Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)

1888-02-14 / nr. 17

CURIER ULTH. BALASSAN, că, ast­feliu fiind, vine un timp când omenii, inmulțindu-se afară din cale, iar mijlocele de traiu nefiind indes­­tulatare, in mod fatal trebue să piară o parte din cei născuți. La timpul seu, acesta doctrină a trecut ca o mare descoperire și­ a pro­vocat atâtea discuțiuni pentru și con­tra. Astăzi, când a trecut aprope un secol de la publicarea cărții lui Mal­­thus, s’ar aștepta cineva ca experiența să fi dovedit, in vre-o parte a lumii, că Malthus a avut dreptate, adică că in vre-un colț al lumii omenii se vor fi înmulțit in așa disproporțiune cu mijlocele de traiu, in­cât s’a încins martea intre dânșii. Nu numai că ni­mic din tote acestea nu s’a întâmplat; nu nu­mai că lumea s’a inmulțit, dar că nimeni n’a murit de fome, din cauză că agricultura n’a produs de ajuns, dar din contră, cu tote ca oa­menii s’au inmulțit, că in multe țari din Europa populațiunea este forte desa, totuși agricultura au numai că intimpina tóte trebuințele, dar pe alo­­curea produce mai mult decât să cere, că deja, in unele țări, să agiteze ces­­tiunea dacă n’ar fi timpul să se mai reducă cultura cerealelor și numărul vitelor. Pentru moment dat, cestiunea nu este că lumea se inmulțește prea mult; din contră, agricultorii și economiștii încep a se îngriji despre prea marea desvoltare ce s’a dat producțiunei a­­nimale și cereale. Și intre alte dovezi despre acesta este și faptul că de cât­va timp națiunile industriale ale Eu­ropei, afară de Eoglitera, adică acele țări unde populațiunea industrială este numerosa, au început să impună taxe forte urcate asupra grânelor și vite­lor, cari vin din alte părți. Francia, Germania, Italia, până și Belgia, se intrec in o taxa cât mai urcat cerea­lele și vitele. In tot cazul, acesta nu dovedește că in acele țări este lipsă mare de grâne și de vite, căci nu s’ar­­ putea explica ca lumea, să fie lipsită de hrană și totuși guvernul să impedice importarea obiectelor de ali­­mentațiune. Nu­ fie­care caută a pro­tege agricultura națională, care pare in stare a îndestula o mare parte din nevoile populațiunii. Tot ce rezultă din acesta urcare de taxe este scumpirea pănei și a cârnei in țările cari au ne­­voe de a importa din afară. Dacă aiurea doctrina lui Malthus nu s’a verificat, la noi și mai puțin. Are să mai cresca populațiunea româ­nă pănă ce să ajungă să consume ea singură tot ce ar putea produce agri­cultura nostra. Și intre alte dovezi despre acesta este că comerciul de exportațiune este întreținut numai cu producte agricole, că pe dată ce se aduce pre­cari pedeci exportului, agri­cultorii noștri se plâng amar. Așa este astăzi cu împuținarea exportului vitelor. Acesta cestiune a exportului vitelor merită să atragă atențiunea tuturor cari se intereseza de relațiunile nostre co­merciale, căci a devenit o armă puter­nică atât pentru străini, cât și pentru pământeni. Cei din afară, pentru mo­tive nu deobște cunoscute, ne fac greu­tăți, sau chiar impedică importarea vi­telor nóstre. Agricultorii pământeni, la rândul lor, să tânguesc că nu’și mai pot desface vitele cu folos, că prețu­rile au ajuns la jumătate. Și acesta­­‘pfitiuoe a luat une­ori așa proporțiuni, in­cât din cauza neințelegerei asupra 8 >­ uțiunii sale, a trebuit să intrerupem chiar negocieri începute. Este învederat că exportul vitelor a fost un articol de ore­care importanță p­etru unele părți ale țarei; că in Moldova