe domiciliat in Iași, strada Ghica-Vodă sau la D. Avocat Gh. Gribinoia strada Muzelor pentru informație și contractare. Const. Corjescu. De inchiriet de la Sf. Dumitru 1887, strada Carp No. 4 un apartament compus din 9 odăi, bucătărie, spălătorie, odăi de slugi, pivniță și beciu, sau un apartament mai mic compus din cinci odăi, bucătărie, spălătorie, pivniță și beciu. Dori­torii bine-voiască a se adresa la subsemnatul proprietar in aceleași case, I.­­w. Suțu. De inchiriet un apartament elegant în casele Goldner strada Pri­măriei, cuprinzând 6 odăi mari, două antre­turi ca coridor, două balcane la față și tote antenansele. A se adresa la tiporafia H. Goldner. Ha inrhiript ° dugheană «« Uc­u­llimitGl odaea ei, osebit 3 odăi, bucătărie, șură etc. in Ogradă­, cu două pivnițe, situată in stra­da Păcurari No. 11, peste drum de Jokey- Club. Doritorii se bine-voiască a se adresa la proprietarii ei, strada Căpitan Păun No. 6, casa Blaustein (Zlass). €■. C. Anastasiu, Avocat. IASSI I August, 1887. Apropos de Bulgaria. Extragem din „Neue freie Presse“ cu data de 10 August următorul ar­ticol în acesta privință: Prințul Ferdinand de Coburg—scrie numitul ziar—a plecat de abia astă­zi dimineță, se află însă deja pe drumul la Bulgaria, unde este așteptat cu nerăbdare. „Fremdenblatt“ îi dă pentru drum o scrisore de adio, care este menită a oglindi opiniunile guvernului nostru și pentru acesta nu este lipsit de ore­care interes. Pe prințul însuți acesta scrisore cu’l va bucura prea mult, căci ea este concepută într’un ton forte glacial. In ea i se spune că voiajul său la Bulgaria ar fi o chestiune curat par­ticulară. Posițiunea Puterilor în pri­vința candidaturei sale ar fi fost de la început numai obiectivă și bine­­voitare, însă el ar trebui să scie însuși, că prima condițiune pentru regularea chestiunei princiare bulgare este pă­­zirea stricta a tractatului de Berlin și că atitudinea Rusiei în fața candi­daturei sale a provocat óre­cari bă­nuieli în contra realizării ei, ast­fel că ea era considerată ca deja hotărâtă. Ori­cât de simpatică de ar fi per­sonalitatea prințului, totuși nu i se putu da nici un cuvânt de încurajare pentru calea prăpăstiosă și spinosa pe care apucase. f­iu contra—etorie „Frem­denblatt“ mai departe—amb­ii sei cei mai serioși și mai con­scii­ncioși se credeau autori saț­ de a’i face propu­neri contrare și de a’l feri de risce aventure, ale căror consecinți nu s’ar putea prevedea. Candidatul la tronul princiar bulgar fu sfătuit a se depărta de acel teren pe care se afla la începutul afacerei, și Porta din partea i întări aceste sfă­­tuiri într’un mod forte expresiv. Prințul Ferdinand însuși se părea a nu fi inaccesibil pentru aceste sfă­­tuiri bine-voitore, deputațiunea bul­gară însă, care ar fi voit să cucerească cu asalt pe principele ei și să-l aducă apoi viu sau mort în patria ei, de­plângea destul de animat precauțiunea și reserva prințului, de la care se aș­teptase mai curând o faptă militaresca audnciosă de­cât o considerațiune pre­caută pentru paragrafele tractatului de Berlin și pentru oportunitatea în­­ceperei guvernarei sale. Dacă prințul Ferdinand și-a schim­bat acum opiniunea și dacă a luat decisiunea de a se duce la Bulgaria, acesta o face pe propriul său compt. Amicii săi nu pot aprecia acesta decisiune, căci ar fi de temut, că