Cuvîntul Nou, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 215-239)
1971-01-26 / nr. 234
Pag. 2. Ca pretutindeni, la fiecare început de an, şi în sport se face bilanţul rezultatelor anului încheiat, se schiţează direcţiile de dezvoltare pentru perioada viitoare, se „cîntăresc“ şansele echipelor sau a competitorilor în diferite întreceri. Pentru a cunoaşte cut mai amănunţit liniile de dezvoltare ale sportului covăsnean în anul 1971, am făcut o vizită tovarăşului preşedinte al C.J.E.F.S., Fekete Gábor. I-am găsit la masa de lucru unde, cu amabilitatea-i cunoscută, a răspuns întrebărilor noastre. Am vrea să cunoaştem cîteva din realizările sportului de masă ca şi ale celui de performanţă din judeţul nostru. „ In anul trecut s-au realizat lucruri importante, faţă de anii precedenţi, pe linia angrenării în sportul de masă a cît mai mulţi tineri. Astfel, s-a reuşit ca în diferite întreceri, au faze superioare, să se organizeze concursuri începind cu faza sătească, iar la faza judeţeană să participe învingătorii. In unităţile economice cu un număr de angajaţi mai mare s-au organizat campionate „de casă“ pe diferite ramuri de sport : fotbal handbal, volei şi popice. Pentru viitor ne preocupă organizarea unor astfel de competiţii de masă începînd cu faza de asociaţie. Vom căuta să permanentizăm aceste întreceri, fiecare asociaţie urmînd să prevadă în calendar asemenea competiţii. Vom urmări de asemenea, să conferim acestor întreceri o atmosferă amicală, de destindere. Un ajutor substanţial, organizatoric şi financiar l-am primit din partea Consiliului judeţean al sindicatelor şi a U.T.C.. Prin sprijin voluntar, pentru ca activitatea sportivă de masă să se dezvolte în condiţii cît mai bune, s-au amenajat terenuri de sport cum sunt cele de la Intorsura Buzăului, Micfalău şi din alte localităţi. In acest an vom extinde construcţia unor astfel de terenuri de sport, acolo unde va fi nevoie. „ Aţi realizat lucruri frumoase pe linia dezvoltării sportului de masă iar în plan aveţi iniţiative lăudabile ; ştim că un mare număr de tineri sunt anual angrenaţi în sportul de masă. Referitor insă, la sportul de performanţă am vrea să ne împărtăşiţi care sunt direcţiile sale de dezvoltare. Dacă aveţi noutăţi faţă de cele cunoscute ? — In momentul de faţă avem cîteva secţii de performanţă care în anul trecut au dat rezultate meritorii. Amintesc cele două centre de atletism , unul la Tg. Secuiesc şi altul la Sfîntu Gheorghe, cu rezultate bune. Cei trei campioni balcanici din anul 1970, sunt dovezi elocvente. Apoi, mai mulţi campioni naţionali, este vorba de juniori, precum şi unele locuri fruntaşe în diferite competiţii. Trecînd la baschet, respectînd originea alfabetică, cu toate că avem două echipe în divizia B, şi două în divizia şcolară, nu suntem satisfăcuţi de rezultate. Dacă echipa feminină a revenit pe linia de plutire, menţinîndu-se la un nivel constant bun, în schimb, băieţii la încheierea primei părţi a campionatului au o situaţie îngrijorătoare. Se pare că nu mai există nici o posibilitate de redresare a acestei stări de lucruri. De aceia ne consolăm cu gîndul că o altă echipă şcolară va promova, numărul echipelor divizionare rămînînd astfel acelaşi. , — Din cite am aflat, cu ocazia plenarei C.J.E.F.S. care a avut loc nu de mult, se prevede ca pînă la finele anului 1975 echipa feminină de baschet să promoveze în prima divizie a ţării. Ce ne puteţi spune despre acest lucru ?. — Intr-adevăr, dacă lucrurile se vor desfăşura normal, echipa feminină „Ştiinţa“ va avea toate şansele ca în viitor, poate mai repede de anul 1975, să ocupe unul din fotoliile de onoare ale baschetului românesc. Noi acordăm acestei formaţii tot sprijinul. Rămîne ca jucătoarele, antrenorii şi alţi factori de răspundere, să ne confirme