Cuvântul Nou, aprilie 2002 (Anul 13, nr. 3347-3370)

2002-04-23 / nr. 3364

Anul XIII Nr. 3364 Gheorghe Asachi - Comunicare ştiinţifică a Mitropolitului Antonie Plămădeală în cadrul secţiei istorice a Academiei Române în data de 26 februarie 1988, Academia Română a avut ca invitat pe Mitropolitul Ardealului Dr. Antonie Plămădeală, în Aula Academiei, ilustrată de mari personalităţi bisericeşti, precum Episcopul Melchisedec Ştefănescu, preotul scriitor Gala Galaction, Episcopul Nicolae Popea, Nicolae M.Popescu, Mitropolitul Nicolae Colan, academicianul Ioan Lupaş, venea să vorbească Mitropolitul Antonie, la sesiunea ştiinţifică. Gheorghe Asachi - 200 de ani de la naştere. Şi ce alt cunoscător mai bun putea fi în acest domeniu în afara celui care, cu patosul şi savoarea documentelor, l-a „cunoscut” pe tatăl Lazăr-Leon Asachi şi pe fiul Gheorghe, adăugând, prin valoroasa carte consacrată tatălui, la lista lucrărilor acestuia, ştiută până acum, încă 52 de titluri, în Aula Academiei, în care stăruie ecoul magic al atâtor cuvântări celebre, acad.Ştefan Pascu, preşedintele secţiei de ştiinţe istorice, a rostit cuvântul de deschidere, conducând sesiunea, în care s-au prezentat comunicările: Dr. Antonie Plămădeală, Geneza vocaţiei culturale a lui Gheorghe Asachi; prof. univ. dr. Vasile Cristian, Gheorghe Asachi - preocupări şi impulsuri istoriografice; prof.univ.Paul Cornea, Gândurii despre poezia lui Gheorghe Asachi; cercetător dr. Marin Bucur, O relaţie inedită în biografia lui Gheorghe Asachi: Xevier Hommaire de Nell; Marin Aiftinică, secretar ştiinţific, Programul iluminist al lui Asachi. Deschizând ş­irul comunicărilor I.P.S. Sa, a propus întrebarea premisă, asupra căreia nu s-a oprit nici unul dintre exegeţii cărturarului până acum, de unde a răsărit vocaţia de cărturar, de „începător a toate”, a lui Gheorghe Asachi. Se ştie că, de la 6 ani, îşi făcuse studiile numai în străinătate şi numai în limbi străine, la Lemberg, la Viena şi la Roma. La întoarcerea sa acasă, ştia foarte puţin despre Moldova, atâta cât putuse afla până la vârsta de 6 ani! Cu o logică impecabilă şi cu o tehnică a argumentării care îi este proprie, izvorând dintr-o minuţioasă documentare, Mitropolitul Antonie a scos în evidenţă patru componente, patru factori ai formaţiei sale româneşti: Educaţia primită în familie, în casă şi biblioteca eruditului său tată, relaţiile cu Ion Budai- Deleanu la Lemberg, colaborarea cu Mitropolitul Veniamin Costachi la Iaşi şi scrutarea vizionară a relaţiilor vremii sale. Comunicarea a relevat întrebări neformulate, a deschis direcţii neghicite, a fixat repere neprevăzute, a adus contribuţii de originală substanţă informativă şi de interpretare. Alterând tonul, când savant, când de sfa: §' învăţătură, se rosteau competent 'dei, aprecieri, concluz'L bucuria ascultării grăind din ochi' tuturor, când la menţiunea ci­­tatuL Lazăr, îl trimisese pe Gheorghe „să caute România chiar la ur­ciil ei”, la Roma, feţele se luminară în adeziunea şi satisfacţia celor auzite, într-o expunere clară, sistematică şi convingatoare, urmărită cu viu inter­es- Aplauzele au atestat, prin zăbav­a l°r’ valoarea comunicării, de al cărei succes numai cei care n-au ascultat, nu s­­au împărtăşit. Opiniile şi aprecierle ascultate, după audierea comunicării, validau valoarea ei, pe care acad. Ştefan Pascu o considera: „imn monument de bucurie intelectuală ”- Prof.univ.dr. Zoe Dumitrescu Buşulenca afirma: „I.P.S. Sa ne-a dăruit, d­­ rol a erudiţiei sale nobile de cărturar încărcat de tradiţie, o viziune dintro bată nouă asupra articulării tutu­ror verigilor culturii româneşti”. G.F. Ţepelea a socotit-o „o sondare­ valoroasă asupra rădăcinilor spiritual-culturale de mare