trecerea vitelor grase in Au­stria era un comerciu de ore­care în­semnătate ; că județele de peste Olt trăgeau felöse bune din vânzarea ri­­mâtorilor in Ungaria. Așa este­ ce este insă de făcut când, cu tota bună­voință, dintr’o parte și dintr’alta, nu se pute ajunge la o înțelegere ? Tre­bue ore pentru acesta să sacrificăm alte ramuri de producere cu mult mai importante de­cât aceia a vitelor, din punctul de vedere al comerciului de exportațiune? Nu am împărtășit și nu împărtășim acesta părere. In materie de negoț, o țară, ca și un individ, trebuie să caute a trage felöse după împrejurări. Dacă dar va fi demon­strat că o înțelegere cu monarhia ve­cină, cu privire la importarea vitelor, nu se pute face, nu trebue să tragem dintr’acesta conclusiunea nici că agri­cultura nostra va fi ruinată, din con­tra, să căutăm a ne desface vitele aiu­rea; a crea chiar in țară fabrici cari să întrebuințeze produsele vitelor, in fine, a desvolta pe cât mai mult, con­­sumațiunea cărnii înăuntrul țării. Desfacerea vitelor, în alte țâri, se face deja într’o proporțiune destul de mare. In cei din urmă ani am es­­portat pentru Italia tot atâți boi cât esportam în Austro-Ungaria, până ce granița nu fusese închisă. La acesta se obiectează că, de­și se esportează același numar de vite, însă prețurile sunt forte scăzute. La acesta vom râs­­punde că scăderea prețului vitelor cor­nute nu vine dintr’aceea că nu mai esportăm la vecinii noștri, ci din cauză că în tóta Europa s’au micșorat pre­țurile. Nu este țară în care agricul­torii să nu se plângă astăzi cât și vând vitele cu jumâtate preț din cât se vin­deau în trecut. Ast­fel, în Franța, vi­tele se vând cu un scâ^ământ de 40 și 50 la sută. Și ca corectiv, agri­cultorii francezi propun urcarea taxei de import asupra vitelor streine, cari vin și concurează pe ale lor. Suferim dar și noi, după cum su­fere întrega Europă, și căușele scă­­derei prețurilor sunt multiple și ne propunem a le expune într’un articol viitor. Al doilea mijloc ce propunem este de a se creea în țară fabrici, cari să întrebuințeze productele nóstre animale Intre acestea, vom cita fabricele de carne murată și afumată, cari ar per­mite se sviodem carnea, nostru pe pie­țele Angliei, Belgiei, Olandei și altor țâri. Porcii noștrii, prefăcuți în șunci, carne afumată, salamuri, s’ar desface cu cea mai mare înlesnire. Și cu acesta ocasiune vom observa, că să nu ne apucăm a fabrica conserve în cutii de tinichea, să dăm preferință cărnii afumate și sărate, articolele cele mai căutate în Europa. Acesta nu o­­prește și fabricațiunea de conserve, când s’ar putea desface; dar, încă odată, carnea în cutii nu pote deveni un mare articol de exportațiune. Pentru întrebuințarea lânei, puilor, seului și altor producte animale, să ne punem totä silința a crea și în­mulți fabricele, cari utilizează asemenea producte, precum sunt fabricele de postav și diferite alte stofe de lână, tăbăcăriile, fabricațiunea încălțămintei și curelăria; în fine, fabricele de să­pun și de lumânări de stearină. Sun­tem siguri că acesta este mijlocul cel mai câștigător pentru desfacerea vi­telor nostre și întrece cu mult folo­selc ce am trage din exportarea vi­telor vii. In fine, al treilea mijloc pentru a vnguragia creșterea vitelor este spo­rirea consumațiunei carnei in țară. Este cunoscut de toți câți se ocupă cu cestiunile de statistică, că la noi se consumă în sate mai puțină carne de­cât mai in tote țările din Europa; că țăranii noștrii