Cuvîntul Nou, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 215-239)

1971-01-26 / nr. 234

Pag. 2. Ca pretutindeni, la fiecare înce­put de an, şi în sport se face bi­lanţul rezultatelor anului încheiat, se schiţează direcţiile de dezvoltare pentru perioada viitoare, se „cîn­­tăresc“ şansele echipelor sau a competitorilor în diferite întreceri. Pentru a cunoaşte cut mai amă­nunţit liniile de dezvoltare ale spor­tului covăsnean în anul 1971, am făcut o vizită tovarăşului preşe­dinte al C.J.E.F.S., Fekete Gábor. I-am găsit la masa de lucru unde, cu amabilitatea-i cunoscută, a răspuns întrebărilor noastre. Am vrea să cunoaştem cîteva din realizările sportului de masă ca şi ale celui de performanţă din judeţul nostru. „ In anul trecut s-au realizat lucruri importante, faţă de anii precedenţi, pe linia angrenării în sportul de masă a cît mai mulţi ti­neri. Astfel, s-a reuşit ca în dife­rite întreceri, au faze superioare, să se organizeze concursuri înce­­pind cu faza sătească, iar la faza judeţeană să participe învingătorii. In unităţile economice cu un număr de angajaţi mai mare s-au organi­zat campionate „de casă“ pe dife­rite ramuri de sport : fotbal han­dbal, volei şi popice. Pentru viitor ne preocupă organizarea unor ast­fel de competiţii de masă începînd cu faza de asociaţie. Vo­m căuta să permanentizăm aceste întreceri, fiecare asociaţie urmînd să prevadă în calendar asemenea competiţii. Vom urmări de asemenea, să con­ferim acestor întreceri o atmosferă amicală, de destindere. Un ajutor substanţial, organizatoric şi finan­ciar l-am primit din partea Consi­liului judeţean al sindicatelor şi a U.T.C.. Prin sprijin voluntar, pen­tru ca activitatea sportivă de masă să se dezvolte în condiţii cît mai bune, s-au amenajat terenuri de sport cum sunt cele de la Intorsura Buzăului, Micfalău şi din alte lo­calităţi. In acest an vom extinde construcţia unor astfel de terenuri de sport, acolo unde­ va fi nevoie. „ Aţi realizat lucruri frumoase pe linia dezvoltării sportului de masă iar în plan aveţi iniţiative lăudabile ; ştim că un mare număr de tineri sunt anual angrenaţi în sportul de masă. Referitor insă, la sportul de performanţă am vrea să ne împărtăşiţi care sunt direcţiile sale de dezvoltare. Dacă aveţi noutăţi faţă de cele cunoscute ? — In momentul de faţă avem cî­teva secţii de performanţă care în anul trecut au dat rezultate merito­rii. Amintesc cele două centre de atletism , unul la Tg. Secuiesc şi altul la Sfîntu Gheorghe, cu re­zultate bune. Cei trei campioni balcanici din anul 1970, sunt dovezi elocvente. Apoi, mai mulţi campioni naţionali, este vorba de juniori, precum şi unele locuri fruntaşe în diferite competiţii. Trecînd la baschet, respectînd o­­riginea alfabetică, cu toate că a­­vem două echipe în divizia B, şi două în divizia şcolară, nu suntem­ satisfăcuţi de rezultate. Dacă e­­chipa feminină a revenit pe linia de plutire, menţinîndu-se la un ni­vel constant bun, în s­chimb, băieţii la încheierea primei părţi a cam­pionatului au o situaţie îngrijoră­toare. Se pare că nu mai există nici o posibilitate de redresare a aces­tei stări de lucruri. De aceia ne consolăm cu gîndul că o altă echipă şcolară va promova, numărul echi­pelor divizionare rămînînd astfel acelaşi. , — Din cite am aflat, cu ocazia plenarei C.J.E.F.S. care a avut loc nu de mult, se prevede ca pînă la finele