Dilema Veche, 2018 (Anul 15, nr. 737-749)

2018-06-28 / nr. 749

D­orința de a deține controlul total a coaliției de guvernămînt este îngrijorătoare. Lipsit de o mini­ma cultură politică, PSD-ul confundă de­mocrația cu totalitarismul. Combinația de violență verbală, lipsă de bun-simț, scandal pe de o parte și răs­­pîndirea fricii în rîndul populației, mani­pulare emoțională și victimizare pe de al­tă parte, au devenit instrumentele favo­rite ale propagandei politice a PSD-ului. Victimizarea este acum cartea cîști­­gătoare a PSD-ului. A fost cartea cîștigă­­toare pentru multe partide și mișcări po­litice care s-au dovedit catastrofale pen­tru țările lor. Lupta împotriva inamicului din interior vîndut străinilor este perio­dic soluția favorită a regimurilor totalita­re pentru a cîștiga controlul asupra pu­terii. Este ironic totuși că tactica aceas­ta este dictată PSD-ului de consultanți străini. 1­­omânia e plină ochi de victime politice. Oameni cinstiți și să­i t­­raci ca Năstase, Dragnea, Hre­benciuc, Voiculescu, Ghiță, Mazăre și re­stul sînt victime ale tuturor prigoanelor posibile, de la șobolani, staliniști, naziști pînă la sorosiști și pro-europeni. Coaliția de guvernare ar trebui să își schimbe nu­mele în Coaliția Sfinților și Victimelor de la Putere. Justiția a devenit cauza nenorocirilor tuturor oamenilor acestora neprihăniți și patrioți. Conducătorii noștri au din ce în ce mai mult discursuri specifi­ce cleptocrațiilor africane și nu unei democrații europene. Plini de bani, con­ Valeriu NICOLAE rătăcit în Euro-Namia Nevoia de decență a­ trolînd executivul și legislativul, oamenii care au fost în poziții de putere din anii ’90 încoace sînt, sărmanii, victime. Victimizarea creează polarizare. „Noi împotriva lor“ duce la o împărțire a elec­toratului avantajoasă pentru PSD. Duce la radicalizarea celor care au votat PSD și la o demobilizare a celor care își doresc normalitate și bun-simț. Desigur, este iresponsabil că Dragnea răspîndește la ore de maximă audien­ță, la televiziuni de casă, minciuni și îi numește pe românii care nu sînt pro-PSD șobolani și fasciști. Atacurile repetate asupra celor care nu sprijină Puterea ca fiind staliniști, naziști, fasciști sînt to­xice pentru România, dar eficiente din punctul de vedere al propagandei politi­ce a unui partid controlat de un om ca­re are nevoie să scape de pușcărie. Sînt avantajoase pentru oameni ca Voicules­cu și Ghiță. Degradarea rapidă a discursului poli­tic pentru a susține măsuri care destabi­lizează statul, dar salvează lideri politici corupți și pe acoliții lor de la pușcărie are efecte catastrofale pe termen lung. PSD-ul, ca orice partid controlat de ba­roni, are nevoie să controleze total pute­rea. Fără banii de la stat și fără protecție împotriva Justiției, partidul riscă să fa­că implozie. Cu un CNA disfuncțional, incapa­bil să controleze derapajele din ce în ce mai grave ale televiziunilor, cu un CNCD aproape total subordonat PSD-ului și cu lideri de opinie ai PSD/ALDE extrem de violenți în limbaj, democrația noastră se șubrezește pe zi ce trece. Revenirea la normalitate este necesa­ră, deși dificilă. O soluție ar putea fi o în­­tîlnire a liderilor politici actuali și a ce­lor care influențează opinia publică me­nită să restabilească un minim standard de decență a discursului public în Româ­nia. România ar trebui să fie mai importan­tă decît orice ambiție politică, ideologie sau orgoliu.­­ Restabilirea decenței limbajului politic și public trebuie să devină o prioritate. " " D­ecența, profesionalismul, munca și cinstea vor întări societatea. Ro­------­mânia are nevoie de democrație și nu de drăgnism. O democrație merito­­cratică și pro-europeană și nu un ilibera­­lism agresiv și pro-corupție va duce Ro­mânia spre prosperitate. ■­ ­ESU­S TATA LOR. PE CE LU­M­E TRĂIM A­m aflat recent, dintr-un memoriu adresat de doi studenți filologi Senatului universitar, o poveste demnă de cele mai lacrimogene teleno­­vele sud-americane. Protagoniștii, Tris­tan Marmurelu și Romero Căpșunel, erau singurii noștri studenți de la secția de Ja­­vaneză A (specializare principală așadar!) și Malgașă B (specializare secundară) din ultimii zece ani. Adică niște rarități. Pri­mul a devenit student aici în toamnă, fi­ind prin urmare încă freshman, al doilea avea deja un an de experiență în studiul exoticelor limbi, reprezentînd (de unul singur, într-adevăr­) „grupa“ de sopho­mores. A propus de limbile în discuție! Pentru cine nu știe, ele fac parte din gru­pul lingvistic polinezian. Sînt vorbite în insula Java din Indonezia (javaneza) și, respectiv, în insula Madagascar din estul Aficii (malgașa). Limbi cu potențial, să