de abia mănâncă carne in zilele de sărbatare, și mai cu samă iarna, în dulcele Crăciunului, când tradițional fie­care consumă carne de râmători. Lipsa cărnei de la masa țâranului este una din cauzele cari influențăzâ mai vătămător asupra stării lui igie­nice. Cestiunea a fost studiată de în­vățatul nostru igienist doctor Felix, care de ani ne îndeamnă a căuta mij­­loce pentru a face pe țârani să con­sume carne. Negreșit că atunci, când carnea ar figura pe masa țăranului, n’am avea să ne mai plângem ca nu ne putem desface vitele în străinătate. Și pentru ce are nu s’ar putea hrăni țăranul nostru, după cum se hrănește țăranii din alte țări ? Pentru ce el să fie re­dus mai tot anul la verdețuri, la pește sărat și din când în când, și la le­gumi ? Cei cari vor citi aceste rânduri ne­greșit că vor întreba: dar prin ce mijloce se póte introduce carnea în alimentațiunea țăranului român ? Cu­gete fie­care și atâte­ și părerea; noi am arătat-o in nenumărate rânduri și vom reveni asupra cestiu­ei. Ne vom mărgini pentru moment a spune că prin singurul fapt al eftim­iei vitelor, deja se consuma mai multă carne în numerose sate. Cei cari trăesc pe la țară, pe la podgorie, pot spune dacă nu este după cum arătăm. Ast­fel dar, in cestiunea vitelor totul se reduce , a afla atât în afară, dar mai cu samă înăuntrul țarei, noui mijloce pentru desfacerea lor. Și în acesta, solidaritatea cea mai strânsă între agricultură și industrie va des­­lega cestiunea în modul cel mai fo­lositor pentru tota lumea. Pentru aceea n’am încetat de a face să reiasă că pentru țara nostra nici un mijloc nu avem pentru a întări, pe temelii mai sigure, producțiunea agricolă, de­cât înființarea unei in­dustrii naționale și altoirea pe cât se pate a celor mai multe industrii pe vârtosul arbore al agriculturei române. Noi avem condițiunile nóstre spe­ciale, avem împrejurări proprii, cari ne obligă a ne organiza economicește, după convenința nostră, iar nu de a imita orbește învechitele forme sub cari s’a organizat industria aiurea și al căror rezultat este starea de neli­niște ce domnește mai in tote țările industriale, stare pe care nesocotiții vor să o altoiască și în România! Să ne ferească Dumnezeu de una ca a­­cesta, căci atât ne-ar mai trebui pen­tru a ține țara în loc și a da pre­texte de ingerința celor cari caută certa cu lumânarea. Să fim atenți, să cercetăm cu luare aminte și cu toții ne vom încredința că cei cari caută a ne hărăzi deprin­derile disalvante ale societăților îna­intate, nu sunt Români, iar dacă sunt printre dânșii Români, aceștia sunt a­­măgiți și în neconștiință de răul ce vor aduce asupra patriei lor. (Ecou. Nasj.) pentru a evita ori­ce incident, să schim­be îm mod simultan personalul italian și personalul francez de serviciu de la gara din Modena. Berlin 22 Fevruar. «Gazeta Germaniei de Nord», declară cu totul neîntemeiată știrea dată de «Standard», cum ca Ger­mania a propus Elveției de a încheia un tratat prin care imperiul ar acorda pro­­tecțiunea sa Republicei elvețiene, în ca­zul când aceasta ar vedea granița sa vi­olată de Franța. Constantinopol 22 Februarie. Se con­firmă ca ambasadorii ruși au chemat a­­tențiunea guvernelor asupra situațiunei Bulgariei. D. de Nelidoff n’a făcut aci nici o re­­prezentațiune. Sofia 22 Fevruar. Sofia și provincia fac mari pregătiri pentru a celebra ani­versarea nașterei prințului de Coburg ce se va face la 14 Februarie. Petersburg 24 Fevruar. Un comunicat al ziarelor