Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-02-14 / nr. 17

Anul al XVIIMea No. 17. IASSI Mercuri 14 (26) Februarie 1890 Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR ^ IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr. pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE.............................................40 Fr.— INSER­ATUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 BAnI- ȘTIRI LOCALE „ ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . . Aaund­uri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Redacția și Administrația -4 ©. — Strada C­o­li­a. —­­3=©. CURIERUL • ■ ■ • 6­­ ... ' • <| j.. (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE C­alendarul Septa­m­â­­n­e 1 |^gggl0- Z—JE­ ÜLA-------!------------1P­AT­RONUL PILE] |_ TIMPUL DIN SF­PTĂMÂNĂ____ STIL NOU | "ft |_U­A | PATRONUL ft 1/ '■ * I Bă». Sorelui | Anna. Sorelu \\ Lui iini ° â Sf p'mX?' Ba,IS'51 SIV.Theodor.an F~23Uar­e Duminică Severus fi ß 0 7-50 5-38 13 Marti Sf P Meletie Arehiereu (ic. postul) 24 Luni Victoria ji­ r­ "X<1 § 6-48 5-40 14 Mercuri Cuv! Păr.­ Auxentîu­­ La 14 Petrie- P&trariu întâi 0 011 |5 “«t*­­ Ap. Matheiu Ji f 3 6-46 5-41 15 Joi Cuv. Ion Colibașiu j ger și apoi zăpadă. 26 Mercuri Alexandru «“« k~a £ 10 Vineri Sf. Martir Pamfiliu ) 27 Jos Nestor 2~4? fi4! ----------______________gambrită Sf. M. M. Teodor Tiron (sâmb. Sf. Th.) | f,_____________________________________________________________Sâmbătă Sus_________________________ ^ ^ 6-39 5­ î? CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4­, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre &81, Pas­sage Verdeau, Paris.—­Sociritate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Loretta, 51 bis strada St. Anna.­- Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8. Wien. La II. Anul 1665. La 12. Anul 1788. La 13. Anul 1372. La 17. Anul 1574, Radu XIII ocupă tronul țarei Românești. Turcii ocupă țara Românască, părăsindu-o Boerii. Papa influențeză direct prin Domnii țarei Românești spre a catoliza țara dar nu reușește. Se încoroneza George Bibescu Vodă ca domn al țărei Românești. Antioh Vodă ocupă tronul Moldovei. Constantin Basarab cârnu, cu armata sa gonește pe boerii pribegi din țară. Alexandru II ocupă tronul Moldovei. Rotter & C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 160. Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Mon 90 bani• La 14. Anul 1843. La 15. Anul 1704. La 16. Anul 1655. I IASSI, 13 Februarie 1890 ! Rugăm pe toți domnii alo­­ROLUL CONSULILOR nați din localitate ai ziarului: _T „imriT10T, nostru, cari n’au achitat cos­tul abonamentului, să bine­­voiască a ne trimete direct la Tipografia nostră sumele cuvenite. Asemenea și d-nii abonați din județe sunt ru­gați a ne trimite costul abo­namentului prin mandat pos­tal.—Mulțumim tuturor ace­lor d-ni abonați cari sunt in curent cu plata abonamen­tului, apreciănd in timpul de față munca și cheltuiala scu­­terei ziarului. jLu­mln,sit­uația BILETE DE LOTERIE Catedrala Sf. Iosef din București se află de vânzare la Tipografia noastră prețul 1 leu. rogsfp Tragerea irevocabil la 25 Fevru­­­­arie st. v. Doritorii de prin districte pot trimete costal prin mandate sau mărci poștale, pius porto trimiterei biletelor 15 bani, "40 sau 40 bani pentru scrisore recomandată. ÎNȘTIINȚARE Public și prin acesta că un Bon de 5000 lei No. 7288 și alta cu No. 5605 cu valore de 1000 lei cu 5 la sută ale Creditului fonc­ar urban Iași, sunt din cele furate din casa decedatului căpitan O. Niculescu din Herța, și că ori la cine se va găsi va conegte că este intentată acțiune la onor, tribunal de Dorohoi atât pentru bonuri cât și pentru cupónile lor. Fapta forului este publicat prin Monito­rul Oficial No. 249 din 1889 și prin alte ziare. P. N. Emanoil strada Olari No. 31.