anului 1975 echipa feminină de baschet să promoveze în prima divizie a ţării. Ce ne puteţi spune despre acest lucru ?. — Intr-adevăr, dacă lucrurile se vor desfăşura normal, echipa femi­nină „Ştiinţa“ va avea toate şansele ca în viitor, poate mai repede de anul 1975, să ocupe unul din foto­liile de onoare ale baschetului ro­mânesc. Noi acordăm acestei forma­ţii tot sprijinul. Rămîne ca jucătoa­rele, antrenorii şi alţi factori de răspundere, să ne confirme speran­ţele. — Despre celelalte sporturi divi­zionare ce ne puteţi spune ? — Despre fotbal, cred că nu este cazul să discutăm, deoarece situaţia este cea pe care o cunoa­ştem : două echipe în diviziile C şi patru echipe de juniori în cam­pionatele republicane. Despre o e­­ventuală promovare intr-o divizie superioară (este vorba de „Oltul“), rămîne de văzut. Condiţii de pre­gătire, dintre cele mai bune, există a­ducătorii dotaţi, de asemenea. Despre „Forestierul“ , deocam­dată ne preocupă şi pe noi clarifi­carea posibilităţilor sale de evadare de la subsolul clasamentului. Trecînd la handbal, divizionara B „Oltul“ nu are ca obiectiv pentru actualul campionat, menţinerea sa la mijlocul clasamentului. Şansa terminării pe un loc fruntaş există. In sfîrşit, pe linia dezvoltării sportului de performanță, mai sînt luptele. Aici trebuie să arăt că atît luptătorii din Tîrgu Secuiesc cît, mai ales, cei din Sfîntu Gheorghe, au înregistrat regrese îngrijorătoa­re in anul care s-a scurs. De altfel, acest regres la cei din Sfîntu Gheorghe se manifestă de 3—4 ani. Deși C.J.E.F.S. a făcut eforturi­­ma­teriale pentru redresarea situaţiei nu s-a ajuns la nici un rezultat po­zitiv. Aşa că viitorul celor două grupe de luptători stă sub semnul întrebării. Noi vom căuta să redre­săm situaţia. Faţă de cele enumerate mai sus avem în vedere şi alte ramuri de sport ca : tenisul de masă, tenisul de cîmp, aeromodelismul, care îşi desfăşoară activitatea cu bune re­zultate. — In încheiere am vrea să ştim dacă v-aţi gîndit la înfiinţarea de noi secţii de sport, mai ales de sporturi olimpice individuale, în caz concret, să zicem boxul­! — Nu. Nu intenţionăm să înfiin­ţăm noi secţii de sport de perfor­manţă. Consider că cele existente sunt suficiente pentru posibilităţile actuale, adică pentru anul 1971 Referitor la secţia de box C.J.E.F.S. sprijină orice secţie nou înfiinţată în momentul în care acestea ar da rezultate de performanţă. Convorbire consemnată de ION HATOS Cîte ceva despre sportul de masă şi cel de performanţă sport SPORT sport ­ HANDBAL Duminică s-au desfăşurat eurile etapei a II-a, etapă î care s-a încheiat turul. Dacă la fete rezultatele au fost urmviale, la băieţi s-a înregistrat surpriză , echipa­­Şcolii Spor­­te nr. 1 a învins Victoria, fa­­irita acestei competiţii. — Iată rezultatele etapei Ș­coala Sportivă nr. 2 — Școala fortivă nr 3 (feminin) 30 — 13 2—8). A fost o primă repriză echili­­tată, după care jucătoarele colii Sportive nr. 2, se „des­cind* de adversare, cîștigînd­­ scor. Kocsis, de la învinga­­rarea și Kaliza de la învinse, a fost cele mai bune Școala Sportivă nr 1 — „O­­nhpiîV : 22 — 10 (11 — 3) Lipsită de mobilitate în joc,­­lizînd doar pe forţa de şut a jucătoarelor Ureche şi Doghi, „Olimpia" n-a putut face faţă şuturilor puternice şi plasate ale jucătoarelor de la Şcoala Spor­tivă­­, care, profitînd şi de gre­şelile de apărare ale