Cuvîntul Nou, martie 1970 (Anul 3, nr. 116-119)

1970-03-28 / nr. 119

/ ANUL III nr. 119 pag. 2 LUCRĂRILE PLENAREI COMITETULUI JUDEŢEAN DE PARTID ! Plenara Comitetului judeţean de partid din ianuarie 1970, a examinat multilateral proble­mele actuale ale economiei ju­deţului, a stabilit coordonatele principale ale dezvoltării eco­nomice, reliefînd în mod spe­cial şi necesitatea folosirii mai judicioase a potenţialului ma­terial şi uman, spre a asigura un ritm mai înalt creşterii productivităţii muncii, îm­bunătăţirii continue a calităţii produselor, reducerii consu­murilor specifice de materii prime şi materiale, folosirii raţionale a surselor de energie şi combustibil, eliminarea ori­cărei pierderi şi risipe. Bilaingul realizărilor anului 1969 a reliefat faptul că — cu toate investigaţiile întreprinse — productivitatea muncii nu a crescut pe măsura posibili­tăţilor reale existente în în­treprinderile noastre indus­triale ; s-au semnalat carenţe cu privire la calitatea şi com­petitivitatea produselor ; au existat multe neajunsuri în domeniul gospodăririi raţiona­le a consumurilor de materiale. Căile şi mijloacele de ampli­ficare a acestor indicatori, sînt încă departe de a fi epuizate, atît în domeniul utilizării ra­ţionale a maşinilor, utilajelor, agregatelor şi instalaţiilor de producţie, cit şi în domeniul respectării disciplinei in muncă şi a celei tehnologice, în repar­tizarea şi folosirea judicioasă a forţei de muncă.­ ­ Productivitatea muncii Ritmul mediu anual de creş­tere­ a producţiei industriale în perioada 1966—1969 este de 6,8 la sută, iar al productivi­tăţii­­ muncii de 6,1 la sută. O creştere mai accentuată se prevede în planul stabilit pen­tsu anul 1970 — respectiv, de 20,6 la sută, la producţia glo­bală şi 11,3 la sută la produc­tivitatea muncii (faţă de 1969), ceea ce va determina nivelele superioare la aceşti indicatori, la sfârşitul actualului cincinal. Semnificativ este faptul că deşi sarcina de creştere a pro­ductivităţii muncii pe anul 1970 este mobilizatoare, s-au identificat însemnate rezerve nu numai pentru realizarea sar­cinilor planificate, dar şi pen­tru depăşirea lor — conform angajamentului — cu 1 la sută. Rezultatele obţinute în primele două luni ale acestui an sunt edificatoare, astfel, în vreme ce planul producţiei globale a fost îndeplinit în proporţie de 103,9 la sută — realizîndu-se peste prevederile angajamente­lor o producţie suplimentară în, valoare de 5.389.000 lei — productivitatea muncii a cres­cut cu 2,9 la sută faţă de plan. La aceste succese de seamă, au contribuit­­ I. M. Căpeni (107 la sută), Combinatul tex­til 1402,7 la sută), I.I.L. Bazal­turi (16,1 la sută). Cu toate acestea, rezultatele obţinute la nivelul judeţului nu oglindesc posibilităţile e­­xistente în industria noastră. Sunt întreprinderi, unde nu se manifestă suficientă preocu­pare din partea comitetelor de direcţie, a conducerilor ad­ministrative, pentru acţionarea factorilor care pot asigura creş­terea productivităţii muncii planificate şi realizarea anga­jamentelor. Una din cauzele care de­termină şi azi un nivel scăzut al productivităţii muncii la u­­nităţile de exploatare şi indus­trializare a lemnului, la în­treprinderea judeţeană de in­dustrie alimentară, este utili­zarea incompletă a unor capa­cităţi de producţie. Faptul că indicii de utilizare a utilajelor principale, nu se ridică decit la 58—81 la sută la U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc, 68—78 la sută, la Întreprinderea de industrie alimentară (şi exemplele pot continua), dovedesc lipsa de urmărire a activităţii utilajelor. Ca urmare, pentru a realiza sarcinile de plan, întreprinde­rile respective au recurs în cele mai multe cazuri, la an­gajarea peste prevederi a for­ţei de muncă. Astfel se ex­plică de ce, pe nivel de judeţ, s-a înregistrat în primele două luni o depăşire a nivelului me­diu scriptic cu 130 salariaţi. Cu toate că, biroul Comite­tului judeţean de partid — prin comisia economică — a trasat sarcini concrete unităţilor eco­nomice, privind folosirea de­plină a utilajelor şi încadra­rea lor strictă în numărul me­diu planificat, comitetele de direcţie de la întreprinderile amintite, au trecut cu vederea importanţa efectului economic al utilizării maxime a capaci­tăţilor de producţie. Rezulta­tul : în cele două luni ale anu­lui, s-a pierdut o producţie de 1.873.000 lei, iar productivita­tea muncii ar fi putut să crească suplimentar cu 0,98 la sută. Frecvente sunt şi cazurile de lipsă de preocupare pentru în­treţinerea corespunzătoare a utilajelor. Pregătirea tehnică a fabrica­ţiei, amplasarea judicioasă a utilajelor sunt surse inepuiza­bile pentru realizarea unei înalte productivităţi a muncii. La Fabrica de ţigarete se lu­crează cu capacităţi necorelate — utilajul conducător (camera de umectare în vid) determină folosirea sub capacităţile reale, a celorlalte utilaje, în special a maşinilor de confecţionat ţi­garete (indici de utilizare a acestora : 51—61 la sută). La Fabrica de lăzi din Tîrgu Se­cuiesc, secţia de ambalare nu este în flux cu secţia de croire, provocînd frecvente strangu­lări, iar utilajele principale sunt folosite sub capacitatea lor nominală (70 la sută). Apoi, pierderi importante s-au înregistrat și datorită lip­surilor din aprovizionarea teh­­nico-materială. O altă sursă de pierderi au constituit-o utilajele inactive, care, pe judeţ, se ri­dică la o valoare de 2.700.000 lei.­­Combinatul textil — 1.018.000 lei, I. M. Căpeni — 598.000 lei, Fabrica de ţigarete — 435.000 lei, I.I.L. Mobila — 387.000 lei ş.a.) Un alt factor, deosebit de important, căruia biroul Comi­tetului judeţean de partid i-a acordat o importanţă majoră, a fost ridicarea calificării for­ţei de muncă. Au fost şcola­rizaţi muncitorii necesari pen­tru Fabrica de confecţii din Tîrgu Secuiesc, pentru Fabrica de şuruburi, Fabrica de ami­don, I.J.C.M. Concomitent cu calificarea prin şcoli, comite­tele de direcţie au organizat cursuri de ridicare a calificării fără scoatere din producţie. Unităţile economice din judeţ au şcolarizat în 1969 un număr de 938 muncitori din diferite ramuri de activitate şi meserii. Ridicarea calificării se im­pune cu atît mai mult, cu cît situaţia actuală a cadrelor din judeţul nostru este nesatis­făcătoare — ţinîndu-se cont şi de dezvoltarea economică vii­toare. Este necesară o fonicu­(TEXT PRESCURTAT) nătăţire a structurii, respectiv, creşterea cadrelor cu pregă­tire medie şi superioară. Va trebui ca organizaţiile de partid din întreprinderi să a­­dopte măsuri concrete, să în­drume conducerile întreprin­derilor, organele sindicale și de U.T.C., în organizarea unor forme de calificare eficiente, iar în perioada următoare să se treacă la policalificarea muncitorilor, precum și la re­calificarea personalului care trebuie redistribuit în confor­mitate cu modificările struc­turii producţiei materiale. Toate întreprinderile vor tre­bui să elaboreze planuri de perspectivă privind asigurarea la cadre calificate pe perioada 1971—1975, în raport cu dez­voltarea lor în viitor. Atitudinea şi disciplina so­cialistă în muncă, folosirea completă şi productivă a timpu­lui de lucru, joacă un rol con­siderabil în creşterea producti­vităţii muncii, indicii de utili­zare a fondului de timp ma­xim disponibil pentru anul 1969 a fost de 94,3 la sută, menţinîndu-se la un nivel a­­propiat celui realizat în 1965 (94,1 la sută). In cursul luni­lor ianuarie şi februarie 1970, pierderile de timp de muncă au reprezentat 287.043 om­-ore din care întreruperi-stagnări 6.008 om-ore (2 la sută) ; con­cediu de boală 200.641 om-ore (69,8 la sută) ; învoiri şi con­cedii fără plată, 12.823 om-ore (4,4 la sută); absenţe nemoti­­vate 14.215 pm-ore (4,9 la sută). Totalul timpului neutilizat e­­c­hivalează cu timpul de lucru a cca. 235 muncitori. Datorită acestui fapt creşterea înregis­trată la productivitatea muncii pe judeţ a fost diminuată cu 