speranţele. — Despre celelalte sporturi divizionare ce ne puteţi spune ? — Despre fotbal, cred că nu este cazul să discutăm, deoarece situaţia este cea pe care o cunoaştem : două echipe în diviziile C şi patru echipe de juniori în campionatele republicane. Despre o eventuală promovare intr-o divizie superioară (este vorba de „Oltul“), rămîne de văzut. Condiţii de pregătire, dintre cele mai bune, există aducătorii dotaţi, de asemenea. Despre „Forestierul“ , deocamdată ne preocupă şi pe noi clarificarea posibilităţilor sale de evadare de la subsolul clasamentului. Trecînd la handbal, divizionara B „Oltul“ nu are ca obiectiv pentru actualul campionat, menţinerea sa la mijlocul clasamentului. Şansa terminării pe un loc fruntaş există. In sfîrşit, pe linia dezvoltării sportului de performanță, mai sînt luptele. Aici trebuie să arăt că atît luptătorii din Tîrgu Secuiesc cît, mai ales, cei din Sfîntu Gheorghe, au înregistrat regrese îngrijorătoare in anul care s-a scurs. De altfel, acest regres la cei din Sfîntu Gheorghe se manifestă de 3—4 ani. Deși C.J.E.F.S. a făcut eforturimateriale pentru redresarea situaţiei nu s-a ajuns la nici un rezultat pozitiv. Aşa că viitorul celor două grupe de luptători stă sub semnul întrebării. Noi vom căuta să redresăm situaţia. Faţă de cele enumerate mai sus avem în vedere şi alte ramuri de sport ca : tenisul de masă, tenisul de cîmp, aeromodelismul, care îşi desfăşoară activitatea cu bune rezultate. — In încheiere am vrea să ştim dacă v-aţi gîndit la înfiinţarea de noi secţii de sport, mai ales de sporturi olimpice individuale, în caz concret, să zicem boxul! — Nu. Nu intenţionăm să înfiinţăm noi secţii de sport de performanţă. Consider că cele existente sunt suficiente pentru posibilităţile actuale, adică pentru anul 1971 Referitor la secţia de box C.J.E.F.S. sprijină orice secţie nou înfiinţată în momentul în care acestea ar da rezultate de performanţă. Convorbire consemnată de ION HATOS Cîte ceva despre sportul de masă şi cel de performanţă sport SPORT sport HANDBAL Duminică s-au desfăşurat eurile etapei a II-a, etapă î care s-a încheiat turul. Dacă la fete rezultatele au fost urmviale, la băieţi s-a înregistrat surpriză , echipaŞcolii Sporte nr. 1 a învins Victoria, fairita acestei competiţii. — Iată rezultatele etapei Școala Sportivă nr. 2 — Școala fortivă nr 3 (feminin) 30 — 13 2—8). A fost o primă repriză echilitată, după care jucătoarele colii Sportive nr. 2, se „descind* de adversare, cîștigînd scor. Kocsis, de la învingararea și Kaliza de la învinse, a fost cele mai bune Școala Sportivă nr 1 — „OnhpiîV : 22 — 10 (11 — 3) Lipsită de mobilitate în joc,lizînd doar pe forţa de şut a jucătoarelor Ureche şi Doghi, „Olimpia" n-a putut face faţă şuturilor puternice şi plasate ale jucătoarelor de la Şcoala Sportivă, care, profitînd şi de greşelile de apărare ale acestora, au „perforat“ deseori poarta tinerelor „textiliste". S-au remarcat : Keresztes, de la învingătoare şi Ureche de la învinse. Şcoala Sportivă nr. 1 — Victoria 32 — 29 (16 — 9) (masculin), începutul aparţine Victoriei care se părea că va cîştiga la scor (în minutul 2 ea conducea cu 3 — 0). De aici înainte Şcoala Sportivă are o revenire puternică înscriind nu mai puţin de 7 goluri consecutive, avantaj care pînă la pauză se măreşte la 16 — 9. După pauză jocul devine şi mai îndîrjit, „victoriştii“ reuşind să reducă din handicap, iar in minutul 57 să se apropie la numai un punct (29 — 28) de „şcolari“. Un puternic finiş al acestora din urmă spulberă însă ultimele iluzii ale adversarului. Răduly de la învingători şi Cseple de la învinşi, au fost cei mai buni. ION Hatos, Feminin CLASAMENTUL 1. Şcoala Sportivă nr. 13 3 0 0 63—286 2. Şcoala Sportivă nr. 23 2 0 1 60—374 3. Olimpia3 1 0 2 39—572 4. Școala