acestora, au „perforat“ deseori poarta ti­nerelor „textiliste". S-au remar­cat : Keresztes, de la învingă­toare şi Ureche de la învinse. Şcoala Sportivă nr. 1 — Vic­toria 32 — 29 (16 — 9) (masculin), începutul aparţine Victoriei ca­re se părea că va cîştiga la scor (în minutul 2 ea conducea cu 3 — 0). De aici înainte Şcoala Sportivă are o revenire puterni­că înscriind nu mai puţin de 7 goluri consecutive, avantaj care pînă la pauză se măreşte la 16 — 9. După pauză jocul devine şi mai îndîrjit, „victoriştii“ re­uşind să reducă din handicap, iar in minutul 57 să se apropie la numai un punct (29 — 28) de „şcolari“. Un puternic finiş al acestora din urmă spulberă în­să ultimele iluzii ale adversa­rului. Răduly de la învingători şi Cseple de la învinşi, au fost cei mai buni. ION Hatos, Feminin CLASAMENTUL 1. Şcoala Sportivă nr. 13 3 0 0 63—286 2. Şcoala Sportivă nr. 23 2 0 1 60—374 3. Olimpia3 1 0 2 39—572 4. Școala Sportivă nr. 33 0 0 3 36—760 Masculin 1. Victoria3 2 0 1 107—724 2. Școala Sportivă nr. 13 2 0 1 79—814 3. Școala Sportivă nr. 23 1 0 2 109—1142 4. Biroul de construcții3 1 0 2 47—752 La A. S. „OLTUL“ Probleme ale sportive rămase activităţii nerezolvate Prilej de trecere în revistă a succeselor obţinute-­treprinderi şi instituţii cu sportivi nominalizaţi­­ de sportivii A. S. „Oltul“ în anul 1970, de găsire la A. S. „Oltul",­­ a unor căi noi de lărgire şi continuă perfecţionare­­ a activităţii sportive de masă şi de performanţă,­­ recenta şedinţă de analiză a adus în discuţie o­­ serie de probleme care frămintă deopotrivă pe­­ sportivii şi factorii de răspundere din cadrul a-­­­cestei asociaţii, de a­ căror rezolvare depinde des­­pi­făşurarea normală a activităţii viitoare.­­ Darea de seamă, prezentată­­de tovarăşul Iosif­­ Bucs — preşedintele A. S. „Oltul“, a supus anali­­i­zei activitatea desfăşurată în principalele secţii­­ ce fiinţează în cadrul acestei asociaţii sportive.: ) secţiile de fotbal, handbal, popice, atletism, şah,­­ turism. S-a constatat că cele mai bune rezultate­­ le-au obţinut fotbaliştii­­ clasaţi pe locul al II-lea , în seria a VIII-a a diviziei C la fotbal, succesele­­ lor găsindu-şi explicaţia în eforturile susţinute ale conducerii tehnice a echipei şi a jucătorilor de a realiza o pregătire multilaterală, consistentă, me­nită a evidenţia posibilităţile şi talentul jucăto­rilor. Aceste posibilităţi s-au dovedit a fi mari, echipa aspirînd cu mari şanse la şefia clasamen­tului şi la promovarea în divizia B. Popicarii din cadrul A. S. „Oltul“ s-au dovedit, şi în anul tre­cut, a fi cei mai buni­ din judeţ, iubitorii acestui sport sperînd că ei nu vor mai rata, la „baraj“, pro­­­­m­ovarea intr-o categorie corapetiţională superioară. La celelalte ramuri sportive ce fiinţează în ca­drul A. S. „Oltul“, motivele de satisfacţie sunt­­ prea puţine. Handbaliştii, care activează în divizia­­ B, sunt angrenaţi în cursa pentru evitarea retro- 7 gradării, iar nivelul performanţelor atleţilor este­­ modest chiar şi pe plan judeţean. Explicaţii ale­­ acestei situaţii ? Carenţe în procesul de instruire­­ a sportivilor şi lipsă de preocupare din partea­­ conducerilor secţiilor respective de a asigura spor­­­­tivilor posibilităţi de a se antrena şi a participa De remarcat faptui că o parte din cei ce au­­ luat cuvîntul — exprimînd doleanţele unor mase­­ de iubitori ai sportului — au cerut