preţ”. Marin Bucur declara: „mă bucur că sunteţi primul care aţi deschis seria acestor prezenţe şi o nouă viziune asupra lui Asachi”. A fost o sesiune creatoare, o sesiune memorabilă, Academia şi­­a onorat tradiţiile şi s-a onorat pe sine. Preot Ioan TĂMAȘ DE LA VÂLCELE Incursiune în showbiz Pirateria muzicală face ravagii în România - Sume exorbitante intră în conturile unor afacerişti veroşi, care eludează legea şi nu plătesc taxe, ducând aproape în pragul falimentului casele româneşti de producţie muzicală - In cadrul rubricii de acum o săptămâna am inaugurat acest serial mai aparte, dedicat unui domeniu de mare importanţă economică de care nu am avut răgazul, dar nici informaţiile necesare - să o recunoaştem - să ne ocupăm până acum. Anume pirateria muzicală românească, ce se pare că a ajuns la ora de faţă la nişte cote alarmante, dar nu a trezit şi reacţia autorităţilor din domeniu, care trebuie să dispună ca discurile şi casetele pirat, ce s-au adunat cu zecile de mii să fie distruse cu ajutorul buldozerului. Pentru că altminteri şi la noi, ca şi prin unele ţări mai slab dezvoltate din punct de vedere economic industria muzicală va ajunge - dacă nu cumva chiar a ajuns - în pragul falimentului. Producătorii, impresarii, compozitorii, textierii, interpreţii, trupele cunoscute au tras recent un serios semnal de alarmă, veştejind de această dată pe faţă acest fenomen nociv, care tinde să ia proporţii cu o viteză îngrijorătoare. Tocmai de aceea ni s-a părut salutară şi am susţinut poziţia tranşantă a câtorva personalităţi din lumea showbiz-ului românesc, care la începutul lunii aprilie a.c. au avut curajul să declare cum stau în realitate lucrurile din acest domeniu “alunecos”. Ne referim la redutabilul interpret de talent Marcel Pavel, solistul cu cea mai mare cotă de audienţă la ora actuală, şi la directorul Casei de discuri Media Services, Dan Popi, cel mai autorizat om de afaceri din domeniu. Puţini din afara sistemului ştiu că există pur şi simplu o reţea paralelă de distribuire clandestină a produselor muzicale editate de casele de producţie autohtone, reţea ilicită care funcţionează în cele mai populate locuri, unde controalele se fac greu şi inspectorii sunt uşor de observat pentru ca cei vinovaţi să se facă imediat nevăzuţi, iar angajaţii organismului ce controlează drepturile de autor (ORDA) în aceste condiţii nu pot interveni eficient spre a stârpi răul de la rădăcină. Culmea este că faţă de alte ţări la noi în ţară, totuşi, există o legislaţie în domeniu, dar ea nu se aplică decât într-o măsură foarte mică din pricina insuficienţei personalului de care dispune anumita instituţie. Să spunem că şi cumpărătorii sunt de vină, deoarece ei nu-şi fac probleme morale şi preferă să dea un ban mai puţin comercianţilor ambulanţi ce vând la colţ de stradă, prin gări, pieţe, bazaruri casete falsificate, C.D.-uri pirat, fără holograme ori cu unele contrafăcute grosolan, decât să-i ia de guler şi să-i denunţe Poliţiei. * * * Cum arătam şi data trecută, avem de-a face cu un subiect de mare actualitate în lumea showbiz-ului românesc, de aceea vom insista asupra lui, încercând să-i atenţionăm pe toţi melomanii asupra greşelii pe care o comit dacă direct sau indirect, voluntar sau ivoluntar încurajează pirateria. De orice fel, Horia C. DELIU * * * Campionatul Judeţean de Rebus Sportiv (Precizări) Campionatul Judeţean de Rebus 2002 face parte integrantă a Capionatului Naţional de Rebus Labirint”. înainte de toate, cei care vor să participe la acest campionat trebuie să cunoască câteva date despre rebusul sportiv. Anual cei mai înverşunaţi pasionaţi ai rebusului sportiv se întrec la Braşov în cadrul Campionatului Naţional de Rebus al României („Labirint”), competiţie recunoascută de Federaţia Internaţională de Rebus, pentru ocuparea unui loc cât mai bun, pentru a fi reprezentanţi ai lotului naţional al României la Campionatul Mondial de Rebus, care în aces an este găzduit de Finlanda în perioada 24-29 septembrie în loc­aitatea Onlu. Ediţia 2003 a competiţiei Supreme urmează a fi găzduită de către partenerii olandezi, foarte probabil la Amsterdam. Obiectivul Campioantului Naţional de Rebus al României este racordarea rebusului românesc la mişcarea rebusistă internaţională, pe următoarele coordonate: asimilarea în cultura rebusistă română a genurilor rebusiste de factură internaţională (rebus sportiv) selecţionarea unor echipe româneşti cu grad ridicat de competitivitate în arena internaţională, cu obiectivul pe termen mediu de a ataca supremaţia mondială în domeniu. Amândouă coordonate îşi propun o participare largă a iubitorilor de rebus prin parcurgerea a mai multor etape începând cu tururile pr­liminare de tip campionate judeţene, turnee semifinale de tip regionale şi turneul final­­ organizat în mod tradiţional „live” la Braşov. Participarea la tururile preliminare este liberă. Participarea la turneele semifinale şi finale se realizează fie prin calificare din turur­ile preliminare, conforma regulamentelor respective, fie prin înscriere individuală directă pe bază de taxă. Suma rezultată în acest fel serveşte la cofinanţarea participării echipei naţionale la Campionatul Mondial. Competiţia judeţeană este concepută pe o durată de 10 etape (săptămânale) începând cu 30 aprilie 2002, întrucât este de aşteptat ca în fruntea clasamentului să survină egalitate de puncte la sfârşit se va anunţa şi o etapă de departajare. Fiecare etapă este bazată pe două rebusuri: unul de factură clasică (proba A), conceput sub semnul neutralităţii de limbă, dar rezolvabil prin deducţie logică, iar celălalt neconvenţional (proba B) de tip logico-matematic-Fiecare etapă are ca rezolvare pentru soluţia generală două câmpuri marcate cu câte un sere, câte unul din fiecare gen de rebus. La sârşitul articolului rezervat pentru campionatul judeţean, pentru fiecare etapă se vor găsi două căsuţe care vor servi drept taloane de participare. în interiorul acestor căsuţe trebuie înscrise rezolvările de etape (litera, cifra sau semnul care se află în cercul din problema respectivă), şi lipite pe talonul de soluţie generală, care o să apară odată cu enunţurile problemelor din etapa a 10-a. Pentru problemele de gen neconvenţionale la fiecare etapă prezentăm şi un exemplu rezolvat. Studiind aceste exemple puteţi să vă daţi seama mai uşor de logica de abordare a problemei. Concurenţii clasaţi pe primele trei locuri se califică pentru finala Campionatului Naţional de Rebus „Labirint” 2002. Agenţia „Rebus Labirint" Braşov pune la dispoziţia publicului dezlegător o amplă gamă de fascicule conţinând material de antrenament. Oferta cuprinde palmaresurile Campioantelor Mondiale de Rebus, ale Campionatelor Naţionale de Rebus ale României, ale competiţiilor echivalente din SUA, Olanda, Germania etc, precum şi secţiuni din presa rebusistă internaţională. Lista lucrărilor poate fi solicitată în scris la adresa Agenţia „Rebus Labirint”, str. Mihail Sadoveanu nr. 3, Braşov, cod 2200. în finalul acestor rânduri directorul concursului jdueţean urează tuturor concurenţilor mult succes şi o participare tot mai largă din jdueţul Covasna începând cu săptămâna viitoare, în fiecare marţi. Ledan-Muntean ŞANDOR Cultură TOP TEN Salut, prieteni! Apropierea Sfintelor Sărbători de Paşti i-a făcut pe mulţi corespondenţi să se ia cu alte treburi, lăsând oarecum de izbelişte topul lor preferat, doar două propuneri intrând în vederile noastre, Akcent şi Holograf. Puţine sugestii, dar bune, care au schimbat niţel configuraţia clasamentului, care arată acum aşa: 10. A intrat, cum spuneam trupa AKCENT, care cântă despre “Prima iubire “. 