Sportivă nr. 33 0 0 3 36—760 Masculin 1. Victoria3 2 0 1 107—724 2. Școala Sportivă nr. 13 2 0 1 79—814 3. Școala Sportivă nr. 23 1 0 2 109—1142 4. Biroul de construcții3 1 0 2 47—752 La A. S. „OLTUL“ Probleme ale sportive rămase activităţii nerezolvate Prilej de trecere în revistă a succeselor obţinute-treprinderi şi instituţii cu sportivi nominalizaţi de sportivii A. S. „Oltul“ în anul 1970, de găsire la A. S. „Oltul", a unor căi noi de lărgire şi continuă perfecţionare a activităţii sportive de masă şi de performanţă, recenta şedinţă de analiză a adus în discuţie o serie de probleme care frămintă deopotrivă pe sportivii şi factorii de răspundere din cadrul a-cestei asociaţii, de a căror rezolvare depinde despifăşurarea normală a activităţii viitoare. Darea de seamă, prezentatăde tovarăşul Iosif Bucs — preşedintele A. S. „Oltul“, a supus analiizei activitatea desfăşurată în principalele secţii ce fiinţează în cadrul acestei asociaţii sportive.: ) secţiile de fotbal, handbal, popice, atletism, şah, turism. S-a constatat că cele mai bune rezultate le-au obţinut fotbaliştii clasaţi pe locul al II-lea , în seria a VIII-a a diviziei C la fotbal, succesele lor găsindu-şi explicaţia în eforturile susţinute ale conducerii tehnice a echipei şi a jucătorilor de a realiza o pregătire multilaterală, consistentă, menită a evidenţia posibilităţile şi talentul jucătorilor. Aceste posibilităţi s-au dovedit a fi mari, echipa aspirînd cu mari şanse la şefia clasamentului şi la promovarea în divizia B. Popicarii din cadrul A. S. „Oltul“ s-au dovedit, şi în anul trecut, a fi cei mai buni din judeţ, iubitorii acestui sport sperînd că ei nu vor mai rata, la „baraj“, promovarea intr-o categorie corapetiţională superioară. La celelalte ramuri sportive ce fiinţează în cadrul A. S. „Oltul“, motivele de satisfacţie sunt prea puţine. Handbaliştii, care activează în divizia B, sunt angrenaţi în cursa pentru evitarea retro- 7 gradării, iar nivelul performanţelor atleţilor este modest chiar şi pe plan judeţean. Explicaţii ale acestei situaţii ? Carenţe în procesul de instruire a sportivilor şi lipsă de preocupare din partea conducerilor secţiilor respective de a asigura sportivilor posibilităţi de a se antrena şi a participa De remarcat faptui că o parte din cei ce au luat cuvîntul — exprimînd doleanţele unor mase de iubitori ai sportului — au cerut înfiinţarea de noi secţii în cadrul asociaţiei sportive. .Este vorba de o secţie de schi şi de una de auto-moto, secţii care ar găsi numeroşi aderenţi în oraş. Este ştiut că pentru practicarea cu succes a sportului sunt necesare anumite condiţii materiale, precum şi specialişti care să îndrume cu competenţă procesul de instruire. Diriguitorilor sportului din caldrul A. S. „Oltul“ le revine sarcina asigurării acestor condiţii şi pe această bază, să se creeze posibilităţi tuturor de a practica sportul pe care- îndrăgesc. Este vorba, bineînţeles, de sportul de performanţă. In ceea ce priveşte sportul de masă, acel minimum de condiţii pentru practicarea diferitelor discipline sportive, există. Dar, aşa cum arăta tovarăşul Francisc Szöcs, secretarul Comitetului de partid de la Combinatul textil se cer eforturi mai mari, spirit de iniţiativă şi dăruire din partea celor cu responsabilităţi pe linie spor-tivă, spre a fi atras un număr cît mai mare de ■ oameni ai muncii în a practica sportul, în chip organizat. Deşi loturile unor formaţii — cum sunt cele de fotbal şi handbal — au fost împrospătate cu juniori, care au fost formaţi ca sportivi de performanţă în cadrul A. S. „Oltul“, nu se acordă însă atenţia cuvenită instruirii piticilor şi juniorilor. Ori, neglijarea acestui aspect poate să influenţeze negativ, în viitor, activitatea de performanţă din cadrul acestei asociaţii sportive, lucru