înfiinţarea de noi­­ secţii în cadrul asociaţiei sportive. .Este vorba de­­ o secţie de schi şi de una de auto-moto, secţii ca­­­­re ar găsi numeroşi aderenţi în oraş. Este ştiut­­ că pentru practicarea cu succes a sportului sunt­­ necesare anumite condiţii materiale, precum şi­­ specialişti care să îndrume cu competenţă proce­­­­sul de instruire. Diriguitorilor sportului din ca­­l­dru­l A. S. „Oltul“ le revine sarcina asigurării a­­­­cestor condiţii şi pe această bază, să se creeze­­ posibilităţi tuturor de a practica sportul pe c­are-­­­ îndrăgesc. Este vorba, bineînţeles, de sportul de performanţă. In ceea ce priveşte sportul de masă, acel minimum de condiţii pentru practicarea di­feritelor discipline sportive, există. Dar, aşa cum arăta tovarăşul Francisc Szöcs, secretarul Comite­tului de partid de la Combinatul textil se cer eforturi mai mari, spirit de iniţiativă şi dăruire din partea celor cu responsabilităţi pe linie spor-­­­tivă, spre a fi atras un număr cît mai mare de ■ oameni ai muncii în a practica sportul, în chip organizat. Deşi loturile unor formaţii — cum sunt cele de fotbal şi handbal — au fost împrospătate cu ju­niori, care au fost formaţi ca sportivi de perfor­manţă în cadrul­­ A. S. „Oltul“, nu se acordă însă­­ atenţia cuvenită instruirii piticilor şi juniorilor.­­ Ori, neglijarea acestui aspect poate să influenţeze negativ, în viitor, activitatea de performanţă din­­ cadrul acestei asociaţii sportive, lucru nedorit de nimeni O problemă rămasă nerezolvată este aceea a membrilor susţinători ai A. S. „Oltul“. Pe această linie, practic încă nu s-a făcut nimic. Mai mult­­ la cît mai multe competiţii, pe plan judeţean. In­d decit atît, pentru sprijinirea sportului cotizează­­ acest sens, tovarăşul György Tompa­­ responsa­ numai salariaţii Combinatului textil, deşi 14 între­­­bilul secţiei de atletism, arată că atleţii n-au pu­­­­tut participa la un concurs ce se desfăşura la­­ Tîrgu Secuiesc deoarece n-au fost învoiţi de la­­ serviciu. Asemenea greutăţi, spunea vorbitorul, în­­­­tîmpinări de ani de zile. Credem că este vorba, în acest, caz, de lipsă de înţelegere din partea u­­nor factori de răspundere pe linie de producţie din cadrul Combinatului textil, precum şi de ig­norarea de către conducerea A. S. „Oltul“ a sar­cinilor ce-i revin pe linia sprijinirii şi îndrumării activităţii sportive din­ cadrul acestor ramuri. Sub nivelul cerinţelor s-a desfăşurat şi activi­tatea din secţia de turism. Nu s-au întreprins mă­suri organizatorice eficiente pentru iniţierea din prinderi şi instituţii din oraş au sportivi nom­ina­­lizaţi la A. S. „Oltul“. In rezolvarea acestei pro­bleme, conducerea asociaţiei trebuie să ia neîn­­tîrziat măsurile ce se impun. De asemenea, con­­ţ ducerile întreprinderilor şi instituţiilor la care ne refeream, vor trebui să acorde un larg sprijin rezolvării acestei probleme. Sucesele obţinute în anul 1970, în activitatea sportivă de performanţă, la A. S. „Oltul“, tre­buie să constituie un imbold pentru succese şi mai mari, să ducă la generalizarea în cadrul tuturor secţiilor a tot ceea ce s-a dovedit a fi pozitiv în procesul de instruire a sportivilor aparţinînd a­­cestei asociaţii, să ducă la noi acumulări, pe mă­­­metrilor şi a­­concursurilor de orientare turistică, sura condiţiilor asigurate practicării sportului în ţ ( deşi adepţii turismului sînt mulţi, atît