Cuvîntul Nou, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 215-239)
1971-01-16 / nr. 226
Pag. 2. „Plantele se cultivă şi pe verticală“ De cînd lumea, se ştie că fără pămînt agricultura este un nonsens. Iată însă că în ultima vreme oamenii de ştiinţă din diferite ţări au găsit posibilităţi de a cultiva plantele renunţînd la sol. S-ar părea că agricultura n-ar mai fi tributară nici anotimpurilor. Cum ? Prof. dr. docent David Davidescu, memoru corespondent al Academiei R.S.R., şeful catedrei de agrochimie a Institutului agronomic „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti, ne oferă explicaţii. „ Primul răspuns a fost dat în formula hidroponicii — cultivarea plantelor în soluţii nutritive. Această metodă are însă o lacună serioasă : insuficienta aerare a rădăcinilor plantei. Neputînd să-şi procure oxigen prin rădăcinile cufundate în soluţii, plantele trec la respiraţia anaerobă, proces însoţit de acumularea unor substanţe toxice. Dacă acest proces ţine mai mult de 48 de ore, plantele mor. — Aşadar, dacă plantele pot face abstracţie de sol, ele nu pot renunţa la aerul din sol... — Exact. De aceea, a fost concepută o nouă metodă de cultură în soluţii nutritive, în care balanţa atîrnă în favoarea oxigenului. Astfel s-a născut aeroponica — cultura plantelor pe Verticală. Aerocultura nu numai că oferă o neobişnuită productivitate a muncii, datorită înlăturării totale a lucrărilor solului, dar dă şi posibilitatea realizării unei mari densităţi de plante pe metru pătrat —12—60 de plante faţă de numai 2020 în serele obişnuite. Este de la sine înţeles că şi producţiile obţinute sunt net superioare, de patru ori mai mari faţă de culturile hidroponice, care la rîndul Io-* oferă, la unele specii, producţii ,fibre sau triple faţă de „agricultura terestră“. Această metodă se pretează — aşa cum rezultă din experienţe — la cultivarea salatei, a ardeilor graşi şi iuţi, căpşunilor, pepenilor de seră, a unor plante decorative, în genere la cultivarea plantelor cu port mic ce folosesc eficient spaţiul vertical. Un amănunt senzaţional : în aeroponică buruienile dispar cu desăvîrşire ca şi alţi dăunători întîlniţi în solurile din celelalte culturi de seră. In scopul distrugerii unor eventuale infecţii, între ciclurile de producţie se procedează la o sterilizare a instalaţiei. , — In ce constă o asemenea instalaţie ? — La ora actuală instalaţiile cunosc modalităţi de construcţie dintre cele mai diverse. Aeroponica, în expresia ei tehnică, nu înseamnă altceva decit o serie de tuburi din material plastic de o anumită înălţime şi diametru şi neapărat de culoare închisă, fiindcă altfel se formează alge care împiedică nutriţia plantelor. In pereţii tuburilor există 12—60 orificii prin care se introduc plantele. Tuburile sînt fie fixe pe sol, fie aranjate într-un sistem cu scripeţi mobili care permit deplasarea, pe orizontală, înălţimea lor variind de la 2,4 metri pînă la 5 metri, în raport cu înălţimea serei. Soluţia nutritivă, prin pompare, ajunge într-o conductă aflată la capetele superioare ale tuburilor. După ce străbate, sub forma linei ploi, tuburile şi umezeşte rădăcinile plantelor, soluţia nutritivă este recuperată, prin intermediul son-ductei conectată la partea inferioară a tuburilor, într-un bazin colector. Cîteva aparate de măsură şi control completează circuitul închis al aeroponicii. — Ce elemente intră în compoziţia acestei soluţii