Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)
1888-02-14 / nr. 17
CURIER ULTH. BALASSAN, că, astfeliu fiind, vine un timp când omenii, inmulțindu-se afară din cale, iar mijlocele de traiu nefiind indestulatare, in mod fatal trebue să piară o parte din cei născuți. La timpul seu, acesta doctrină a trecut ca o mare descoperire și a provocat atâtea discuțiuni pentru și contra. Astăzi, când a trecut aprope un secol de la publicarea cărții lui Malthus, s’ar aștepta cineva ca experiența să fi dovedit, in vre-o parte a lumii, că Malthus a avut dreptate, adică că in vre-un colț al lumii omenii se vor fi înmulțit in așa disproporțiune cu mijlocele de traiu, incât s’a încins martea intre dânșii. Nu numai că nimic din tote acestea nu s’a întâmplat; nu numai că lumea s’a inmulțit, dar că nimeni n’a murit de fome, din cauză că agricultura n’a produs de ajuns, dar din contră, cu tote ca oamenii s’au inmulțit, că in multe țari din Europa populațiunea este forte desa, totuși agricultura au numai că intimpina tóte trebuințele, dar pe alocurea produce mai mult decât să cere, că deja, in unele țări, să agiteze cestiunea dacă n’ar fi timpul să se mai reducă cultura cerealelor și numărul vitelor. Pentru moment dat, cestiunea nu este că lumea se inmulțește prea mult; din contră, agricultorii și economiștii încep a se îngriji despre prea marea desvoltare ce s’a dat producțiunei animale și cereale. Și intre alte dovezi despre acesta este și faptul că de câtva timp națiunile industriale ale Europei, afară de Eoglitera, adică acele țări unde populațiunea industrială este numerosa, au început să impună taxe forte urcate asupra grânelor și vitelor, cari vin din alte părți. Francia, Germania, Italia, până și Belgia, se intrec in o taxa cât mai urcat cerealele și vitele. In tot cazul, acesta nu dovedește că in acele țări este lipsă mare de grâne și de vite, căci nu s’ar putea explica ca lumea, să fie lipsită de hrană și totuși guvernul să impedice importarea obiectelor de alimentațiune. Nu fiecare caută a protege agricultura națională, care pare in stare a îndestula o mare parte din nevoile populațiunii. Tot ce rezultă din acesta urcare de taxe este scumpirea pănei și a cârnei in țările cari au nevoe de a importa din afară. Dacă aiurea doctrina lui Malthus nu s’a verificat, la noi și mai puțin. Are să mai cresca populațiunea română pănă ce să ajungă să consume ea singură tot ce ar putea produce agricultura nostra. Și intre alte dovezi despre acesta este că comerciul de exportațiune este întreținut numai cu producte agricole, că pe dată ce se aduce precari pedeci exportului, agricultorii noștri se plâng amar. Așa este astăzi cu împuținarea exportului vitelor. Acesta cestiune a exportului vitelor merită să atragă atențiunea tuturor cari se intereseza de relațiunile nostre comerciale, căci a devenit o armă puternică atât pentru străini, cât și pentru pământeni. Cei din afară, pentru motive nu deobște cunoscute, ne fac greutăți, sau chiar impedică importarea vitelor nóstre. Agricultorii pământeni, la rândul lor, să tânguesc că nu’și mai pot desface vitele cu folos, că prețurile au ajuns la jumătate. Și acesta‘pfitiuoe a luat uneori așa proporțiuni, incât din cauza neințelegerei asupra 8 > uțiunii sale, a trebuit să intrerupem chiar negocieri începute. Este învederat că exportul vitelor a fost un articol de orecare importanță petru unele părți ale țarei; că in Moldova trecerea vitelor grase in Austria era un comerciu de orecare însemnătate ; că județele de peste Olt trăgeau felöse bune din vânzarea rimâtorilor in Ungaria. Așa este ce este insă de făcut când, cu tota bunăvoință, dintr’o parte și dintr’alta, nu se pute ajunge la o înțelegere ? Trebue ore pentru acesta să sacrificăm alte ramuri de producere cu mult mai importante decât aceia a vitelor, din punctul de vedere al comerciului de exportațiune? Nu am împărtășit și nu împărtășim acesta părere. In materie de negoț, o țară, ca și un individ, trebuie să caute a trage felöse după împrejurări. Dacă dar va fi demonstrat că o înțelegere cu monarhia vecină, cu privire la importarea vitelor, nu