nedorit de nimeni O problemă rămasă nerezolvată este aceea a membrilor susţinători ai A. S. „Oltul“. Pe această linie, practic încă nu s-a făcut nimic. Mai mult la cît mai multe competiţii, pe plan judeţean. Ind decit atît, pentru sprijinirea sportului cotizează acest sens, tovarăşul György Tompa responsa numai salariaţii Combinatului textil, deşi 14 întrebilul secţiei de atletism, arată că atleţii n-au putut participa la un concurs ce se desfăşura la Tîrgu Secuiesc deoarece n-au fost învoiţi de la serviciu. Asemenea greutăţi, spunea vorbitorul, întîmpinări de ani de zile. Credem că este vorba, în acest, caz, de lipsă de înţelegere din partea unor factori de răspundere pe linie de producţie din cadrul Combinatului textil, precum şi de ignorarea de către conducerea A. S. „Oltul“ a sarcinilor ce-i revin pe linia sprijinirii şi îndrumării activităţii sportive din cadrul acestor ramuri. Sub nivelul cerinţelor s-a desfăşurat şi activitatea din secţia de turism. Nu s-au întreprins măsuri organizatorice eficiente pentru iniţierea din prinderi şi instituţii din oraş au sportivi nominalizaţi la A. S. „Oltul“. In rezolvarea acestei probleme, conducerea asociaţiei trebuie să ia neîntîrziat măsurile ce se impun. De asemenea, conţ ducerile întreprinderilor şi instituţiilor la care ne refeream, vor trebui să acorde un larg sprijin rezolvării acestei probleme. Sucesele obţinute în anul 1970, în activitatea sportivă de performanţă, la A. S. „Oltul“, trebuie să constituie un imbold pentru succese şi mai mari, să ducă la generalizarea în cadrul tuturor secţiilor a tot ceea ce s-a dovedit a fi pozitiv în procesul de instruire a sportivilor aparţinînd acestei asociaţii, să ducă la noi acumulări, pe mămetrilor şi aconcursurilor de orientare turistică, sura condiţiilor asigurate practicării sportului în ţ ( deşi adepţii turismului sînt mulţi, atît în cadrul L~~i Combinatului textil cît şi în cadrul celorlalte înţara noastră. TANASE COPREANU GyVlNTim NOV Moda festivalurilor de muzică uşoară e relativ nouă şi derivă din competiţiile artistice de muzică cultă proliferate după război ca o încercare de a reţine publicul şi de a contracara pe cît se mai arăta posibil atracţia irezistibilă a întrecerilor sportive. Dacă între cele două războaie cu greu am fi putut număra cîteva întreceri muzicale (de cameră, operă, simfonică, lied) în ultimii 20 de ani calendarul internaţional muzical înregistrează peste 1000 de competiţii muzicale. In Italia, sînt mai mult de 200. Unele atrag un public imens, capabil să stîrnească chiar şi invidia manajerilor sportului cu balonul rotund. „Veniţi să scufundăm insula White !“ — era lozinca festivalului din Marea Britanie şi, intr-adevăr, el a adunat 750.000 de participanţi. în S.U.A., Woodstock Festival întrunea 400.000 de participanţi direcţi la care putem adăuga numărul mult mai mare al telespectatorilor. „Cerbul de aur“ a întrunit la unele din galele sale aproape 30.000.000 telespectatori, fiind, pentru noi, un adevărat record. San Remo polarizează azi atenţia ziariştilor şi specialiştilor din 304 ţări. Concertele sunt cumpărate de Euroviziune, de interviziune și sunt transmise prin satelit în toate continentele globului. Dar acest grandios mecanism muzical a avut un început destul de modest. Cu 19 ani în urmă, festivalul debuta în sala Cazinoului cu 380 de spectatori. Publicul — indignat de decizia juriului — a părăsit demonstrativ sala. Concluzia s-a impus rapid : membrii juriului nu vormai sta in sală ci fiecare în alt oraş, înconjurat de ziarişti, de unde vor vota în văzul lumii, angajînd direct prestigiul propriu şi al ţării pe care o reprezintă. Votul se transmite prin radio şi prin televiziune. Competiţia a devenit cea mai populară. Dar interesele comerciale ale marilor case de