Cuvântul Liber, noiembrie 2012 (Anul 24, nr. 213-233)

2012-11-22 / nr. 228

V Iresponsabilităţi ce ar putea costa vieţi omeneşti (Urmare din pag. 1) cel puţin duă cicluri electorale în care candidaţii, îndeosebi cei de la conducerea judeţului, se lăudau care mai de care, ca apoi proiectul să fie dat uitării. Sorocul i-a venit însă după un deceniu, mai precis anul acesta. Cu toţii ne-am bucurat în primăvară de atacarea lucrărilor de către constructori şi, citind informaţiile de pe panourile instalate, ne miram de rapiditatea cu care se va construi. Satisfacţia şi speranţa într-un lucru bine făcut ne-au crescut şi mai mult aflând că întreaga activitate de punere în operă, adică proiectarea şi execuţia, cât şi controlul acesteia, se vor realiza sub egida unor firme străine de renume, iar când e vorba de un consorţiu austriac gândul ne duce la splendida reţea de drumuri şi autostrăzi din ţara lui Johann Strauss, la mulţimea de tuneluri şi viaducte de o arhitectură impecabilă săpate în stâncile masivilor Alpi. Evident că, în acest context şi în speranţa de mai bine, şi noi, participanţii la trafic, am consimţit să suportăm cu mai mult stoicism restricţiile impuse în această vară, asumându-ne şi unele riscuri inerente desfăşurării unor astfel de lucrări: pericol de accidente, timp pierdut, consum sporit de carburanţi şi, nu în ultimul rând, uzura mijloacelor de transport. Deşi au început lucrările destul de târziu, primăvara, noi le-am dat constructorilor creditul necesar, încrezători că oamenii aceştia îşi cunosc bine propria lecţie, că ştiu ce îi aşteaptă şi ce au de făcut şi, în final, toate se vor duce la bun sfârşit în timp util. Mai ales că vara aceasta, deşi a fost ostilă agriculturii, a fost extrem de propice activităţii de construcţii. Crezând însă, probabil, într-o vară fără de sfârşit, constructorii, dar şi beneficiarul lucrării n-au fructificat din plin timpul adecvat execuţiei, încetinind ritmul în momente în care se cerea apăsat mai puternic pe acceleraţie. Nefructificat corespunzător şi din plin, oricât de austrieci să fi fost cei de la „pupitrul de comandă", timpul nu iartă pe nimeni. Ca urmare, iată-ne acum în prag de iarnă şi la capătul sezonului de construcţii cu drumul european E 576, ce duce de la Târgu-Mureş la Reghin şi de aici la Bistriţa-Baia Mare, în ipostaza unui organism uman abandonat, pe masa de operaţie, într-o postură mai abitir chiar cum arăta în vară. Un şantier în plină activitate şi cu restanţe enorme faţă de stadiul fizic ce trebuia asigurat pentru a permite o circulaţie protejată pe timp de iarnă. Un raid întreprins la două zile după 15 noiembrie, data la care şantierul se închide oficial, arată că aici se munceşte încă de zor, cu foarte multe puncte de lucru deschise, departe de a fi finalizate, fapt care dovedeşte că factorii de răspundere ai şantierului, Compania de Drumuri Naţionale de care aparţine lucrarea, nu şi-a dozat corespunzător forţele la momentul oportun, ajungând cu execuţia într-o întârziere nepermisă. Stadiul fizic în care se află modernizarea este departe de cerinţele unei circulaţii sigure pe timp de iarnă: porţiuni îngustate de drum pe sute de metri lungime, străjuite de săpături adânci extrem de periculoase în caz de derapaj uşor, covoare asfaltice provizorii pe porţiuni mai mari sau mai mici, ce dau impresia unei peticeli cu mare diferenţă de nivel faţă de vechea cale de rulare (un alt motiv de derapaj), imposibilitatea de a deszăpezi datorită configuraţiei neplane a acesteia, foarte multe poduri realizate doar pe jumătate şi, nu în ultimul rând, lipsa marcajului longitudinal de despărţire a benzilor, ceea ce ar putea fi catastrofal pentru conducătorii auto. Despre aducerea la cota zero a tuturor lucrărilor de lărgire a benzilor de circulaţie şi turnarea primului strat pentru nivelarea pe întreaga suprafaţă a căii de rulare, aşa cum s-a promis, nici vorbă. Toate aceste neajunsuri la un loc fac imposibilă circulaţia pe acest drum pe timp nefavorabil, îndeosebi pe ceaţă şi zăpadă. De altfel şi în lipsa acestor „ingrediente meteorologice" circulaţia actuală pe timp de noapte este un calvar. Nu ştim cât va mai ţine vremea cu noi şi mai ales cu aceşti constructori care