ches­tiunea bulgară nu se va apropia mai mult prin acesta de soluțiunea ei. Prințul se duce la Bulgaria fără cea mai mică încurajare din partea vre­unei puteri, călătoria sa ar fi nu­mai o aventura interesantă. Acesta voce oficiosă arată destul de clar, cât de minuțios guvernul aus­triac voiește să evite chiar și aparen­ța că ea ar fi sfătuit pe prinț să pri­­miască demnitatea princiară bulgară sau să plece la Bulgaria. In realitate horoscopul prințului este acesta: o dușmănie neîmpăcată din partea Rusiei, o indiferență per­fectă din partea celor­l­alte puteri cu excepțiune de Anglia, care pate câ’i va acorda o protecțiune platonică, care nu costă nimic, însă nici nu valoreza nimic. In privința aceasta prințul de sigur că nu’și face nici o ilusiune. In orașele bulgare se fac pretutin­deni pregătiri mari pentru primirea sa, în Șiștov și aiurea se construesc arcuri de triumf. Rusia însă agiteza deja în tăcere în contra noului domnitor, încă mai înainte ca el să fi calcat pe pămân­tul țerei sale, și tote știrile din Bul­garia sunt unanime că partida rusas­­că de acolo este forte activă și că pre­­gatesce o lovitură. Oare sâ stea în fre­care conexiune cu chestiunile bulgare—se întreabă „Neue freie Presse“—că relațiunile germano-ruse s’au ameliorat de­odată sau că ele se descriu cel puțin cu culori mai rosatre ? „Kreuzzeitung“ a schimbat fața, putem $ic6, aprope intr’o singură nop­­te și a încheiat un armistițiu cu Ru­sia. Ea primește știri favorabile din Petersburg și nu’și mai aduce de loc aminte cât de înverșunată era mai dara&­$ In contra Rusiei. în 28 I. P. S. S. însoțit de suita Sa și acompaniat de directorele prefectu­­rei județului Namț și de ajutorul de primar al comunei, a făcut excursiune la monastirile Secu, Săhăstria și Sihla. Posițiuni admirabile. Stabilimentele de pe acolo amintesc nobilele sentimente religiose ale stră­moșilor noștri, cari nu cruțau avutul lor, zidind biserici și chilii pentru slă­virea lui D-z eu și vecinica lor pome­nire. Ast­fel se făcea atunci in țara nostra. Și astă­zi se cheltuiesc bani și incâ forte mulți de cătră boerii și bogăta­șii noștri, însa cu o singură deosebi­re, că acești bani se cheltuiesc — in străinătate. Mercuri 29 ale curentei I. P. S. S. Mitropolitul va visita bolnița bătrânilor. Mâne va merge la T.­Namț ca sa vea la noua biserica ce s’a zidit într’o mahala din acest oraș și se va urca la cetatea Nemțului. La 2 sau 8 August va pleca la monastirea Agapia. Q. M. VISITA CANONICĂ A I. P. S. S. MITRO­POLITULUI MOLDOVEI ȘI SUCEVEI IN EPARHIA SA. Monastirea Neamț 26 Iulie 1887. Luni in ziua de sf. Panteleimon I. P. S. S. Mitropolitul a conferit stare­țului nou ales Theodosie rangul bise­ricesc de Archimandrit având dreptul a purta mantie, mitră și cârjă. Ceremonialul a fost forte majestos. Biserica a fost plină de lume. Marți T­ELEGRAME Constantinopoli 9 August. (Cale indi­rectă). Aci, tote cestiunile sunt lăsate in ultimul plan prin apropierea plecării prin­țului de Cobourg pentru care Porta lu­crase ca să o împedice prin tóte mijlocele. Ast­fel Porta făcuse apel în extreme la autoritatea militaresca austriacă a lu­cra asupra prințului de Cobourg, ca ofi­țer austriac, arătând interesul superior al păcii ce ar putea fi compromisă prin ple­carea prințului de Cobourg , dar cornitele Kalnoky a răspuns că prințul de Cobourg nu e Austriac, că e simplu ofițer al Land­­verului, că pe lângă acesta prințul a de­misionat și prin urmare guvernul nu pute face nimic contra prințului de Cobourg, adăugând că Austria făcând tot posibilul pentru a împiedeca plecarea prințului, de­ F­OILETON. PLEVNA. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. D­U­P­Ă GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. N. BUCȘĂNESCU. (Urmare). «Și tu pretinșii,I­­lise Leonev în același ton duș­mănesc și sarcastic, «ca s- am încredere în cuvin­tele tale? Nu, «exclamă el, cu o privire, din care pătrundea o ură încă mai sălbatecă, — «nu, eu nu mĕ încred în prietenia ta și nici nu am trebuință de dansa ! Eu nu me tem de viitor, chiar de ar a­­duce ce ar voi, și eu singur sunt destul de puter­nic ca se mă opun în contra ori­cărui pericol. Iogri­­jesce-te tu de tine și caută cum îți vei putea scapa capul ten, când rebeliunea va isbucni și aici, eu u­­nul, sciu unde se mă duc și unde se caut ajutor. Sciu prea bine, că ómenii mă numesc Jidan, din cau­za sângelui ce-l am de la mama mea, ei bine, se scu­, că cu acest sânge a remas un lucru în corpul meu, adică recunoscința către amicii și ura în con­tra dușmanilor mei; dușmanul cel mai neîmpăcat ínse, ești tu, și acela care m’a suparat sau care m’a ofensat, acela va simți mai curând sau mai tărși cu resturarea mea. Păzesce-te, mâna mea va veni și a­supra capului teu, ca și asupra tuturor lașilor de aici, cari s’au târât cu ură în inima lor pe cât timp s’au temut de mine. Eși afară, sub acoperemêntul meu nu este loc pentru tine!” «Teofil Leonev,*­­Use Pavel Teodorov cu’n ton blând, aprope rugător, «tu nu creții că’ți ofer mâna mea din inimă sinceră spre împăcăciune, și cu tote acestea ai fi trebuit să te convingi, chiar când eram dușmanul teu, că uu sunt în stare se mințesc sau se lingușesc, și că buzele mele vorbesc numai ceia ce simte inima mea. Așa­dar ascultă, eu vreu sa’ți dovedesc, că sunt credincios și sincer. Privesce la Stepanida, fiica ta, propriul tău copil—eu o iubesc— că te rog să’mi dai mâna ei, las-o sol’și petracă viața lângă mine ; în casa mea îți va fi deschis totdeauna locul de onore, care se cuvine părintelui femeei mele —creții acum, că sunt sincer, dacă’ți ofer împăcă­­ciune și amicie? Haide să fim uniți, lasă mő să fiu sprijinul bătrânețelor tale, intorce-te iarăși la popo­rul căruia aparții, care’ți va deschide brațele și care te va iubi și te va stima. Pentru acesta îți garan­tez eu, și vai de acela, care ar ofensa pe Teofil Leo­nev, pe părintele soției mele!» El ridică pe Stepanida de la pământ, și pe când juna fată se lipi tremurând de peptul lui, iutruse el peste masă mâna spre Leonev. Acesta înso­ți­se sarcastic: «Ah, cât de amabil, cât de bun ești tu Pavel Teo­dorov—da, da, lumea scie bine, că Teofil Leonev și-a mărit averea prin lucru și activitate și că el a economizat câți­va bănișori, ast­fel dar ți-ar plăcea forte bine sĕ câșcigi clironomia mea ca zestre și pe leaga acesta o femee, care valoreza mai mult de­cât tóte femeile vostre. Inső comptul tău este prea grosolan, înțeleptul meu Pavel, fiica mea este prea bună pentru un țăran ca tine; pe D-ileul meu, uu pentru tine am lucrat și adunat, și nu-ți póte a­­juta nimic, dacă ai amăgit pe acesta copilă zăpă­cită prin viclenie fățarnică. Depărtază-te, de