Cuvîntul Nou, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 215-239)
1971-01-14 / nr. 224
Pag. 2. Rezultatele sunt meritorii, însă pot fi îmbunătăţite încheierea trimestrului I, prima etapă din acest an şcolar a activităţii unităţilor din învăţămînt, stă în judeţul nostru sub semnul străduinţei colectivelor didactice în vederea îndeplinirii exemplare a prevederilor Congresului al X-lea al P.C.R. în direcţia ridicării calităţii învăţămîntului, pentru îmbunătăţirea substanţială a activităţii şcolare. Pentru deschiderea în bune condiţiuni a anului şcolar curent, cu mult înainte de 1 septembrie 1970, s-a asigurat baza materială şi didactică a învăţămîntului , şcolile au fost pregătite temeinic pentru a-şi primi elevii. 36 săli de clasă noi s-au adăugat spaţiului existent, iar şcolile au fost încadrate cu cadre de specialitate dintre care 48 absolvenţi noi. Nu mai trebuie demonstrată necesitatea şcolarizării elevilor şi a asigurării unei frecvenţe regulate la cursuri a acestora. Prezenţa elevilor, la cursuri este condiţia esenţială a participării lor active la procesul de învăţămînt. E un lucru explicabil, tocmai de aceea, că elevii cu rezultate slabe la învăţătură sunt cei care absentează mai mult, care nu se încadrează în fluxul continuu, neîntrerupt al procesului învăţării; pe de altă parte prezenţa unor astfel de elevi în clasă se răsfrânge in mod negativ asupra întregului selectiv de elevi şi asupra nivelului de predare însuşi, în direcţia şcolarizării şi frecvenţei elevilor, învăţământul din judeţul nostru a obţinut rezultate mulţumitoare, în comparaţie cu perioada similară a anului şcolar trecut: 240 elevi neşcolarizaţi la 1 decembrie 1970, faţă de peste 300 la sfârşitul trimestrului I al anului şcolar 1969/1970. Printr-o muncă mai intensă din partea conducerilor unor şcoli ca cele din Zagon, Bodoc, Sită Buzăului, se putea ajunge, totuşi, la un număr mai redus de elevi neşcolarizaţi. Anul şcolar 1970—1971 este anul primei serii de absolvenţi ai clasei a IX-a de şcoală generală. De buna pregătire a acestor absolvenţi, de succesele pe care le vor obţine la examenele de admitere în şcolile profesionale, depinde în mar© măsură reuşita generalizării învăiţămîntului de 10 ani. Conştiente de acest lucru, conducerile şcolilor, colectivele didactice din Tîrgu Secuiesc, Covasna, întorsura Buzăului, s-au străduit să obţină rezultate deosebite în generalizarea învăţămîntului de 10 ani. Astfel, în judeţul nostru în acest an şcolar au purut lua fiinţă 27 clase a IX-a cu un efectiv de 594 elevi. In prima etapă a acestui an şcolar se constată în învăţămîntul judeţului nostru o orientare a adestuia spre conţinut, spre modernizare şi perfecţionare. în general, cadrele didactice au dovedit o pregătire corespunzătoare pentru lecţii, s-au străduit, în marea lor majoritate, să asigure o bună instrucţie şi educaţie elevilor. Ele au avut ocazia să se perfecţioneze, fie printr-un studiu individual aprofundat al specialităţii, fie prin participarea la activitatea metodică din şcoală, la cercurile pedagogice din lunile noiembrie şi ianuarie sau la cursurile de pregătire pentru gradul II din luna decembrie. Activitatea metodică din acest an şcolar a cunoscut o orientare justă spre conţinutul învăţămîntului, spre studierea problemelor concrete din fiecare şcoală, care să ducă la îmbunătăţirea activităţii didactice. Fiecare catedră sau comisie metodică s-a străduit să devină un mic colectiv de cercetare pedagogică , aşteptăm ca rezultatele acestei activităţi să fie în mai mare măsură valorificate în toate colectivele didactice, în cercurile pedagogice, sau, de ce nu, în studii