se pute face, nu trebue să tragem dintr’acesta conclusiunea nici că agricultura nostra va fi ruinată, din contra, să căutăm a ne desface vitele aiurea; a crea chiar in țară fabrici cari să întrebuințeze produsele vitelor, in fine, a desvolta pe cât mai mult, consumațiunea cărnii înăuntrul țării. Desfacerea vitelor, în alte țâri, se face deja într’o proporțiune destul de mare. In cei din urmă ani am esportat pentru Italia tot atâți boi cât esportam în Austro-Ungaria, până ce granița nu fusese închisă. La acesta se obiectează că, deși se esportează același numar de vite, însă prețurile sunt forte scăzute. La acesta vom râspunde că scăderea prețului vitelor cornute nu vine dintr’aceea că nu mai esportăm la vecinii noștri, ci din cauză că în tóta Europa s’au micșorat prețurile. Nu este țară în care agricultorii să nu se plângă astăzi cât și vând vitele cu jumâtate preț din cât se vindeau în trecut. Astfel, în Franța, vitele se vând cu un scâ^ământ de 40 și 50 la sută. Și ca corectiv, agricultorii francezi propun urcarea taxei de import asupra vitelor streine, cari vin și concurează pe ale lor. Suferim dar și noi, după cum sufere întrega Europă, și căușele scăderei prețurilor sunt multiple și ne propunem a le expune într’un articol viitor. Al doilea mijloc ce propunem este de a se creea în țară fabrici, cari să întrebuințeze productele nóstre animale Intre acestea, vom cita fabricele de carne murată și afumată, cari ar permite se sviodem carnea, nostru pe piețele Angliei, Belgiei, Olandei și altor țâri. Porcii noștrii, prefăcuți în șunci, carne afumată, salamuri, s’ar desface cu cea mai mare înlesnire. Și cu acesta ocasiune vom observa, că să nu ne apucăm a fabrica conserve în cutii de tinichea, să dăm preferință cărnii afumate și sărate, articolele cele mai căutate în Europa. Acesta nu oprește și fabricațiunea de conserve, când s’ar putea desface; dar, încă odată, carnea în cutii nu pote deveni un mare articol de exportațiune. Pentru întrebuințarea lânei, puilor, seului și altor producte animale, să ne punem totä silința a crea și înmulți fabricele, cari utilizează asemenea producte, precum sunt fabricele de postav și diferite alte stofe de lână, tăbăcăriile, fabricațiunea încălțămintei și curelăria; în fine, fabricele de săpun și de lumânări de stearină. Suntem siguri că acesta este mijlocul cel mai câștigător pentru desfacerea vitelor nostre și întrece cu mult foloselc ce am trage din exportarea vitelor vii. In fine, al treilea mijloc pentru a vnguragia creșterea vitelor este sporirea consumațiunei carnei in țară. Este cunoscut de toți câți se ocupă cu cestiunile de statistică, că la noi se consumă în sate mai puțină carne decât mai in tote țările din Europa; că țăranii noștrii de abia mănâncă carne in zilele de sărbatare, și mai cu samă iarna, în dulcele Crăciunului, când tradițional fiecare consumă carne de râmători. Lipsa cărnei de la masa țâranului este una din cauzele cari influențăzâ mai vătămător asupra stării lui igienice. Cestiunea a fost studiată de învățatul nostru igienist doctor Felix, care de ani ne îndeamnă a căuta mijloce pentru a face pe țârani să consume carne. Negreșit că atunci, când carnea ar figura pe masa țăranului, n’am avea să ne mai plângem ca nu ne putem desface vitele în străinătate. Și pentru ce are nu s’ar putea hrăni țăranul nostru, după cum se hrănește țăranii din alte țări ? Pentru ce el să fie redus mai tot anul la verdețuri, la pește sărat și din când în când, și la legumi ? Cei cari vor citi aceste rânduri negreșit că vor întreba: dar prin ce mijloce se póte introduce carnea în alimentațiunea țăranului român ? Cugete fiecare și atâte și părerea; noi am arătat-o in nenumărate rânduri și vom reveni asupra cestiuei. Ne vom mărgini pentru moment a spune că prin singurul fapt al eftimiei vitelor, deja se consuma mai multă carne în numerose sate. Cei cari trăesc pe la țară, pe la podgorie, pot spune dacă nu este după cum arătăm. Astfel dar, in cestiunea vitelor totul se reduce , a afla atât în afară, dar mai cu samă înăuntrul țarei, noui mijloce pentru desfacerea lor. Și în