Cuvîntul Libertății, decembrie 1990 (Anul 2, nr. 259-277)

1990-12-01 / nr. 259

ZIUA DE 1 DECEMBRIE, declarați din acest an Ziua Naționala a României si a românilor, a fost marcată, vineri, la București printr-o solemnitate desfă­șurată la Arcul de Triumf. Intre cei care­ au fost de fată la mani­festarea din Capitală s-au numărat pre­ședintele tării, domnul Ion Iliescu, pri­mul-ministru, domnul Petre Roman, președintele Senatului, domnul Alexan­dru Bîrlădeanu, președintele Adunării Deputaților, domnul Dan Martian, mem­bri ai parlamentului și guvernului, șefi de partide și formațiuni politice. Au asistat, de asemenea, șefi de pu­si­uni diplomatice ți atașați militari acre­ditați in tara noastră, alți membri ai corpului diplomatic, ziariști români și corespondenți ai presei străine. Festivitățile au fost deschise prin in­tonarea Imnului de Stat al României. La acordurile solemne ale Imnului Eroilor au fost depuse coroane de fiori din partea președintelui țârii, Ion Iliescu, a Guvernului, Parlamentului, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de In­terne, Serviciul Român de Informa­ii, ZIUA NAȚIONALA a româniei Asociației Nationale a Veteranilor de Război, a grupurilor parlamentare, Acade­miei Române, Patriarhiei Române și a celorlalte culte, Primăriei Munici­piului București, Asociațiilor Eroilor Martiri și ai Luptătorilor din Revoluția din Decembrie. După ceremonia depunerii coroanelor de flori, asistența a primit defilarea re­prezentanților oștirii române. Au trecut pe sub Arcul de Triumf, pentru prima dată, după atlte­ decenii, ofițeri, elevi ai Academiei militare, studenți ai Aca­demiei tehnice militare, soldați din tru­pele de infanteriști și vînători - mun­te din garnizoana București, parașutiști jandarmi și pompieri. Astăzi, de Ziua Marii Uniri, românii, țara cu milioanele de inimi și conștiințe, iși dau întilnire la Alba lulia, pentru a referizi,­ pe torurile in stăpinite de­ foșne­tele istoriei, Ziua Națională a României. ANUL I NR. 259 CWIWTUL LIBERTĂȚII Decembrie — marea sărbătoare naționala a României UNIREA DIN CONȘTIINȚA Nici o alta data, din ca­­­­darul sacru al neamului, din zbuciumata noastră is­torie, nu o depășește, ca importanță și semnificație. Pe aceea iie 1 DECEMBRIE 1918, cînd — prin Adunare Națională de Marea Alba lulia — s­a hotărit fi­la­ni­ru­a Transilvaniei, după o înstrăinare multiseculară, cu România, după ce, în același an de grație, se produsese și reîntoarcerea Basarabiei și Bucovinei la trunchiul patr­iei-mame, din care fu­seseră, în­­ nod arbitrar și samavolnic, smulse, prin în­călcarea grosolană a logicii istoriei­­ și a dreptului natu­ral al națiunii române. /I M­ARE, ZI SI !­NT­A, în ca­re s-a realizat dezideratul unității naționale, care stră­bate ca un fir roșu întreaga noastră istorie, visul cel mai scump al românilor, din totdeauna și de pretu­tindeni. Este pentru prima dată — după aproape o ju­mătate de veac de domina­ție a unui sistem social a­­berant — cînd putem să sărbătorim, nu­difirșit, așa cum se cuvine, în deplină libertate, ZIUA DE 1 DE­CEMBRIE, ziua cea mai ma­re din istoria poporului nos­tru. Merită toate felicitări­le și to­ată recunoștința noastră Parlamentul de azi al României ,și autorii mo­rali ai acestei inițiative, pentru luciditatea și, de ce să n-o spunem, pentru tac­tul de care au dat dovadă, pentru că nu s-au pripit și nu s-au lăsat copleșiți, cu totul, de evenimentele fier­binți, de ultimă oră, care ne-au asaltat, pentru că au avut detașarea și obiectivi­tatea necesare, cînd au de­cis ca tocmai această zi, și nu alta, să fie conside­rată sărbătoarea națională a neamului românesc. Pentru că graba și ignoranța sînt nefaste, așa cum ne-a ară­tat, de atîtea ori, istoria! La 1 DECEMBRIE 1918 s-a format ROMÂNIA MA­RE, nu nnrin tendințe expan­sioniste, complet străine de firea poporului nostru, ci prin revenirea României la hotarele ei naturale, de p v­­­remea străvechii Bacii, pe care le celebra marele E­­minescu — conștiința noas­tră cea mai adîncă — în nemuritoarele versuri ale DOINEI sale: „De la Nis­tru păn’ la Tisa / Tot româ­nul plînsu-mi-s’a". De fapt, la 1 DECEMBRIE 1918, Ro­mânia și-a descoperit iden­titatea, chipul ei cel adevă­rat, s-a constituit ROMA­NIA CEA ADEVARATA. Și așa ar trebui să arate, me­reu, România, in fața lumii întregi, neclintită și neslu­jită. O TARA ROTUNDA. CA UN CERC, cum nu este alta, pe lume, mai rotundă și mai frumoasă, prin arm­a- OVIDII GIMDIRMIC (Continuare In psg « tll-a) ÍI.G. DUCA