pedagogice. La rîndul lor, cercurile pedagogice, prin temele propuse şi dezbătute, au căutat să răspundă mai mult necesităţilor învăţămîntului judeţului nostru, să dea sugestii în rezolvarea celor mai acute probleme metodice şi, mai ales, s-au străduit să orienteze învăţămîntul spre modernizare. Un lucru îmbucurător, care antrenează în circuitul perfecţionării numeroase cadre didactice îl constituie înscrierea a aproape 190 educatoare, învăţători şi profesori în anul şcolar curent la examenele de gradul II sau I. In acest an şcolar a fost introdusă o disciplină nouă în şcoala noastră : pregătirea tehnico-productivă, a e-Pe marginea analizei activităţii şcolare din trimestru Ii ai anului şcolar 1970-1971 ieritor, care sa-i îndrepte pe aceştia spre meserii productive, sa-i facă mai utili societăţii. Orientarea învăţămîntului spre un caracter, efectiv practic nu poate fi decît salutară, căci şcolile generale, pe lângă o bază de cultură generală, trebuie să dea elevilor principiile elementare ale ştiinţelor şi să le formeze deprinderi de muncă practică. Ce absolvent de şcoală generală este acela care nu ştie să măsoare suprafaţa unui teren sau volumul ţinut butoi, spre exemplu, sau care nu cunoaşte principiile de funcţionare a motorului în patru timpi ? Elevul trebuie să se obişnuiască încă din şcoală cu maşinile, căci el va trăi în permanenţă între ele. Răspunzând acestor cerinţe, 43 şcoli generale din judeţul nostru au introdus între obiectele de învăţămînt pregătirea tehnico-productivă (19 şcoli cu clasele II şi 14 şcoli cu clasele I—X în mediul rural şi 10 şcoli în mediul, urban). S-au creat prin iniţiativa şcolilor şi prin eforturi de autodotare, ateliere şcolare, dintre care amintim pe cele din Covasna-Voineşti şi Ojdula. Este necesar ca exemplul acestor şcoli să fie îndeaproape urmat şi de celelalte şcoli generale din judeţ. Şi în munca educativă s-au obţinut rezultate mulţumitoare: numeroase cadre didactice s-au apropiat cu mai mult curaj de ştiinţa orientării şcolare şi profesionale, dezvăluindu-i caracterul şi posibilităţile prospective ; pe de altă parte în educarea elevilor prin muncă şi pentru muncă s-au făcut, şi cu rezultate frumoase, eforturi în a apropia pe elevi de munca fizică, în educarea lor pentru a o preţui şi practica. Sub semnul întâmpinării semicentenarului partidului a stat întreaga activitate de educaţie patriotică, care a devenit un element indispensabil, nelipsit din învăţământul nostru, pentru complexa educare a elevilor în spiritul dragostei faţă de patrie şi de partid, faţă de toţi oamenii muncii din ţara noastră, indiferent de naţionalitate. In activitatea didactică din trimestrul I s-au manifestat şi unele deficienţe : nivelul de cunoştinţe al elevilor nu corespunde întotdeauna cerinţelor programei, unii elevi au un slab nivel de pregătire, de cele mai multe ori dintr-o comoditate a cadrelor didactice, care, in loc să desfăşoare o activitate diferen-.iu.a cu elevii, să-i ajute prin consultaţii individuale pe cei rămaşi în urmă la învăţătură, se mulţumesc să lucreze doar cu „vîrfurile“ clasei. Pe de altă parte, unele colective didactice nu sunt receptive la una ce este nou, nu se străduiesc să modernizeze procesul de învăţămînt, să introducă elementele moderne ale pedagogiei şi specialităţii. Mai sunt încă multe de făcut în îmbunătăţirea activităţii educative a elevilor : disciplina conştientă, ţinuta corectă, educarea acestora in spiritul dragostei şi al respectului faţă de uniformă şi şcoală, în spiritul formării concepţiei ştiinţifice despre lume şi viaţă. Este cazul ca o dată pentru totdeauna să nu mai existe manifestări nesănătoase