Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)
1890-02-14 / nr. 17
Anul al XVIIMea No. 17. IASSI Mercuri 14 (26) Februarie 1890 Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR ^ IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr. pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE.............................................40 Fr.— INSERATUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 BAnI- ȘTIRI LOCALE „ ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . . Aaunduri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Redacția și Administrația -4 ©. — Strada Colia. —3=©. CURIERUL • ■ ■ • 6 ... ' • <| j.. (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE Calendarul Septamâne 1 |^gggl0- Z—JE ÜLA-------!------------1PATRONUL PILE] |_ TIMPUL DIN SFPTĂMÂNĂ____ STIL NOU | "ft |_UA | PATRONUL ft 1/ '■ * I Bă». Sorelui | Anna. Sorelu \\ Lui iini ° â Sf p'mX?' Ba,IS'51 SIV.Theodor.an F~23Uare Duminică Severus fi ß 0 7-50 5-38 13 Marti Sf P Meletie Arehiereu (ic. postul) 24 Luni Victoria ji r "X<1 § 6-48 5-40 14 Mercuri Cuv! Păr. Auxentîu La 14 Petrie- P&trariu întâi 0 011 |5 “«t* Ap. Matheiu Ji f 3 6-46 5-41 15 Joi Cuv. Ion Colibașiu j ger și apoi zăpadă. 26 Mercuri Alexandru «“« k~a £ 10 Vineri Sf. Martir Pamfiliu ) 27 Jos Nestor 2~4? fi4! ----------______________gambrită Sf. M. M. Teodor Tiron (sâmb. Sf. Th.) | f,_____________________________________________________________Sâmbătă Sus_________________________ ^ ^ 6-39 5 î? CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre &81, Passage Verdeau, Paris.—Sociritate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Loretta, 51 bis strada St. Anna.- Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8. Wien. La II. Anul 1665. La 12. Anul 1788. La 13. Anul 1372. La 17. Anul 1574, Radu XIII ocupă tronul țarei Românești. Turcii ocupă țara Românască, părăsindu-o Boerii. Papa influențeză direct prin Domnii țarei Românești spre a catoliza țara dar nu reușește. Se încoroneza George Bibescu Vodă ca domn al țărei Românești. Antioh Vodă ocupă tronul Moldovei. Constantin Basarab cârnu, cu armata sa gonește pe boerii pribegi din țară. Alexandru II ocupă tronul Moldovei. Rotter & C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 160. Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Mon 90 bani• La 14. Anul 1843. La 15. Anul 1704. La 16. Anul 1655. I IASSI, 13 Februarie 1890 ! Rugăm pe toți domnii aloROLUL CONSULILOR nați din localitate ai ziarului: _T „imriT10T, nostru, cari n’au achitat costul abonamentului, să binevoiască a ne trimete direct la Tipografia nostră sumele cuvenite. Asemenea și d-nii abonați din județe sunt rugați a ne trimite costul abonamentului prin mandat postal.—Mulțumim tuturor acelor d-ni abonați cari sunt in curent cu plata abonamentului, apreciănd in timpul de față munca și cheltuiala scuterei ziarului. jLumln,situația BILETE DE LOTERIE Catedrala Sf. Iosef din București se află de vânzare la Tipografia noastră prețul 1 leu. rogsfp Tragerea irevocabil la 25 Fevruarie st. v. Doritorii de prin districte pot trimete costal prin mandate sau mărci poștale, pius porto trimiterei biletelor 15 bani, "40 sau 40 bani pentru scrisore recomandată. ÎNȘTIINȚARE Public și prin acesta că un Bon de 5000 lei No. 7288 și alta cu No. 5605 cu valore de 1000 lei cu 5 la sută ale Creditului foncar urban Iași, sunt din cele furate din casa decedatului căpitan O. Niculescu din Herța, și că ori la cine se va găsi va conegte că este intentată acțiune la onor, tribunal de Dorohoi atât pentru bonuri cât și pentru cupónile lor. Fapta forului este publicat prin Monitorul Oficial No. 249 din 1889 și prin alte ziare. P. N. Emanoil strada Olari No. 31.