Cuvântul Liber, septembrie 2009 (Anul 21, nr. 170-191)

2009-09-16 / nr. 181

______________f.»n«K.ni. ^ Ungurii vor să arboreze drapelul secuiesc în ParlamentM ai întâi, să stabilim ce este un drapel! Conform dicţionarelor, un drapel sau steag este o bucată de material colorată monosau multi-cromatic, având un anumit model şi o anumită formă geometrică (de obicei un dreptunghi). El se poate atârna de un stâlp sau de un catarg şi este folosit pentru semnalizare, delimitare sau identificare. Drapelele au fost create iniţial pentru identificare, în sensul utilizat astăzi, de simboluri ale unor entităţi, atât subnaţionale, cât şi naţionale, respectiv pentru semnalizare, aşa cum ar fi comunicarea de tip „semafor". Deşi percepţia comună de folosire a unui drapel este aceea de fluturare prin agăţare de un catarg, totuşi, foarte multe drapele sunt uşor de recunoscut sub alte forme de reprezentare, incluzând cea pur grafică. Studiul drapelelor este cunoscut sub numele de vexilologie, cuvânt derivat din latinescul vexillum, cuvânt ce desemna, în timpul Romei antice, un drapel militar de o anumită factură, folosit de legiunile romane. Una dintre utilizările cele mai frecvente și fireşti este aceea de simbol al unui stat. Unele din drapelele naţionale au fost, de-a lungul timpului, surse de inspiraţie pentru alte naţiuni, ţări, subentităţi naţionale sau entităţi de altă natură. Atât, deocamdată, cu teoria. Practica e problema! De pildă... ştirea de la începutul lunii, premergătoare demisiei lui Voronin, privitoare la faptul că „Un drapel românesc, arborat pe faţada Spitalului Clinic Municipal numărul 4 din Chişinău, a fost incendiat". Episodul a fost filmat şi a apărut pe Internet. Deşi instituţia spitalicească a declarat că este vorba de un steag moldovenesc, în imaginile înregistrate se vede clar că este românesc, deoarece nu are stemă. Pe fundalul sonor al filmului se aude o piesă critică la adresa României. Persoanele care au incendiat drapelul nu se văd, deoarece au fost filmate de la distanţă. Sau o ştire mai nouă, cu privire la faptul că „Ungurii insistă să aibă steag propriu în Parlamentul României"! Vă asigur că nu e greşeală de tipar: în Parlamentul de pe Dâmboviţa, nu în cel de la Budapesta, pe malul Dunării... albastre! Cu privire la această nouă ţicneală autonomistă a iredenţei maghiare, secretarul general al PDl, Vasile Blaga, a declarat vineri, la Sfântu Gheorghe, că fiecare are dreptul să-şi exprime liber solicitările, dar asta nu înseamnă că i se vor şi îndeplini. „Suntem o ţară cu 23 de milioane de oameni, foarte democratică, în care fiecare cetățean are dreptul să se exprime și să ceară ce vrea. MARIANA CRISTESCU (Continuare în pag. a 3-a) . ( Toamnă târgumureşeană ) 1 • Nu uitaţi Apelaţi cu încredere • 9 • să vă reînnoiţi la serviciile • abonamentul noastre la „Cuvântul liber”! de publicitate! oy ( AM L \\l; Mi. 1K1 (5.115)» ) „Profit se mai scoate doar din afacerile cu statul” în anul 2009, lucrările de infrastructură sunt singurele care au adus câştiguri întreprinzătorilor din construcţii. Cei care au investit în construcţii de locuinţe au pierdut serios, mulţi fiind obligaţi să declare falimentul firmelor, mai ales cei care au luat credite mari de la bănci. în anul trecut, companiile mari de construcţii au câştigat foarte bine, au obţinut profituri de multe zeci şi sute de milioane de lei, inclusiv cele din sectorul imobiliar, în anul 2008, valoarea pieţei construcţiilor a fost de 14 miliarde de euro. Anul acesta, din cauza recesiunii, analiştii estimează o scădere de circa 30%. Totuşi, campioane au fost firmele (şi mai sunt) care au ca obiect de activitate (contracte) în domeniul infrastructurii unde beneficiar este statul, şi el, în această perioadă de criză, întârziind cu achitarea lucrărilor către unii beneficiari. Probleme destul de mari întâmpină companiile care lucrează la construcţia de autostrăzi, exemplu „Transilvania", Valea Prahovei şi finalizarea autostrăzii „Soarelui". Motivul: recesiunea financiar-economică ce redus mult veniturile la bugetul statului şi, în consecinţă, fondurile destinate pentru investiţii. Totuşi, Guvernul s-a angajat că din bugetul pe acest an va aloca 20 de miliarde de euro pentru investiţii, încât