Cuvîntul Libertății, decembrie 1990 (Anul 2, nr. 259-277)
1990-12-01 / nr. 259
ZIUA DE 1 DECEMBRIE, declarați din acest an Ziua Naționala a României si a românilor, a fost marcată, vineri, la București printr-o solemnitate desfășurată la Arcul de Triumf. Intre cei care au fost de fată la manifestarea din Capitală s-au numărat președintele tării, domnul Ion Iliescu, primul-ministru, domnul Petre Roman, președintele Senatului, domnul Alexandru Bîrlădeanu, președintele Adunării Deputaților, domnul Dan Martian, membri ai parlamentului și guvernului, șefi de partide și formațiuni politice. Au asistat, de asemenea, șefi de pusiuni diplomatice ți atașați militari acreditați in tara noastră, alți membri ai corpului diplomatic, ziariști români și corespondenți ai presei străine. Festivitățile au fost deschise prin intonarea Imnului de Stat al României. La acordurile solemne ale Imnului Eroilor au fost depuse coroane de fiori din partea președintelui țârii, Ion Iliescu, a Guvernului, Parlamentului, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciul Român de Informaii, ZIUA NAȚIONALA a româniei Asociației Nationale a Veteranilor de Război, a grupurilor parlamentare, Academiei Române, Patriarhiei Române și a celorlalte culte, Primăriei Municipiului București, Asociațiilor Eroilor Martiri și ai Luptătorilor din Revoluția din Decembrie. După ceremonia depunerii coroanelor de flori, asistența a primit defilarea reprezentanților oștirii române. Au trecut pe sub Arcul de Triumf, pentru prima dată, după atlte decenii, ofițeri, elevi ai Academiei militare, studenți ai Academiei tehnice militare, soldați din trupele de infanteriști și vînători - munte din garnizoana București, parașutiști jandarmi și pompieri. Astăzi, de Ziua Marii Uniri, românii, țara cu milioanele de inimi și conștiințe, iși dau întilnire la Alba lulia, pentru a referizi, pe torurile in stăpinite de foșnetele istoriei, Ziua Națională a României. ANUL I NR. 259 CWIWTUL LIBERTĂȚII Decembrie — marea sărbătoare naționala a României UNIREA DIN CONȘTIINȚA Nici o alta data, din cadarul sacru al neamului, din zbuciumata noastră istorie, nu o depășește, ca importanță și semnificație. Pe aceea iie 1 DECEMBRIE 1918, cînd — prin Adunare Națională de Marea Alba lulia — sa hotărit filanirua Transilvaniei, după o înstrăinare multiseculară, cu România, după ce, în același an de grație, se produsese și reîntoarcerea Basarabiei și Bucovinei la trunchiul patriei-mame, din care fuseseră, în nod arbitrar și samavolnic, smulse, prin încălcarea grosolană a logicii istoriei și a dreptului natural al națiunii române. /I MARE, ZI SI !NTA, în care s-a realizat dezideratul unității naționale, care străbate ca un fir roșu întreaga noastră istorie, visul cel mai scump al românilor, din totdeauna și de pretutindeni. Este pentru prima dată — după aproape o jumătate de veac de dominație a unui sistem social aberant — cînd putem să sărbătorim, nudifirșit, așa cum se cuvine, în deplină libertate, ZIUA DE 1 DECEMBRIE, ziua cea mai mare din istoria poporului nostru. Merită toate felicitările și toată recunoștința noastră Parlamentul de azi al României ,și autorii morali ai acestei inițiative, pentru luciditatea și, de ce să n-o spunem, pentru tactul de care au dat dovadă, pentru că nu s-au pripit și nu s-au lăsat copleșiți, cu totul, de evenimentele fierbinți, de ultimă oră, care ne-au asaltat, pentru că au avut detașarea și obiectivitatea necesare, cînd au decis ca tocmai această zi, și nu alta, să fie considerată sărbătoarea națională a neamului românesc. Pentru că graba și ignoranța sînt nefaste, așa cum ne-a arătat, de atîtea ori, istoria! La 1 DECEMBRIE 1918 s-a format ROMÂNIA MARE, nu nnrin tendințe expansioniste, complet străine de firea poporului nostru, ci prin revenirea României la hotarele ei naturale, de p vremea străvechii Bacii, pe care le celebra marele Eminescu — conștiința noastră cea mai adîncă — în nemuritoarele versuri ale DOINEI sale: „De la Nistru păn’ la Tisa / Tot românul plînsu-mi-s’a". De fapt, la 1 DECEMBRIE 1918, România și-a descoperit identitatea, chipul ei cel adevărat, s-a constituit ROMANIA CEA ADEVARATA. Și așa ar trebui să arate, mereu, România, in fața lumii întregi, neclintită și neslujită. O TARA ROTUNDA. CA UN CERC, cum nu este alta, pe lume, mai rotundă și mai frumoasă, prin arma- OVIDII GIMDIRMIC (Continuare In psg « tll-a) ÍI.G. DUCA România intră în acțiune