—București ANCNOIU Grădina Tivoli conținând un teatru de vară ca tote accesoriile trebuitore, pavilióne, pivniță, ghețărie și odăi in carte, situată in centru orașului Iași, strada Banu, se dă In chirie de la 23 April viitor 1890, cu sau fără mobilier de care e înzestrată , adecă bănci, mese scaune și alte obiecte. Doritorii de a o lua sunt rugați a se adresa, din vreme, la D. Const. P. Constantinia, proprietarul, spre a regula condițiile. 1 IN MATERIE DE SUCCESIUNE CU PRIVIRE M A I A U ES I V KORAMA (Urmsre) Când apoi conștiința suveranităței naționale incepu a se răspândi, punctul de atac comun era juridicțiunea consulilor și mai ales juridicțiunea contențiosa. In privința celorlalte atribute ca măsurile de conservarea și administrarea succesiunilor, era mai greu pentru autoritățile locale de a se împotrivi pretențiunilor consulilor, cari aici negreșit apărau competențele lor tradiționale. Această împotrivire era cu atât mai anevoiasă cu cât principiale conducatore in causă nu erau inca bine limpezite și cu cât pe atunci, in vremele despotismului mai mult sau mai puțin luminat, in vremele regimului personal absolut, frica de complicațiuni și conflicte era mult mai vie și mai suriosa in aseminea materie decât astazi. Aceste împrejurări unite cu diferența escesiva ce se profesa pentru posițiunea rău definită și prin urmare forte espaosibila a representanților consulari, aveau de efect că iți genere tot ce nu se raporta la juridicțiunea contenuă să fii delăsat competenței lor. Puterea locală era bucurosă să-și apere onórea națională in sensuul negativ indicat și abandona tot restul, numai să scape de bucluc (1). Procedura creată prin această stare de lucruri se continua din caz in caz rămânea ia ideile admise in deobice și s’a menținut până in filele nostre. Legea inerției ce stăpânește lumea fizică guvernează și lumea morală. Trebuie să constatăm că mai pretutindeni și in mod general consulul este administratorul oficial al succesiunilor naționalilor săi. Acest espedment este abstracțiune făcând de teorie, un adevăr forte practic și comod. I) Astăzi lucrurile sau schimbat și un alt spirit animază lumea. Afacerea Durando din timpul mai recent ne oferă o ilustrațiune tipică pentru acest revirement. Raporturile convenționale intre Italia și Austro-ungaria atribuiesc consulilor regularea succesiunilor naționalilor lor. Ori consulatul italian din Triest era prea încărcat cu lucrări, și se luase acolo obiceiul prevăzut și permis prin convențiune, de a recurge la serviciele notarilor triesteni. Consulul Durando vroind a reintra in exercițiul deplin al drepturilor sale, camera notarilor se opuse, pretinând, că ar fi câștigat prin us, contra convențiunei (I), privilegiul de a face numai ei actele de notariat respective. Adică pe când inainte se făceau de autoritățile locale tote concesiunile posibile și imposibile consulilor, astăzi ele au câștigat in unele locuri in așa grad consciința competenței lor incât ar vrea să se impotrivescă chiar unor disposițiuni formale. Tempora mutantul 1 se deobște, erezii in aseminea caz vor locui in patria lor, adică departe de jocul decesului, până a-i găsi, a li se da de știre, până apoi a-și face aceștia actele necesare de recunașterea calitaței, de trimitere in posesiune etc. și până a veni dânșii in persana sau a trimite cuiva in localitate procura necesara, trece de multe ori un timp considerabil. Póte printre lucrurile succesiunei sunt obiecte de conservare dificilă, efecte ajunse la scadența etc., va fi deci nevoe a se administra averea. Tribunalul local ca atare nu pote administra, trebuie să însărcineze pe cineva cu aceasta, fie pe un membru din sinul său—unde judecătorii au asemenea competențe—fie pe o terță persona, de obiceiu un avocat, precum de pildă la noi in România. Ori, la urma succesiunea tot trebuie remisă celor in drep, și anume la domiciliul lor in țara lor, dacă n’au împuternicit pe cineva să o primesca in numele lor la locu morței lui de cujus Dacă remiterea s’ar face prin canalul diplomatic, ar