—București ANCNOIU Grădina Tivoli conținând un teatru de vară ca tote accesoriile trebu­­itore, pavilióne, pivniță, ghețărie și odăi in carte, situată in centru orașului Iași, strada Banu, se dă In chirie de la 23 A­­pril viitor 1890, cu sau fără mobilier de care e înzestrată , adecă bănci, mese sca­une și alte obiecte. Doritorii de a o lua sunt rugați a se adresa, din vreme, la D. Const. P. Con­­stantinia, proprietarul, spre a regula con­dițiile. 1 IN MATERIE DE SUCCESIUNE CU PRIVIRE M A I A U ES I V KORAMA (Urmsre) Când apoi conștiința suveranităței naționale incepu a se răspândi, pun­ctul de atac comun era juridicțiunea consulilor și mai ales juridicțiunea con­­tențiosa. In privința celor­lalte atribute ca măsurile de conservarea și admi­nistrarea succesiunilor, era mai greu pentru autoritățile locale de a se îm­potrivi pretențiunilor consulilor, cari aici negreșit apărau competențele lor tradiționale. Această împotrivire era cu atât mai anevoiasă cu cât principiale conduca­­tore in causă nu erau inca bine lim­pezite și cu cât pe atunci, in vremele despotismului mai mult sau mai puțin luminat, in vremele regimului perso­nal absolut, frica de complicațiuni și conflicte era mult mai vie și mai su­riosa in aseminea materie de­cât as­­tazi. Aceste împrejurări unite cu di­ferența escesiva ce se profesa pentru posițiunea rău definită și prin urmare forte espaosibila a representanților con­sulari, aveau de efect că iți genere tot ce nu se raporta la juridicțiunea contenu­ă să fii delăsat competenței lor. Puterea locală era bucurosă să-­și a­­pere onórea națională in sensuul ne­gativ indicat și abandona tot restul, numai să scape de bucluc (1). Procedura creată prin această stare de lucruri se continua din caz in caz rămânea ia ideile admise in deobice și s’a menținut până in filele nostre. Legea inerției ce stăpânește lumea fizică guvernează și lumea morală. Trebuie să constatăm că mai pretu­tindeni și in mod general consulul este administratorul oficial al succesi­­unilor naționalilor săi. Acest espedment este abstracțiune făcând de teorie, un adevăr forte practic și comod. I) Astăzi lucrurile sau schimbat și un alt spirit animază lumea. Afacerea Durando din timpul mai recent ne oferă o ilustrațiune tipică pentru acest revirement. Raporturile convenționale intre Italia și Austro-ungaria atribuiesc consulilor regularea succesiunilor naționalilor lor. Ori consulatul italian din Tri­est era prea încărcat cu lucrări, și se luase acolo obiceiul prevăzut și permis prin conven­­țiune, de a recurge la serviciele notarilor tri­­esteni. Consulul Durando vroind a reintra in exercițiul deplin al drepturilor sale, camera notarilor se opuse, pretinând, că ar fi câști­gat prin us, contra convențiunei (I), privilegiul de a face numai ei actele de notariat respec­tive. Adică pe când inainte se făceau de au­toritățile locale tote concesiunile posibile și imposibile consulilor, astăzi ele au câștigat in unele locuri in așa grad consciința competen­ței lor in­cât ar vrea să se impotrivescă chiar unor disposițiuni formale. Tempora mutantul 1 se deobște, erezii in aseminea caz vor locui in patria lor, adică departe de jocul decesului, până a-i găsi, a li se da de știre, până apoi a-­și face aceștia actele necesare de recunașterea calitaței, de trimitere in posesiune etc. și până a veni dânșii in persana sau a trimite cui­va in localitate procura necesara, trece de multe ori un timp considerabil. Póte printre lucrurile succesiunei sunt obiecte de conservare dificilă, e­­fecte ajunse la scadența etc., va fi deci nevoe a se administra averea. Tribu­nalul local ca atare nu pote adminis­tra, trebuie să însărcineze pe cine­va cu aceasta, fie pe un membru din si­nul său—unde judecătorii au aseme­nea competențe—fie pe o terț­ă per­­sona, de obiceiu un avocat, precum de pildă la noi in România. Ori, la urma succesiunea tot trebuie remisă celor in drep, și anume la domicili­ul lor in țara lor, dacă n’au împu­ternicit pe cine­va să o primesca in numele lor la locu morței lui de cujus Dacă remiterea s’ar face prin