discuri pun un semn de îngrijorare asupra viitorului. După cum se ştie, doi cîntăreţi — unul italian şi unul străin — interpretează în italiană cite o melodie. Sunt premiate melodiile, nu interpreţii. Din 303 melodii, anul trecut au rămas în finală 24. S-au editat în tiraje fantastice 52 de discuri. Dar cea mai mare parte au avut un dever mult sub aşteptări. Foarte multe au rămas nevădute. Cel puţin o duzină — apreciază critica — erau de o valoare dubioasă. Prin nota sa de onestitate artistică, „Cerbul de aur“ a cîştigat stima cercurilor de specialitate. Totodată, soliştii tineri îl privesc ca pe un mijloc real de afirmare, de consacrare. In măsura in care va izbuti să menţină la distanţă interesele comerciale (sau de altă natură neartistică) ale participanţilor străini, în măsura în care deciziile juriului se vor caracteriza prin imparţialitate. „Cerbul de aur“ are şansa de a umple un gol imens în acest noian de festivaluri, fiecare cu faima şi viciile sale. Festivalul braşovean beneficiază de o formulă ingenioasă, îmbinînd caracterul competiţional (concursului propriu-zis) cu galele ,,hors concours“ capabile să polarizeze nume glorioase. Dar numai blazonul unor protagonişti ocazionali nu poate asigura perenitatea unui festival. Rezonanţa lui în timp se va măsura cu sporul valoric inedit pe care îl aduce în arta cîntecului şi, mai cu seamă, se condiţionează prin evoluţia ulterioară a laureaţilor săi. El trebuie să aibă de fiecare dată, puterea de a ridica din anonimat valori potenţiale ,şi de a le proiecta pe traiectoria universalităţii, dînd diamantelor încă necunoscute vigoarea de a străluci ca astre eterne pe firmamentul artei. ‘ Ediţia care se apropie promite să duca mai departe unele reuşite ale ediţiilor anterioare. Nici nu se stinseseră încă în eter ecourile finalei din 1970 că numeroase companii de televiziune începuseră deja să-şi p pregătească concurenţii anului 1971. Anglia o pregăteşte pe Kiki Dee, posesoare a 8 discuri şi deţinătoarea, timp de 4 luni a recordului în topul englez. John O’Hara (Scoţia) şi Derek John Tilley (Ţara Galilor) au cunoscut deja triumful a două festivaluri şi vin la Braşov cu îndreptăţite pretenţii la trofeul suprem.Primul a fost aplaudat în delir la Knoke, al doilea pe insula Wight. Galeria recitalurilor „hors concours“ promite de asemenea să înregistreze afişul unor nume sonore din cele mai diferite genuri şi stiluri, şansoneta fiind totuşi (prin tradiţie) la primul loc. • Şi-au anunţat pînă acum dorinţa de a participa Alain Barriere, Dalida, Sergio Endrigo, Brenda Lee, Jean Ferrat, Hary Belafonte şi Mireille Mathieu. Alte contracte sunt în curs de perfectare în America şi Europa. Dar poate, marea revelaţie a ediţiei 1971 va fi un nume despre care azi nu ştim nimic sau aproape nimic. Anul trecut, numele acesta a fost Ewal Demarkzyk. DANIEL DRAGAN Un festival intre festivaluri • In căutarea marelui public • Artă şi business • Promisiunile ediţiei 1971 Examenul a fost luat, dar... Recent, am asistat la una din manifestările etapei de masă a celui de-al X-lea concurs al formaţiilor artistice de amatori, sugestiv intitulat „Omagiu Partidului“, desfăşurat pe scena Casei de cultură din oraşul Intorsura Buzăului, unde şi-au dat întîlnire formaţiile artistice de amatori din oraşul şi comunele bazinului buzoian. Manifestarea a fost deschisă de grupul vocal feminin al Căminului cultural din Sita Buzăului, in a cărei interpretare cîntecele populare „Toarce, Beano“ şi „Fluier, fluieraş“, ne-au dat încă o dată revelaţia bogăţiei şi frumuseţii folclorului »■omânesc. Chiar dacă, sub aspect interpretativ, acest grup vocal nu răspunde încă exigenţelor genului, strădania evidentă a interpretelor, frumuseţea şi pitorescul costumelor populare, au plăcut publicului. Deşi lipsiţi