în unele colective,iar unele cadre didactice cum ar fi Costache Tiberiu, Román Árpád, sau Sfont Victor, să dispară pentru totdeauna din memoria învăţământului nostru. De asemenea, unele dintre cadrele noastre didactice ar trebui să lase la o parte comoditatea şi superficialitatea în muncă şi să se dedice trup şi suflet muncii de educator, creşterii, în spiritul exigenţei depline, a generaţiei noi. In perioada care urmează, în faţa colectivelor didactice din judeţ stau sarcini deosebit de importante, de îndeplinirea cărora depinde ridicarea procesului de învăţămînt pe o treaptă calitativ-superioară, prin modernizarea, perfecţionarea, şi orientarea acestuia spre creativitate. SORIN TEODORESCU, inspectorşe£ la Inspectoratul şcolar judeţean din Magia cetăţii ■ Păşeşti pe caldarîm şi ecoul paşilor te însoţeşte, îl auzi clar, şi ecoul acesta îţi dă o inexplicabilă senzaţie de siguranţă; îţi spui în sinea ta că totul e nemişcat şi solid şi strada şi trotuarul, eşti dispus chiar să-i acorzi o veşnică longevitate temporală, chiar dacă sub ochii tăi de multe ori, s-a făcut un trotuar, s-a dat curs unei străzi , dar lucrurile acestea se uită, grupe forţei repetabilităţii şi uniformizării cotidiene ; vreau, adică, să spun că te familiarizezi cu fenomenul în cauză, îl incluzi în perimetrul lucrurilor normale, obişnuite, fireşti, în sfera ta de „vederi“ , un fenomen asemănător cu acela, să zicem, care se petrece cu locuitorii unei străzi în care s-a introdus pentru prima dată linia autobuzelor ; după 4—5 ani oamenii uită, uită cu adevărat că înainte parcurgeau această distanţă „per pedes“ şi chiar , şi pentru cei mai vîrstnici pare o amintire extrem de îndepărtată, incredibilă chiar. Dar dacă, datorită adaptabilităţii condiţiei umane, omul refuză să acorde crezare unei experienţe relativ apropiate, clătinînd capul a uimire şi neîncredere, cum ai putea să-ţi imaginezi că, păşind pe stradă, pe cîmp, stînd l- IV cărări de munte Cercul de turism de la Casa pionierilor din Sfîntu Gheorghe are o activitate deosebit de rodnică ; activează aici un număr destul de mare de pionieri de la diferite şcoli din oraş, îndrumaţi fiind de profesorul Adam Konya. Acţiunile şi nenumăratele lor drumeţii în judeţ, sunt prezentate în imagini în cartea ilustrată, apărută nu de mult „Pe cărări de munte“. Frumuseţea munţilor Bodocului şi vraja Văii Zînelor, legendara cetatenka, înălţimea şi şesul, repaosul şi urcuşul lo--au cunoscut şi savurat pionierii şi farmecul clipei l-au oprit apoi în imaginile reuşite care alcătuiesc conţinutul „culegerii“. Drumeţiile lor şi popasurile în taberele de corturi cunoaşterea locurilor, cu prezentul şi trecutul deopotrivă le-au format şi întărit sentimentele de iubire de ţară şi oameni, iar motto-ul cărţii la ei se referă : „Se desfată pămîntul în faţa ta, pe care-l numeşti Patrie şi pe care trebuie s-o cunoşti ca s-o iubeşti cu adevărat şi conştient“. I A. C. Formaţia corală a Şcolii generale din Catalina, cuprinde 100 de elevi, niştit în fotoliul din camera ta, stai şi păşeşti pe civilizaţii ? Cum, and ecoul paşilor îţi dă siguranţa certitudinii, când repaosul şi hodina de o clipă te-ar putea determina să spui că „e pur non si muove“ ? Şi totuşi... uneori nepătrunse sunt tainele pămîntului... nepătrunse pina cînd unui curios i se pare că păşeşte pe ere şi civilizaţii şi atunci începe scormonitul, săparea şi lumina străpunge întunericulşi omul iese victorios la suprafaţă cu dovezile caznei sale spre „umanizare“, cu mărturiile existenţei sale de cînd lumea. La marginea oraşului Sfîntu Gheorghe există o cetate, cetatea Gem. Uitată, înconjurată de tăcere şi