acesta, solidaritatea cea mai strânsă între agricultură și industrie va deslega cestiunea în modul cel mai folositor pentru tota lumea. Pentru aceea n’am încetat de a face să reiasă că pentru țara nostra nici un mijloc nu avem pentru a întări, pe temelii mai sigure, producțiunea agricolă, decât înființarea unei industrii naționale și altoirea pe cât se pate a celor mai multe industrii pe vârtosul arbore al agriculturei române. Noi avem condițiunile nóstre speciale, avem împrejurări proprii, cari ne obligă a ne organiza economicește, după convenința nostră, iar nu de a imita orbește învechitele forme sub cari s’a organizat industria aiurea și al căror rezultat este starea de neliniște ce domnește mai in tote țările industriale, stare pe care nesocotiții vor să o altoiască și în România! Să ne ferească Dumnezeu de una ca acesta, căci atât ne-ar mai trebui pentru a ține țara în loc și a da pretexte de ingerința celor cari caută certa cu lumânarea. Să fim atenți, să cercetăm cu luare aminte și cu toții ne vom încredința că cei cari caută a ne hărăzi deprinderile disalvante ale societăților înaintate, nu sunt Români, iar dacă sunt printre dânșii Români, aceștia sunt amăgiți și în neconștiință de răul ce vor aduce asupra patriei lor. (Ecou. Nasj.) pentru a evita orice incident, să schimbe îm mod simultan personalul italian și personalul francez de serviciu de la gara din Modena. Berlin 22 Fevruar. «Gazeta Germaniei de Nord», declară cu totul neîntemeiată știrea dată de «Standard», cum ca Germania a propus Elveției de a încheia un tratat prin care imperiul ar acorda protecțiunea sa Republicei elvețiene, în cazul când aceasta ar vedea granița sa violată de Franța. Constantinopol 22 Februarie. Se confirmă ca ambasadorii ruși au chemat atențiunea guvernelor asupra situațiunei Bulgariei. D. de Nelidoff n’a făcut aci nici o reprezentațiune. Sofia 22 Fevruar. Sofia și provincia fac mari pregătiri pentru a celebra aniversarea nașterei prințului de Coburg ce se va face la 14 Februarie. Petersburg 24 Fevruar. Un comunicat al ziarelor expune vedetele Rusiei. Prin el să exprimă speranța că Bulgarii se vor uni pentru a restabili situațiunea regulată și că atunci orice ingerența străină este neputinciosa in principat iar instelaviitorului principe se va face fără de nici un obstacol și in condițiunile stipulate prin tractatul de la Berlin. Berlin 24 Fevruar. Ziarul «Norddeutche» spune că dacă o putere și mai cu sumă Rusia propune Porței ca să restabilescă starea legală in Bulgaria, Porta nu pate refuza acastă însărcinare care-i dreptul său de suverană, Germania e fără de nici o reservă dispusă să se asocieze la o asemenea propunere ale Rusiei. Paris 24 Fevruar. Camere a adoptat fondurile secrete cerute cu mare insistență de cabinetul Tirard și din cauza cărora el și pusese chestiunea de încredere. San Remo 24 Fevruar. După buletinele medicale publicate afară și astăzi starea sănătăței prințului imperial este neschimbată. TELEGRAME Moscva, 22 Fevruar. «Gazeta de Moscova» publică o notă a guvernului rusesc adresată Germaniei, Austriei și Turciei. Acesta notă invită pe Germania și Austria să consilieze pe Turcia a declara pe pe prințul de Cobourg uzurpător și să ceară plecarea sa, și ea adaugă că dacă Austria va susține in mod sincer propunerea sa, Rusia va ține seamă de susceptibilitățile austriace. Berlin 22 Februar. Se anunță în cercurile diplomatice, că K. Busch, ministru al Germaniei in București va fi numit in curând in aceiași calitate la Stockholm. Londra 22 Fevruar. Camera comunelor— Sir Fergusson, răspunzând d-lui Labouchère, neagă existența oricărui angajament care ar fi încheiat cu străinătatea și care ar impedică acțiunea viitore a Englitezei. El constată că corespondența schimbată cu diferite puteri nu are de scop decât menținerea păcei, dar el refuză să o comunice. Gladstone recunoște că respunsul lui Sir Fergusson este satisfăcător. Borna 22 Ferruar. Un incident s’a produs la Modana (gara frontieră). O certă a isbucnit intr’o cafenea intre un veterinar italian Girolami și medicul maior francez Favre. D. Girolami ducânduse acasă, niște