9. O altă prezenţă onorantă este HOLOGRAF, cu «Dimineaţa», aceste două new-entry ducând, la evacuarea grupărilor Stigma şi Parlament, care au zăbovit mult prea puţin. 8. K-PITAL, se află (pe) «Undeva» la subsol. 7. Pe aproape stă team-ul numit «VANK», autor al unei piese interesante: «Regele şoselelor» 6. De la jumătatea topului în sus opţiunile au rămas nemodificate, pe mai departe VOLTAJ şi melodia «20» ocupând locul şase. 5. N&D nu se ştie dacă revin sau nu­mai spre fruntea ierarhiei cu melodia, «Nu e vina mea». 4. Solistul MARCEL PAVEL se întreabă mai departe «Unde eşti»? 3. Pe podium se găsesc, în­ continuare, trei SUD EST şi­ compoziţia lor, «Când soarele răsare».­ 2. Piesa «Găseşte-mi loc în inimi­­a» interpretată de ŞTEFAN BĂNICĂ jr.1 a rămas pe poziţia secundă. 1. Din frunte nu s-au mişcat ANIMAL X şi hitul «Să pot ierta», care constituie preferinţa absolută a săptămânii. Toate cele bune de la: C.FOCŞĂNEANU 130 de ani de la rezidirea bisericii din deal cu hramul “Sfântu Gheorghe Deşi viaţa bisericească a românilor din Sfântu Gheorghe este mult mai veche, primul preot cunoscut până acum este menţionat în 1767, Matei Achim născut în Râşnov. Documente descoperite recent arată că în anul 1790, prin încuviinţarea Guvernului Transilvaniei, s-a ridicat biserica ortodoxă, fiind menţionat preotul paroh, Zosim Popoviciu. Biserica veche, cu hramul “Sfântul Nicolae”, a fost deci înălţată în 1790, în mijlocul cimitirului “după obiceiul satelor secuie”, clădită din lemn, afară de turnul-clopotniţă care, mai târziu, în 1802, a fost zidit din piatră şi a rămas astfel până astăzi. La începutul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, ortodocşii din Sf. Gheorghe erau în măsură să-şi dovedească în faţa superiorilor capacitatea de a întreţine în parohia lor preot “pe viitorime, pe David Bărbat, tânăr din Şercaia-Făgăraş,.. .împodobit cu talent bun şi cu toate calităţile cerute, ducând o viaţă de purtare bună”. Deoarece biserica se deteriorase, deceniul 7 al secolului al XIX-lea, începând din anul 1862, a fost dominat in Sf. Gheorghe de preocuparea pentru ridicarea unei noi biserici şi şcoli confesionale, edificiile celor două instituţii ridicate cu un secol în urmă fiind “cu totul ruinate”. Obştea bisericească din “San- Georgiu”, s-a adresat în acest sens, “Guvernului Regal al Marelui Principat al Transilvaniei” şi Consistoriului Episcopesc din Sibiu, solicitând un “loc eraria” (proprietatea statului) în zona centrală a oraşului (între clădirile actuale ale Bibliotecii Judeţene şi ale Grupului Şcolar “Oltul”). După mai multe intervenţii deşarte şi de aşteptare, aproape revoltaţi, oricum imputând explicit tratamentul nedrept la care erau supuşi, credincioşii români din Sfântu Gheorghe, hotărăsc reclădirea celor două edificii - biserica şi şcoala - pe vechiul amplasament. Pentru rezidirea biserici din Sf. Gheorghe, s-a emis o Circulară a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Sibiului, redactată din îndemnul Mitropolitului Andrei Şaguna în 1870, prin care au fost colectate fonduri publice din întreaga mitropolie pentru refăcerea bisericii şi a şcolii confesionale din Sfântu Gheorghe. Ctitori ai bisericii celei noi, tot cu hramul “Sf. Gheorghe”, au fost: preotul Alexe Popoviciu, judele urbarial, Alexe Oniţiu şi Mihail Bărbieru. Fotografiile lor, expuse într-o singură ramă, erau atârnate pe pridvorul corului. în anii 1870-1871, se publică lista contribuabililor din Braşov şi Cluj, mai multe localităţi din Trei Scaune . Construcţia bisericii a