Consiliul ilu eerMn, vare a hotărîrit ra zrei noastră ii *c|iun> s-a ținut în ziua dt* duminică 14 27 august ms. tu Cotcoceni, ora 1 dimineața. El a avut loc în sufrageria cea mare, dar prin impietatea reginei Maria și prin slăbiciunea regelui Ferdinand, această sală istorică a dispărut, ea a fost, câțiva ani în urmă (pe la 1926—1926), înglobată împreună cu sala de dans în ceea ce formează azi marele salon boltit de la nordul castelului. Și ce păcat! Istorica sufragerie trebuia păstrată neatinsă, așa cum era în dimineața de 14 august 1916, așa cum a respectat-o ocupațiunea germană, așa cum am regăsit-o în noiembrie 1918. Era dreptunghiulară, cu multe ornamen Asazi, Id Craiova • Ora 9. I A :1<*NIMENTUL EROILOR DIN CIMITIRUL „SIMASCA“ are loc CEREMONIA DEPUNERII COROANELOR DE FLORI. •Sunt insțtați liderii formațiunilor politice și sindicatelor, conducători de întreprinderi și instituții, alți cetățeni cari doresc să depună coroane și jerbe de flori. • Ora 9,45 Prefectura Județeană și Primăria Municipală, de comun acord cu forțele politice și apolitice din Dolj, INVITA CETĂȚENII CRAIOVEI IN PIAȚA PREFECTURII pentru a participa — indiferent de arte ut.ion politică, în deplin consens național — la SĂRBĂTORIREA PRIMEI ZILE A POPORULUI ROMAN IN LIBERTATE. i SÎMBATĂ 1 DECEMBRIE 1990 4 PAGINI — 2 LEI V.V.W.VAW.V.V.W.S __ Glásul . Sărbătorim pentru prima oară Ziua de 1 Decembrie ca Zi Națională. Această dată marchează în istoria noastă un moment de maximă strălucire, o culme a împlinirii idealurilor românești de libertate și unitate. Istoria zbuciumată a poporului nostru cuprinde numeroase date memorabile ce ilustrează dorința de libertate, hotărîrea și eroismul cu care am apărat-o sau am cucerit-o. Intre aceste clipe în care durerea se îngemănează și e depășită de bucuria izbînzii, 1 Decembrie 1918 reprezintă cea mai mare realizare a poporului nostru. Atunci, în iarna lui 1918, românii și-au văzut împlinit visul vechi, ca,le la Nistru pină la Tisa, pămîntul să fie cu adevărat al lor, să poată trăi într-o țară pe care cu mîndrie au numit-o ROMANȚA MARE. A fost clipa cind, in sfirsit, istoria a făcut dreptate Celui mai încercat popor al EIKOTO. Secole întregi am luptat singuri. Uneori Europa ne-a făcut favoarea de a ne trimite încurajări și laude. Parcă-l vedem pe Marele Lt. col. (ret.) PANESCU MARIN PETRE invalid de război gr. II (Continuare in pag a lll a) ::Rasun tie ! ANDREI MUREȘANU Desteaptă-te române, din somnul cel de moarte In care te-adîneiră, barbarii de tirani etnii, ori niciodată, croiește-ți altă soartă, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume, Că-n aste mi ii mai curge un singe de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu față un nume, Triumfător în lupte, un nume de Traian! Inalță-ți a ta frunte, și caută-n jur de tine, Cum stau ca brai in munte, voinici sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stîne, Hali lui, bărbați, juni, tineri, din munți și din timpii! Priviți mărețe umbre, AIihai, Ștefan, Corvine! Româna-a națiunei, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viață-n libertate, ori moarte strigă toți!“ Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate, Și oarba neunire, la Milcov și Carpăți! Dar noi, pătrunși la suflet de sfînta libertate,furăm, că vom da mîna, să fim pururea frați! O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mina d-ajutor, Și blastamă cu lacrimi in ochi țneori și care. In astfel de pericol se face înător! De fulgere la piară, de trăsnet și pucioasă. Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Cînd patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere, ca să trecem prin sabie și foc! N ajunse iutaganul barbarei Semi-Lupe, A cărei plăgi fatale și ni le mai simțim. Acum se vilă cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e domnul, că v fi rut o primim! N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie. Al cărui jug de secole ca vitele-l purtăm. Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie. Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm! Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă un cuget, uniți-vă-n simțiri! Strigați in lumea largă, că Dunărea-i furată, Prini intrigă și silă, viclene uneltiri! Preoți, cu crucea-n frunte! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfînt, Murim mai bine-i luptă, cu glorie deplină, Decit să fim sclavi iarăși în vechiul nost pămint!