ad­mitem (mai ales ultima!), deși, paradoxal, după cum se vede, puțin frecventate de tineri. Pe scurt, petiționarii reclamau, în memoriu, „închiderea abuzivă“ a secției de Javaneză-Malgașă „drept consecință a unui nefericit concurs de împrejurări“, de care „ei nu se făceau responsabili“. Cu precădere, se arătau ultragiați de tran­sferul lor „nefiresc“ la Engleză-Franceză, ramură umanistă pentru care nu opta­seră vreodată în fișele de înscriere la Fa­cultatea de Litere. Supărarea celor doi juni­mi s-a părut, recunosc, justificată. Nu ai cum să radiezi o secție, fie și din motive de ineficiență financiară (acesta Codrin Liviu CUȚITARU prezentul discontinuu Tristan si Romero i 1 era, probabil, aici cazul), „în timpul jocu­lui“, cum ar veni, cîtă vreme există măcar un student acolo. O lași „să curgă în lichi­dare“, chiar cu un ins înscris și, eventual, o oprești la debutul ciclului următor. In­trigat, am derulat investigații proprii. Ce am aflat, cu oarece efort detectivist, m-a șocat pur și simplu! ■­­ororile administrative mi-au răs­puns că „secția se autodizolvase“. Se închisese de la sine prin ple­carea intempestivă a cadrelor didac­tice angajate în colectivul liliputan. „Ca­conținut epic. Se povestea că zeul Eros (alias Amor, alias Cupidon­) se distrase copios pe seama secției de Javaneză- Malgașă, trăgînd, simultan și la nime­reală, săgeți (otrăvite) deopotrivă asu­pra profesorilor și studenților. Rezulta­tul a fost o aiureală generală, înaintea căreia părea însăși avalanșa de confuzii din Comedia erorilor a lui Shakespeare. Ca să înțelegem, trebuie să mergem în­cet, pas cu pas, în ritmul în care am re­zolva o ecuație extrem de complicată. Primo tempo, în mod bizar, concomitent. Profesoarele au șters-o, discret, pe ușa din dos­­arele didactice“ în cauză erau patru co­lege de-ale mele de la Litere, pe care le știam din vedere: lector doctor Păpădia Ferocei, conferențiar doctor Caprella Si­­necur, conferențiar doctor Maura Pa­­ura (italiancă naturalizată, după 1990, în România) și lector doctor Sissi Meles­­teu. Toate, fete dedicate studiului feroce (cu toate că epitetul nu prea mergea, în­deosebi în asociere cu doamna Ferocei), fără familii, cu dioptrii mari și scheme lingvistice malaio-polineziene în cap. De ce dispăruseră ele, în bloc, din Universi­tate? Memoriul semnat de Tristan și Ro­mero nu se referea și la un asemenea de­taliu, dar, pe la colțurile instituției, eveni­mentele reale căpătaseră, în scurt timp,­­ serioasele domnișoare Păpădia Ferocei și Caprella Sinecur se îndrăgostesc de efe­bul Tristan Marmurelu, student în anul I. Secundo tempo. Identic și straniu-si­­metric, Maura Paura și Sissi Melesteu își pierd mințile pentru simpaticul Ro­mero Căpșunel de la anul al II-lea. Terzo tempo. Lui Tristan și lui Romero li se aprind, la rîndu-le, iremediabil, călcîiele după sobrele lor profesoare. M­ă opresc o secundă pentru a vă permite pauza de respirație, întrucît situația nu este atît de simplă cum credeți. Tristan și Romero s-au îndrăgostit la rîndu-le, e drept, însă „în oglindă“, adică de persoanele „greșite“ -Tristan le iubea pe Maura și pe Sissi, pe cînd Romero pe Păpădia și pe Caprella. Fix invers. Oricum, catastrofa s-ar fi pro­dus și în condiții așa-zicînd „normale“ - Tristan/Păpădia/Caprella și Romero/Ma­­ura/Sissi. Erau, în ambele tabere, două femei la un bărbat. Mai mult, bărbații înșiși se dovedeau „schizoizi“, experi­­mentînd iubiri duale, paradoxale. Dez­astru iminent, ca atare. Tragedia s-a ri­dicat însă la pătrat prin nesincronizarea erotică a părților. împricinații și-au dat cu toții întîlnire de Rusalii, în fața decanatu­lui, pentru a clarifica lucrurile. A ieșit o bătaie de film western, cu ferestre sparte, „păpădii“ feroce și „maure“ speriate ate­rizate în copacii din curtea interioară a Universității, „tristani“ triști și tumefiați, „romeri“ striviți și „sissii“ transformate în șuncă presată. Doar vacanța de Rusalii a salvat facultatea de la scandalul media­­tic. Profesoarele au șters-o, discret, pe ușa din dos și domnii Marmurelu și Căpșunel au ajuns în postura de angliști (franco­­foni). Memoriul a rămas nesoluționat. Cu atît mai mult cu cît directoarea de la En­gleză, doamna Filomela Asparag, a preci­zat: „Vai, dar nu vom abandona doi băieți frumoși! îi reprofilăm!“ Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admi­rabile, Editura Polirom, 2017. . ......III .............................................. Si11| Miini.11 Nil II * Umili III—III III­ Mill 11 i­ill HUM­­­II HII1 IW­­ IWil III MWWil UiUlillii i jli FWlilti i raigrnili inwili TiT^i­rit«sirrow^^ lH Anul XV • nr. 749 • 28 iunie - 4 iulie 2018 • DILEMA!

Next