fost terminată în anul 1872. Formatul bisericii este dreptunghiular, fără abside. Altarul este despărţit de naos prin tâmpla de lemn, în partea din spate a naosului este suspendat pe stâlpi podişorul, iar intrare se face prin tinda pe care se află zidit turnul vechi de la 1802. în forma iniţială, plafonul era drept fără boltă. Cu ocazia reparaţiei capitale efectuată după cutremurele din 1977 şi 1990, tavanul a fost refăcut sub formă de boltă şi biserica pictată în frescă de către pictorul Gheorghe Munteanu. Ferestrele sunt mari şi înalte, iar geamurile sunt cu vitralii, reprezentând diferite scene şi sfinţi. Iconostasul este împodobit cu icoane fixate pe el, pictate în anul zidirii, 1872, de către pictorul Gh. Marinescu din Reşiţa şi Gh. Stoienescu din Bucureşti. Printre piesele de valoare documentar­­istorică ale vechii biserici se află mai multe cărţi şi icoane. Pe o carte bisericească din 1804 este scris un pomelnic în care figurează nume ca: Zoiţa, Sultana, Pană, Pantazi, Scarlat, ce amintesc de Compania grecească (de aromâni) de negustori din localitate. în anul 1916, biserica a fost transformată în grajd pentru caii trupelor germane, fiind grav avariată. Pr. Iosif Popovici a fost închis în perioada octombrie 1915 - vara anului 1917, deși la proces, în 6 decembrie 1916, a fost declarat nevinovat. Prima iniţiativă de după înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, întreprinsă de comunitatea românească, a fost constituirea, în ziua de 9 ianuarie 1919, a unui comitet parohial pentru refacerea bisericii, în frunte cu preotul Iosif Popoviciu. în timpul acestor lucrări de reparaţie, slujbele religioase s­­au făcut în Sala festivă a Prefecturii, unde s-a improvizat un altar, iar la sărbători naţionale serviciul religios se făcea în piaţă, transformată mai târziu în parc orăşenesc. Primul ajutor pentru începerea lucrărilor a fost dat de către stat, în sumă de lei 48.703 lei (la 23 mai 1920), drept despăgubire de război pentru distrugerea bisericii de armata austro-ungară. în fruntea comitetului de refacere a bisericii a fost ales judecătorul dr. Ilie Oltean, care reuşeşte ca, în ianuarie 1922, să predea biserica reparată după planurile făcute de Dumitru Pascu, arhitectul oraşului. Printre cei care au dat ajutor refacerii bisericii au fost: generalul Mihail Todirescu, comandantul garnizoanei militare locale, care împreună cu ceilalţi ofiţeri a donat un policandru electric. Clopotele, aduse de la Sibiu (executate de firma Schieb), au fost donate de credinciosul Ieremia C. şi Vasile Mosora - senator, originar din părţile Băţanilor. Unul dintre cele mai importante evenimente petrecute după 1918, a fost vizita mitropolitului Nicolae Bălan, vizita prilejuită de noua sfinţire a bisericii, oficiată în aprilie 1923. “Acest binecuvântat act al Sfinţirii Bisericii din sfântu Gheorghe s-a făcut - spunea cu acest prilej marele ierarh - în cea dintâi vizitaţiune canoniog după instalarea noastră. Îa Mitropolit, am făcut-o pentru a cunoaşte situaţia şi pentru a duce un cuvânt de încurajare celor în care conştiinţa românească începe să se reaprindă de sub jugul înstrăinării”. Cu această ocazie, mitropolitul a mai întreprins o serie de vizite pastorale şi în alte parohii din fostul judeţ Trei Scaune. Primul preot slujitor al bisericii vechi a fost Zosim Popoviciu, care a oficiat în biserica veche în anii 1790-1833. El este probabil cel dintâi preot din familia Popovicenilor ce au slujit cu scurte întreruperi credincioşii oraşului Sfântu Gheorghe mai bine de un secol, l-a urmat Gheorghe Popoviciu (1833-1848), respectiv Ioan Popoviciu (1848-1851, omorât în timpul revoluţiei de la 1848-1849). Locul unde au fost înmormântaţi preoţii din familia