expune vedetele Rusiei. Prin el să exprimă speranța că Bulgarii se vor uni pentru a restabili situațiunea regu­lată și că atunci ori­ce ingerența străină este neputinciosa in principat iar instela­­viitorului principe se va face fără de nici un obstacol și in condițiunile stipulate prin tractatul de la Berlin. Berlin 24 Fevruar. Ziarul «Norddeut­­che» spune că dacă o putere și mai cu sumă Rusia propune Porței ca să resta­­bilescă starea legală in Bulgaria, Porta nu pate refuza acastă însărcinare care-i dreptul său de suverană, Germania e fără de nici o reservă dispusă să se asocieze la o asemenea propunere ale Rusiei. Paris 24 Fevruar. Camere a adoptat fondurile secrete cerute cu mare insistență de cabinetul Tirard și din cauza cărora el și pusese chestiunea de încredere. San­ Remo 24 Fevruar. După buleti­nele medicale publicate afară și astăzi starea sănătăței prințului imperial este neschimbată. TELEGRAME Moscva, 22 Fevruar. «Gazeta de Mos­cova» publică o notă a guvernului rusesc adresată Germaniei, Austriei și Turciei. Acesta notă invită pe Germania și Aus­tria să consilieze pe Turcia a declara pe pe prințul de Cobourg uzurpător și să ceară plecarea sa, și ea adaugă că dacă Austria va susține in mod sincer propu­nerea sa, Rusia va ține seamă de suscep­tibilitățile austriace. Berlin 22 Februar. Se anunță în cer­curile diplomatice, că K. Busch, ministru al Germaniei in București va fi numit in curând in aceiași calitate la Stockholm. Londra 22 Fevruar. Camera comu­nelor— Sir Fergusson, răspunzând d-lui Labouchère, neagă existența ori­cărui an­gajament care ar fi încheiat cu străină­tatea și care ar impedică acțiunea viitore a Englitezei. El constată că coresponden­ța schimbată cu diferite puteri nu are de scop de­cât menținerea păcei, dar el re­fuză să o comunice­­. Gladstone recunoște că respunsul lui Sir Fergusson este satisfăcător. Borna 22 Ferruar. Un incident s’a produs la Modana (gara frontieră). O cer­­tă a isbucnit intr’o cafenea intre un ve­terinar italian Girolami și medicul maior francez Favre. D. Girolami ducându­se acasă, niște soldați francezi veniră să’l si­­iăscă a se intorce la cafenea, pentru a cere scuze D. Girolami se supuse; după aceia fu reținut la inchisore tota noptea. Guvernul Italian a ordonat d­lui Giro­lami să plece la Suse și să aștepte acolo ordine m­oi. Ore­care agitație, ca măsură de pre­­cauțiune, gendarmilor italieni, să nu iasă din gară. D. Grispi a propus guvernului francez, CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința din 11 Februar 1888. La ora 1 se deschide ședința sub pre­­ședința d­lui Jorj, fiind presecți 130 d­in deputați. Se citește sumarul ședinței trecute și se aprobă. D. președinte anunță că tot nu s’au de­pus tote raportele asupra validărilor și in­validărilor și deci nu se póte ține ședință. D. Vernescu zice că raportul secțiunei ept e depus și deci se póte incepe lucră­rile de către adunare. D. Constantinescu (Buzeu). Observă că nefiind depuse tote raportele, lucrările nu se pot incepe. D. președinte rugă pe d-nii senatori a­­leși deputați a’și regula posițiunea in Ca­meră. D. Isvoranu știce că adunarea nu e con­stituită incă și deci n’are ce posițiune să ’și regaleze. D-sa declară că opteza pen­tru Cameră, D. Iepurescu, susține că d. Isvoranu trebuie să’și dea demisiunea înscrisă din Senat. D. Isvoranu. Ba incă să fie și legali­­sată de poliție (rîsete, aplause), D. Iepurescu, susține că d. Isvoranu pănă ce nu’și va lămuri