248 lei pe cap de salariat, res­pectiv, cu 1,7 la sută. Ţinînd seama de faptul că nefolosirea completă a fondu­lui de timp are repercusiuni atît asupra volumului produc­ţiei şi productivităţii muncii, cît şi asupra situaţiei economi­­co-financiare a întreprinderi­lor, se impune ca, comisia eco­nomică a Comitetului judeţean de partid, comisiile economice orăşeneşti şi din întreprinderi, să studieze de urgenţă cauzele c­are au dus la­ această situaţie, determinînd conducerile admi­nistrative să ia măsuri opera­tive, practice, privind reduce­rea pierderilor de timp. II. îmbunătăţirea calităţii produselor — condiţie de bază în creşterea eficienţei econo­mice a activităţii industriale Obiectivele şi sarcinile care se desprind din documentele Congresului al X-lea al P.C.R. şi ale Plenarei C.C. al P.C.R. din 10—13 decembrie 1969, privitor la creşterea şi mo­dernizarea industriei, îmbună­tăţirea structurii acesteia, si­tuează problemele legate de ridicarea calităţii produselor în centrul preocupărilor acti­vităţii economice. Comitetele de direcţie, orga­nizaţiile de partid, sindicate şi U.T.C. din întreprinderi, îndru­mate îndeaproape de Comitetul judeţean de partid, au obţinut în acest domeniu o serie de rezultate pozitive, atît în anul 1969, cît şi în cele două luni ale anului 1970. Experienţa a demonstrat că pe lingă buna îngrijire a utilajelor, calitatea produselor poate fi asigurată numai în măsura în care dota­rea tehnică este folosită co­respunzător şi se respectă dis­ciplina tehnologică. Numeroase abateri de la tehnologie se co­mit încă la I.I.L. „Mobila" şi I.I.L. „Localprod", unde dato­rită faptului că nu se urmă­reşte în suficientă măsură re­glarea corespunzătoare a ma­şinilor, întreţinerea şabloane­lor, ascuţirea corectă a scule­lor tăietoare, s-au produs piese cu rupturi şi smulgeri de fibră, cu abateri dimensionale, îmbi­nări cu rostu­ri peste toleranţe şi altele. In acelaşi timp, ne­­aplicarea corectă in unele ca­zuri, a reţetelor de fabricaţie, a permis să se realizeze mo­bilă cu peliculă de lac cu nuanţe diferite, luciu scăzut, finisaj necorespunzător şi alte asemenea defecţiuni. întărirea disciplinei tehnolo­gice pentru îmbunătăţirea ca­lităţii produselor trebuie să reprezinte o preocupare pri­mordială a organizaţiilor de partid şi a comitetelor de di­recţie şi de la I.I.L. „Spicul“ şi I.I.L. „Bazaltul“. La I.I.L. „Bazaltul", slaba preocupare pentru organizarea fluxului de producţie, a determinat produ­cerea unor Însemnate cantităţi de cărămizi arse şi prefabricate...... din beton, calitativ inferioare** şi cu însuşiri de rezistenţă scăzute. Datorită unor cauze similare, la Combinatul textil, se mai realizează încă ţesături cu pete, cu defecte de vopsire, cu găuri, cu fibre lipsă, rup­turi sau confecţii asimetrice, de diferite dimensiuni, greşeli de croire, sortări greşite etc. In cursul anului 1969 pe teri­toriul judeţului s-au predat 47 investiţii noi, dintre care: Fa­brica de confecţii Tîrgu Se­cuiesc, peste 1.000 de aparta­mente, Cinematograful din Sfîntu Gheorghe şi altele. Cu toate acestea, nerespectarea operaţiunilor tehnologice pre­văzute în documentaţii, sau e­­xecutarea unor produse cu a­­bateri de la prescripţiunile e­­xistente, au determinat re­clamaţii din partea beneficia­rilor, privind finisajul slab, nefuncţionarea instalaţiilor sa­nitare, de încălzit, neetanşei­­tatea, ferestrelor, a uşilor, su­duri necorespunzătoare ş.a. Toate acestea îşi au originea în defecţiunile organizatorice, în lipsa de supraveghere şi de control din partea şefilor de echipă, a maiştrilor şi a ce­lorlalte organe care au atri­buţii în acest sens. Calitatea produselor reprezintă unul din elementele principale pentru creşterea competitivităţii măr­furilor pe pieţele externe. Pre­ocupări importante pentru ca­litatea produselor destinate ex­portului, le-au avut în mod deosebit colectivele de la Com­binatul textil, U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc, U.E.I.L. întorsura