de un acompaniament complet (o orchestră de muzică populară) soliştii vocali ai Casei de cultură din Intorsura Buzăului — Teodora Chiper, Maria Stan şi Gheorghe Bularca — cu un repertoriu frumos şi în general bine ales, au demonstrat reale calităţi interpretative, „încălzind“ sala prin prezentarea unor vechi şi frumoase cîntece populare cum ar fi „Măi bădiţă, struguri dulci“, „Lung e drumul şi bătut“ sau „Eu doinesc, codrul răsună“, cîntece mult îndrăgite prin partea locului, ca şi cele bine interpretate la acordeon de tînărul Marin Ioan din Barcani. O suită de dansuri populare locale, prezentate de echipa de dansuri a Casei de cultură din Intorsura Buzăului, ne-a relevat existenţa unei frumoase tradiţii folclorice în această zonă, dorinţa sinceră a tinerilor dansatori de a valorifica această bogăţie artistică, şi, să recunoaştem, ne-au convins. In fine, fără a trece cu vederea faptul că interpretarea nu a fost cea mai reuşită — calitatea dansului neridicîndu-se la nivelul exigenţelor publicului spectator — datorită unei insuficiente pregătiri a dansatorilor, ne-a plăcut nota de autenticitate şi sinceritatea încercării echipei de dansuri populare din satul Lădăuţi de a transpune pe scenă, intr-un spectacol, jocul popular local, aşa cum acesta se prezintă la „hora din sat“. In acelaşi timp însă, programul prezentat la Intorsura Buzăului ne-a prilejuit şi alte concluzii. In primul rînd, prin gradul redus de participare a formaţiilor artistice, a soliştilor vocali şi instrumentişti de toate genurile indicate în regulament, manifestarea nu prea justifică denumirea de etapă de masă. Era firesc ca, în fiecare localitate să existe formaţii artistice şi, în general, o preocupare sporită pentru desfăşurarea unei intense şi permanente activităţi cultural-artistice de masă. Neparticiparea unui număr mai mare de formaţii este cu atît mai regretabilă cu cît, la apelul făcut, au răspuns numai o parte din cele iniţial anunţate. E regretabilă absenţa unor formaţii cu o frumoasă carte de vizită, cum este grupul vocal al Casei de cultură din Intorsura Buzăului sau echipa de dansuri populare româneşti, din satul Floroaia Mare. Ne-a nemulţumit, de asemenea, faptul că, deşi anunţate cu formaţii de dansuri populare, satele Sărămaş şi Valea Mare nu s-au prezentat la concurs. O altă observaţie critică se referă la calitatea programului prezentat de unele formaţii participante la concurs, cum ar fi cea de fluieraşi a căminului cultural din Barcani care în loc să continue o bună tradiţie existentă aci, s-a prezentat nepregătită, dînd impresia unei improvizaţii. Pregătirea acestei formaţii, foarte tînără prin vîrsta membrilor ei, va trebui să stea mult mai mult în atenţia conducerii căminului cultural. Cele cîteva neajunsuri privind calitatea, nivelul artistic al programului prezentat, se împletesc, din păcate, şi cu aspecte — nedorite — care denotă o insuficientă preocupare din partea factorilor de răspundere, sub aspectul organizării optime a acestei manifestări : absenţa de la concurs a unor formaţii, prezentarea altora, cu întîrziere, neasigurarea unui cadru festiv de desfăşurare. Fiind convinşi că toate aceste deficienţe au doar cauze subiective, sperăm că în viitor mişcarea cultural-artistică de masă din oraşul, comunele şi satele Ţării Buzatelor va fi la înălţimea cerinţelor pe care le incumbă viaţa spirituală, tot mai bogată, a oamenilor din această zonă, din întregul nostrujudeţ. Manifestare artistică de amploare, concursul „Omagiu Partidului“ are menirea să creeze o atmosferă sărbătorească în perioada premergătoare aniversării semicentenarului partidului, să perpetueze bunele tradiţii şi să stimuleze înnoirea şi îmbogăţirea repertoriului formaţiilor de amatori cu lucrări valoroase din creaţia românească