n-au fost în măsură să aducă lucrările într-un stadiu fizic corespunzător unui trafic cât de cât sigur. Celor de aici le-ar mai trebui cel puţin o lună de toamnă însorită şi caldă pentru a recupera restanţele. Pentru că anotimpurile nu stau pe loc, este puţin probabil ca şantierul să mai supravieţuiască pentru a aduce carosabilul la o cotă acceptabilă de exploatare. Prin neonorarea propriei lor datorii, constructorii şi responsabilii acestei lucrări aruncă tot riscul pe umerii conducătorilor auto, care în caz de accidente vor suporta toate consecinţele, obligându-i pe poliţiştii rutieri să consemneze în cazuistica lor formula şablon şi atât de mincinoasă, „accident datorat neadaptării vitezei la condiţiile de drum". Din ecuaţia responsabililor sau mai bine zis a iresponsabililor nu pot fi extrase autorităţile locale şi cele judeţene, care conform principiului autonomiei locale aveau elementara datorie să urmărească cu mai multă răspundere ritmul lucrărilor, sesizând din vreme încetinirea ritmului. Este de-a dreptul absurd să stai cu mâinile în sân, ştiind că cel ce desfăşoară lucrări pe propriul teren nu-şi face pe deplin datoria. Cum justifică ei această atitudine în faţa cetăţenilor care i-au ales? O dovadă a indiferentismului lor este întârzierea cu care a fost sesizată şi abordată impopulara soluţie a bordurilor, fapt care a avut un rol negativ în mersul acestui şantier de importanţă naţională şi europeană. Realităţile de aici scot în evidenţă modul extrem de defectuos în care, mai nou, se proiectează şi se lansează în execuţie o lucrare mare de investiţie. întâmplările şi de pe acest şantier arată că românii care au avut, în comunism, vocaţia de constructori de înaltă ţinută, construind o fabrică mare într-un an şi un combinat în mai puţin de doi ani, şi-au pierdut total această calitate, devenind din toate punctele de vedere nişte ageamii, nişte cârpaci. Nu putem să nu reliefăm în aceeaşi ordine de idei comportamentul total neadecvat, plin de aroganţă, al factorilor de răspundere ai Companiei de Drumuri faţă de reprezentanţii opiniei publice, adică faţă de presă, pe care fac tot posibilul să o ţină departe de realităţile şantierului, tocmai pentru a nu le da în vileag neregulile şi modul discreţionar în care cheltuiesc banul public investit. Lipsa controlului societăţii civile este cauza atâtor afaceri necinstite, a nerealizării la timp a lucrărilor, a aruncării pe umerii contribuabililor a tuturor consecințelor gestionării necorespunzătoare a fondurilor.J . JOI, 22 NOIEMBRIE 2012 MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------CENTRUL JUDEŢEAN DE COMUNICARE MUREŞ -----------------------„TU DECIZI! VOTEAZĂ LEGAL!” Derularea în condiţii de legalitate a alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012 Având experienţa tururilor de scrutin anterioare, putem spune că nu puţine au fost cazurile în care au fost sesizate, pe de-o parte, incidente electorale de genul: distrugerii, deteriorării afișelor, anunțurilor de propagandă electorală, pe de altă parte, incidente legate de nerespectarea locurilor special destinate afișajului electoral. De aceea, pentru a clarifica aspectele legate de cele două chestiuni este bine să reamintim prevederile art. 39 din Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. (2) Locurile speciale pentru afişaj trebuie să fie stabilite în locuri publice frecventate de cetăţeni, astfel încât competitorii electorali să le poată folosi fără stânjenirea circulaţiei pe drumurile publice şi a celorlalte activităţi din localităţile respective. (5) în alte locuri decât cele stabilite potrivit alin. (2), afişajul electoral este permis numai cu acordul proprietarilor sau, după caz, al deţinătorilor. " Nerespectarea acestor prevederi este însoţită de aplicarea unor amenzi în valoare de 1.000-2500 lei. Totodată, reamintim prevederile art. 50 din Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în care se precizează că distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea prin scriere sau în orice mod a listelor electorale, a platformelor-program afişate sau a oricăror altor afişe ori anunţuri de propagandă electorală tipărite, se sancţionează cu amendă de 1.000-2.500 