canalul diplomatic, ar fi lungă și costisitore. Atunci de ce nu s’ar face prin con­sul ! Consulul este protectorul natural al naționalilor sei, mai mult, are in acesta calitate niște drepturi estra­or­­dinare negotiorum gestar, pe ca­re Bluntschli le caracterisa cu un man­dat natural și o specie de patronat. (1) Apoi dânsul servește și de legătură naturala intre autoritatea locală și a­­cea a țărei sale. Atunci, da ce nu sar încredința tot lui administrarea averei, cu atât mai mult cu cât dansul, ca personă oficială, ar da cele mai bune garanții pentru o bună și reală ad­ministrare și cu cât oficiile sale n’ar impovora succesiunea, fiind gratuite ! Se fatălege de sine că îndată ce ar surveni un incident de natură litigi­­osă, consulul trebuie să se desesiseze, Quona litem, și să aștepte pro­nunțarea justiției. Obiceiul observat în decursul timpurilor s’a cristalizat as­­tăzi intr’o uzanța legitimă generală. Consulul este in Ziua de astăzi admi­nistratorul pur excellence al succesi­unilor naționalilor decedați in circum­­scripțiunea sa: îndată ce o asemenea succesiune a trecut prin stadiul pre­paratory al sigiliărei și inventariarei, dacă consulul dovedește naționalitatea defunctului, ea trebuie prin urmare remisă acestuia. Aceasta este recunos­cut de toți autorii fără controversă 2). Tot ast­fel și jurisprude­nța au a­­doptat fără reserva acest punct de vedere. (3). Convențiunile consulare sancționăm­ cu rare escepțiuni, acelea­și idei. 1 2 3 1 2 3 Este de prisos, credem, de a mai re­leva in mod espres ca tote cele ce preced se referă numai la mobile; imobilele nu pot forma obiectul unui deposit consular și se regulăză tot­deauna și pretutindeni lex rei­sitae 1). După acest examen sumar al teo­riei pure și al dreptului internațional comun, să ne îndreptăm in spre ma­teria ce ne interesază mai mul. Să vedem care este situațiunea Ro­mâniei in acestă privință, problemul subdivide de sine in două chestiuni, adică drepturile respective ale consu­lilor streini in țară și drepturile con­sulilor români in streinatate. Să abordam mai intâi prima posi­­țiune, fiind­că este mai delicată, și fiind­că a doua este in multe privințe o consecvența imediată a resultatelor căpătate dincolo, bazata pe principiul reciprocității. Am văzut mai sus că in primul loc legile țărei hotărăsc dacă o emi­­xtiune consulară este admisibilă in principiu. Să consultăm deci legile neutre. După ce tratatul de la Paria din 18 (30) Martie 1856 asigurase o de­plină libertate de legislațiune, conven­­țiunea subsecventa din 7 (19) August­ 1858 dispuse prin art. 7 că: „Pu­terea judecători8ă esercitată in numele Hospodarului va fi incredințată ma­gistraților numiți de dânsul fără ca nimeni să puta fi lipsit de firescii săi judecători.“ Apoi constituțiunea din 1 (13) Iu­lie 1866 hotărăște prin art. 36 că : „Puterea judecătorescă se esercita de curți și tribunale ; hotărîrile și sentin­țele lor se pronunță ia virtutea legii și se esecută in numele Domnului,“ și mai departe prin art. 104 : „Nici o juridicțiune nu se pote înființa de­cât numai in puterea unei anume legi. Comisiuni și tribunale extra­or­­dinare nu se pot crea sub nici un fel de cuvânt.“ Convențiunile internaționale fiind legi, trecând prin tote filiera legifera, negreșit că intră sub previsiunile a­­cestor prescripțiuni. Dar ori­ce instanță pe­ bazată pe o lege este contestata. Prin urmare de prin așezemintele fun­damentale ale cărei consulii n’au nici o juridicțiune la noi, și deci, in prin­­cincipiu teoretic, nici o inițiativă in succesiuni. Vom observa că textele nostre vor­besc de hotărâri și esecuțiuni, de co­misiuni și tribunale; de aici resulta că numai juridicțiunea contențiosa este oprită și, prin argumentum a con­trario, acea grațiosă este admisă. Și la adevăr, consulii fiind priviți ca atari pe teritoriul României, trebuie pe­ aparat să li se concedeze exercițiul acelor funcțiuni cari sunt inerente mi­­siunei lor. Ori, actele de juridicțiune grațiasă pentru naționalii lor fiind una din a­­tribuțiunile lor principale, urmări de buca­ simți că ei să se bucure de a­­cest drept și la noi ca și in tote cele­lalte state. 