taină, cetatea Gém îşi purta povara adâncurilor neştiute. S-a iscat dintr-o dată, zgomot şi vânzoleală în jur ; macaralele muşcau hulpav pămîntul, îl transportau dintr-o parte în alta, îl bătătoreau, căci trebuia construită o şosea pe acolo. „Grăbite şi oarbe macarale“ şi-au zis mai apoi, cu ciudă un grup de pionieri de la Şcoala generală nr. 4 din oraş care la propunerea şi nb supravegherea profesorului István Györgybíró şi-au început munca lor de „căutători de comori“. Ziţe în şir mici frunţi îmbrobonite deulcioare acompaniau ritmic, dansul neobosit al „cazmalei“ ; la început truda nu le-a fost răsplătită, pămîntul îşi ţinea cu obstinaţie tainele sau poate nu le avea, deşi ipotezele profesorului şi ale lor deopotrivă, erau altele. Veneau aici după ore, stăteau pina seara , în timpul vacanţelor, cetatea Gém era cea ~ai frumoasă tabără. Veneau singuri sau împreună cu tovarășul profesor, veneau cîte 2—3, sau 15—20, sau numai Levente Horváth și István Ka- ' rácsony din clasa a VI-a, sau Dénis Sántha dintr-a VII-a, sau László Kell, dintr-a V-a. Cetatea îi atrăgea inexplicabil, ca o vrajă, caci vîrsta’lor citeştu visează să descopere, imaginaţia cîte timpuri iules- - verniene nu străbate ? Şi aşa, au devenit străjerii cetăţii şi au scos la lumină civilizaţii, amestecate şi învălmăşite civilizaţii. Cranii şi măsele de mărimi neobişnuite, oase ciudate, falăngi uriaşe; cioburi de vase de-o compoziţie necunoscută ; boabe de grîu, pline prefăcută în cărbune în decursul cine ştie cîtor mii de ani ; urme ale unor plante ciudate ce nu mai există de mult ; de multă vreme a dispărut şi mastodonţii căruia i s-a găsit un dinte de peste un med.u lungime ; peste era lui pierdută, învăluită de milioane de ani, s-au suprapus celelalte epoci amestecate de seismele pămîntului. Acum stau, frumos orînduite, în muzeul din holul şcolii în care sînt expuse aceste descoperiri a căror istorie, în parte, o ştie fiecare pionier, rarităţi devenite fala şcolii , se fălesc cu ele pionierii, căci, vorba lor „nici muzeul oraşului n-are aşa ceva“. Cetatea magică le-a dezvăluit, le -a dovedit, ceea ce învăţaseră, anume că un drum lung şi anevoios a f‘/st necesar pînă cînd omul să străpungă, pe verticală, orizontul. ANNA COTIE In paseu ! progresul Cînd treci prin dreptul clădirii de pe strada Ciucului nr. 48 din Sfîntu Gheorghe, scrişnetul tractoarelor şi al altor utilaje, mai vechi sau mai noi, mai simple sau mai complicate, cărora profatiul nu le ghiceşte de la prima vedere rostul şi denumirea, zgomotul motoarelor te asaltează fără răgaz şi-ţi zici ca, neapărat, aici trebuie să fie vreun atelier de reparaţii auto , mai ales că bănuiala ţi-e întărită, atunci cînd aruncînd o privire indiscretă în curte, observi vrafuri de piese demontate, „plingătoare“ schelete de maşini. Numai că, în locul mecanicilor şi conductorilor maturi pe care ar fi firesc să-i întîlneşti, vezi siluete mici, feţe tinere dar preocupate, chipurile elevilor de la Şcoala profesională de mecanici agricoli. — Pînă în anul 1965 — ne spune tovarăşul director Iadislau Keresztes, periodic, şcoala a pregătit tehnicieni agricoli, tractorişti, brigadieri, mecanici agricoli etc., apoi profilului de mecanici agricoli în exclusivitate, pe care-l primise şcoala din 1955, i s-a adăugat după 10 ani, adică în 1965—1966 şi acela de electricieni-întreţinere şi reparaţii, profil pe care şcoala îl are şi acum. La această ultimă specializare vin elevi din diferite judeţe ale ţării, specializîndu-se prin ucenicie la, locul de muncă timp de trei ani, la unităţile LAS. I şi I.M.A. Sfîntu Gheorghe precum şi la diferite C.A.P.