soldați francezi veniră să’l siiăscă a se intorce la cafenea, pentru a cere scuze D. Girolami se supuse; după aceia fu reținut la inchisore tota noptea. Guvernul Italian a ordonat dlui Girolami să plece la Suse și să aștepte acolo ordine moi. Orecare agitație, ca măsură de precauțiune, gendarmilor italieni, să nu iasă din gară. D. Grispi a propus guvernului francez, CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința din 11 Februar 1888. La ora 1 se deschide ședința sub președința dlui Jorj, fiind presecți 130 din deputați. Se citește sumarul ședinței trecute și se aprobă. D. președinte anunță că tot nu s’au depus tote raportele asupra validărilor și invalidărilor și deci nu se póte ține ședință. D. Vernescu zice că raportul secțiunei ept e depus și deci se póte incepe lucrările de către adunare. D. Constantinescu (Buzeu). Observă că nefiind depuse tote raportele, lucrările nu se pot incepe. D. președinte rugă pe d-nii senatori aleși deputați a’și regula posițiunea in Cameră. D. Isvoranu știce că adunarea nu e constituită incă și deci n’are ce posițiune să ’și regaleze. D-sa declară că opteza pentru Cameră, D. Iepurescu, susține că d. Isvoranu trebuie să’și dea demisiunea înscrisă din Senat. D. Isvoranu. Ba incă să fie și legalisată de poliție (rîsete, aplause), D. Iepurescu, susține că d. Isvoranu pănă ce nu’și va lămuri situațiunea in regulă, n’are drept la lucrările Camerei chiar și înainte de constituirea ei, deorece e Senator, D. Isvoranu, declară că nu are nevoie de sfaturile guvernului pentru a-și regula posițiunea. D-sa declară incă o dată că optazâ pentru Cameră. La orele 1 și jumătate se ridică ședința, anunțându-se ședință publică pe mâne. Ședința din 12 Februar Președința d-lui V. Jorj, președinte provisoriu, asistat de d-nii secretari Cogălniceanu, I. Dobrovici, Al. Djuvara și N. Filipescu. Presenți 164 din deputați. Se începe cu verificarea alegerilor și se invită la birou d. C. Dumitrescu, raportor al secțiunei 8, pentru a da citire raportului alegerilor din județele cuprinse in secțiunea I, și anume Prahova, Buzău, Dolj și Ialomița. D. raportor Dumitrescu nefiind presinte, ședința se suspendă pentru vre-o 5 minute pănă la sosirea d-sale. Se începe cu județul Prahova. D. C. Ionescu se proclamă deputat al colegiului I de Prahova. In privința celorlalți doui deputați ai aceluiași colegiu, d-nii D. Brătianu și C. T. Grigorescu. alegerile lor au fost contestate atât in secțiuni cât și din sânul adunărei pentru motivul că deputații aleși n’au întrunit majoritatea reglementară. D. Al. D. Xenopol, unul din semnatarii contestațiunei, susține acesta contestare și probază cu cifre că d-nii C Brătianu și C. T. Grigorescu n’au întrunit majoritatea absollută cerută de lege. D. Xenopol (fice că buletinurile îndoite in două nu trebuie puse la activul unui deputat; asemenea bilete constitue o prealabilă înțelegere fie personal, fie de la personă la grup. După ci sa buletinurile anulate trebuesc socotite in calcularea majorităței absolute. Astfel la alegerea de la Ploești au fost in urnă 274 plicuri, din cari 24 au fost anulate, considerându-se cum trebue, buletinurile anulate, majoritatea absolută ar fi 138, pe când d. D. Brătianu n’a avut decât 136 și d. C. T. Grigorescu 133. D. P. Grădișteanu combate teoria susținută de d. Al Xenopol. D-sa susține că buletinurile îndoite in două nu pot fi considerate cu cheiă și nu constitue o prealabilă înțelegere. In cât privește majoritatea absolută, d. P. Grădișteanu caută a dovedi, aducând in sprijinul său, prescripțiile legei electorale belgiane, că acastă majoritate se socotește, scădându-se buletinurile anulate și nu se iau in considerație decât buletinurile esprese, valabil exprimate. D-sa termină (zicând, că dd. D. Brătianu și C. T. Grigorescu au majoritatea absolută cerută de lege. D. raportor C. Dumitrescu zlice că Camera are a se pronunța asupra două puncte : întăind dacă cele 24 buletinuri, îndoite in două, au fost bine anulate de biroul electoral sau nu , și al doilea, cum înțelege că trebue să se socotească majoritatea absolută. D. Dumitrescu zice că