contemporană, dedicată trecutului revoluţionar de luptă al poporului şi muncii creatoare din anii socialismului, să descopere noi talente şi să asigure creşterea nivelului calitativ al manifestărilor artistice. N NEAGOE Io fotografie : Grupul vocal al liceului din Intorsura Buzăului. Cine e de vină? Citul, cu două luni în urmă s-a dat în folosinţă noul local de şcoală din cartierul Simeria, bucuria a fost generală, pentru cadrele didactice îngrijorate de „cursul“ procesului instructiv-educativ, deseori întrerupt din lipsă de spaţiu, pentru elevii fără... şcoală, şi acea atmosferă intimă, colegială, „viaţa de clasă“ mereu mutaţi dintr-o sală în alta, dintr-un local în altul, pentru părinţi, mulţumiţi că ştiu copii în apropiere, cu orar fix „în banca lor“ cum s-ar zice. Pentru trecători, zâubetul zglobiu al perdeluţelor albe, constelaţia becurilor dis-de-dimineaţă cîrnd grăbeşti spre autobuz sau îl aştepţi la infinit“, clădirea aceasta aspectuoasă ce deschide peisajul edilitar al cartierului, devenise o prezenţă liniştitoare, familiară. Dar mulţumirea pe care o simte omul cînd se vede, în sfîrşit, la casa lui, voluptatea respirării profite de a mirosului denou şi salubru, n-a durat mult, s-a topit, de parcă n-ar fi fost niciodată, încă din primele zile. Căci au început să se reverse năvalnice, impetuoase şi de nestăvilit apele din adîncurile subterane ale canalizării. . . Îi ţîşnea apa, de jos în sus (şi nu invers) de se cutremurau pereţii şi-ţi era imposibil să-ţi imaginezi ce corp uriaş a putut să disloce, conform ştiutei legi, un aşa uriaş volum de apă. Şi pentru că era în noiembrie (pe data de 16 noiembrie a fost dată în folosinţă, dar vezi termenul legal de piedare: 1 septembrie scrie, negru pe alb, blinda ea, toamna, blinda, dar totuşi din cînd în cînd cîte un vîntişor îşi mai încerca bărbăţia. Şi atunci unde nu auzi că încep să pice, ca perele coapte, unul după altul, cu zgomot sinistru, geamurile. Dar nu aşa „parţial“, doar, ... sticla ei, dintr-un subit simţ de solidaritate, „s-au dat pământului“ în întregime cu ramă cu tot; fuseseră „lipite“ prea fin şi discret de .. . esteticienii constructori! Şi cîte n-au mai fost !. .. şi n-or să mai fie pe capul amfitrionilor Şcolii generale nr. 21... ca şi pe capul atîtor beneficiari, care au avut „plăcerea“ să-l aibă constructor pe celebrul şi impasibilul I.J.C.M. ! Căci e iarnă şi e frig şi elevii stau înfofoliţi in bănci şi-şi suflă-n pumni, iar cînd nu e iarnă şi nu e frig stau tot înfofoliţi căci la noua şcoală nu întîlneşti picior deader. De ce ? Pentru că beneficiarul s-a grăbit să semneze un act de recepţie pentru o construcţie concepută eronat încă din stadiul de proiecţie , căci „sare“ oricui în ochi tonele de sticlă ce sunt investite aici de parcă ar fi seră şi nu şcoală, care şcoală are şi recreaţie şi recreaţia e pentru destindere şi mişcare: uşi largi, două treimi sticlă, pereţii numai ramă şi sticlă. Începînd chiar de la bază : — Mai ştii, se zbenguie, alunecă poate din greşeală, se sparge geamul şi cade copilul de la etaj!... Ce securitate putem noi oferi !... se întreabă şi ne întreabă tovarăşul director Ernő Bács. Şi şcoala nr. 2 din cvartalul Simeria oferă vizitatorilor şi alte curiozităţi : uşi coşcovite, strâmbe, geamuri blocate şi multe altele cărora nu le vom da citire; vom da, în schimb, citare împricinaţilor : I.J.C.M. Covasna şi Direcţia tehnică de investiţii — care a preluat şi dat în folosinţă localul „în bună stare“— doar în acte. Iar noi, judecătorii-elevi, cadre didactice, opinia publică le cerem depoziţiile scrise pentru noi, „materiale“ pentru şcoală, pentru ca aceasta să recupereze acum, în zorii acestui început de an și deceniu ceea ce s-a pierdut, fără îndoială, în două luni de.. . provizorat. ANNA COTIE ANUL IV. Nr. 234