fi lungă și costisitore. Atunci de ce nu s’ar face prin consul ! Consulul este protectorul natural al naționalilor sei, mai mult, are in acesta calitate niște drepturi estraordinare negotiorum gestar, pe care Bluntschli le caracterisa cu un mandat natural și o specie de patronat. (1) Apoi dânsul servește și de legătură naturala intre autoritatea locală și acea a țărei sale. Atunci, da ce nu sar încredința tot lui administrarea averei, cu atât mai mult cu cât dansul, ca personă oficială, ar da cele mai bune garanții pentru o bună și reală administrare și cu cât oficiile sale n’ar impovora succesiunea, fiind gratuite ! Se fatălege de sine că îndată ce ar surveni un incident de natură litigiosă, consulul trebuie să se desesiseze, Quona litem, și să aștepte pronunțarea justiției. Obiceiul observat în decursul timpurilor s’a cristalizat astăzi intr’o uzanța legitimă generală. Consulul este in Ziua de astăzi administratorul pur excellence al succesiunilor naționalilor decedați in circumscripțiunea sa: îndată ce o asemenea succesiune a trecut prin stadiul preparatory al sigiliărei și inventariarei, dacă consulul dovedește naționalitatea defunctului, ea trebuie prin urmare remisă acestuia. Aceasta este recunoscut de toți autorii fără controversă 2). Tot astfel și jurisprudența au adoptat fără reserva acest punct de vedere. (3). Convențiunile consulare sancționăm cu rare escepțiuni, aceleași idei. 1 2 3 1 2 3 Este de prisos, credem, de a mai releva in mod espres ca tote cele ce preced se referă numai la mobile; imobilele nu pot forma obiectul unui deposit consular și se regulăză totdeauna și pretutindeni lex reisitae 1). După acest examen sumar al teoriei pure și al dreptului internațional comun, să ne îndreptăm in spre materia ce ne interesază mai mul. Să vedem care este situațiunea României in acestă privință, problemul subdivide de sine in două chestiuni, adică drepturile respective ale consulilor streini in țară și drepturile consulilor români in streinatate. Să abordam mai intâi prima posițiune, fiindcă este mai delicată, și fiindcă a doua este in multe privințe o consecvența imediată a resultatelor căpătate dincolo, bazata pe principiul reciprocității. Am văzut mai sus că in primul loc legile țărei hotărăsc dacă o emixtiune consulară este admisibilă in principiu. Să consultăm deci legile neutre. După ce tratatul de la Paria din 18 (30) Martie 1856 asigurase o deplină libertate de legislațiune, convențiunea subsecventa din 7 (19) August 1858 dispuse prin art. 7 că: „Puterea judecători8ă esercitată in numele Hospodarului va fi incredințată magistraților numiți de dânsul fără ca nimeni să puta fi lipsit de firescii săi judecători.“ Apoi constituțiunea din 1 (13) Iulie 1866 hotărăște prin art. 36 că : „Puterea judecătorescă se esercita de curți și tribunale ; hotărîrile și sentințele lor se pronunță ia virtutea legii și se esecută in numele Domnului,“ și mai departe prin art. 104 : „Nici o juridicțiune nu se pote înființa decât numai in puterea unei anume legi. Comisiuni și tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de cuvânt.“ Convențiunile internaționale fiind legi, trecând prin tote filiera legifera, negreșit că intră sub previsiunile acestor prescripțiuni. Dar orice instanță pe bazată pe o lege este contestata. Prin urmare de prin așezemintele fundamentale ale cărei consulii n’au nici o juridicțiune la noi, și deci, in princincipiu teoretic, nici o inițiativă in succesiuni. Vom observa că textele nostre vorbesc de hotărâri și esecuțiuni, de comisiuni și tribunale; de aici resulta că numai juridicțiunea contențiosa este oprită și, prin argumentum a contrario, acea grațiosă este admisă. Și la adevăr, consulii fiind priviți ca atari pe teritoriul României, trebuie pe aparat să li se concedeze exercițiul acelor funcțiuni cari sunt inerente misiunei lor. Ori, actele de juridicțiune grațiasă pentru naționalii lor fiind una din atribuțiunile lor principale, urmări de buca simți că ei să se bucure de acest drept și la noi ca și in tote celelalte state. 