Bu­zăului, mărfurile lor fiind mult apreciate de beneficiarii ex­terni. Lărgirea relaţiilor eco­nomice cu străinătatea, în ca­drul noilor reglementări, im­pune, în primul rînd, respec­tarea cu strictele a termenelor de livrare. Or, în această pri­vinţă, trebuie să reţinem că în primele două luni ale anului unităţile­, noastre din jud­eţ nu şi-au făcut datoria, realizînd numai 76,2 la sută din sarcina planificată. Restanţe au în­registrat : Industria locală (1.202.000 lei), U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc (2.114.000 lei), Indus­tria alimentară (33.000 lei) ş.a. Semnul slabei răspunderi faţă de calitatea produselor, a exercitării în insuficientă măsură a controlului tehnic de calitate, îl reprezintă nivelul ridicat de refuzuri. In anul 1969 — la nivel de judeţ — refuzurile s-au ridicat la o va­loare considerabilă — 1.824.000 lei (159 cazuri) — iar în cele două luni ale anului 1970, ele au atins cifra de 493.000 lei (24 cazuri). întreprinderile care au înregistrat refuzuri sau in cele două luni ale anului 1970 sînt: Combinatul textil 322 mii lei), I.I.L. „Mobila“ Sfîntu Gheorghe (61 mii lei), LI.L. „Localprod“ Sfîntu Gheorghe (30 mii lei), U.E.I.L. Tîrgu Se­cuiesc (23 mii lei). Apreciem că desfăşurarea unei intense munci politice de către organizaţiile de partid, comitetele sindicale şi U.T.C. din întreprinderi, pentru mobi­lizarea tuturor muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor, la consolidarea rezultatelor obţi­nute în îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor, trebuie să fie o preocupare perma­nentă, astfel incit marca fa­bricii să constituie pentru co­lectivul fiecărei întreprinderi, un titlu de cinste şi onoare. III. Gospodărirea materiilor prime şi materialelor Plenara Comitetului jude­ţean de partid din ianuarie 1970, a analizat perspectivele îndeplinirii planului şi sub as­pectul reducerii sistematice a cheltuielilor materiale de pro­ducţie. Sarcinile trasate cu a­­cest prilej organizaţiilor de partid şi comitetelor de direc­ţie din întreprinderi, se înfăp­tuiesc cu succes. Se eviden­ţiază în această activitate I.M. Căpeni, fabrica textilă „Oltul", I.I.L. „Poliprod“ Tîrgu Secu­iesc, care au dovedit o pre­ocupare mai accentuată privind reducerea cheltuielilor mate­riale. In unele întreprinderi — In­dustria locală, Combinatul tex­til, întreprinderea de industrie alimentară — există încă o preocupare insuficientă pentru modernizarea sau înlocuirea chiar, a produselor depășite, și costisitoare, cu alte produse mai ieftine, în economisirea materiilor prime și materialelor, un rol important l-a avut reducerea consumurilor specifice. Efor­turile depuse de către colecti­vele de muncă din întreprin­deri, în primele două luni ale anului acesta, sunt concretizate în reducerea normelor de con­sum, toate unităţile economice respectîndu-şi angajamentele luate. Deşi pe această cale s-au obţinut realizări importante, totuşi trebuie spus că nivelul normelor de consum şi aplica­bilitatea lor, nu în toate cazu­rile au rolul mobilizator în re­ducerea cheltuielilor materiale. In această privinţă, nici comi­sia economică a Comitetului judeţean de partid şi nici co­misiile economice de la oraşe, nu au luat măsuri pentru a determina comitetele de di­recţie, conducerile administra­tive, să revizuiască periodic aceste norme şi să le pună de acord cu condiţiile noi exis­tente în întreprinderi. Astfel de norme de consum învechite se găsesc în prezent în între­prinderile industriei locale, în unităţile de exploatare şi industrializare a lemnului, unde se lucrează cu norme de consum depăşite. (Continuare în pag. a 5-a) R­APORT asupra activităţii desfăşurate de comitetele de direcţie, organizaţiile de partid, sindicate şi U.T.C. în lumina Hotărîrii Plenarei C.C. al P.C.R. din 10—13 decem­brie 1969, pentru creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii pre­jmurilor specifice de materii

Next