nutritive ? — In general, o serie de săruri chimice obişnuite — superfosfirul, azotatul de calciu, fosfatul de potasiu, precum şi unele microelemente uşor de găsit. Din experienţele făcute de noi s-a constatat că soluţia trebuie să fie echilibrată, adică să aibă un raport de egalitate între cationi şi anioni pentru a influenţa pozitiv dezvoltarea unei culturi. — Care sînt perspectivele aplicării aeroponiei în ţara noastră ? — Prin experienţele efectuate in Institutul agronomic „Nicolae Bulcescu“, la serele de la Pipera şi Arad, am obţinut suficiente date pentru a păşi la faza pilot. De curînd, la I.A.S. „80 Decembrie“ din apropierea Capitalei s-au dat în exploatare instalaţii aeroponice cu caracteristici tehnice superioare. Astfel, mari cantităţi de legume proaspete vor putea fi livrate populaţiei în orice sezon al anului ! Este doar un început, pentru că într-un viitor nu prea îndepărtat, culturile aeroponice vor căpăta o extindere mai mare. Nu numai datorită productivităţii lor deosebite, ci şi dintr-un alt motiv : tendinţa de sărăturare secundară a solului din sere, din cauza apei alcaline, a drenajului necorespunzător şi a cantităţilor de îngrăşăminte care lasă reziduuri în sol. în prezent, în sferele mici pămîntul este înlocuit. Va fi însă costisitor, chiar imposibil, să se schimbe pămîntul de pe 100—150 ha. de seră. Singura soluţie rămîne o nouă tehnologie care urmează să fie elaborată în viitor. VICTOR RAREŞ E1 Noi doi nu ne potrivim ! Ea : Ba nu te potriveşti tu! Poliţistul electronic La centrul de informare criminalistică din Washington este în curs de terminare montarea unui calculator electronic, care va avea menirea de a spori eficienţa luptei poliţiei împotriva actelor de violenţă. Raţiunea care stă la baza acestei construcţii deosebit de scumpe, este numărul deosebit de mare al poliţiştilor care mor în confruntarea cu răufăcătorii. Cu ajutorul acestuia, agenţii care urmăresc unul sau mai mulţi indivizi suspecţi, pot intra rapid în legătură telefonică cu centrul electronic şi — după cîteva minute — primesc date aproape complete despre aceşti oameni. In cazul în care cei suspecţi se dovedesc a fi deosebit de periculoşi, poliţiştii au posibilitatea de a-şi lua cele mai eficace măsuri de autoapărare. Date revelatoare în legătură cu această noutate, publică săptămînalul italian „Europeo" , memoria electronică a calculatorului poate înmagazina date referitoare la un număr de 45.246 răufăcători sau de indivizi suspecţi, dar încă nereţinuţi de poliţie ; despre 346.386 automobile furate sau folosite în scopul comiterii actelor de violenţă ; despre 121.006 contravenienţi la legile de circulaţie; despre 218.478 cecuri furate şi alte hârtii de valoare ş.a.m.d. (A. GH.) Tainele unei I. In camera obscură se aude un zgomot ciudat şi pe podea se rostogoleşte un obiect minuscul. Comisarul X sare din pat şi răsuceşte brusc comutatorul. Instinctele de poliţist îl fac,să bănuiască vecinătatea asasinului cu care purtase chiar în seara respectivă o convorbire telefonică. Vocea necunoscutului îl amenințase cu o vizită. Era clară deci tentativa de asasinat. Se aplecă pe covor în căutarea obiectului care produsese zgomotul. Rămase cu privirile înmărmurite la o palmă distanță de un picior de lemn. Nu, nu era o proteză. Fulgerător trase concluzia că era unul dintre picioarele mesei de lucru. Cînd să-și iasă total din răbdări descoperi și corpul neidentificat , un nasture de la bluza de pijama, probabil, fiind cusut mai slab, se rupsese. Totuși... II. Luna atîrnă ca un ochn criminal în dreptunghiul ferestrei. Liniște apăsătoare și prevestitoare. Comisarul X numără în gînd pînă la trei. Calmul i se restabilește. Se aud paşi la uşa camerei. Cîteva bătăi scurte. Dintr-un salt e lingă uşă și o deschide larg. — Ziarul dumneavoastră domnule. — Mulțumesc. Nu mai are încredere nici în propria-i umbră. In aer simte miros de singe cald. Așteaptă ... III. Dar nu așteaptă mult, că un scrîșnet înfiorător îi atrage privirea spre ochiul criminal al lunii. — Ah ... fereastra ! Nu m-am gîndit la ea și puteam fi luat prin surprindere. Comisarul o privește pe fereastră. Nimic deosebit. Atunci se gîndeşte că este posibil ca asasinul să fi pătruns în interior, gata să-şi împlinească gîndul ucigaş. Fiecare colţ pare tainic ameninţător. O explozie urmată de un fulger îl ridică în picioare. Ca din senin începuse ploaia. Mister şi spaimă... IV. O spaimă care îngheaţă sufletul. Există în viaţă clipa fatală a neatenţiei. Şi această clipă fatală pulsase în inima comisarului X. Era prea tîrziu pentru ca ceva să se mai schimbe. Privirile se înfruntă de la trei metri. Nimeni fiu rostea o vorbă. Celălalt privea fix, parcă înspăimîntat şi el. Comisarul face un pas înainte. Maxilarul încleștat îi sugrumă strigătele. Se privesc fix. Ce-ar putea să-și mai spună ? Simte lama rece a unui pumnal lipit de frunte. Se lovise cu fruntea de oglinda în care privea înspăimîntat. își dă seama că este salvat ! P.S. în fiecare seară comisarul pensionar X își scrie memoriile. Cercetările continuă, punct. I ciuda FRANCISC UNGVÁRI . CUVÎNT De NOU Sunt epuizabile resursele de apă ale Terrei? La această întrebare răspunsul oamenilor de ştiinţă este, de multe ori, afirmativ. Raymond Furou, în lucrarea „Problema apei în lume“ arată că: „nu există decit 20.000 km3 de apă dulce disponibilă anual“ şi că „pămîntul nu va putea suporta o populaţie de 20 miliarde de oameni, prevăzută pentru anul 2100. Numai francezii vor avea nevoie de 60 miliarde mc. pe an, adică, de trei ori mai mare decât toate rîurile din ţară“. Deşi este acceptată această idee, se arată în studiile oamenilor ţie,ştiinţă că motivele de îtogrijorsre im sînt în întregime întemeiate, numai dacă ne gîndim că nu se folosește aproape de loc rezerva de apă „solidă“ a icebergurilor. Cercetările profesorului , V. Bîkov de la Universitatea din Moscova, au dus la concluzii deosebit de interesante. în viitorul apropiat, industria nu va mai utiliza apa în cantitate mare, apă care o dată poluată cu substanţe chimice sau radioactive, devine nocivă chiar şi pentru plante. Geologii propun industriei un ciclu închis adică : „uzina poluează apa, tot ea o va purifică spre o nouă folosinţă, fără a avea nevoie de o nouă „porţie“. La Orly, în Franţa, s-a dat în folosinţă o uzină de filtrare şi epurare a apei din Sena, cu o capacitate de 300.000 mc. pe zi. Cincizeci de operaţii, aproape în întregime automatizate asigură consumul destul de ridicat (320 t în medie pe zi) al parizienilor. Apa, după tratarea cu clor, trece printr-un ansamblu de decantare şi filtre rapide, obţinîndu-se perfecta limpiditate, este sterilizată în mediu ozonat şi tratată cu carbon activ pentru înlăturarea gustului rău. Primele analize au demonstrat că, din punct de vedere bacteriologic, apa „produsă“ de această uzină va fi mai pură