-uri. După absolvirea acestor trei ani, elevul trebuie să se priceapă la întreţinerea şi folosirea raţională a echipamentului electric atît la tractoare cit şi la celelalte utilaje din agricultură. Vorbeaţi de calificare prin ucenicie la locul de muncă, care durează 3 ani ; după cite știu insă printr-o hotărîre a Ministerului învăţământului anul acesta a fost redusa perioada de școlarizare de la 3 ani la 2 ani. — Informarea dumneavoastră nu este eronata căci, într-adevăr s-a redus un an de cursuri, dar la celălalt profil pe care îl are şoala noastră, acela de mecanici agricoli. Aici sînt cursuri de zi, alternativ teorie practică, in primul an, mai multă practică de producţie în al doilea an. In aceşti doi ani, ei învaţă să conducă şi să lucreze cu toate tipurile de tractoare, începînd de la U.27 şi terminînd cu 0. 400 ; exerciţiile le fac pe poligonul de conducere din incinta şcolii iar atunci cînd deprinderile sînt formate desţelenesc ogoarele şi cimpurile în pantă. — Cum vedeţi această măsură de reducere a şcolarizării? Nu influenţează ca, asupra bunei calificări ? — Nu, dimpotrivă; căci, concomitent cu această reducere de un an s-a produs şi o seducere a obiectelor de predare în şcoală, s-au scos, cu totul obiectele de cultură generală (matematica, româna, chimia, istoria ş.a.) şi se merge doar pe obiectele de pură specialitate : tractoare, desen tehnic, protecţia muncii etc, în total 6 discipline. — Aşadar prima promoţie, de mecanici agricoli din acest cincinal vor fi specialişti desavîrşiţi. — Desigur. Colectivul de cadre didactice de la şcoala noastră va depune eforturi sporite în privinţa calificării şi educării elevului pentru viaţa. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît tehnica dă ogoarelor noi tipuri de maşini şi utilaje pe care noi trebuie sa le cunoaştem şi să le stăpînim perfect. Noi mergem mină in mina cu pro gresul. ADELA CRAINIC! Desenul este o treabă foarte serioasă, chiar dacă eşti încă la grădiniţă... Foto : A. BARTHA Cel mai tînăr cioplitor în lemn, din familia Sütő, de la Vîrghiş... Progresul social din zilele noastre presupune şi cere o pregătire temeinică şi conştiincioasă a tineretului, pentru a putea face faţă problemelor economice şi culturale ale construcţiei socialiste. Tinerii de vîrstă şcolară trebuie educaţi în aşa fel încît, ieşind din şcoală, să facă faţă exigenţelor puse de societatea noastră multilateral -dezvoltată. Mediul familial este un factor important în educarea copiilor, el contribuie în mod decisiv la formarea caracterului, a comportamentului, a moralei. Crearea unităţii dintre educaţia şcolară şi cea familială este o cerinţă esenţială în cunoaşterea şi îndrumarea elevilor, în formarea chipului moral, în orientarea profesională şi pregătirea lor pentru viaţă. Tinerii noştri sunt înzestraţi cu un simţ mai dezvoltat al realităţii, cu concepţii originale, sentimente mai adîncite , se spune şisînt chiar mai inteligenţi decit înaintaşii lor. În asemenea condiţii se pune întrebarea : oare părinţii sunt în stare să ţină pas cu cerinţele pedagogiei moderne ? După părerea noastră cunoştinţele pedagogice ale părinţilor rămîn în urmă faţă de exigenţele educaţiei moderne. Ce-i de făcut ? Dată fiind importanţa educaţiei familiale, şcoala noastră a venit şi vine în ajutorul părinţilor pentru ca aceştia să fie la curent cu problemele educaţiei moderne. Cu acest scop a fost realizată în liceul nostru, revista părinţilor , „Glasul şcolii“, care popularizează obiectivele şcolii, universul culturii moderne, rezultatele obţinute pe tărâmul muncii instructiv-educative, procedee folosite pentru cunoaşterea şi aprecierea copilului, metode pedagogice de