majoritatea absolută trebue să fie socotită după buletinurile depuse in urnă, căci dacă s’ar susține ca acesta majoritate trebue socotită numai după buletinurile esprese, atunci s’ar da președintelui biuroului sau la cei doui scrutători trași la sorți latitudinea de a proclama de deputat pe cine ar agrea. D. Dumitrescu crede că o asemenea teorie nu pate fi admisă nici de majoritate nici de minoritate. D. Tache Ionescu rlică că buletinurile îndoite in două nu sunt cu cheie și majoritatea absolută se socotește fără a se ține in seamă buletinurile anulate. D. C. I. Stoicescu, printr’o cuvântare forte ,adesaori întreruptă de aplause, dovedesc că dd. C. Brătianu și C. T. Grigorescu au fost rău proclamați de biuroul electoral ca deputați ai col. I de Prahova. In situațiunea d-lor D. Brătianu și Grigorescu se găsesc și deputați din majoritate și decisia ce va lua Camera in privința alegerei de la Ploești se va aplica și la celelalte cazuri identice. Și apoi d. Stoicescu observă că un barbat de însemnătatea d-ui D. Brătianu nu trebue să primască a intra in Cameră pe ferestra ci pe ușă. D Stoicescu dovedește că d d. D. Brătianu și C. T. Grigorescu n’au întrunit majoritatea de voturi, căci d-lor n’au întrunit decât 136 și 133 vot., pe când majoritatea absolută a fost de 138, după cum a fost declarată de însuși președintele biuroului, după numărarea plicurilor cuprinse in urnă. D-sa termină cerând invalidarea alegerei dlui D. Brătianu și Grigorescu. Se cere închiderea discuției. D. G. Vernescu, luând cuvântul in contra închiderei, vorbesce in rondul chestiunei. D-sa caută a dovedi că dd. C. Brătianu și Georgescu sunt bine aleși. D. G. Vernescu caută a provoca scandal și face cestiune personală cu dd. C. î. Stoicescu și Radu Stanian, cărora le impută lipsa de bună credință. D. C. I. Stoicescu. Nu vorbiți dv., d-le Vernescu, de bună credință. Lăsați pe alții să vorbească despre acesta. D. G. Vernescu termină in mijlocul aplauselor și strigătelor zgomotase ale oposiției, menite a provoca majoritatea, care remâne impasibilă la tote încercările de provocare. Discuția se închide. D. N. Fleva ia cuvântul asupra punerei votului. După un preambul destul de violent și pasionat, prin care aruncă tot felul de invective la adresa majorităței pe care o acusă de pasionată și plină de ură, deleva (lice că, pentru a se primi contestarea și a se invalida deputații D. Brăteanu și C. T. Grigorescu trebuesc două treimi. Dacă aveți două treimi,lice d. Fleva, dați-ne pe toți afară; dacă nu le aveți, apoi nu recurgeți la subterfogiuri ilegale și ilicite. Pe mine dacă mă veți da afară numai cu majoritate, iar nu cu doua treimi, vă declar că nu voieși din Adunare și nu me veți putea da afară decât cu baionete. D. V. Lascar flice că gratuite sunt aculapțiele aduse de d. Fleva majorităței; majoritatea va respecta drepturile minorităței, se va menține in legalitate, dar va fi fără milă spre a pedepsi și a înfiera orice ilegalitate. D. V. Lascar flică că, după părerea d-sale și conform regulamentului, alegerea d-lor D. Brăteanu și C. T. Grigorescu trebue lăsată la urmă după constituirea Camerei, căci nu înțelege d-sa cum niște deputați neverificați pot să invalideze pe alții. D. P. Grădișteanu zlice că pentru ca votul ce trebue să dea in privința contestațiunei să fie valabil, va fi trebuință neapărat de două treimi. D. I. Villacrose zice că indată ce Camera ia in considerație vreo contestație, alegerea contestată trebue lasată la urmă pentru ca la privința ei Camera să se pronunțe când va fi constituită. Venind la vot, d. Villacro se zice că va fi trebuință de două treimi numai când va fi vorba de admiterea sau respingerea unui deputat, când insă o alegere trebue lăsată la urmă și trimisă inaintea unei comisiuni nu trebuesc două treimi. D. I. Agarici declară că face parte din marea majoritate a Camerei și protestă contra acuzației ce i s-a adus că ar fi nedrepta și că ar voi să dea afară din Cameră deputații din minoritate. Majoritatea are o mare răspundere, minoritatea are și ea respundere și dreptul de control de care d-sa declară că nu fuge și de car