România intră în acțiune Consiliul ilu eerMn­, vare a hotărî­­rit ra zrei noastră ii *c|iun> s-a ținut în ziua dt* duminică 14 27 august ms. tu Cotcoceni, ora 1­ dimineața. El a avut loc în sufrageria cea mare, dar prin impietatea reginei Ma­ria și prin slăbiciunea rege­lui Ferdinand, această sală istorică a dispărut, ea a fost, câțiva ani în urmă (pe la 1926—1926), înglobată împre­ună cu sala de dans în ceea ce formează azi mare­le salon boltit de la nordul castelului. Și ce păcat! Is­torica sufragerie trebuia păstrată neatinsă, așa cum era în dimineața de 14 au­gust 1916, așa cum a res­­pectat-o ocupațiunea germa­nă, așa cum am regăsit-o în noiembrie 1918. Era dreptun­ghiulară, cu multe ornamen­ As­azi, Id Craiova • Ora 9. I A :­1<*NI­MEN­TU­L EROILOR DIN CIMI­TIRUL „SIM­ASCA“ are loc CEREMONI­A DEPUNERII COROANELOR DE FLORI. •Sunt ins­țtați liderii formați­unilor politice și sindicate­lor, conducători de între­prinderi și instituții, alți ce­tățeni cari doresc să depu­nă coroane și jerbe de flori. • Ora 9,45 Prefectura Ju­dețeană­­ și Primăria Muni­cipală, de comun acord cu forțele politice și apolitice din Dolj, INVITA CETĂȚE­NII CRAIOVEI IN PIAȚA PREFECTURII pentru a participa — indiferent de arte ut.i­on politică, în deplin consens național — la SĂR­BĂTORIREA PRIMEI ZILE A POPORULUI ROMAN IN LIBERTATE. i SÎMBATĂ 1 DECEMBRIE 1990 4 PAGINI — 2 LEI V.V.W.VAW.V.V.W.S __ G­lásul . Sărbătorim pentru prima oară Ziua de 1 Decembrie ca Zi Națională. Această dată marchează în istoria noas­tă­ un moment de maximă strălucire, o cul­me a împlinirii idealurilor românești de libertate și uni­tate. Istoria zbuciumată a poporului nostru cuprinde numeroase date memorabile ce ilustrează dorința de li­bertate, hotărî­rea și eroismul cu care am apărat-o sau am cuceri­t-o. Intre aceste clipe în care durerea se îngemă­nează și e depășită de bucu­ria izbînzii, 1 Decembrie 1918 reprezintă cea mai mare realizare a poporului nostru. Atunci, în iarna lui 1918, românii și-au văzut împlinit visul vechi, ca,­­le la Nistru pină la Tisa, pămîntul să fie cu adevărat al lor, să poată trăi într-o țară pe care cu mîndrie au numit-o ROMA­NȚA MARE. A fost clipa cind, in sfir­­sit, istoria a făcut dreptate Celui mai încercat popor al EIKOTO. Secole întregi am luptat singuri. Uneori Europa ne-a făcut favoarea de a ne tri­mite încurajări și laude. Parcă-l vedem pe Marele Lt. col. (ret.) PANESCU MARIN PETRE invalid de război gr. II (Continuare in pag a lll­ a) ::Rasun tie ! ANDREI MUREȘANU Desteaptă-te române, di­n somnul cel de moarte In care te-adîneiră, barbarii de tirani­­­ etnii, ori niciodată, croiește-ți altă soartă, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume, Că-n aste mi i­i mai curge un singe de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu față­ un nume, Triumfător în lupte, un nume de Traian! Inalță-ți a ta frunte, și caută-n jur de tine, Cum stau ca bra­­i in munte, voinici sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stîne, Hali lui, bărbați, juni, tineri, din munți și din timpii! Priviți mărețe umbre, AIihai, Ștefan, Corvine! Româna-a națiunei, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viață-n libertate,­ ori moarte strigă toți!“ Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate, Și oarba neunire, la Milcov și Car­păți! Dar noi, pătrunși la suflet de sfînta libertate,­­furăm, că vom da m­îna, să fim pururea frați! O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mina d-ajutor, Și blastamă cu lacrimi in ochi țne­ori și care. In astfel de pericol se face­­ în­ător! De fulgere la piară, de trăsnet și pucioasă. Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Cînd patria sau mama, cu inima duioasă, V­a cere, ca să trecem prin sabie și foc! N ajunse iutaganul barbarei Semi-Lupe, A cărei plăgi fatale și n­­i le mai simțim. Acum se vilă cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e domnul, că v fi rut o primim! N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie. Al cărui jug de secole ca vitele-l purtăm. Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie. Să ne răpească l­imba, dar morți numai o dăm! Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă un cuget, uniți-vă-n simțiri! Strigați in lumea largă, că Dunărea-i furată, Prini intrigă și silă, viclene uneltiri! Preoți, cu crucea-n frunte! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfînt, Murim mai bine-­i luptă, cu glorie deplină, Decit să fim sclav­i iarăși în vechiul nost pămint!

Next