Popoviciu este cel pe care e ridicată astăzi cripta familiară, în cimitirul bisericii ortodoxe din Sfântu Gheorghe. Şirul familiei Popovici este întrerupt, numai pentru 4 ani, de către preotul Daniel Bărbat (1851- 1855). În 1855 îşi începe slujirea ctitorul bisericii, preotul Alexe Popoviciu, care alături de judele urbarial Alexe Oniţiu şi de credinciosul Mihail Bărbieru, termină zidirea bisericii şi şcolii confesionale româneşti. Preotul Gheorghe Hamzea (din Breţcu) păstoreşte numai patru ani (1900-1904), apoi, la cererea proprie este transferat în satul natal, Breţcu, unde va fi şi înmormântat în curtea bisericii. Preotul Iosif Popovici va sluji altarul bisericii din Sfântu Gheorghe între anii 1904-1939. După moarte sa, întreaga avere o lasă bisericii din localitate şi înfiinţează două fundaţii: una pentru înfiinţarea corului ASTRA şi una pentru şcolarizarea unui ucenic român. După înfiinţarea Protopopiatului Sfântu Gheorghe, în acest oraş vor exista două parohii, cea de-a doua fiind păstorită de părintele protopop Aurel Nistor (1924-1940). în anii 1939-1940, al doilea preot a fost Gheorghe Grovu. în urma presiunilor autorităţilor de ocupaţie, în toamna anului 1940, cei doi preoţi au părăsit oraşul, parohia rămânând vacantă până în 1942. Duminică, 8 octombrie 1944, a avut loc primul serviciu divin după eliberarea oraşului. S-a oficiat Sfânta Liturghie şi apoi Parastasul pentru eroii căzuţi în luptele de eliberare a oraşului. Din mai multe motive, preotul Ioan Ludu de la Prejmer nu va prelua decât în mod provizoriu protopopiatul Sfântu Gheorghe, rămânând în continuare la Prejmer, de unde va administra parohiile prin corespondenţă şi având ajutorul preotului Alexandru Petruţ. În toamna anului 1946, după plecarea preotului Alexandru Petruţ, prin ordinul Consiliului Arhiepiscopal, a fost numit preotul-maior al garnizoanei Sfântu Gheorghe, Petru Boieriu, care va păstori parohia până în 1948, când este mutat. Preotului Boeriu i-a urmat părintele Iuliu Cucuiat, parohul bisericii din Sfântu Gheorghe între anii 1953-1958, în continuare a slujit preotul cărturar Nicodim Belea, paroh şi protopop între anii 1958-1968. Din 1968 şi până în 1983, credincioşii români din Sfântu Gheorghe şi din judeţul Covasna vor fi păstoriţi de preotul protopop Pompiliu Dumbravă, al cărui merit deosebiţii reprezintă reînceperea şi finalizarea lucrărilor de construcţie a catedralei ortodoxe din oraşul reşedinţă al noului judeţ Covasna. în continuare, la bisericuţa din deal a slujit preotul protopop Aurel Suciu (1984- 1990), nevoit să plece din zonă ca urmare a atmosferei de intoleranţă instaurat în oraş după evenimentele din decembrie 1989. Din 1990 şi până în prezent, altarul bisericii ortodoxe din deal este slujit de pr. Ioan Oliviu Hagiu, care va termina lucrările de reparaţie capitală a bisericii şi va construi o capelă mortuară, în iulie 1993, I.P.S. Antonie Plămădeală, resfinţeşte biserica, şi acordă părintelui loan Hagiu titlul de “iconom stravovor”, în septebrie 1995, în prezenţa reprezentanţilor societăţii civile, a reprezentanţilor autorităţilor locale şi a unei mari mulţimi de credincioşi, PS. Ioan Selejan sfinţeşte statuia mitropolitului Andrei Şaguna, ridicată în parcul din faţa bisericii, de către Ligs culturii-creştins “Andrei Şaguna”, cu sprijinul Ministerului Culturii. La împlinirea a 130 de ani de la rezidirea bisericii ortodoxe din deal, un obiectiv prioritar al comunităţii româneşti din munici­piul şi judeţ, îl constituie amenajarea de către Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, a Punctului muzeal “Prima şcoală şcoală românescă din Sf. Gheorghe”, în clădirea în care a funcţionnt, din 1799, şcoala confesională ortodoxă. Ioan LĂCĂTUŞU

Next