în cadrul­­ L~~­i Combinatului textil cît şi în cadrul celorlalte în­ţara noastră. T­ANASE COPREAN­U GyVlNTim NOV Moda festivalurilor de muzică u­­şoară e relativ nouă şi derivă din competiţiile artistice de muzică cultă proliferate după război ca o încercare de a reţine publicul şi de a contracara­­ pe cît se mai arăta posibil atracţia irezistibilă a întrecerilor sportive. Dacă între cele două războaie cu greu am fi putut număra cîte­va întreceri muzicale (de cameră, operă, simfonică, lied) în ultimii 20 de ani calendarul internaţional muzical înregistrează peste 1000 de competiţii muzicale. In Italia, sînt mai mult de 200. Unele atrag un public imens, capabil să stîrnească chiar şi invidia manajerilor spor­tului cu balonul rotund. „Veniţi să scufundăm insula White !“ — era lozinca festivalului din Marea Bri­­tanie şi, intr-adevăr, el a adunat 750.000 de participanţi. în S.U.A., Woodstock Festival întrunea 400.000 de participanţi direcţi la care pu­tem adăuga numărul mult mai ma­re al telespectatorilor. „Cerbul de aur“ a întrunit la unele din ga­lele sale aproape 30.000.000 telespec­tatori, fiind, pentru noi, un ade­vărat record. San Remo polarizează azi aten­ţia ziariştilor şi specialiştilor din 304 ţări. Concertele sunt cumpăra­te de Euroviziune, de interviziune și sunt transmise prin satelit în toate continentele globului. Dar a­­cest grandios mecanism muzical a avut un început destul de modest. Cu 19 ani în urmă, festivalul debuta în sala Cazinoului cu 380 de spec­tatori. Publicul — indignat de de­cizia juriului — a părăsit demon­strativ sala. Concluzia s-a impus rapid : membrii juriului nu vor­­mai sta in sală ci fiecare în alt oraş, în­conjurat de ziarişti, de unde vor vota în văzul lumii, angajînd di­rect prestigiul propriu şi al ţării pe care o reprezintă. Votul se transmite prin radio şi prin tele­viziune. Competiţia a devenit cea mai populară. Dar interesele comerciale ale marilor case de discuri pun un semn de îngrijorare asupra viito­rului. După cum se ştie, doi cîn­­tăreţi — unul italian şi unul stră­in — interpretează în italiană cite o melodie. Sunt premiate melodii­le, nu interpreţii. Din 303 melodii, anul trecut au rămas în finală 24. S-au editat în tiraje fantastice 52 de discuri. Dar cea mai mare par­­­­te au avut un dever mult sub aş­teptări. Foarte multe au rămas nevădute. Cel puţin o duzină — apreciază critica — erau de o va­­loare dubioasă. Prin nota sa de onestitate ar­tistică, „Cerbul de aur“ a cîştigat stima cercurilor de specialitate. Totodată, soliştii tineri îl privesc ca pe un mijloc real de afirmare, de consacrare. In măsura in care va izbuti să menţină la distanţă interesele comerciale (sau de altă natură neartistică) ale participan­ţilor străini, în măsura în care deciziile juriului se vor caracte­riza prin imparţialitate. „Cerbul de aur“ are şansa de­ a umple un gol imens în acest noian de fes­tivaluri, fiecare cu faima şi viciile sale. Festivalul braşovean benefi­ciază de o formulă ingenioasă, îm­­binînd caracterul competiţional (concursului propriu-zis) cu galele ,,hors concours“ capabile să pola­rizeze nume glorioase. Dar numai blazonul unor protagonişti ocazio­nali nu poate asigura perenitatea unui festival. Rezonanţa lui în timp se va măsura cu sporul va­loric inedit pe care îl aduce în arta cîntecului şi, mai cu seamă, se condiţionează prin evoluţia