situațiunea in regulă, n’are drept la lucrările Camerei chiar și înainte de constituirea ei, de­ore­­ce e Senator, D. Isvoranu, declară că nu are nevoie de sfaturile guvernului pentru a-și regula posițiunea. D-sa declară incă o dată că optazâ pentru Cameră. La orele 1 și jumătate se ridică șe­dința, anunțându-se ședință publică pe mâne. Ședința din 12 Februar Președința d-lui V. Jorj, președinte provi­­soriu, asistat de d-nii secretari Cogălniceanu, I. Dobrovici, Al. Djuvara și N. Filipescu. Presenți 164 d­in deputați. Se începe cu verificarea alegerilor și se invită la birou d. C. Dumitrescu, raportor al secțiunei 8, pentru a da citire raportului ale­gerilor din județele cuprinse in secțiunea I, și anume Prahova, Buzău, Dolj și Ialomița. D. raportor Dumitrescu ne­fiind presinte, ședința se suspendă pentru vre-o 5 minute pănă la sosirea d-sale. Se începe cu județul Prahova. D. C. Ionescu se proclamă deputat al cole­giului I de Prahova. In privința celor­l­alți doui deputați ai ace­luiași colegiu, d-nii D. Brătianu și C. T. Gri­­gorescu. alegerile lor au fost contestate atât in secțiuni cât și din sânul adunărei pentru motivul că deputații aleși n’au întrunit ma­joritatea reglementară. D. Al. D. Xenopol, unul din semnatarii contestațiunei, susține acesta contestare și probază cu cifre că d-nii C Brătianu și C. T. Grigorescu n’au întrunit majoritatea abso­­l­lută cerută de lege. D. Xenopol (fice că buletinurile îndoite in două nu trebuie puse la activul unui deputat; asemenea bilete constitue o prealabilă înțele­gere fie personal, fie de la personă la grup. După ci sa buletinurile anulate trebuesc so­cotite in calcularea majorităței absolute. Ast­fel la alegerea de la Ploești au fost in urnă 274 plicuri, din cari 24 au fost anulate, considerându-se cum trebue, buletinurile anu­late, majoritatea absolută ar fi 138, pe când d. D. Brăt­ianu n’a avut de­cât 136 și d. C. T. Grigorescu 133. D. P. Grădișteanu combate teoria susținută de d. Al Xenopol. D-sa susține că buletinurile îndoite in două nu pot fi considerate cu cheiă și nu constitue o prealabilă înțelegere. In cât privește majoritatea absolută, d. P. Grădișteanu caută a dovedi, aducând in spri­jinul său, prescripțiile legei electorale belgia­­ne, că acastă majoritate se socotește, scăd­ân­­du-se buletinurile anulate și nu se iau in con­siderație de­cât buletinurile esprese, valabil exprimate. D-sa termină (zicând, că dd. D. Brătianu și C. T. Grigorescu au majoritatea absolută ce­rută de lege. D. raportor C. Dumitrescu zlice că Camera are a se pronunța asupra două puncte : întăin­d dacă cele 24 buletinuri, îndoite in două, au fost bine anulate de biroul electoral sau nu , și al doilea, cum înțelege că trebue să se so­­­­cotească majoritatea absolută. D. Dumitrescu­­ zice că majoritatea absolută trebue să fie socotită după buletinurile depu­se in urnă, căci dacă s’ar susține ca acesta majoritate trebue socotită numai după buleti­nurile esprese, atunci s’ar da președintelui biuroului sau la cei doui scrutători trași la sorți latitudinea de a proclama de deputat pe cine ar agrea. D. Dumitrescu crede că o ase­menea teorie nu pate fi admisă nici de ma­joritate nici de minoritate. D. Tache Ionescu rlică că buletinurile în­­doite in două nu sunt cu cheie și majoritatea absolută se socotește fără a se ține in seamă buletinurile anulate. D. C. I. Stoicescu, printr’o cuvântare forte ,adesa­ori întreruptă de aplause, dovedesc că­­ dd. C. Brătianu și