la dân­sul Stepanidă se strigă el cu vehemență: «Văd că este timp să te scot din acest sat miserabil; eram prost că te-am lasat până acum aici.» Tremurând și plângând voia să se apropie Stepa­nida cu brațele întinse de tatăl ei, Pavel ínse o cu­prinse cu brațul, stringând-o mai tare la peptul său, roșeța unei indignațiuni nobile îi colora fața. «Te jălesc, Teofil Leonev,*­­lise el, «dacă în viața ta ai învâțat să gândesci atât de rău despre omeni— mie însă îmi faci nedreptate. Tu scii prea bine, că Dumnezeu mi-a dat mai multe bunuri lumesci de­cât îmi trebuie, și nu de hatârul averei ce ai adunat, inima mea s’a îndreptat cătră fiica ta; numai pe dânsa singură o iubesc, și tu poți face în deplină libertate ori­ ce vei voi cu averea ta, poți să’ți cauți un cliron om unde vei voi, eu nu voiu spune nici un cuvânt, eu nu cer nimic de la tine pentru aceia, căria va aparține tot ce posed—da’mi pe Stepanida. Și daci nu poți uita mânia în contra mea, atunci lasă cel puțin în b­uisce dușmănia și lasă ca cerul și timpul să provoce împăcaciunea între noi, pentru care voiu fi totdeauna dispus cu inima deschisă.* «Nu,* exclamă Leonev, clătinând sălbatec și ve­hement din cap, «nu și de o mie de ori nu—și dacă nu ași poseda nimic și decâ tu ai fi de o mie de ori mai bogat, ași cutriera mai bine cerșitoriu d­­ eva, de­cât să unesc sângele meu cu al teu. Du-te dor, fie­care cuvânt din partea ta este zadarnic, nu ai fi trebuit să te gândesci mai ântfn­u, că nime­nu ofen­­sezá nepedepsit pe Teofil Leonev, și că eu nu sunt omul, care să uu­ ca un câne ofensa la cel d’ântâiu cuvânt bun.* Stepanida își acoperi plângând fața cu mânile. Pavel stetea palid și posomorât cu buzele încleștate și cu peptul adânc palpitând. íntrega sa natură se pregătia pentru luptă în contra resistenței, care se opunea în contra omorului său, și cu tote acestea chiar în momentul acesta de pasiune alterată, scia el prea bine, că acesta resistență nu se putea în­vinge prin putere, căci dreptul tatălui asupra fiicei sale era sacru și neatacabil după obiceiul poporului și după legea bisericei, și taia puterea guvernului turcesc, cu tóte că el se interesa prea puțin de drepturile poporului, s’ar fi opus în contra lui și ar fi ținut partea lui Leonev. El se simția fără putere în fața voinței nestrămutate a dușmanului său ne­împăcat și adânc umilit, că mâna de împăcăciune pe care el o oferia fusese respinsă într’un mod atât de sarcastic; dacă ar fi fost vorba de o altă chestiune, el s’ar fi întors ca nătăngie și ar fi strivit pe Leonev cu u n cuvânt plin de disprețul cel mai amar—însă el se uita la Stepanida ; o durere nespusă îi cuprinse inima, când se gândia de a se dispărți de dânsa, lăsând’o unui destin nesigur. Amorul învinse mândria sa,—el plecă capul, spre a vorbi încă odată un cu­vânt rugător, când de­odată se auriră voci tari afară, tropotele mai multor cai resinarâ de pe stradă și se opriră de’naintea casei. Ascultând întinse Leonev capul înainte,­surîsul răutăcios al triumfului se ivi pe buzele sale. In mo­mentul următor fu deschisă ușa camerei repede și un barbat nalt, uscăcios, spătos cu fesut roș pe cap cu u n surtuc albastru îmbumbiat, cu dungi de aur la gu­ler cu cisme lungi la piciore și cu o sabie la brâu intră plecându’și puțin capul la intrarea sa in cameră. (Va urma)*

Next