1 1 Să căutăm mai departe și să exa­­minitm legile speciale io^privința suc­cesiunilor. Art. 730 și 731 cod. civ. dau dreptul de a cere sigilarea mai intăi­ereZilor, apoi creditorilor cu tit­lul executoriu și procurorului, iar art 656 alin. 2 pr. civ. adaogă că : „un caz de absență a moștenitorilor ori a unuia din ei, punere peceților mai póte fi cerută de personele cari ședeau in casă cu defunctul, de rudele sau a­­micii lui“ și art. 657 pr. civ. conferă același drept, in certe cazuri, prima­rului local. Nicâici nu se distinge intre pămîn­­teni și streini, iar, in ce privește a­­utoritatea competentă, art. 655 spune că: Pecetea ce se va pune va fi ace­a tribunalului sau a judecătoriei de plasă. Textul nu permite introducerea unei instanțe coordinate. Facultatea de a cere punerea peceților se pote con­­ceda consulului in virtutea alta. 111 art. 656 pr. civ., căci, ca protectorul oficial, de­sigur dânsul este și ami­cul natural al naționalilor săi, dară, competența de a pune el insuși sigi­liile este esclusă cu desăvârșire. Legile speciale ce acordă unor con­suli acest drept, convențiunile respec­tive, le vom studia deosebit mai târ­­ziu. In privința inventarierei situați­­unea este incă mai puțin favorabilă. Mai intăi, io ce concerne autoritatea ce trebuie să instrumenteze, art 671 procedura c­v. vorbește numai de or­dinul tribunalului și de tribunalul ca­re convoca pe cei in drept spre asis­tare, iar experții se aleg sau de părți sau de tribunal, respectiv de judecă­torul însărcinat ad-hoc. Cercul coloa­­nelor in drept să sesiseze pe tribunal cu o aseminea cerere este restrâns intr’un mod considerabil, fiind excluși toți aceia cari, conform art 656 alin. 3 pr. c. aveau acestă facultate intr’un chip estra-ordinar (art. 670 pr. civ.) printre care și consulul. G. G. Flasslen. (Va urma). 1) Bluntschli, Ioc. cit. 254, p. 166 nr. 1. 2) Ve<fi in Nr. 16 al Curierului nota I spaltul al patrulea. 3) Vom cita ca esemplu numai un con­siderat dintr’o decisiune a curței de casațiune franceze din 21 August 1852 țd. p. 52 I 283). Considérant, țlice instanța supremă, qu’entre autres droit3 le consiul ou le vice-consul de cette nation (e vorba de Portugalia) est sais, par le dăces d’un de ces nationaux, de Pad­­ministration, dans Pintérét des ayants droit, des biens du défunt;.. que c’e3t au consul qu'il faudrait conner le dépőt de la succesion de­­venue litigieuse si les traités ne la lui confi­­ent pas, sauf â lui de la délivrer â qui de droit, apres döcUion des jages compétens etc. 1) D. R. XII, Nr. 73, pag. 292 ; DE CLERCQ et DE VALLAT, loc. cit. II. 359 urm ; BEACH-LAWRENCE, loc. cit. IV, 92. T ELEGRAME Paris 22 Febr.—D. Bandin, socialist, a cerut în Cameră să se stabilescă Lunia viitore pentru discuția propunerei de am­nistie greviștilor osândiți; cererea orato­rului a fost admisă cu 221 voturi în con­tra 182. Moțiunea Bandin care a­­ fost prici­nuită prin sgomotul de grațiare a ducelui d’Orleans, deputații lucrători sunt hotărîți să ceră amnistie dacă ducele va fi grațiat. Sofia 22 Febr.—Suma adevărată a re­­mâșițelor datorite Rusiei de la 1885 pen­tru cheltueli de ocupație este de 3 mili­­one 600,000 ruble hârtie. Rusia cere a­­fară de acesta încă 572,988 ruble pentru furnisarea armelor și muniției. Berlin 23 Febr.—Sultanul cel nou din Zanzibar a notificat împăratului Wilhelm urcarea sa pe tron exprimându-i tot de o dată devotamentul ce-i păstrază. O notificare specială s’a făcut cancela­rului căruia sultanul îi cere ajutorul Ger­maniei pentru sine și poporul său. Paris 23 Febr. — Foucault Mondion, falsificator bine cunoscut, declară în «Pe­tit National» că el a pus ea se înmână Țarului, la finele lunei August 1887, acele i pretinse documente bulgare care făcuseră

Next