ul­terioară a laureaţilor săi. El tre­buie să aibă de fiecare dată, pu­terea de a ridica din anonimat va­lori potenţiale ,şi de a le proiecta pe traiectoria universalităţii, dînd diamantelor încă necunoscute vi­goarea de a străluci ca astre e­­terne pe firmamentul artei. ‘ Ediţia care se apropie promite să duca mai departe unele reuşite ale ediţiilor anterioare. Nici nu se stinseseră încă în eter ecourile fi­nalei din 1970 că numeroase com­panii de televiziune începuseră de­ja să-şi p pregătească concurenţii a­­nului 1971. Anglia o pregăteşte pe Kiki Dee, posesoare a 8 discuri şi deţinătoarea, timp de 4 luni a re­cordului în topul englez. John O’Hara (Scoţia) şi Derek John Til­ley (Ţara Galilor) au cunoscut de­ja triumful a două festivaluri şi vin la Braşov cu îndreptăţite pre­tenţii la trofeul suprem.­­Primul a fost aplaudat în delir la Knoke, al doilea pe insula Wight. Galeria recitalurilor „hors con­cours“ promite de asemenea să în­registreze afişul unor nume sono­re din cele mai diferite genuri şi stiluri, şansoneta fiind totuşi (prin tradiţie) la primul loc. • Şi-au a­­nunţat pînă acum dorinţa de a par­ticipa Alain Barriere, Dalida, Ser­gio Endrigo, Brenda Lee, Jean Fer­­rat, Hary Belafonte şi Mireille Ma­­th­ieu. Alte contracte sunt în curs de perfectare în America şi Eu­ropa. Dar poate, marea revelaţie a e­­diţiei 1971 va fi un nume despre care azi nu ştim nimic sau aproa­pe nimic. Anul trecut, numele a­­cesta a fost Ewal Demarkzyk. DANIEL DRAGAN Un festival intre festivaluri • In căutarea marelui public • Artă şi business • Promisiunile ediţiei 1971 Examenul a fost luat, dar... Recent, am asistat la una din manifestările etapei de masă a ce­lui de-al X-lea concurs al forma­ţiilor artistice de amatori, suges­tiv intitulat „Omagiu Partidului“, desfăşurat pe scena Casei de cul­tură din oraşul Intorsura Buzău­lui, unde şi-au dat întîlnire for­maţiile artistice de amatori din o­­raşul şi comunele bazinului bu­­zoian. Manifestarea a fost deschisă de grupul vocal feminin al Căminu­lui cultural din Sita Buzăului, in a cărei interpretare cîntecele popu­lare „Toarce, Beano“ şi „Flu­ier, fluieraş“, ne-au dat în­că o dată revelaţia bogă­ţiei şi frumuseţii folclorului »■omânesc. Chiar dacă, sub aspect interpretativ, acest grup vocal nu răspunde încă exigenţelor genului, strădania evidentă a interpretelor, frumuseţea şi pitorescul costume­lor populare, au plăcut publicului. Deşi lipsiţi de un acompaniament complet (o orchestră de muzică populară) soliştii vocali ai Casei de cultură din Intorsura Buzăului — Teodora Chiper, Maria Stan şi Gheorghe Bularca — cu un reper­toriu frumos şi în general bine ales, au demonstrat reale calităţi interpretative, „încălzind“ sala prin prezentarea unor vechi şi frumoase cîntece populare cum ar fi „Măi bădiţă, struguri dulci“, „Lung e drumul şi bătut“ sau „Eu doinesc, codrul răsună“, cîntece mult îndră­gite prin partea locului, ca şi cele bine interpretate la acordeon de tînărul Marin Ioan din Barcani. O suită de dansuri populare lo­cale, prezentate de echipa de dan­suri a Casei de cultură din Intor­sura Buzăului, ne-a relevat exis­tenţa unei frumoase tradiţii fol­clorice în această zonă, dorinţa sinceră a tinerilor dansatori de a valorifica această bogăţie artistică, şi, să recunoaştem, ne-au convins. In fine, fără a trece cu vederea faptul că interpretarea nu