decît cea de izvor. Prof. ANATOL GHERMANSCHI ✓ — Cum se face că Tizio mi-a zis că merge la Palermo, dar a plecat la Florența ? — Ce vrei, e atât de surd îneît nu aude nici măcar ce zice el. — Cînd sînt în casa mea, zice invitatul, nu prea am poftă de mîncare și nu mănînc mai nimic. Cînd cinez în altă parte, se petrece invers. — Bine, bine, răspunde gazda. Simţiţi-vă ca la dumneavoastră acasă. Dl. Rossi a plecat la Londra pentru afaceri. A rămas acolo 15 zile, şi 15 zile ploaia n-a încetat să cadă. In cele din urmă dl. Rossi se hotărăşte să se întoarcă. în faţa hotelului, aşteptînd un taxi, zăreşte un camerist gata să-l conducă pînă la maşină cu umbrela deschisă. — Spune-mi, te rog, e vreodată soare în țara asta ? Iar cameristul, cinstit : — Domnule, n-aş putea să vă spun cu siguranță. Am numai 16 ani. Nu-i spuneţi niciodată^ celei pe care o iubiţi că nu sînteţi demn de ea. Lăsaţi-o să descopere singură mai tîrziu. La medic : — Cură de slăbire sigură : înainte de masă o oră de plimbare în aer liber, iar apoi să nu mîncați nimic. — De ce bei vinul prin furtun ? — Medicul m-a sfătuit să stau departe de băutură. In apropierea orașului Tokio, la aproximativ 60 de km de capitala niponă, se află un vechi mormânt japonez, cunoscut sub denumirea de cele ,,100 de cavităţi de la POSHIMA“, a cărui construcţie de un fel deosebit, precum şi ceea ce adăposteşte acest, putem spune, vechi mausoleu din Ţara Soarelui Răsare, constituie un permanent izvor de cunoaştere a istoriei îndepărtate pentru specialişti. Fiecare cavitate, compusă din câte trei camere şi o sală de ceremonii, reprezintă mormântul unei familii de rang înalt, inclusiv al slujitorilor acesteia. Oa ajungi însă într-una din cele 100 cavităţi, după ce ai pătruns prin spaţioasa intrare a marelui mormânt, trebuie să străbaţi un adevărat labirint de Coridoare ce leagă între ele străvechiurile lăcaşuri, funerare. Vizitarea acestui mormînt în scopuri de studii şi cercetări este frecventă, aici venind studenţi şi specialişti în istoria veche pentru a scoate la iveală noi mărturii despre perioade trecute ale Japoniei. După cum se știe, s.peologul amator iugoslav MILUTIN VELIKOVICI din Belgrad, în vârstă de 35 de ani, a stabilit un nou record mondial absolut, petrecând singur 463 de zile în adâncimea unei grote de la SAMA — R.S.F. Serbia. In această îndelungată ... au■ reizolare, Milutin a făcut o serie de experienţe medicale şi ştiinţifice, inclusiv numeroase notaţii cu privire la voluntara sa solitudine, trăită doar în compania unui cîine şi a unei pisici. In fotografie, Milutin Velikovici meditînd în „apartamentul“ său din grotă. 111 ANUL IV. Nr. 226 O colecţie originală Castelul Thoiry (Yvelines) din Franţa şi rezervaţia sa africană, adăposteşte cea mai ciudată colecţie cunoscută pînă, acum. Obiecte de artă, laolaltă cu rarităţi zoologice adunate de ani de zile, fac deliciul vizitatorilor prin inedita varietate a „exponatelor“. Spicuind „inventarul“ acestei colecţii extragem doar cîteva dintre rarităţile castelului, care evidenţiază, în primul rînd, caracterul ei variat şi original : 57 lei în stare de libertate, 47 de scrisori manuscrise istorice, 4 elefanţi, 3 girafe, 2 valsuri inedite de Chopin, 60 de maimuţe, un clavecin, restaurat pentru ultima oară în 1733, singurii rinoceri albi din Franţa, porţelanurile chinezeşti ale familiei de Verte, 160 de antilope, cuşca „cîinelui zburător de Pompadour“, 