1 1 Să căutăm mai departe și să examinitm legile speciale io^privința succesiunilor. Art. 730 și 731 cod. civ. dau dreptul de a cere sigilarea mai intăiereZilor, apoi creditorilor cu titlul executoriu și procurorului, iar art 656 alin. 2 pr. civ. adaogă că : „un caz de absență a moștenitorilor ori a unuia din ei, punere peceților mai póte fi cerută de personele cari ședeau in casă cu defunctul, de rudele sau amicii lui“ și art. 657 pr. civ. conferă același drept, in certe cazuri, primarului local. Nicâici nu se distinge intre pămînteni și streini, iar, in ce privește autoritatea competentă, art. 655 spune că: Pecetea ce se va pune va fi acea tribunalului sau a judecătoriei de plasă. Textul nu permite introducerea unei instanțe coordinate. Facultatea de a cere punerea peceților se pote conceda consulului in virtutea alta. 111 art. 656 pr. civ., căci, ca protectorul oficial, desigur dânsul este și amicul natural al naționalilor săi, dară, competența de a pune el insuși sigiliile este esclusă cu desăvârșire. Legile speciale ce acordă unor consuli acest drept, convențiunile respective, le vom studia deosebit mai târziu. In privința inventarierei situațiunea este incă mai puțin favorabilă. Mai intăi, io ce concerne autoritatea ce trebuie să instrumenteze, art 671 procedura cv. vorbește numai de ordinul tribunalului și de tribunalul care convoca pe cei in drept spre asistare, iar experții se aleg sau de părți sau de tribunal, respectiv de judecătorul însărcinat ad-hoc. Cercul coloanelor in drept să sesiseze pe tribunal cu o aseminea cerere este restrâns intr’un mod considerabil, fiind excluși toți aceia cari, conform art 656 alin. 3 pr. c. aveau acestă facultate intr’un chip estra-ordinar (art. 670 pr. civ.) printre care și consulul. G. G. Flasslen. (Va urma). 1) Bluntschli, Ioc. cit. 254, p. 166 nr. 1. 2) Ve<fi in Nr. 16 al Curierului nota I spaltul al patrulea. 3) Vom cita ca esemplu numai un considerat dintr’o decisiune a curței de casațiune franceze din 21 August 1852 țd. p. 52 I 283). Considérant, țlice instanța supremă, qu’entre autres droit3 le consiul ou le vice-consul de cette nation (e vorba de Portugalia) est sais, par le dăces d’un de ces nationaux, de Padministration, dans Pintérét des ayants droit, des biens du défunt;.. que c’e3t au consul qu'il faudrait conner le dépőt de la succesion devenue litigieuse si les traités ne la lui confient pas, sauf â lui de la délivrer â qui de droit, apres döcUion des jages compétens etc. 1) D. R. XII, Nr. 73, pag. 292 ; DE CLERCQ et DE VALLAT, loc. cit. II. 359 urm ; BEACH-LAWRENCE, loc. cit. IV, 92. T ELEGRAME Paris 22 Febr.—D. Bandin, socialist, a cerut în Cameră să se stabilescă Lunia viitore pentru discuția propunerei de amnistie greviștilor osândiți; cererea oratorului a fost admisă cu 221 voturi în contra 182. Moțiunea Bandin care a fost pricinuită prin sgomotul de grațiare a ducelui d’Orleans, deputații lucrători sunt hotărîți să ceră amnistie dacă ducele va fi grațiat. Sofia 22 Febr.—Suma adevărată a remâșițelor datorite Rusiei de la 1885 pentru cheltueli de ocupație este de 3 milione 600,000 ruble hârtie. Rusia cere afară de acesta încă 572,988 ruble pentru furnisarea armelor și muniției. Berlin 23 Febr.—Sultanul cel nou din Zanzibar a notificat împăratului Wilhelm urcarea sa pe tron exprimându-i tot de o dată devotamentul ce-i păstrază. O notificare specială s’a făcut cancelarului căruia sultanul îi cere ajutorul Germaniei pentru sine și poporul său. Paris 23 Febr. — Foucault Mondion, falsificator bine cunoscut, declară în «Petit National» că el a pus ea se înmână Țarului, la finele lunei August 1887, acele i pretinse documente bulgare care făcuseră