C. T. Grigorescu au fost rău proclamați de biuroul electoral ca depu­tați ai col. I de Prahova. In situațiunea d-lor D. Brătianu și Grigorescu se găsesc și depu­tați din majoritate și decisia ce va lua Ca­mera in privința alegerei de la Ploești se va aplica și la celelalte cazuri identice. Și apoi d. Stoicescu observă că un barbat de însemnătatea d-­ui D. Brătianu nu trebue să primască a intra in Cameră pe ferestra ci pe ușă. D Stoicescu dovedește că d d. D. Brătianu și C. T. Grigorescu n’au întrunit majoritatea de voturi, căci d-lor n’au întrunit de­cât 136 și 133 vot., pe când majoritatea absolută a fost de 138, după cum a fost declarată de însuși președintele biuroului, după numărarea plicu­rilor cuprinse in urnă. D-sa termină cerând invalidarea alegerei d­­lui D. Brătianu și Grigorescu. Se cere închiderea discuției. D. G. Vernescu, luând cuvântul in contra închiderei, vorbesce in rondul chestiunei. D-sa caută a dovedi că dd. C. Brătianu și Georgescu sunt bine aleși. D. G. Vernescu caută a provoca scandal și face cestiune personală cu dd. C. î. Stoicescu și Radu Stanian, cărora le impută lipsa de bună credință. D. C. I. Stoicescu. Nu vorbiți dv., d-le Ver­nescu, de bună credință. Lăsați pe alții să vor­­bească despre acesta. D. G. Vernescu termină in mijlocul aplau­­selor și strigătelor zgomotase ale oposiției, menite a provoca majoritatea, care remâne impasibilă la tote încercările de provocare. Discuția se închide. D. N. Fleva ia cuvântul asupra punerei vo­tului. După un preambul destul de violent și pa­sionat, prin care aruncă tot felul de invec­tive la adresa majorităței pe care o acusă de pasionată și plină de ură, d­eleva (lice că, pentru a se primi contestarea și a se invali­da deputații D. Brăteanu și C. T. Grigorescu trebuesc două treimi. Dacă aveți două treimi,­­lice d. Fleva, da­­ți-ne pe toți afară; dacă nu le aveți, apoi nu recurgeți la subterfogiuri ilegale și ilicite. Pe mine dacă mă veți da afară numai cu ma­joritate, iar nu cu doua treimi, vă declar că nu voi­eși din Adunare și nu me veți putea da afară de­cât cu baionete. D. V. Lascar flice că gratuite sunt acula­p­țiele aduse de d. Fleva majorităței; majori­tatea va respecta drepturile minorităței, se va menține in legalitate, dar va fi fără milă spre a pedepsi și a înfiera ori­ce ilegalitate. D. V. Lascar flică că, după părerea d-sale și conform regulamentului, alegerea d-lor D. Brăteanu și C. T. Grigorescu trebue lăsată la urmă după constituirea Camerei, căci nu în­țelege d-sa cum niște deputați neverificați pot să invalideze pe alții. D. P. Grădișteanu zlice că pentru ca votul ce trebue să dea in privința contestațiunei să fie valabil, va fi trebuință neapărat de două treimi. D. I. Villacrose z­ice că indată ce Camera ia in considerație vre­o contestație, alegerea contestată trebue lasată la urmă pentru ca la privința ei Camera să se pronunțe când va fi constituită. Venind la vot, d. Villacro se zice că va fi trebuință de două treimi numai când va fi vorba de admiterea sau respingerea unui de­putat, când insă o alegere trebue lăsată la urmă și trimisă inaintea unei comisiuni nu trebuesc două treimi. D. I. Agarici declară că face parte din ma­rea majoritate a Camerei și protestă contra acuzației ce i s-a adus că ar fi nedrepta și că ar voi să dea afară din Cameră deputații din minoritate. Majoritatea are o mare răspundere, mino­ritatea are și ea respundere și dreptul de con­trol de care d-sa declară că nu fuge și de car

Next