lei O ultimă precizare, legată de faptul că, în campania electorală, Poliţia Locală este instituţia care are atribuţii de protejare a spaţiilor destinate publicităţii electorale, gen panotaj şi afişare stradală. Sanctionaţi-i, la urne, / / w " pe cei care v-au jignit! „Românii care cerşesc vs. politicienii care «cerşesc», acum, voturi!" Vă amintiţi ce spunea, nu de mult, vicepreşedintele democrat-liberal Teodor Baconschi? Păi, spunea că „PDL trebuie să fie un partid de centru-dreapta, popular şi susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte, pentru a avea succes în următoarele confruntări electorale". Incredibil! Baconschi nu spunea, însă, care o fi „România care lucrează", nici „România care cerşeşte", dar răspunsul pare a fi subînţeles: lucrează (uneori, ocolind legea) cei cu veniturile „mahărilor" puterii, şi „cerşesc" ceilalţi. Adică, noi toţi cei care neavând „în spate" sprijinul partidului de guvernământ-oricare ar fi el-trăim de azi pe mâine, cu firimiturile rămase, din pensii şi salarii impozitate şi ciuntite, ori din ajutoare sociale de câţiva lei (şi acestea ameninţatei). Asta-i trista realitate... De aceea, în ultima perioadă s-au înmulţit nemulţumirile şi protestele celor aflaţi în situaţia de „axerşi". Ce denotă acest lucru? Că românii (adică, cei care „cerşesc") au început să conştientizeze, din ce în ce mai mult, că, în perioada următoare, se încearcă (ca şi până acum) ieşirea din criză cu preţul pauperizării categoriilor defavorizate şi nu prin eforturile comune, la care să participe deopotrivă (sau, poate, în primul rând) cei care, în ultimii 20-22 de ani, au făcut averi inimaginabile. Doar cu sprijin de partid şi, adeseori, ocolind legea. Aceştia din urmă ar fi, în accepţia lui Baconschi, cei care constituie „România care lucrează". Numai că, acum, în campania electorală, s-a cam schimbat ordinea: politicienii „cerşesc" voturi de la... România care cerşeşte! O întrebare am pune, totuşi: nu e nedrept şi imoral ca un om cu şase-opt case, cinci-şase milioane de euro, cu zeci de terenuri şi maşini luxoase - cum sunt mulţi în România de azi - să fie tot el (ei) cel care, de la pupitrul de comandă al partidului aflat, la un moment dat, vremelnic, la guvernare, să le impună milioanelor de români taxe și impozite după bunul lui plac?! Din păcate, nu putem să nu constatăm că acum, în 2012, când criza şi contextul european slăbit impun un mare efort de politică românească pentru români şi România, suntem la mâna unor politicieni cărora nu pare să le mai pese de vreo răspundere, că nu mai au vreo legătura cu cei afectaţi de aceste decizii. Or, pentru schimbarea acestei stări de fapt-în anul electoral 2012 - există un singur remediu, o singură şansă: noi, cei care „cerşim", să-i sancţionăm, la 9 decembrie, la urnele de vot! Căci altă cale democratică nu pare a-i sensibiliza, dar nici mişca de la... butoiul cu miere! Să le arătăm că „nu România din Primăverii e cea adevărată"! GHEORGHE GIURGIU^ Majoritarii „de stânga" ar putea influenţa (tranşa) alegerile?... (Urmare din pag. 1) politicienii cu viziune intervenţionistă de stânga. Explicaţia sociologilor? România are cei mai mulţi susţinători ai stângii dintre statele din regiune care au aderat la UE, datorită populaţiei rurale numeroase (care e, tradiţional, de stânga), dar mai ales (şi) celor din mediul urban, deveniţi citadini numai ca aspect, nu şi ca mentalitate. Dacă în 1922, 80% dintre români locuiau în mediul rural şi doar 20% în cel urban, în vremea comunismului - anii de migraţie forţată sat-oraş, raportul a devenit 55% la 45%. Cum însă mentalitatea a rămas aceeaşi, cei cu viziune de stânga sunt şi azi predominanţi. Ca urmare, dacă ne amintim, în turul al doilea al prezidenţialelor nu s-au bătut un liberal cu un socialist, ci un actual cu un fost social-democrat, care reprezentau două partide cu rădăcină comună în FSN. Pe Geoană l-au ales ţăranii autentici, iar pentru Băsescu s-au exprimat cei care sunt orăşeni numai ca aspect, nu şi ca gândire, afirmă sociologii, încă o dovadă că mentalitatea e cel mai greu de schimbat, că românii sunt, încă, predominant de stânga. Să vedem în ce măsură „regula" va funcţiona şi la alegerile de la 9 decembrie.