azi, orientarea profesională, concepţia ştiinţifică asupra lumii etc. Fără modestie, dar revista a avut o deosebită eficienţă, în sensul că , era citită cu interes şi aceasta se vedea din discuţiile ulterioare din cadrul şedinţelor periodice pe care le făceam şi le facem. E vorba aici, de o experienţă cu bune rezultate şi mă gîndesc că ea ar putea fi extinsă şi valorificată şi de alte şcoli din judeţ. Tovarăşii diriginţi din şcoală încearcă să cunoască familia elevului, părinţii şi condiţiile pe care aceştia le au în familie. Prin urmare, vizitele la domiciliu constituie o formă de bază a muncii individuale cu părinţii. Majoritatea cadrelor noastre didactice, învăţătorii şi profesorii-diriginţi ţin permanent o legătură strînsă cu părinţii, discută problemele ridicate de părinţi şi urmăresc preocupările copiilor şi la domiciliu. Munca individuală a dirigintelui cu părinţii elevilor nu epuizează sarcinile legate de relaţiile lui cu familia. In multe cazuri e nevoie de o dezbatere a unor probleme împreună cu toţi părinţii, probleme privitoare la activitatea instructiveducativă sau la munca educativă în familie, precum şi pentru stabilirea unor măsuri educative, în sensul realizării unităţii de acţiune a şcolii şi a familiei. Forma principală a muncii dirigintelui cu colectivul de părinţi sunt adunările de clasă ale părinţilor. Majoritatea diriginţilor au folosit acest prilej pentru răspîndirea propagandei pedagogice în rîndul părinţilor, pentru discutarea unor probleme esenţiale legate de situaţia elevilor. Astfel, s-au discutat următoarele probleme : „Preîntîmpinarea şi corectarea însuşirilor negative ale copilului“, „Cauzele progresului sau ale rămînerii în urmă la elevi“, „Formarea simţului de răspundere faţă de munca şcolară în spiritul Congresului al X-lea al P.C.R.“, „Comportarea pe stradă“, „îmbrăcămintea“. Cu ocazia lectoratului părinţilor am programat şi am ţinut următoarele teme : „Educaţia intelectuală şi rolul familiei în acest domeniu“, „Rolul părinţilor în educarea ateist-ştiinţifică a elevilor“, cu această ocazie organizîndu-se un stand de cărţi ateist-ştiinţifice şi vizitîndu-se împreună cu părinţii expoziţia „Originea omului“, deschisă la Casa orăşenească de cultură. Dirigunţii au purtat apoi discuţii individuale în această privinţă cu părinţii, despre probleme ca : „Apariţia vieţii pe Pămînt“, „Originea omului“, „Omul şi forţele naturii“. Pentru a lărgi cunoştinţele ştiinţifice ale părinţilor am organizat la 13 decembrie a.c. la Casa orăşenească de cultură un concurs ştiinţific pe tema „Minunile tehnicii“, la care au participat în afară de elevi peste 300 de părinţi. Educaţia ştiinţifică a părinţilor se integrează astfel în perimetrul educaţiei pedagogice, deşi valenţele ei ţin mai mult de informare decit de formare; de aceea avînd în vedere provenienţa mai mult rurală a elevilor noştri şi orizontul de cultură al părinţilor mai mult sau mai puţin vast, şcolii îi revine o dublă acţiune formativă (asupra părintelui şi copilului) pentru atingerea unuia şi aceluiaşi scop : formarea omului de tip nou, omul erei socialiste şi comuniste. Prof. emerit LUDOVIC KISS, directorul Liceului din Tg. Secuiesc ŞCOALĂ ŞI FAMILIA CUVÎNTUL NOU Carnavalul măştilor Duminică, la Liceul nr. 1 din Sfîntu Gheorghe, Casa pionierilor va organiza, ca în fiecare an, tradiţionalul carnaval al pionierilor. Parada măştilor, diferitele jocuri distractive (dansul eroilor preferaţi, pescuitul pe uscat, dansul inimioarelor etc.) momente vesele, orchestra şi... dansul — îi aşteaptă pe pionierii oraşului Sfîntu Gheorghe care vor petrece, desigur, cîteva ore plăcute. ANUL IV. Nr. 30f