a fost cea mai reuşită — calitatea dan­sului neridicîndu-se la nivelul e­­xigenţelor publicului spectator — datorită unei insuficiente pregătiri a dansatorilor, ne-a plăcut nota de autenticitate şi sinceritatea încer­cării echipei de dansuri populare din satul Lădăuţi de a transpune pe scenă, intr-un spectacol, jocul popular local, aşa cum acesta se prezintă la „hora din sat“. In acelaşi timp însă, programul prezentat la Intorsura Buzăului ne-a prilejuit şi alte concluzii. In primul rînd, prin gradul redus de participare a formaţiilor artistice, a soliştilor vocali şi instrumentişti de toate genurile indicate în regu­lament, manifestarea nu prea jus­tifică denumirea de etapă de masă. Era firesc ca, în fiecare localitate să existe formaţii artistice şi, în general, o preocupare sporită pen­tru desfăşurarea unei intense şi permanente activităţi cultural-ar­­tistice de masă. Neparticiparea u­­nui număr mai mare de formaţii este cu atît mai regretabilă cu cît,­­ la apelul făcut, au răspuns numai o parte din cele iniţial anunţate. E regretabilă absenţa unor forma­ţii cu o frumoasă carte de vizită, cum este grupul vocal al Casei de cultură din Intorsura Buzăului sau echipa de dansuri populare româneşti, din satul Floroaia Mare. Ne-a nemulţumit, de asemenea, faptul că, deşi anunţate cu forma­ţii de dansuri populare, satele Sărăm­aş şi Valea Mare nu s-au pre­zentat la concurs. O altă observaţie critică se re­feră la calitatea programului pre­zentat de unele formaţii partici­pante la concurs, cum ar fi cea de fluieraşi a căminului cultural din Barcani care în loc să conti­nue o bună tradiţie existentă aci, s-a prezentat nepregătită, dînd im­presia unei improvizaţii. Pregăti­rea acestei formaţii, foarte tînără prin vîrsta membrilor ei, va tre­bui să stea mult mai mult în aten­ţia conducerii căminului cultural. Cele cîteva neajunsuri privind calitatea, nivelul artistic al pro­gramului prezentat, se împletesc, din păcate, şi cu aspecte — nedo­rite — care denotă o insuficientă preocupare din partea factorilor de răspundere, sub aspectul orga­nizării optime a acestei manifes­tări : absenţa de la concurs a u­­nor formaţii, prezentarea altora, cu întîrziere, neasigurarea unui ca­dru festiv de desfăşurare. Fiind convinşi că toate aceste deficienţe au doar cauze subiecti­ve, sperăm că în viitor mişcarea cultural-artistică de masă din ora­şul, comunele şi satele Ţării Bu­zatelor va fi la înălţimea cerin­ţelor pe care le incumbă viaţa spi­rituală, tot mai bogată, a oameni­lor din această zonă, din întregul nostru­­judeţ. Manifestare artistică de amploare, concursul „Omagiu Partidului“ are menirea să creeze o atmosferă sărbătorească în pe­rioada premergătoare aniversării semicentenarului partidului, să per­petueze bunele tradiţii şi să sti­muleze înnoirea şi îmbogăţirea re­pertoriului formaţiilor de amatori cu lucrări valoroase din creaţia românească contemporană, dedicată trecutului revoluţionar de luptă­ al poporului şi muncii creatoare din anii socialismului, să descopere noi talente şi să asigure creşterea ni­velului calitativ al manifestărilor artistice. N NEAGOE Io fotografie : Grupul vocal al l­iceului din Intorsura Buzăului. Cine e de vină? Citul, cu două luni în urmă s-a dat în folosinţă noul local de şcoală din cartierul Simeria, bucu­ria a fost generală, pentru cadrele didactice îngrijorate de „cursul“ procesului instructiv-educativ, de­seori întrerupt din lipsă de spaţiu, pentru elevii fără... şcoală, şi a­­cea atmosferă intimă, colegială, „viaţa de clasă“ mereu mutaţi din­­tr-o sală în alta, dintr-un­­ local în altul, pentru părinţi, mulţumiţi că ştiu copii în apropiere, cu orar fix „în banca lor“ cum s-ar zice. Pentru trecători, zâubetul zglobiu al perdeluţelor albe, constelaţia becurilor dis-de-dimineaţă cîrnd grăbeşti spre autobuz sau îl aştepţi la infinit“, clădirea aceasta as­pectuoasă ce deschide peisajul edi­litar al cartierului, devenise o pre­zenţă liniştitoare, familiară. Dar mulţumirea pe care o simte omul cînd se vede, în sfîrşit, la casa lui, voluptatea respirării profite de a mirosului de­­nou şi salubru, n-a durat mult, s-a topit, de parcă n-ar fi fost niciodată, încă din primele zile. Căci au început să se reverse năvalnice, impetuoase şi de nestăvilit apele din adîncurile subterane ale canalizării. . . Îi ţîş­­nea apa, de jos în sus (şi nu in­vers) de se cutremurau pereţii şi-ţi era imposibil să-ţi imaginezi ce corp uriaş a putut să disloce, con­form ştiutei legi, un aşa uriaş vo­lum de apă. Şi pentru că era în noiembrie (pe data de 16 noiembrie a fost dată în folosinţă, dar vezi termenul legal de pi­edare: 1 septembrie scrie, negru pe alb, blinda ea, toamna, blinda, dar to­tuşi din cînd în cînd cîte un vîn­­tişor îşi mai încerca bărbăţia. Şi atunci unde nu auzi că încep să pice, ca perele coapte, unul după altul, cu zgomot sinistru, geamuri­le. Dar nu aşa „parţial“, doar, ... sticla ei, dintr-un subit simţ de solidaritate, „s-au dat pământului“ în întregime cu ramă cu tot; fu­seseră „lipite“ prea fin şi discret de .. . esteticienii constructori! Şi cîte n-au mai fost !. .. şi n-or să mai fie pe capul amfitrionilor Şco­lii generale nr. 21... ca şi pe capul atîtor beneficiari, care au avut „plăcerea“ să-l aibă constructor pe celebrul şi impasibilul I.J.C.M. ! Căci e iarnă şi e frig şi elevii stau înfofoliţi in bănci şi-şi suflă-n pumni, iar cînd nu e iarnă şi nu e frig stau tot înfofoliţi căci la noua şcoală nu întîlneşti picior de­ader. De ce ? Pentru că beneficia­rul s-a grăbit să semneze un act de recepţie pentru o construcţie concepută eronat încă din stadiul de proiecţie , căci „sare“ oricui în ochi tonele de sticlă ce sunt inves­tite aici de parcă ar fi seră şi nu şcoală, care şcoală are şi recreaţie şi recreaţia e pentru destindere şi mişcare: uşi largi, două treimi sticlă, pereţii numai ramă şi sticlă. Începînd chiar de la bază : — Mai ştii, se zbenguie, alune­că poate din greşeală, se sparge geamul şi cade copilul de la etaj!... Ce securitate putem noi oferi !... se întreabă şi ne întreabă tovară­şul director Ernő Bács. Şi şcoala nr. 2 din cvartalul Si­meria oferă vizitatorilor şi alte cu­riozităţi : uşi coşcovite, strâmbe, geamuri blocate şi multe altele că­rora nu le vom da citire; vom da, în schimb, citare împricinaţilor : I.J.C.M. Covasna şi Direcţia teh­nică de investiţii — care a preluat şi dat în folosinţă localul „în bună stare“­­— doar în acte. Iar noi, judecătorii-elevi, cadre didac­tice, opinia publică le cerem depo­ziţiile scrise pentru noi, „materia­le“ pentru şcoală, pentru ca aceas­ta să recupereze acum, în zorii a­­cestui început de an și deceniu ceea ce s-a pierdut, fără îndoială, în două luni de.. . provizorat. ANNA COTIE ANUL IV. Nr. 234

Next