să susţină crearea de noi locuri de muncă în vederea absorbţiei disponibilizaţilor din celelalte sectoare de activitate şi, ce-i mai important, diminuarea declinului IOAN HUSAR (Continuare în pag. a 3-a) , comentariu. Legea-i mumă, pentru Fernandez, ciumă pentru Mutu?! Adrian Mutu este somat, din nou, să achite cele 17 milioane de euro, drept despăgubiri, echipei engleze Chelsea, la care a fost jucător cu contract. Atât îl costă pe acest talentat fotbalist, un jucător de excepţie, păcatele mai anilor trecuţi pentru „episodul cocaina". Toată lumea consideră că i-a copt-o acea mână din umbră, adică neînduplecatul antrenor, portughezul Jose Mourinho, care s-a răzbunat, bineînţeles cu acordul miliardarului Abramovici, care l-a încurajat, pentru că năbădăiosul Mutu nu i-a ascultat sfatul de a renunţa la consumul de cocaină. Ciudată pare şi poziţia Curţii de Arbrtraj Sportiv, precum şi poziţia cu totul suspectă a celor de la echipa londoneză. Controlul la care a fost supus, din punctul de vedere al Federaţiei Engleze de Fotbal, care interzice testele private şi independente ale jucătorilor profesionişti, este ilegal. Să nu mai vorbim de anularea, unilaterală, a contractului! Pentru o vină similară, un alt jucător profesionist, Rio Fernandez, care „a refuzat să se supună controlului, a primit şapte luni suspendare". Ciudată poate fi şi poziţia sindicatului jucătorilor profesionişti din Anglia, care a făcut mâlc în cazul lui Mutu. Desigur, Mutu are destule posibilităţi pentru a ieşi din acest clinei al ambiţiosului şi arogantului Mourinho, ştiut fiind că destule echipe din Europa şi din lume l-ar dori jucătorul lor,, plătind amenda de 17 milioane de euro celui căruia Domnul i-a dat, şi talent, şi noroc cu carul. Necazul e că a procedat ca Joiana nărăvaşă, care răstoarnă şiştarul plin. De unde minte nu-i nici Dumnezeu nu cere! Se va descurca el, însoţit de avocaţi angajaţi, bine plătiţi. Problema-i cu totul alta! Dacă facem o trimitere la Fernandez, concluzia este una: Mutu a fost tratat atât de aspru, tocmai pentru că-i român! Adică, legea engleză pentru Rio Fernandez este mumă, pentru Mutu-i ciumă! ______________LAZĂR LĂDARIU_ Cine îşi uită istoria * riscă să o retrăiască» Se împlinesc, la 16 septembrie, 65 de ani de la una dintre cele mai abominabile crime comise în Transilvania de către armata şi jandarmeria Ungariei horthyste în timpul celui de Al Doilea Război Mondial: uciderea, cu o cruzime ieşită din comun, a întregii comunităţi evreieşti din Sărmaşu. Masacrul a marcat reluarea seriei crimelor declanşate împotriva populaţiei civile din Transilvania ocupată de Ungaria,în urma Diktatului de la Viena. Crimele comise în toamna lui 1944, imediat după încheierea armistiţiului dintre România şi Aliaţi, sunt puţin cunoscute, în afară de îngrozitorul masacru de la Moisei (în Maramureş), care a avut loc în octombrie 1944, lista atrocităţilor comise în satele din jurul Sărmaşului, Turdei, Beiuşului şi Aradului este lungă. Asasinatele şi violenţele din Bartol, Grebeniş, Oroiu, Tărian, Girişu de Criş, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiş, Fânaţe, Ozd, Gădălin au fost îndreptate aproape în exclusivitate împotriva românilor, civili sau prizonieri de război. Exterminarea, la Sărmaşu, a 126 de fiinţe umane, de la copii de doi ani la bătrâni de peste 80, rămâne, însă, prin premeditare, cruzime şi împrejurările simbolice în care a fost comisă, atrocitatea cea mai cutremurătoare. Făptaşii, printre ei numărându-se şi localnicii unguri, care au fugit, împreună cu armata şi jandarmeria ungare, au scăpat nepedepsiţi. Nu suntem adepţii legii Talionului: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Ea n-ar face altceva decât să ne oblige să trăim într-o lume de chiori şi ştirbi! Dar de reamintit trebuie să ne reamintim, pentru că cine îşi uită istoria riscă să o retrăiască. De aceea, publicăm, în serial, ample fragmente dintr-o cercetare-eseu privind masacrul de la Sărmaşu, de mare obiectivitate, cuprinsă în cartea „O istorie a fascismului în Ungaria şi România" a istoricului american, de origine ungară, Nikolas M. Nagy-Talavera. Monumentala lucrare a apărut în editura Hasefer, în 1996. DORIN SUCIU (Continuare în pag. a 3-a) iribnotecă judeţeană .