15 zebre, cîteva alei de tei mai bătrîni de 250 de ani. ■ Subteranele castelului, în lungime de 100 metri, adăpostesc 127 specimene de animale cu „sînge rece“. Vizitatorii acestor subterane rămân impresionaţi de dimensiunile aligatorului de Nil, de peste 3 metri lungime, mai bătrân de 100 de ani. Pitoni, şarpe boa, şopîrla carnivoră „varani“ — vestigiu al preistoriei —, enormii scorpioni negri, dragonii de apă, păianjenii uriaşi veninoşi, liliecii ori şerpii cu clopoţei, se numără printre „pensionarii“ acestor subterane. (GH. A.) Crochiu „Mă las de fumat“ il vezi venind spre tine şi, preocupat parcă de cu totul altceva, rosteşte privind peste umărul tău: — Ai o ţigară ? — Am. Scoţi pachetul, i-l întinzi. Se uită la tine ca la unul cu erupţii de pojar pe faţă : — Bine, frate-miu, d-astea ? Cum poţi să fumezi, domnule, cuie de coşciug ? La orice m-aş fi aşteptat, numai la asta nu! Să te văd fumînd ,,moartea bronhiilor“ ... Ruşinat, încerci să bagi pachetul în buzunar, dar nu, nu te lasă: îţi ia ţigara, o aprinde, se strimbă îngrozitor de parcă ar sta unul cu biciul în mîna, obligîndu-l să fumeze şi pleacă. Asta în fiecare zi. Partea proastă este că nu e singur. Toţi ăştia au o calitate demna de toată lauda, altruismul. Dar nu aşa, gesturi simbolice. Altruism pînă la ultima ţigară din pachet. Din pachetul tău. Ţi-l vede plin, îşi ia porţia, îţi face morala şi se îndepărtează scîrbit, răspunzând asaltului confraţilor: — N-am. Adineauri am ■ luat-o de la... (şi cu dispreţ suveran îţi rosteşte numele). Numai pe el îl vezi fumînd mahorcă d-asta. Confraţii se şi reped : — Ai o ţigară ? — Am. N-ai fumat încă nici o ţigară din pachet. Ceilalţi nu mai întreabă. Înfig mina şi... ți l-au devorat. După ce au plecat, unul cu țigara în gură, altul cu ea după ureche, în mototolitul tău pachet au mai rămas doar cîteva țigări scuturate, rupte. Uneori ai impresia că ai dat de noroc cînd îl auzi dimineața : — Domnilor, m-am lăsat de fumat. S-a terminat! S-a terminat. Pe mine n-o să mă mai vezi de azi înainte cu ţigări, chibrituri şi alte scule de sinucidere lentă... Stai, stai, nu te bucura, treaba asta nu e de ici, de coleai crezi că merge aşa, cit ai scapără un chibrit ? Nu, iubitule, este o acţiune de mari proporţii care se realizează în etape. Prima : nu-ţi mai cumperi ţigări. A doua ... Dar toţi se opresc la prima etapă. Este totuşi ceva care trebuie apreciat. Trebuie apreciat dimineaţa cam cite ţigări să-ţi cumperi pentru a-ţi rămîne şi ţie după ce îi... serveşti pe cei ce cu asta stoicism parcurg prima etapă a eroicului lor gest. încearcă însă vreodată să refuzi pe vreunul. 11 vei auzi vorbind cam aşa despre tine : — Zgirie-brînza ăla ? Lasă-l, că-şi rupe din suflet. Nu toţi avem ceva aici. (Şi se împunge un piept cu degetul, în dreptul inimii). Urmează un regim strict economic de conversaţie, răspunsuri abia mormăite la salut. Iar acasă ai ocazia să auzi: — Unde mi-ai umblat azi ? — Cum unde ? Am fost la birou. — Ce vorbeşti ? ! Cînd te-am căutat la telefon nu erai. Iţi aminteşti că telefonul este pe biroul candidatului la nefumat, înţelegi şi începi să procedezi în consecinţă. Cum ? De exemplu eu am început să fumez pipă. E groaznic de rea, dar cel puţin am linişte. Ţigări fumez doar acasă. Insă, cine ştie, poate ar fi bine să mă las de tot. Asta e. S-a terminat! S-a terminat ! ! ... Care ai o ţigară ? MARIUS DEAC !- — Figura asta aș vrea s-o fac și eu !